Experienta avortului... cum este?

Buna ziua, as dori si eu sa stiu daca este cineva care a trecut prin experienta avortului si poate sa imi spuna cum este.
Multumesc.

Multumesc pt raspuns. As mai avea o intrebare sansele ca si dupa interventie sa mai fi gravida sunt foarte mici? Banuiesc ca dupa medicul te cheama la un control sa se asigure ca totul este ok.

Multumesc frumos de tot domna dr. As mai avea inca o intrebare deoarece cu medicul meu nu am apucat sa discut inca ci doar sa imi fac programarea. Se poate face intreuperea de sarcina pe la sfarsitul saptamanii a 5-a de sarcina sau trebuie neaparat sa fie in saptaman a 6-a? Si ti se fac analize inainte sau mergi la control si dupa ramai la chiuretaj?

Doamna doctor, cum puteti afirma ca azi sunt foarte putine femei care nu au trecut prin asa ceva? Ati facut o statistica?Vorbiti niste aberatii care nu pot fi certificate(faptul ca un numar mare de avprturi este inregistrat nu inseamna ca sunt putine femeile care n-au la activ avorturi).

anna2121, atat fizic, cat si psihic, avortul te termina ca femeie. Psihic ramai cu niste sechele peste care niciodata nu vei trece, iar fizic te refaci greu.
Inainte sa avortezi, fa te rog doua lucruri:
- uita-te pe net la un material video despre cum se face un avort
- gandeste-te daca merita sa treci prin asa ceva, tinand cont ca sunt mii de femei disperate sa aiba un copil(eu m-am chinuit 5 ani, am facut mii de investigatii si am cheltuit multi bani pt a avea o extraordinara fetita de doi ani)

p.s Ma doare sufletul cand vad ca unii pot avea un copil si nu il doresc.

Bestiuta... fiecare cu suferinta ei. Hai sa nu judecam pe nimeni ca e greu sa ne punem in pielea lor. Nu vreau sa ma gandesc ce-i in sufletul ei.

Pe viitor gandeste-te mai mult la tine, la binele tau, si nu te mai lasa antrenata intr-o astfel de situatie. Din fericire acum exista contraceptie... foloseste-te de ea

smaralde, chiar nu judec pe nimeni, e viata fiecaruia si se traieste dupa bunul plac...dar, tot aici pe site, saptamana trecuta, o tanara punea aceeasi intrebare si i-am dat aceleasi sfaturi...dupa ce a vazut materialul video a spus ca nu va mai avorta si nu intelege cum ar putea cineva sa treaca prin asa ceva...

Buna seara, nu am facut avort niciodata dar trebuie sa-ti spun ce cred despre acest subiect. Sunt multe persoane care spun ca a face avort inseamna a indeparta din corpul unei femei o ingramadeala de celule care n-au constiinta, suflet sau nu percep durerea. Eu cred ca, asa cum o farama de paine este tot paine...asa si aceea ingramadeala de celule este parte din tine. Daca ai facut o greseala din prea putina experienta de viata, nu o face sa devina o crima. Asuma-ti greseala si peste cateva luni tine-ti baietelul sau fetita in brate. Nu te speria ca esti prea tanara. Tu si copilul tau o sa cresteti impreuna. O sa invatati sa traiti impreuna si nu va fi un impediment in viata ta. Acest copil te va invata ce este dragostea neconditionata si te va vindeca de toate dezamagirile atunci cand i-ti va zambi, va intinde manutele spre tine si i-ti va spune "mama". Nimic nu se intampla fara motiv si poate ca acest copil e ceea ce ai nevoie in acest moment, chiar daca tu il percepi ca pe un "accident". Poate nu ai sustinere din partea familiei, poate tatal copilului nu e interesat de voi...dar chiar nu conteaza. Bazeaza-te pe tine si mergi in directia buna, sunt sigura ca te vei descurca. Nu-ti asuma riscul de a nu mai putea sa faci copii niciodata si nici riscul de a fi bantuita toata viata de ideea ca ai curmat o viata nevinovata, sange din sangele tau. Nu esti curioasa sa-i auzi inima cum bate? Nu te intrebi daca iti seamana? Un copil nu poate fi un "accident" atata timp cat nu este rezultatul unui abuz sexual/viol ci a unui act constient, de comun acord, intre tine si partenerul tau. Un copil este un miracol care, din pacate, nu se intampla oricui. Sunt femei care si-ar da 10 ani din viata ca sa-si poata strange la piept copilul. Nu-ti lasa copilul sa devina parte dintr-o statistica cu final tragic. Nu-ti lasa copilul sa devina un numar oarecare intr-un registru. Primeste-l cu bratele deschise, da-i un nume si arata-i lumea. Si tu ai fost o ingramadeala de celule la un moment dat. Tie nu ti-a luat nimeni sansa de a vedea curcubeul.

Multumim doamna Doctor, intotdeauna va citesc cu drag.
Multumesc de sfaturi si celorlalti useri.
parerea mea:
1. NU am facut la viata mea nici un avort:
- pt. ca-mi doream copii si Dumnezeu m-a binecuvantat cu ei!
- pt.ca-mi era tare-tare frica.
- erau alte...vremuri...nici NU se putea
2. DECAT n copii ai strazii sau lasati prin case de copii sau prin maternitate
mai bine Ana fa un avort acum si in continuare, asa cum ti-a zis si d-na doctor foloseste anticonceptionale.
p.s.
NU stim varsta...?!?
NU stim DACA parintii sau bunicii o vor primii acasa cu bebelusul.
CE??? va face??
propunere:
Sunt n mame care-si doresc copii, asa cum zice si bestiuta si DA.asa este,
doar ca vecina mea a ajuns la 50 ani si tot incearca de la revolutie sa infieze un copil si..pauza.
NU reuseste.
aici trebuie vazuta si modificata reglementarea adoptiei.
Pacat de copii.lasati pe drumuri...
cele bune,

Multumesc celor care reusesc sa ma incurajeze nu celor care nu stiu nimic si doar critica. Fiecare are motivele ei pentru care recurge la aceasta metoda si va asigur ca nu este o decizie usor de luat. Dar decat sa dstrugi viata unui copil nevinovat si sa iti distrugi si tie viata sa nu ai posibilitatea de a-l creste intr-o familie mai bine recurgi la aceata metoda.

Am recitit mesajele pe care le-ai primit si nu am intalnit nici macar unul care sa te critice.Sunt doar doua tipuri de mesaje
- ale celor care iti sustin decizia
- ale celor care incearca sa-ti schimbe decizia, argumentat, nu prin critici. In cazul meu, ideea era sa te informezi despre tot ce inseamna avort si apoi sa hotarasti ce vrei sa faci.
p.s Eu n-as putea sa traiesc gandindu-ma ca am luat sansa cuiva sa traiasca/zambeasca/iubeasca...nu stiu ce-as fi facut daca eram in situatia ta, dar, exceptand motivele medicale, probabil as fi facut copilul si l-as fi lasat la orfelinat injcercand sa ma implic in viata lui pana cand as fi avut posibilitatea sa-l iau acasa.concluzia?sunt si alte solutii, care exclud avortul

Anna nu stiu daca te critica cineva. Doar incearca sa ti ofere si alt punct de vedere. Eu pot sa spun asta:
1. Sa ma fereasca Dumnezeu sa trebuiasca sa fac avort din cauze de genul - descopar la analize ca are Down sau alta malformatie grava... pentru ca in acest caz desi nu ma voi ierta niciodata, nu cred ca as aduce pe lume un astfel de copil. O sa ma rog in fiecare zi inainte de a ramane insarcinata sa nu ajung in aceasta situatie. Daca esti in situatia asta de mai sus, atunci ma rog pentru tine si sper sa nu ti se mai intample niciodata.

2. daca esti minora, daca esti necasatorita si exista sanse sa ajungi in strada sau sa fii data afara de acasa, sunt si astfel de familii, atunci sigur e de inteles balanta in care ai pus aceasta decizie. desi daca esti dintr-o familie cat de cat mai in regula poate exista sanse sa nu se intample asa ceva. trebuie doar sa iti faci curaj sa discuti cu cineva, mama, tata, sora si nu te baza pe ideea ca stii deja ce vor zice. Pentru ca un parinte trebuie sa isi accepte copilul oricum ar fi el.

3. Daca esti doar o simpla persoana care isi permite sa faca sex neprotejat, sa se distreze, si apoi sa stea pe forumuri si sa afle despre avort de parca ar cumpara un electrocasnic de pe un forum... atunci nu stiu daca ai scuze. Da, poate e ideal sa programezi ziua, ora si minutul la care sa ramai gravida si sa faci copil ca sa iti poti construi cariera si tot. Dar poate nu se poate in felul acesta si riscul pe care ti-l asumi facand un avort este poate foarte mare. Da, foarte multa lume face avort, dar ai auzit vorbindu-se si de efectele secundare? de oameni care s-au chinuit apoi sa faca copii pentru ca exista o afectare a uterului? de infectii sau de histerectomii de urgenta?)

Cred ca in momentul de fata ar trebui sa pui in balanta si sa tragi linie sa aduni plusuri si minusuri. dificultati si ce e mai usor. Nu este o decizie pe care sa o poti lua doar asa. Aoleu sunt gravida, hai sa ma duc la avort. Pentru ca este mult mai mult de atat. Si cand iti cumperi pantofi, cand faci imprumut la banca, cand decizi sa faci sex, tot analizezi mai mult in minte acest lucru si iti pui avantaje si dezavantaje pentru orice varianta.

Noi toate ti-am spus aceste lucruri pentru ca singurele intrebari pe care le-ai pus au fost cum e la avort si daca cumva nu ramai gravida dupa operatie. ceea ce mi-arata ca tu nu ai avut decat o singura decizie in minte si nu ti-ai pus alta problema niciodata. Asta e singurul lucru pe care poate il judec...
(si scuze, atunci cand iti permiti confortul unei case, calculator, intrat pe forum... este imposibil sa nu existe conditii de a creste un copil sia m vazut si familii fara minimul de conditii unde copiii lor cresc minunat )

buna ziua am si eu o intrebare acum un an am facut o intrerupere de sarcina si ca tratament am avut ovule cervix si antibiotice dar am intrerupt ultimele 2 ovule...intrebarea mea este mai pot ramane insarcinata ?de 5 luni de zile incerc si nu raman///astept raspuns va multumesc

imi raspunde si mie un medic ceva sau astept degeaba?

yirina,
-daca vrei sa-ti raspunda cineva, posteaza intrebarea ta pe site, incadrand-o intr-o sectiune, nu pe post de comentariu cum e acum
-acest site nu-ti garanteaza primirea unui raspuns din partea unui medic

Am gasit pe un site postarile unor femei care au trecut prin experienta avortului...chiar vreau sa va impartasesc cuvintele lor, poate nu mai sustineti avortul(repet, nu vorbim de cauze medicale):

1.Strig in gura mare AVORTUL ESTE O CRIMA, dar nu am uitat si nu voi uita niciodata ca si eu sunt asasina.

Se intampla undeva la cei 17 ani, plina de incredere in partener si cu o dorinta nestavilita de a fi mamica, Dumnezeu vruse asa, El ma alesese pe mine si-mi daruise cel mai frumos cadou. Scumpul meu viitor sot in schimb nu era de acord, trebuia sa emigram (el era deja stabilit in afara ), sa luptam pt o viata mai buna, si nu ar fi fost decat o piedica in calea fericirii noastre.

Nu am avut taria de a-mi asuma responsabilitatea, nu am avut taria de a deveni mama, am fost o LASA si m-am lasat purtata de valul dragostei oarbe, lasa ca el stie mai bine ce este de facut. Un an de zile dupa ne-am casatorit, un an de zile dupa totul s-a risipit ...

Nopti nedormite si doua manute ce se prapadesc strigand intr-una "MAMI". Mami de fapt il omorase. Ce rost cand spun ca oricum nu se mai intampla, va trece viata dar mereu va fi o intrebare : cu el(ea) oare ce s-a intamplat ?

Nu cer compatimire, si nici n-as merita.

2. sa nu va suparati tare pe mine si sa nu aruncati cu pietre.eu intre 18 si 21 de ani am avut patru intreruperi de sarcina si acum regret f f f mult dar stiu ca asta nu e o scuza, eram aeriana.daca atunci aveam mintea de acum nu ma gandeam la asa ceva ci faceam copilul fara sa imi pese nici de gura lumii (pentru ca asta e o boala cantagioasa in ro), nici de parinti care au fost destul de ascultatori de barfe si s-au temut intotdeauna de gura lumii si nu concepeau ca fetitele lor dragi si tinute in "puf"sa faca copii nemaritate.

3. Aveam 18 visam la o casatorie din mare dragoste ...pura, frumoasa, dar cind s-a auzit de sarcina sa facut totul scrum si intunericul mi-a umplut zilele.Nopti de plinset si de remuscari, decizia care era inevitabila m-a sugrumat pur si simplu.

Au trecut ani, sunt mamica de 4 luni si acum ma mai gindesc cum o fi aratat el sau ea, cum mi-ar fi zimbit...am un nod de lacrimi si string pumnul si-mi zic ca nu, nu e crima..dar in esenta..? E !

4. Am facut si eu un avort acum trei ani si vreau sa-ti spun ca a fost oribil, partea cea mai urata a vietii.Daca ai ramas gravida si il pastrezi nu inseamna ca este un copil distrus.Daca ar fi sa dau timpul inapoi, eu nu as mai face avort...

5. E o crima, si multe dintre noi am comis-o. Fiecare isi are motivele ei, si cu siguranta fiecare femeie care are suflet, regreta si nu se grabeste sa o faca si a doua oara.

Eu am facut o intrerupere de sarcina, si imi pare rau ca am ramas gravida atunci, cand practic nu aveam de ales. Eram clasa a XI a. Atunci mi se spunea ca nu e copil pana la 3 luni, si am crezut. Acum, dupa ce am facut ecografie bebelusului meu cand aveam 9 saptamani de sarcina, si l-am vazut rostogolindu-se, plin de viata, stiu ca nu e asa.

Ce pot sa mai spun? Regret tare mult, inca mai sunt marcata.....mi-a luat un an sa ajung inapoi pe o linie de plutire....nu voi uita, dar voi incerca sa traiesc cu ceea ce am facut. Nu prea mai am de ales.


Poate ca intr-un moment de cumpana reactiile acestor femei va vor ajuta sa luati o decizie in favoarea vietii copilasului vostru.

multumesc din nou doamna dr!

anna2121..eu acum am descoperit postarile si comentariile la postarile tale. sper ca nu ai facut avort...stiu cum e..am trait 2 astfel de experiente.. poti trai cu ele, dar nu te vei putea ierta niciodata..si tot ce ti se va intampla ulterior..orice esec in viata.. te vei intreba..oare e pedeapsa lui d-zeu..pentru prostia facuta?eu am 41 ani..d-zeu m-a binecuvantat cu un baiat care are acum 17 ani...dar nu toata lumea e la fel de norocoasa sa mai ramana insarcinata..dupa un avort.si..spre uimirea mea...acum dupa atata timp.. sunt iarasi insarcinata..in 7 sapt...
la inceput..am fost speriata..si recunosc..ca m-am gandit la avort zicand.. ca sunt prea batrana sa mai fiu mama..ca..ce-o zica lumea..cum ma voi descurca..eu nu sunt in tara..si situatia mea..nu e tocmai roz..
stii ce m-a facut sa ma razgandesc? daca d-zeu mi-a dat acest dar ca semn ca ma iarta pt celelalte 2 avorturi?
poate ca d-zeu ma va ierta..dar eu sigur nu ma voi ierta niciodata.

si daca nu te duci la control dupa avort ??????poti lua anticonceptionalee?

Buna!
daca am facut 'o cu o zi inainte de intrerupere neprotejat e posibil sa raman iar insarcinata?

Buna ziua, as vrea sa va impartasesc experienta unui avort prin care am trecut. A fost acum 9 ani, aveam 22 de ani, eram inca foarte iresponsabila si intr-un moment de instabilitate emotionala. Suferisem deja foarte mult din alte cauze si realizarea faptului ca sunt insarcinata m-a aruncat in mijlocul disperarii. Nu ma vedeam mama, nu stiam cum sa ma echilibrez si sa supravietuiesc eu insami si as fi vrut sa imi pot trai viata in continuare, libera de constrangeri si obligatii. Nu aveam nicio o prejudecata impotriva avortului, mi se parea ca e decizia libera a fiecarei femei. Asta a fost inainte sa o fac, nicio femeie in momentul in care ia aceasta decizie, oricat i s-ar parea ca e cea mai buna pt ea si pt copil, nu stie ce va insemna de fapt punerea in aplicare a acestei decizii, nu stie ce inseamna de fapt ceea ce va face. Deciziile se iau mental sau emotional/sentimental si cu gandurile si sentimentele noastre ne descurcam cumva. Dar o sarcina nu e nici un gand, nici un sentiment, este viata insasi, este irelevant ca este o sarcina foarte mica, ea este viata insasi. Nu vei intelege ce inseamna viata insasi decat atunci cand o vei omori in tine. Nu vei omori doar o forma de viata, vei omori o parte din tine, vei simti ruptura legaturii tale cu viata. Vei simti ca te-ai intors impotriva vietii, ca ai negat viata, ca ai negat dreptul la viata al unei fiinte pe care doar Dumnezeu il acorda sau il ia inapoi. Credeti-ma, oricat de nenorocita vi se pare ca va fi viata voastra facand un copil, este mai bine sa alegi o viata nenorocita decat moartea. Nu ramai cu nimic in urma unui avort, ramai cu durere si vina chinuitoare. Daca faci un copil, primesti darul iubirii, pt ca va fi imposibil sa nu il iubesti. Va avea un sens, daca ai facut greseala de a ramane insarcinata primesti in schimb iubire, daca renunti adaugi inca o greseala la prima greseala si primesti in schimb o suferinta paralizanta. Mi-am revenit cumva dupa acea trauma, desi a ramas o rana care nu s-a inchis de tot. M-am hotarat insa sa va scriu aceste randuri pt ca am facut greseala de a nu-mi opri sora de la avort. Desi stiam cat de traumatizant este si ca eu n-as mai face-o niciodata a doua ora, cumva am ezitat sa intervin ferm si am considerat ca e totusi decizia ei. Rezultatul? Aceeasi suferinta pe care o traieste si ea, suferinta mea de a-mi vedea sora suferind si sentimentul cumplit de vina ca puteam sa o opresc si n-am facut-o. Si sentimentul de a fi omorat, nu va lasati pacalite de discutii abstracte, sterile care spun ca in primele luni acea fiinta care se dezvolta nu e inca o persoana deci eliminarea ei nu este crima. A ucide inseamna a suprima viata, a curma viata. Daca sunteti insarcinate si nu stiti ce sa faceti, va sfatuiesc categoric sa spuneti da vietii si sa va crutati sufletul. Daca stiti pe altcineva in situatia asta, sfatuiti-o sa citeasca experientele altor femei si sa priveasca acele documentare despre cum se face un chiuretaj.

Buna seara!Va rog frumos sa ma ajutati! As avea nevoie si eu de niste raspunsuri! Ieri am aflat ca sunt insarcinata in urma unei ecografii efectuate asa ca m-am programat pe saptamana viitoare pt avort prin aspiratie cu efectuare de anestezie generala superficiala cu Propofol! Desi i-am spus medicului ca in urma cu 2-3 saptamani am avut o infectie si ca am luat 5 ovule de polygynax acesta a ignorat continuand sa ma examineze! Sunt destul de speriata deoarece imi este frica de o posibila diseminare a infectiei in momentul interventiei! Nu stiu daca mi-a trecut si daca ar fi trebuit sa imi recolteze secretie! Deasemenea as dori sa stiu daca ar fi trebuit sa imi efectueze ceva analize inainte de avort!Mie nu mi-a spus nimic era o domnisoara inaintea mea careia ii sa spus sa isi faca niste analize de sange! Ma puteti ajuta va rog spunandu-mi ce analize ar trebui sa imi fac? Va multumesc anticipat

08-Iunie-2016

Buna tuturor!
Recent, am adaugat o experienta noua portofoliului meu, si as vrea sa o impartasesc cu voi. Pentru ca nu am gasit informatii utile, cat de cat recente pe internet, atunci cand am trecut, prin ce-am trecut, m-am gandit sa vi le ofer eu, voua, celor care acum reluati procesul acesta care pare sa nu se mai opreasca.
Am 20 de ani, sunt studenta in Bucuresti la facultate, si pentru putin timp am intrerupt anticonceptionalele, pentru ca am fost nevoita sa urmez un alt tratament, sa imi tratez o mica infectie. In acest timp, am ramas insarcinata. Eu si prietenul meu, am mai pus problema asta pe masa si inainte sa se intample asta, insa inainte, totul parea asa..detasat, atat de simplu: “facem rost de bani, facem avort si mergem mai departe”, cumva, asa gandeam amandoi, desi niciunul nu o spunea cu voce tare. Asta inainte. Inainte sa se intample cu adevarat. In momentul in care am aflat ca sunt insarcinata (dupa 4 teste de sarcina, toate au iesit pozitiv), pot sa spun ca nu am simtit nimic, nimic in mine nu parea sa se fi schimbat. Emotional, rational, de nicio natura. Apoi..valuri de emotii m-au lovit, i-am spus si lui (nu stiam sigur daca sa ii spun sau nu, cumva, simteam ca nu ar trebui sa il implic si pe el in asta), urma sa luam o decizie. Suntem amandoi studenti, 20 si 21 de ani, fara niciun fel de venit sigur financiar, fara casa proprie, fara niciun fel de stabilitate. Ceva timp am rumegat amandoi, am plans, ne-am zbatut cu ideea ca trebuie sa apelam la intreruperea de sarcina. Niciunul din noi nu voia sa faca asta, dar pana la urma asta am decis.
Am facut rost de bani si mi-am facut o programare la doctor pentru ecograf. Am fost la Clinica Marie Stopes, ecograful a costat 100 de lei iar doua zile mai tarziu am fost programata pentru intreruperea de sarcina. Cele doua zile au trecut ca orele, si a venit si momentul sa merg mai departe cu intreruperea de sarcina prin aspiratie. Am optat (sau mai degraba medicul obstetrician a optat, cumva, fara sa ma consulte) pentru anestezie generala, am platit 700 de lei (ei au pachetul acesta, daca iti faci ecograful la ei si continui cu intreruperea de sarcina tot la ei, costa in total 800 de lei, daca iti faci ecograful in alta parte, doar intreruperea de sarcina costa 800 de lei)
Sarcina mea era la inceputul celei de-a 7a saptamanii. Am intrat, m-a anesteziat si m-am trezit doua ore mai tarziu. Ma durea putin burta, insa eram foarte ametita de la anestezic, au avut grija bine de mine. In zilele ce au urmat, durerile au persistat la o intensitate muult, mult mai scazuta decat cea initiala doar..2 zile, cred. Sangerari am avut incepand cu a2a zi, putin insa, mult mai putin decat la menstruatie. Nu doare, nu ti se intampla nimic. Cam atat fizic.
Nu mi-a fost usor deloc sa iau aceasta decizie, dar stiam ca daca o sa continui cu sarcina nu o sa ii pot oferi tot ce trebuie copilului meu. Nu a fost o decizie buna sau rea, a fost pur si simplu o decizie. Acum imi pare rau, cand am iesit din clinica (in aceeasi zi, pe picioarele mele, alaturi de prietenul meu) am simtit fizic, si apoi emotional, cum ceva din mine s-a desprins. Nu pot sa descriu sentimentul, dar inca il mai am si stiu ca nu o sa dispara. Stiu ca daca as fi vrut, as fi intors lumea pe dos pentru copilul meu. Dar nu am simtit ca acum este timpul pentru noi sa fim parinti. M-am atasat foarte mult de ‘el’ cat timp am fost conectati. Impartaseam tot timpul orice, cu el. Gandeam, simteam, ca o mama. Inconstient, devenisem o mama.
Lucrurile, din exterior, par sa fie la fel. Parem sa ne continuam vietile la fel. Alti oameni inafara de noi doi, nu mai stiu despre asta si mi-a fost greu sa iau contact cu exteriorul dupa ziua respective. Fizic sunt bine, urmeaza controlul dupa 2 saptamani, eram foarte speriata pentru ca citisem, si eu si prietenul meu, pe internet, toate porcariile, imi era atat de teama incat cand am intrat in cabinet, in Ziua Z, am inceput sa plang de emotie. Am intrebat-o pe doctorita daca o sa ma mai trezesc, a ras. Eram foarte speriata ca mi s-ar putea intampla ceva, nu eram pregatita sa mi se intample ceva. Cand am iesit, am inteles ce mi se intamplase, si nu mai puteam face nimic. Nimic nu ar fi fost mai rau decat asta.
E decizia ta, insa, spun ca daca e sa ajungi aici, gandeste-te foarte bine, elimina toate optiunile, vezi ce contrabalanseaza. Nu va lasati judecate, nu va fie teama, am inceput sa plang intr-o zi cand am citit o poezie ce spunea povestea unui ‘copil ucis de lama’ (povestea avortului), se numea “tipatul mut” sau asa ceva. E o viata, si tu esti o viata. Sa nu iei o viata in defavoare alteia, e tarziu cand ajungi aici.
Imi pare rau ca am facut asta, daca ar fi sa o fac din nou, as face-o diferit. Imi lipseste.

Pentru cele care doresc sa faca avort, mai bine nasteti copilul.
Luati legatura cu Asociatia Pro Vita de la Valea Plopului, parintele Nicolae Tanase, contactati-ma pe privat sa va dau numarul dansului.

-----------*

Parintele creste in mod exemplar 400 de copii. Acolo va puteti lasa copilul pentru ce perioada doriti si apoi sa il luati inapoi sa vi-l cresteti. Sunt filme pe Youtube despre cum sunt crescuti copiii acolo.

(*modificat de admin)

@ Dr. Balcan Anisoara - Medicina de familie, Erbiceni, Iasi

Nu e nimic ok la un avort. Parintii raman cu cicatrici emotionale pe viata. Majoritatea nici macar nu pot vorbi despre asta.

Fratii care se nasc mai tarziu sufera cand afla ca fratii lor mai mari sau mai mici au fost ciopartiti pe banii parintilor, bunicilor, prin aspirare sau mai stiu eu prin ce. Se produc discutii interminabile cu parintii, acuze. Fratii nascuti pot considera ca parintii lor sunt criminali pentru ca efectiv nu au facut decat sa le ia viata celorlalti.

Sunt mii de familii care ar vrea sa adopte. Nasteti copilul, dati-l spre adoptie.

S-a constatat ca in familiile cu avorturi au loc despartiri, certuri, probleme de sanatate ale parintilor si urmatorilor copii care se vor naste, probleme financiare. Ceea ce e dupa avort e mai greu. Nu ziua avortului. Veti considera yiua avortului parfum fata de ce urmeaza dupa.

Zilele in care veti numara cati ani ar fi avut copiii vostri daca ar fi trait. Modul in care ar fi putut sa va ajute la batranete daca traiau. Veti vedea copii pe strada sau la televiyor, la varsta pe care trebuiau sa o aiba copiii vostri si va veti intrista, va va parea rau pentru ce ati facut.

Voi spuneti unul altuia "te iubesc", inima bietului copil care s-a zamislit incepe sa bata la 21 de zile. Ce faceti cu el ? Pe fructul iubirii voastre nu il iubiti si il dati la ciopartit pe 800 lei ?

Stimata doamna doctor, pentru care totul vi se pare asa usor,

Nu numai parintii sufera pe tot parcursul vietii lor ca si-au ucis copiii. Ar vrea sa dea timpul inapoi sa ii nasca si sa dispara aceasta suferinta dar nu se mai poate.

Dar si fratii sufera pentru fratii lor ciopartiti. Mie imi vine sa plang cand ma gandesc cum mama si tata au luat bani de la bunici si au fost sfatuiti de ei sa imi omoare fratii. Acest sentiment nu tine de o zi, doua, tine de zeci de ani de cand am aflat. Absolut nimeni din lume nu imi poate sterge aceasta durere ca fratii mei au fost ciopartiti cu banii bunicilor.

Familia ulterior a avut si inca mai are multe necazuri de purtat. Grele de tot. Nimic nu a mai fost roz dupa toate aceste lucruri.

Sfatuiesc tinerii care nu doresc copii,

sa nu se mai joace de-a mama si de-a tata. Sa iasa in parc, sa mearga la teatru, la film, sa vada clipuri pe Yuoutube.
Fata sa fie ferma cand i se propun relatii sexuale neprotejate pentru ca daca ea spune NU, nimic nu se intampla si nimeni nu ii face copilul cu forta.
Va faceti rau cu mana voastra viitorului vostru, facand avorturi. Incercati sa fiti mai constienti si sa nu va autopecetluiti soarta. Nu e vorba numai de soarta copilului facut bucati ci de soarta voastra proprie.

Faceti sondaj in sanul propriilor familii si vedeti ce traiectorie a vietii au avut mamele, bunicile, matusile care au facut avorturi. Va place traiectoria lor ? Ele se simt implinite ? Vreti si voi sa deveniti ca ele ? Credeti ca voi ati facut un rau cu tatal copilului si voua vi se va intampla numai bine din acel moment ?

Anticonceptionalele, steriletul produc in ani mai multe avorturi timpurii decat daca va duceti sa va faceti chirurgicale. Atentie mare la ce metode de protectie apelati.

Am facut astazi intrerupere de sarcina cu anestezie generala nu am simptit nimic...
Eu sunt impreuna cu un libanez el mai are doua fetite si miam dorit si eu un copil cu el...asa ca sa intamplat dupa care iam spus ca sunt insarcinata si nu am vazut nici o bucurie pe chipul lui si ma intreb a ce facem ca el nu ar vrea un copil acum vrea sa fim impreuna ma iubeste Dar vrea sa vada lumea si sa stranga bani (nimic Rau) dar daca sa intamplat ! Si am avut si gemeni sunt foarte Trista am plans toata ziua Dar nu pot sa pastrez copii atata timp cat el nusi dorea nu am vrut sa raman singura imi doresc I familie I casa un sotdupa avort chiar astazi mam despartit de el parca il urasc

Am uitat sa spun ca am fost asa distrusa pshic dupa avort Incat lam rugat sa ma lase singura sa nu ma bata la cap cu telefoanele.mia spus de ce exagerezi nu ai facut operation la inima.asta ma lasat rece si sentimetele miau disparut

Buna! Am si eu o problema, in urma cu 6 zile am facut un avort medicamentos, mi -a curs timp de 2 zile cantitati mari de sange si cheguri, apoi s-a oprit timp de aprope 12 ore. Seara am iesit afara si era destul de frig, aveam o gecutaa maai scurta pe mine si a inceput iar sa imi curga sange dar doar cu 2 cheaguri mici si in rest doar sange. Si de atunci de 2-3 zile, imi tot curge incontinuu sange in cantitati destul de mari, ca la mentruatia mea normala din primele 2 zile ale ciclului menstrual. Si am si dureri de ovare si de spate ca la mentruatie. Va rog cine stie ce sa intampla sa imi raspunda! :'-(