se numeste avort?

Buna seara, in ultima perioada am mai vizitat pe internet forumuri..dar azi am gasit multe chestii interesante aici pe forum. Eu am sufletul greu si parca nu am gasit inca curajul sa vb cu cineva despre problema mea.
Cu doi ani si jumatate in urma ramasesem insarcinata. Trebuia sa fie al doilea copil.nu ne planuisem dar se intamplase sa nu fim protejati o noapte. Ne-am bucurat. Avea sa fie un fratior sau o surioara pentru baietelul nostru de 2 anisori. Totul a decurs bine pana in saptamana 20 cand la ecograf ne-au anuntat ca copilul are ceva probleme cu o parte din creier. A fost o veste care ne-a pus la pamant pe amandoi. Am continuat investigatiile pana in 23 de saptamani. Rezultatul final: creierul mic nu se dezvolta. Ni s-a explicat ca erau sanse mari ca din cauza asta copilul sa iasa cu probleme mimtale. Puteam ca la 4 ani inca sa il hranesc cu lingurita...sau la 20 de ani inca sa faca in scutec. Creierul se tot resornea...Ne-au dat la dispozitie o ora sa ne gandim daca vrem sau nu.sa pastram copilul. Tocmai ce aflasem ca e fetita. Nu am stiut care sunt pasii. Stiam care e raspunsul dar nu aveam curaj sa zic cu voce DA VREAU DA RENUNT! A urmat apoi un intreg cosmar. Pentru ca aveam deja 23 sapt si 4 zile nu se mai punea vorba de avort. A trebuit sa imi faca o injectie sa ajunga la inima copilului sa o 'adoarma' apoi dupa 2 zile groaznice de asteptare am fodt la spital si fupa o injectie pentru contractii a trebuit sa nasc normal. Nu am avut voie la anestezice puternice pentru ca exista risc de infectie. Nu am realizat ca copilul meu eRa deja format pana nu m-au intrebat daca vreau sa il tin in brate dupa ce l-am nascut. Nu am vrut asta. Nici nu stiam de mine. Vroiam doar sa se termine totul si gata. Au fost clipe, ore, de groaza pt mine. Sotul si copilul mi-au fost alaturi. Am trecut cu greu dar am trecut. In sufletul meu a ramas doar vinovatia pentru ceea ce am facut. m-au rugat sa ii dau nume, apoi copilul( fetita) a ramas in spital.pentru ca nu era trecuta de 24 sapt nu se numea copil si a zis ca ramane acolo. nu am avut curajul sa vorbesc cu nimeni despre asta pana acum.

Acum am o intarziere de 8 zile a cm, si in inima mea este emotie, groaza, bucurie si frica...daca si daca...astea sunt intrebarile mele...

@ bursuc1

Urmati sfaturile doamnei psiholog.
Dv. nu aveti un copil. Aveti 2. Acela a fost un avort.
A fost un caz al unei mame careia i s-a zis ca va naste un copil fara cap. Mama s-a rugat si a nascut copilul cu cap.
De multe ori copiii cu handicap sunt cei mai blanzi, cei mai iubitori si aduc cea mai mare bucurie in familie.
Trebuie sa mergeti sa va spovediti, impartasiti, sa faceti consiliere psihologica, milostenie si sa tineti in permanenta legatura si cu copilasul care nu mai e.