schimbare de comportament la prescolar
Buna, fetita mea are 6 ani, anul acesta implineste 7.As vrea sa va intreb cum sa fac sa o mai cumintesc si sa o fac sa vb mai frumos?Eu si sotul suntem studenti, deocamdata, iar fetita sta cu mama si bunica mea, in orasul vecin, deci nu a stat mult cu noi.Mergem acasa, totusi, in fiecare joi, vineri. A fost o fetita f cuminte, dar de la un timp..parca nu mai este aceeasi.Vorbeste f urat, cu bunica ei, tipa tare daca nu este cum vrea ea, este incapatanata. Am pedepsit-o, dar isi accepta senin pedeapsa.Face ceva rau si vine linistita la mine s-o pedepsesc. Cand o cert, se uita incruntata la mine si parca nici nu i pasa. Totusi, educatoarele de la gradinita, au zis ca nu au avut un copil mai cuminte ca ea! Este cuminte acolo! se intelege bine cu toti copii!.Acasa, urla, tipa, intr o zi mi a zis sa nu ma mai bag in viata ei, sa o las sa faca ce vrea ca e mare si ea stie..Raman uimita de cum vorbeste, nu stiu de unde invata. Parca are 10 ani, nu 6. Intradevar e dezvoltata fizic, e inalta, are multi dintisori permanenti erupti, ptr varsta ei. Mai este ceva..Pe toate persoanele ce stau si vorbesc cu mine, este f geloasa.Nu am voie decat cu ea sa stau, cu ea sa dorm.etc Probabil pentru ca nu ma vede zilnic. I_am explicat mereu, frumos ca ea e fetita mea si o iubesc, ca nu e bine sa tipe la buni, ca toti o iubesc..etc. Dar, ea ramane la fel.Este doar o faza trecatoare in viata ei? Va rog dati-mi un sfat. Multumesc.
5 comentarii
Ar trebui ca din clasa intai sa cautati sa o luati cu voi pentru a locui impreuna Comportamentul ei cred ca e o consecinta a "indepartarii" fizice de voi. Frustrarea adunata ca urmare a neputintei de a-si vedea viitorul alaturi de voi.Poate gresesc, dar ar trebui sa discuti si cu un psiholog si, pana nu-i prea tarziu, sa iei masuri spre binele copilului.Ganeste-te ca orice copil din lume doreste sa locuiasca cu parintii lui.Numai bine!
Este, intradevar, o faza trecatoare in viata ei, in care invata sa-si gestioneze frustrarile provocate de absenta parintilor, fiind diferita astfel de ceilalti copii de varsta ei. Ma intreb oare ce le raspunde colegilor de gradinita sau prietenilor cand acestia o intreaba unde sunt parintii ei, sau cand ii povestesc ce au mai facut aseara cu mama, ce le-a povestit tata, etc.
Voi, adultii din viata ei, stiti exact de ce lucrurile stau in acest fel si ati ales, probabil, cel mai bun aranjament pentru binele ei. Dar ea nu are capacitatea cognitiva necesara pentru a intelege toate argumentele unui adult. De multe ori, copiii iau lucrurile asa cum le vad: "parintii nu ma iau cu ei (sau pleaca din nou), inseamna ca nu ma iubesc, sau nu-si doresc sa stea cu mine".
Nevoia copilului de a fi aproape de parinti este extrem de puternica si resimtita atat la nivel psihologic, cat si fiziologic. Manifestarile de revolta, frustrare, tristete, gelozie sunt normale atunci cand aceasta nevoie este satisfacuta portionat, copilul neavand nicio posibilitate de control asupra acestui fapt (nu poate, de pilda, sa vina sa se cuibareasca la pieptul tau cand are un vis urat).
Daca veti mentine aceste imprejurari, este necesar sa faceti amandoi niste schimbari in programul pe care-l aveti in prezent. Nu va asteptati la rezultate imediat, ele vor aparea cand copilul se va convinge de stabilitatea noului regim de viata.
Succes!
Psih. clinician,
Simina Munteanu
Voi, adultii din viata ei, stiti exact de ce lucrurile stau in acest fel si ati ales, probabil, cel mai bun aranjament pentru binele ei. Dar ea nu are capacitatea cognitiva necesara pentru a intelege toate argumentele unui adult. De multe ori, copiii iau lucrurile asa cum le vad: "parintii nu ma iau cu ei (sau pleaca din nou), inseamna ca nu ma iubesc, sau nu-si doresc sa stea cu mine".
Nevoia copilului de a fi aproape de parinti este extrem de puternica si resimtita atat la nivel psihologic, cat si fiziologic. Manifestarile de revolta, frustrare, tristete, gelozie sunt normale atunci cand aceasta nevoie este satisfacuta portionat, copilul neavand nicio posibilitate de control asupra acestui fapt (nu poate, de pilda, sa vina sa se cuibareasca la pieptul tau cand are un vis urat).
Daca veti mentine aceste imprejurari, este necesar sa faceti amandoi niste schimbari in programul pe care-l aveti in prezent. Nu va asteptati la rezultate imediat, ele vor aparea cand copilul se va convinge de stabilitatea noului regim de viata.
Succes!
Psih. clinician,
Simina Munteanu
Buna ziua!
As putea spune ca aceleasi probleme le am si eu cu baietelul meu, care peste 3 sapt. implineste 6 ani, diferenta este ca el sta si a stat dintotdeauna cu noi, foarte, foarte rar se intampla sa ramana o noapte la mama mea, iar atunci chiar plange ca vrea acasa. Persoanele cu care este obraznic suntem chiar noi, parintii lui, mai ales cu tatal lui adopta o atitudine mai agresiva; este adevarat ca nici el nu-i iarta nicio greseala, ii taxeaza orice gafa intentionata sau nu, ba de multe ori se intampla sa-i zica acelasi lucru la nesfarsit, desi o singura data ar fi fost de ajuns, pe scurt e cam cicalitor. Eu, personal, sunt ceva mai permisiva, dar nu atunci cand e vorba de obraznicii; nu i-am vorbit niciodata urat, poate mai tip din cand in cand la el, dar si atunci ma limitez la cuvinte care exista in dex - de altfel nici unul din noi trei nu vorbim urat. Dar indiferent de tonul pe care il adopt in discutie, daca el nu are chef, nu putem ajunge la nicio concluzie comuna, se enerveaza foarte tare si cand imi vorbeste isi ingrosa vocea, parca sa accentueze ceea ce spune si nu inteleg eu(!!!) sau mai grav fuge la el in camera, inevitabil trantind usa in urma lui. Expresiile "lasa-ma in pace" si "nu vreau eu" sunt la ordinea orei, ca "zilei" e deja prea rar, nu am pretentii exagerate de la el, dar e foarte greu sa cadem de acord.
As aprecia foarte mult daca as primi cateva sfaturi, pentru ca, sincer, am cam ajuns la capatul puterilor. Munca aceasta, de mediere conflicte tata-fiu, este extrem de solicitanta, iar eu simt ca nu mai am idei bune de pus in aplicare.
Va multumesc anticipat!
As putea spune ca aceleasi probleme le am si eu cu baietelul meu, care peste 3 sapt. implineste 6 ani, diferenta este ca el sta si a stat dintotdeauna cu noi, foarte, foarte rar se intampla sa ramana o noapte la mama mea, iar atunci chiar plange ca vrea acasa. Persoanele cu care este obraznic suntem chiar noi, parintii lui, mai ales cu tatal lui adopta o atitudine mai agresiva; este adevarat ca nici el nu-i iarta nicio greseala, ii taxeaza orice gafa intentionata sau nu, ba de multe ori se intampla sa-i zica acelasi lucru la nesfarsit, desi o singura data ar fi fost de ajuns, pe scurt e cam cicalitor. Eu, personal, sunt ceva mai permisiva, dar nu atunci cand e vorba de obraznicii; nu i-am vorbit niciodata urat, poate mai tip din cand in cand la el, dar si atunci ma limitez la cuvinte care exista in dex - de altfel nici unul din noi trei nu vorbim urat. Dar indiferent de tonul pe care il adopt in discutie, daca el nu are chef, nu putem ajunge la nicio concluzie comuna, se enerveaza foarte tare si cand imi vorbeste isi ingrosa vocea, parca sa accentueze ceea ce spune si nu inteleg eu(!!!) sau mai grav fuge la el in camera, inevitabil trantind usa in urma lui. Expresiile "lasa-ma in pace" si "nu vreau eu" sunt la ordinea orei, ca "zilei" e deja prea rar, nu am pretentii exagerate de la el, dar e foarte greu sa cadem de acord.
As aprecia foarte mult daca as primi cateva sfaturi, pentru ca, sincer, am cam ajuns la capatul puterilor. Munca aceasta, de mediere conflicte tata-fiu, este extrem de solicitanta, iar eu simt ca nu mai am idei bune de pus in aplicare.
Va multumesc anticipat!
Eu cred ca tatal ar trebui sa constientizeze faptul ca baietelul lui are doar 6 ani...Copilul ii raspunde in aceeasi maniera in care se simte tratat si nu va face nici un compromis pentru ca nu are de ce.
Mi se par grave expresiile acelea folosite mult prea des, semn ca si el se simte stresat si frustrat. Cred ca este si usor cam alintat sau daca nu este, trebuie sa va gasiti mai mult timp sa discutati cu el calm, cu exemple pe care sa le poata intelege usor, sa-si dea seama daca a gresit undeva si cum sa-si indrepte greseala. Doar daca nici asa nu merge, cred ca este bine sa discutati cu un psiholog pentru copii, pentru ca de multe ori noua, oamenilor mari, ni se pare ca ne este foarte greu, dar cu siguranta nici lor nu le este usor.
Mi se par grave expresiile acelea folosite mult prea des, semn ca si el se simte stresat si frustrat. Cred ca este si usor cam alintat sau daca nu este, trebuie sa va gasiti mai mult timp sa discutati cu el calm, cu exemple pe care sa le poata intelege usor, sa-si dea seama daca a gresit undeva si cum sa-si indrepte greseala. Doar daca nici asa nu merge, cred ca este bine sa discutati cu un psiholog pentru copii, pentru ca de multe ori noua, oamenilor mari, ni se pare ca ne este foarte greu, dar cu siguranta nici lor nu le este usor.
Nu cred ca este nici stresat si nici frustat, ci mai degrama razvratit...sau orgolios; in general nu-i place ideea de i se impune. Exact cum spunea si d-na de mai sus - inca nu intelege ca el este copilul si noi parintii si noi avem voie sa-l trimitem la el in camera cand este obraznic. Iar noi cand il suparam, de ce nu poate si el proceda la fel? Si atunci rabufneste prin acele raspunsuri pe care le da la infinit sau daca tot trebuie sa se duca la el in camera, macar sa tranteasca si usa putin.
Una peste alta, ei doi - tata si fiu - petrec foarte mult timp impreuna acum. Spun acum pentru ca pana anul trecut in mai sotul meu a lucrat in SUA si venea acasa doar 2-3 luni pe an. Poate si asta este o explicatie a comportamentului copilului - pana la 5 ani, am cam fost unic parinte si ce ziceam eu era litera de lege; de la un timp a vazut ca poate alege. Sunt lucruri pe care le face doar cu mine si lucruri pe care le face doar cu sotul meu, asta si din cauza programului nostru care ne lasa destul de putin timp de petrecut toti trei. Sotul meu se joaca foarte mult cu el, dar aproape niciodata nu-i de ajuns pt. copil si cam atunci e momentul cand se declanseaza"razboiul". Unul zice gata, celalalt - ba nu si, inevitabil, se lasa cu smiorcaieli din partea celui mic.
Ma rog, la toamna merge la scoala, sper sa-si ocupe timpul cu lucruri mai importante.
Una peste alta, ei doi - tata si fiu - petrec foarte mult timp impreuna acum. Spun acum pentru ca pana anul trecut in mai sotul meu a lucrat in SUA si venea acasa doar 2-3 luni pe an. Poate si asta este o explicatie a comportamentului copilului - pana la 5 ani, am cam fost unic parinte si ce ziceam eu era litera de lege; de la un timp a vazut ca poate alege. Sunt lucruri pe care le face doar cu mine si lucruri pe care le face doar cu sotul meu, asta si din cauza programului nostru care ne lasa destul de putin timp de petrecut toti trei. Sotul meu se joaca foarte mult cu el, dar aproape niciodata nu-i de ajuns pt. copil si cam atunci e momentul cand se declanseaza"razboiul". Unul zice gata, celalalt - ba nu si, inevitabil, se lasa cu smiorcaieli din partea celui mic.
Ma rog, la toamna merge la scoala, sper sa-si ocupe timpul cu lucruri mai importante.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3Intarziere usoara psiho-motorie-caut logoped in Constanta
- 2intarziere in dezvoltarea limbajului
- 2cum pot convinge (sau forta) un tanar de 19 ani sa se consulte psihologic sau psihiatric?
- 8stari de somnolenta.tulburari de comportament:(
- 4Sa fie doar stres sau ceva mai grav?
- 5de ceva timp se poarte foarte ciudat si este foarte deprimata
- 4Tulburari de comportament
- 9retard psihic sever
- 2schimbare brusca de comportament
- 9Cum imi internez tatal fara voia lui
- 4Comportament deviant la copil de 8 ani
- 11Am un baiat de 13 ani cu probleme de comportament atat acasa cat si la scoala
- 25probleme psihice si de comportament
- 6prietenul meu sufera si a devenit agresiv
- 2Singuratate/ sentiment de gol interior
- 0Tulburare de comportament/ personalitate multipla/ caracter diferit.
- 1Fetita mea de 3 ani nu vorbeste bine
Mai multe informații despre: Dezvoltarea limbajului la copilul prescolar Disciplinarea prescolarului tulburarea de comportament
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: