sfaturi pentru indepartarea anxietatii
Sunt disperata, am o sora care care este plecata in I talia de aproape 3 ani si a fost diagnosticata cu anxietate.
Eu sunt speriata deoarece nu stiu cum o pot ajuta pentru ca ei ia intratin cap ideea ca o sa innebuneasca.Sa va spun in cateva cuvinte despre ea :dupa cum vam spus mai sus este plecata in Italia de aproape 3 ani, are o fetita superba de 3 ani cu care sta toata ziua, sotul ei lucreaza de dimineata pana seara ele ramanand singure acasa.Viata ei a devenit monotona de 3 ani face acelasi lucru se trezeste are grija de fata, face curat, iese afara cu fata si apoi in casa.de mai bine de o luna nu mai poate dormi bine si cand sta in pat deodata o iau niste palpitatii si transpira toata, spune ca nu se gandeste la nimic pur si simplu o ia asa.Sa dus la medic acolo sia facut toate analizele, EKG si tot ce ia mai recomandat medicul iar la final diagnosticul a fost ca are anxietate si ia dat niste picaturi pe care sa le ea doar cand nu poate dormi, ia spus sa faca activitati noi insa ea e disperatacrede ca va innebuni iar eu nu stiu cum sa o ajut.
Dati-mi va rog niste sfaturi ce sai spun sa-i iasa din cap ideea asta ca nu stiu ce sa ma mai fac cu ea.
Mentionez ca bunica noastra a facut o depresie urata a fost internata la psihistrie iar ea zice ca o mosteneste.
VA ROG AJUTATI-MA SI PE MINE CU UN SFAT!!!!!!!!!!!!!!
VA MULTUMESC ANTICIPAT!
Eu sunt speriata deoarece nu stiu cum o pot ajuta pentru ca ei ia intratin cap ideea ca o sa innebuneasca.Sa va spun in cateva cuvinte despre ea :dupa cum vam spus mai sus este plecata in Italia de aproape 3 ani, are o fetita superba de 3 ani cu care sta toata ziua, sotul ei lucreaza de dimineata pana seara ele ramanand singure acasa.Viata ei a devenit monotona de 3 ani face acelasi lucru se trezeste are grija de fata, face curat, iese afara cu fata si apoi in casa.de mai bine de o luna nu mai poate dormi bine si cand sta in pat deodata o iau niste palpitatii si transpira toata, spune ca nu se gandeste la nimic pur si simplu o ia asa.Sa dus la medic acolo sia facut toate analizele, EKG si tot ce ia mai recomandat medicul iar la final diagnosticul a fost ca are anxietate si ia dat niste picaturi pe care sa le ea doar cand nu poate dormi, ia spus sa faca activitati noi insa ea e disperatacrede ca va innebuni iar eu nu stiu cum sa o ajut.
Dati-mi va rog niste sfaturi ce sai spun sa-i iasa din cap ideea asta ca nu stiu ce sa ma mai fac cu ea.
Mentionez ca bunica noastra a facut o depresie urata a fost internata la psihistrie iar ea zice ca o mosteneste.
VA ROG AJUTATI-MA SI PE MINE CU UN SFAT!!!!!!!!!!!!!!
VA MULTUMESC ANTICIPAT!
27 comentarii
buna, si eu traiesc tot in italia de aproape 8 ani, si vreau sa-ti zic ca si eu mi-am distrus nervii aici in tara asta de cacat.AM si eu un baietel de 5 ani care este in Romania cu parintii mei.Pe linga faptul ca am mari probleme cu nervi, am inceput sa am si alte probleme de sanatate, am slabit ff mult, am doar 46kg la 30 de ani, nu pot manca, nu pot dormi si la fel ca sora ta ma i-a deodata niste transpirati care nu mai stiu ce sa fac.PROBLEMA nr 1 pt sora ta este, ca se afla aici in tara asta unde NICIODATA nu te bucuri de nimic, cu toate ca ai detoate.important este pt ea, asa cum a zis si medicul la care a fost ea, sa faca ceva nou, ceva ce-i place, ceva care sa nu o plictiseasca.E rau pt ea ca de 3 ani face acelasi lucru, ca ramane acasa singura cu fetita ei, iar sotul ei e plecat toata ziua.Nu vreau sa te sperii dar in curand va intra si in depresie, si asta nu e bine.eu am trecut prin asta si stiu ce inseamna.Deci, important este sa-si schimbe modul de viata si sa faca ceva nou.Eu, in curand ma retrag definitiv in Romania, si deja numai cand ma gandesc ca o sa plec de aici, ma face sa fiu cea mai fericita femeie din lume.Ii doresc surorii tale mult curaj si sa reziste in continuare in ITALIA.
Iti multumesc tare mult ptr raspuns.As vrea sa stiu insa daca tu ai urmat vreun tratament ptr ati reveni sau totul a trecut de la sine.Ei ia dat dr de acolo acele picaturi dar nu lea luat deocamdata, zice sa nu devina dependenta de ele.Cel mai bun sfat care i lam dat si eu e sa vina acasa dar sotul ei nuprea vrea sa o lase nu poate trai fara ele.
Oricum ea mai ramane acolo deoarece si-au inceput o casa aici si trebuie sa o termine, spune ca vor veni cand va da fata la scoala defenitiv pana atunci doar in vizite de cateva saptamani.Ea spune ca nu mai este asa speriata dar eu o vad canumai cu gandul ca innebuneste sta.Mie tare frica ptr ea.
Oricum ea mai ramane acolo deoarece si-au inceput o casa aici si trebuie sa o termine, spune ca vor veni cand va da fata la scoala defenitiv pana atunci doar in vizite de cateva saptamani.Ea spune ca nu mai este asa speriata dar eu o vad canumai cu gandul ca innebuneste sta.Mie tare frica ptr ea.
AS DORI SI SFATUL UNUI SPECIALIST DACA SE POATE.
VA ROG!
VA ROG!
Draga Anishoara, intr-adevar una dintre solutii ar fi pentru sora ta sa faca ceva ce ar scoate-o din rutina. Ar putea sa-si programeze un weekend pe luna cu sotul si cu fetita ei in care sa faca cate o scurta excursie, sa viziteze locuri noi. Acelasi lucru ar putea sa-l faca si in timpul saptamanii cand iese afara cu fetita, sa schimbe parcul in care se joaca, sa faca o plimbare intr-un cartier nou, etc.
Important pentru ea este de asemenea sa inteleaga ca anxietatea nu este o boala grava. Absolut toti oamenii au un nivel de anxietate mai crescut sau mai scazut. S-au efectuat chiar studii care au demonstrat ca persoanele cele mai competente la locul de munca sunt cele cu un nivel de anxietate usor peste mediu, deci lipsa de anxietate nu ne face sa fim oameni mai buni decat altii. La ea, este posibil ca starile prin care trece sa reprezinte o manifestare mascata a dorului de casa. Poate ca ar ajuta-o daca ar vorbi mai des cu cei de acasa, la telefon sau pe internet. Ar putea chiar sa faca o vizita in Romania in concediul sotului.
Depresia nu este ereditara, ca sa o poata mosteni pe bunica voastra si nici nu inseamna ca o persoana depresiva este nebuna. La fel ca si in cazul anxietatii toti suntem uneori mai mult sau mai putin depresivi, doar ca daca nu mergem la medic sa ne puna un diagnostic, spunem doar ca suntem tristi.
Ii doresc mult succes sorei tale si multa multa putere!
Important pentru ea este de asemenea sa inteleaga ca anxietatea nu este o boala grava. Absolut toti oamenii au un nivel de anxietate mai crescut sau mai scazut. S-au efectuat chiar studii care au demonstrat ca persoanele cele mai competente la locul de munca sunt cele cu un nivel de anxietate usor peste mediu, deci lipsa de anxietate nu ne face sa fim oameni mai buni decat altii. La ea, este posibil ca starile prin care trece sa reprezinte o manifestare mascata a dorului de casa. Poate ca ar ajuta-o daca ar vorbi mai des cu cei de acasa, la telefon sau pe internet. Ar putea chiar sa faca o vizita in Romania in concediul sotului.
Depresia nu este ereditara, ca sa o poata mosteni pe bunica voastra si nici nu inseamna ca o persoana depresiva este nebuna. La fel ca si in cazul anxietatii toti suntem uneori mai mult sau mai putin depresivi, doar ca daca nu mergem la medic sa ne puna un diagnostic, spunem doar ca suntem tristi.
Ii doresc mult succes sorei tale si multa multa putere!
buna, eu am urmat un tratament dat de medic, erau niste picaturi si pastile pe care le-am luat timp de 6 luni.Acum depinde si de ea, daca spune ca nu vrea sa le i-a ca sa nu devina dependenta de ele.Eu am trecut prin asa ceva si stiu ce fel este, dar sfatul meu este, ca ar trebui sa i-a acele picaturi macar o perioada scurta sa vada cum se simte.Si iti mai spun ca conteaza si faptul cum isi petrece timpul, sa faca si altceva care sa-i placa.Asa va trece altfel de aceasta stare.Eu ii doresc multa forta si curaj.
miine la ora 12.00 respectiv simbata 5.04.2008 sa stea intinsa pe pat cit poate de linistita 30 de minute.dupa care sa ia 2(doua)lingurite cu apa plata si sa le bea.
Sa caute un joc interactiv pe net...si sa vezi daca mai ai timp sa te plictisesti..
.Am glumit putin, dar vad internetul ca o solutie pentru a face ceva placut si divers, fie ca intra pe forumuri si schimba pareri cu altii, fie ca isi aduna fotografii splendide cu peisaje, flori sau cauta lucruri interesante.
.Am glumit putin, dar vad internetul ca o solutie pentru a face ceva placut si divers, fie ca intra pe forumuri si schimba pareri cu altii, fie ca isi aduna fotografii splendide cu peisaje, flori sau cauta lucruri interesante.
ptr voicu
imi pare rau dar nu am verificat atunci mesajele noi si nu am vazut ce ai scris tu
daca facea sata ce se putea intampla??????????????????
imi pare rau dar nu am verificat atunci mesajele noi si nu am vazut ce ai scris tu
daca facea sata ce se putea intampla??????????????????
Imi pare rau Anishoara, dar nu am inteles ce ai vrut sa scrii, poti sa repeti te rog frumos?
draga anisoara, si eu sunt in italia si ma lupt de citiva ani cu aceeasi problema, acum un an si ceva nu credeam ca sint oameni care sa treaca prin asa ceva...dar uite ca sint cu sutele...
eu am instalat internat si de atunci vb cu multa lume in situatii asemanatoare...ajuta f. mult...nu neaparat cu sfaturi pracytice, dar faptul ca este o comunicare intre noi, si faptul ca te intelege cineva care stie exact prin ce treci, parca iti da forta sa mergi mai departe..
Si eu stau mai tot timpul singura, dsar din fericire am trecut peste perioadele acelea cumplite cu crize de anxietate, atacuri de panica, transpiratii si ameteli...daca stau si ma gindesc in urma nici nu stiu exact cu ce au trecut...cert este ca am incercat f. multe..(exclus medicatia) Spunei sotrei tale sa nu dispere, sa ia legatura cu oameni care au trecut prin asa ceva...mie mia facut extrem de bine sa vb cu ei...
Multa sanatate si rabdare!
eu am instalat internat si de atunci vb cu multa lume in situatii asemanatoare...ajuta f. mult...nu neaparat cu sfaturi pracytice, dar faptul ca este o comunicare intre noi, si faptul ca te intelege cineva care stie exact prin ce treci, parca iti da forta sa mergi mai departe..
Si eu stau mai tot timpul singura, dsar din fericire am trecut peste perioadele acelea cumplite cu crize de anxietate, atacuri de panica, transpiratii si ameteli...daca stau si ma gindesc in urma nici nu stiu exact cu ce au trecut...cert este ca am incercat f. multe..(exclus medicatia) Spunei sotrei tale sa nu dispere, sa ia legatura cu oameni care au trecut prin asa ceva...mie mia facut extrem de bine sa vb cu ei...
Multa sanatate si rabdare!
buna la toata lumea!eu am gasit o metoda de a scadea anxietatea fara medicamente daca intereseaza pe cineva!
pe toata lumea intereseaza.daca e ceva serios...spune...multumim anticipat
aceeiasi chestie ca si-n alte parti! nu pot sa trimit mesaje lungi!cititi pe forumul naturaplant la topicul tulburari de panica, anxietate de pe la pg 9 sau 10(sper sa nu se considere reclama, n-am nici o intentie!) si reveniti aici cu mesaj daca n-ati inteles ceva!
Cum scap de dependenta de antidepresive?desi am redus cantitatea dupa cum mi s a spus intru in sevraj dupa maxim o saptamana apoi trebuie sa mi se reia tratamentul.Desi am inceract tot felul de metode de a ma linisti singura simtomele fizice sunt prea putrnice vomit nu pot manaca cu zilele e groaznic si am dor 20 de ani si nu vreau ca tota vita sa stau pe medicamente exista vreo varianta?am facut s psihoterpie si desi psihic numai intru in panica numai am paittatii ganuri urate, mi e foarte rau fizic.Ce mai pot face?
ma numar printe cei care au trecut prin acest calvar.Sint pregatit sa dau sfaturi pentru ca mai mult decit atit sint bioterapeut.Este o problema atit de complexa incit nu o poti trata cu citeva sfaturi si mai ales asa dupa ureche.Urmind sfaturile unor nevizati un bolnav va fi dupa fiecare cura mai dezamagit.Astfel incit va recomand sunati-ma( convins fiind ca risc foarte mult) -
HRISTOS A INVIAT ! Am onoarea sa va salut d-nu Voicu ! Si eu am gasit o cale de a reduce anxietatea pana la disparitie si o spun din experienta proprie, daca ati citit cumva trimiterea facuta de mine ! Din pacate necesita o serie de renuntari iar oamenii sunt foarte reticenti ! Sunt foarte interesat de orice alta cale naturista care da rezultate ! Sper sa initiem un dialog constructiv pe aceasta tema !
sigur.dar acest mod de a dialoga mi se pare prea putin.imi dati un mesaj pe nr.meu de tel. cu nr. dvs de tel.si va sun eu.astfel dialogul nu se rezuma la citeva rinduri. ADEVARAT A INVIAT >pt.stevens
Cu siguranta o sa o fac ! Ideea mea era de a vorbi pe forum pt a putea fii de un eventual folos cat mai multor oameni (interesati bineinteles)!..Totusi am ajuns la concluzia ca.. toate vin la timpul lor !
a trecut ceva timp.sanatate tuturor.am fost plecat. Imi doresc foarte mult sa avem un dialog frecvent.
anxietatea nu are legatura cu tara in care traiesti, dc tie, silvi 77 nu iti convine de tara respectiva nu esti obligata sa ramai, spuneai ca si daca ai de toate nu te simti bine, dar in tara o familie cu 3 copiiii fara nici un venit cum crezi ca se simte?pe viitor alegeti cu grija cuvintele si nu mai denigra o natiune care de fapt te-a ajutat vad sa iti cresti si un copil, de ce nu ai ramas sa faci foamea in tara?aaa, dupa ce ai reusit sa trimiti bani in tara, acum denigrezi tara respectiva, urat din partea ta.si eu sunt tot in italia de 3 ani. desigur sunt multe care nu iti plac dar am bunul respect sa nu denigrez o natiune.pe curind.
buna am citit si eu toate problemele voastre si parca ma vad pe mine, aceleasi simptome le simt si eu, cu viata in italia nu este deloc usor, aici iti mananci viata pe paine.Te demoralizezi de tot te inchizi in tine si nu mai ai chef de viata, e totul o monotonie simti ca inebunesti.Imi pare cel mai rau de copil ca nu mai ai atata rabdare cu el sa il inveti ce trebuie pt ca e prea mult stres, va pup si mai vb
Salut toti membrii si le doresc numai sanatate, si eu stau tot in italia, asa e, e mai greu mai departe de parinti, de cei apropiati, dar asta nu inseamna ca te-ai imbolnavit de nervi aci, erai din tara poate, pentru ca neavind cu ce sa-ti hranesti copilul, poate ai avut si un sot betivan, normal ca s-au acumulat si.acum neavind cui sa ii mai zici necazurile tale, mai precis sa innebunesti pe altii la cap, ai tinut in tine si asta ti-a declansat sa zicem boala, care de fapt e doar in mintea ta, asculta-ma ce iti spun,.asculta in primul rind ce zic doctorii, nu pe cei care incearca sa iti dea tot felul de medicamnete strane, si apoi trebuie sa te autosugestionezi, altfel vei ramine asa mult timp..SI IN FINAL, , DACA CREZI CA ITALIA TE STRESEAZA ASA DEMULT DE CE NU PLECI IN TARA?ACOLO SIGUUUUUUUUUR TE VEI SIMTI MUUULT MAI RELAXATA, CU SALARIUL DE 150 EURO, DACA IL VEI AVEA SI PE ASTA, CU ORELE PESTE PROGRAM NEPLATITE, SI MUUULTE ALTELE...PE BUNE, DACA AR FI ATAT DE RAU IN ITALIA NU AI MAI STA..SI PE VIITOR FII ATENTA LA CE SCRII, NU DENIGRA O TARA INTREAGA CARE TE.-A AJUTAT SA ITI CRESTI COPILUL...
diandra,
Mie sincer nu mi se pare ca a denigrat tara care o ajuta sa supravietuiasca, ci pur si simplu a rostit un adevar, acela ca intr-o tara straina, oricat de bine traiesti, nervii sunt cei care cedeaza primii.De ce?Pt.ca sunt persoane mai sensibile, carora daca le-ar fi dat sa aleaga sigur ar alege tara, familia, prietenii,..locurile unde au crescut, unde au invatat sa iubeasca tot ce-i frumos,..unde s-au indragostit prima oara,..si as putea continua mult pe acest aspect.Dar pentru ca sunt puse in situatia de a alege intre a traii mai bine material, de a putea oferii alta viata familiei, nu inseamna ca-si poate ingropa si sentimentele.Sa fie clar, asta se intampla, nu tara e de vina si repet, nu cred ca asta a vrut sa spuna.Daca te numeri printre persoanele mai pragmatice, sigur nu vei simtii asta niciodata, spre deosebire de ceea ce spunea silvi77.Nu tara in sine e de vina ci neputinta noastra a unora de a trece cu vederea ca avem inima, sentimente, dor de casa si ca in lupta cu constiinta am iesit invinsi.Constiinta imi spune ;Ramii aici, numai asa iti poti ajuta copii, sa duca o viata mai buna !Si raman, calcand peste inima mea care imi spune ;Vino acasa!!!Asta e toata filozofia, nuinteleg de ce te-ai aprins asa, nu toti suntem la fel si sa-mi fie iertat ca aduc aminte de citatul;Unde dragoste nu e, nimic nu e!!!A intelege tu ca dragostea inseamna tot ce te inconjoara, si-ti umple sufelul de caldura.
Mie sincer nu mi se pare ca a denigrat tara care o ajuta sa supravietuiasca, ci pur si simplu a rostit un adevar, acela ca intr-o tara straina, oricat de bine traiesti, nervii sunt cei care cedeaza primii.De ce?Pt.ca sunt persoane mai sensibile, carora daca le-ar fi dat sa aleaga sigur ar alege tara, familia, prietenii,..locurile unde au crescut, unde au invatat sa iubeasca tot ce-i frumos,..unde s-au indragostit prima oara,..si as putea continua mult pe acest aspect.Dar pentru ca sunt puse in situatia de a alege intre a traii mai bine material, de a putea oferii alta viata familiei, nu inseamna ca-si poate ingropa si sentimentele.Sa fie clar, asta se intampla, nu tara e de vina si repet, nu cred ca asta a vrut sa spuna.Daca te numeri printre persoanele mai pragmatice, sigur nu vei simtii asta niciodata, spre deosebire de ceea ce spunea silvi77.Nu tara in sine e de vina ci neputinta noastra a unora de a trece cu vederea ca avem inima, sentimente, dor de casa si ca in lupta cu constiinta am iesit invinsi.Constiinta imi spune ;Ramii aici, numai asa iti poti ajuta copii, sa duca o viata mai buna !Si raman, calcand peste inima mea care imi spune ;Vino acasa!!!Asta e toata filozofia, nuinteleg de ce te-ai aprins asa, nu toti suntem la fel si sa-mi fie iertat ca aduc aminte de citatul;Unde dragoste nu e, nimic nu e!!!A intelege tu ca dragostea inseamna tot ce te inconjoara, si-ti umple sufelul de caldura.
cu scuze, am vrut sa spun;A intelege tu ca dragostea mai inseamna si tot ceea ce te inconjoara si-ti umple SUFLETULde caldura.
ciao din nou, acum vad ca te-ai aprins tu...in definitiv nu vad ce rost are sa tot replicam pe acest subiect care nu e asa tragic, si desigur tu ai dreptate in ceea ce ai spus, si eu ca si altii am suferit poate chiar mai mult decit persoana in cauza, dar nu inteleg de ce nu se plinge de tara sa natala care in definitiv a obligat-o sa isi lase familia, de ce nu putem sa spunem adevarul?e foarte usor sa incepem cu acuze, aceasta dovedeste ca nu e recunoscatoare tarii care a ajutat-o pentru ca nu am auzit de la persoana aceastao vorbulita buna, asa se procedeaza cu o persoana, tara care te ajuta?maurica, tu asa faci de obicei cind cineva iti da o mina de ajutor tu il vorbesti de rau??atunci imi pare rau de voi...dar nu cred ca esti genul de persoana.in fine, inchei cu o intrebare: daca parintii tai nu ar mai avea cu ce sa te intretina si te-ai duce un timp la un unchi sa te intretina, ai spune la toata lumea ca unchiul te streseaza si l-ai vorbi de rau??cam asa face persona de mai sus...intr-un cuvint...e... NERECUNOSCATOARE.. si asa va fi mereu toata viata..in schimb iii doresc sanatate si judecata inteleapta..
diandra,
Relatia cu o tara straina e ca o casnicie bazata numai pe interese materiale.Daca cineva se casatoreste numai din interes material, pentru ca nu are cu ce supravietui, poate primii toate averile din lume la picioare,
daca nu simte caldura sufleteasca de care are nevoie e echivalent cu zero.Acolo nu e dragoste, doar interes , acolo nu e afectiune, doar blazare si asta duce la situatii de genul asta.Uite eu locuiesc in Anglia, niciodata nu voi simtii pentru aceasta tara ceva mai mult decat simt pentru o piatra din pavaj, pentru ce sa-i fiu recunoscatoare?Pentru ca muncesc pentru ei pe un salariu care la nivelul lor economic este foarte mic comparativ, pentru ca ne trateaza ca pe niste paria, neaveniti, dar se folosesc de noi ca sa le facem muncile grele pe care ei nu vor sa le faca?Penru ca nu ne dau drept de munca dar totusi ne expoateaza la muncile grele?Crezi oare ca vreuna din tarile in care ne ducem sa muncim pentru ca acasa situatia pentru noi nu este roza, ne-a primt de dragul sau de mila noastra?NU.Categoric nu, se foflosesc de noi asa cum te folosesti de o matura care nu costa mult dar isi face treaba bine, apoi cand nu mai e nevoie de ea o arunca.Despre ce recunostinta vorbesti tu?Nu nui sunt reunoscatoare nici tarii mele pentru ca a trebuit sa iau drumul pribegiei, dar nici nu o reneg asa cum nu renegi o mama care te-a nascut, chiar daca ea te-a dat la o matusa sa te creasca pentu ca ea nu a avut posibilitati materiale, in fond a facut-o pentru mai buna ta stare.Si inca odata repet, nu toti suntem la fel, din punct de vedere emotional fiecare individ reactioneaza diferit, unii inorc spatele si-si continua drumul nestingheriti, fara remuscari, altii pleaca dar se gandesc mereu in urma si tanjesc dupa locul unde au avut hrana HRANA PENTRU SUFLET.Eu cred ca de fapt asta este esenta, aici avem hrana pentru stomac, dincolo avem hrana pentu suflet si cum unii nu ne putem lipsii de cea de a doua si suntem pusi in situatia de a alege pentru binele celor apropiati, ne sacrificam si mergem e un drum care nu ne aduce prea mari satisfacii decat cele trecatoare, materiale, care pentru inima si suflet nu inseamna NIMIC.De aceea nervii sunt cei care cedeaza in astfel de situatii.Si nu, nu m-am aprins doar ca adevarul trebuie spus si recunoscut in toata goliciunea lui.
Relatia cu o tara straina e ca o casnicie bazata numai pe interese materiale.Daca cineva se casatoreste numai din interes material, pentru ca nu are cu ce supravietui, poate primii toate averile din lume la picioare,
daca nu simte caldura sufleteasca de care are nevoie e echivalent cu zero.Acolo nu e dragoste, doar interes , acolo nu e afectiune, doar blazare si asta duce la situatii de genul asta.Uite eu locuiesc in Anglia, niciodata nu voi simtii pentru aceasta tara ceva mai mult decat simt pentru o piatra din pavaj, pentru ce sa-i fiu recunoscatoare?Pentru ca muncesc pentru ei pe un salariu care la nivelul lor economic este foarte mic comparativ, pentru ca ne trateaza ca pe niste paria, neaveniti, dar se folosesc de noi ca sa le facem muncile grele pe care ei nu vor sa le faca?Penru ca nu ne dau drept de munca dar totusi ne expoateaza la muncile grele?Crezi oare ca vreuna din tarile in care ne ducem sa muncim pentru ca acasa situatia pentru noi nu este roza, ne-a primt de dragul sau de mila noastra?NU.Categoric nu, se foflosesc de noi asa cum te folosesti de o matura care nu costa mult dar isi face treaba bine, apoi cand nu mai e nevoie de ea o arunca.Despre ce recunostinta vorbesti tu?Nu nui sunt reunoscatoare nici tarii mele pentru ca a trebuit sa iau drumul pribegiei, dar nici nu o reneg asa cum nu renegi o mama care te-a nascut, chiar daca ea te-a dat la o matusa sa te creasca pentu ca ea nu a avut posibilitati materiale, in fond a facut-o pentru mai buna ta stare.Si inca odata repet, nu toti suntem la fel, din punct de vedere emotional fiecare individ reactioneaza diferit, unii inorc spatele si-si continua drumul nestingheriti, fara remuscari, altii pleaca dar se gandesc mereu in urma si tanjesc dupa locul unde au avut hrana HRANA PENTRU SUFLET.Eu cred ca de fapt asta este esenta, aici avem hrana pentru stomac, dincolo avem hrana pentu suflet si cum unii nu ne putem lipsii de cea de a doua si suntem pusi in situatia de a alege pentru binele celor apropiati, ne sacrificam si mergem e un drum care nu ne aduce prea mari satisfacii decat cele trecatoare, materiale, care pentru inima si suflet nu inseamna NIMIC.De aceea nervii sunt cei care cedeaza in astfel de situatii.Si nu, nu m-am aprins doar ca adevarul trebuie spus si recunoscut in toata goliciunea lui.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 24sa fie stresul de vina?
- 1probleme pulmonare din cauza anxietatii?
- 16Mi-e din ce in ce mai greu!
- 22cine ma poate ajuta cu un sfat?
- 1Anxietate Sexuala.
- 17Anxietate si depresie majora
- 16psihoterapeut bun pentru anxietate DIN BUCURESTI
- 7De ce ne e frica de medicamente?
- 4Frica de mine
- 5Ajutati-ma ! atacurile de panica sau anxietate
- 12Tratament cu cipralex
- 7Atacuri de panica
- 4Xanax. Sa iau sau sa nu iau ?
- 6Posibila tulburare bipolara
- 5Forum de ajutor reciproc pentru tulburari de panica si anxietate !
- 0Durere in piept
- 0Anxietate remedii
- 5Pareri despre anxietate
- 2Bună ziua, am o strângere mai sus de buric, simt cum se oprește inima pentru puțin
Mai multe informații despre: Anxietatea
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: