Baietel de 5 ani nervos, incapatanat si plangacios!
Buna ziua.
Am un baietel de 5 ani. Nu pot spune ca este un copil foarte nervos. Cred ca mai mult incapatanat. Plange din orice, si face foarte urat cand nu primeste, in sensul ca plange, bate din picioare, arunca cu obiecte.
Stiu si o admit, ca eu l-am adus in "forma" asta. Motivele si "scuzele" nu isi au rostul acum. Timpul nu il mai pot da inapoi. Vreau doar sa fac tot ce pot sa schimb asta la el. Cel mai mult ma enervez cand il vad ca plange, din orice. Daca are o jucarie si i se rupe ceva la ea el plange; daca el primeste o minge alba si verisorul lui albastra plange ca si el vrea albastra. Daca il pun la somn, plange; la masa plange ca nu ii este foame. Si am rabdare cu el cateva minute apoi imi pierd cumpatul si strig la el..il pedepsesc, il mai scutur. Da, recunosc ca il mai si ating. Ma simt vinovata, , , si sunt vinovata, nu doar ca ma simt. Sunt foarte dura cu el cateodata. Cred ca astept prea mult de la el... De, multe ori uit ca are doar 5 ANI. Si ma enervez cand vad ca nu vrea sa faca pt scoala nimic; cand vad ca alti copii mai mici ca el scriu si citesc, si el nici nu cunoaste toate numerele. Nu pentru ca nu ar putea ci pentru ca nu vrea sa faca, si da...pt ca "mami" cand el era mic nu sa ocupat de el. Si asta me deranjeaza nu pt ca as dori sa fie un geniu si pentru ca imi este teama ca va ramane in urma cu notiunile de baza. Nu vreau sa fie un geniu, dar vreau sa fie capabil sa se descurce singur in viata.
..Sfaturile imi trebuiesc mie, cum sa pot sa ma calmez, ce sa fac sa am rabdare. Un exemplu aseara, ne-am pus la somn, si o ora ne-am "ceratat" ca el nu vrea sa doarma ca este prea devrme. Dar el se trezeste foarte greu dimineata de aceea il pun la somn mai devreme. Plans, ca el mereu trebuie sa se puna la somn devreme, ca el nu mai vorbeste cu mine. apoi a luat-o pe partea cu victimizarea "eu sunt rau, te supar, sunt incapatanat, tu nu ma iubesti". Da, , ii mai spun la nervi aceste lucruri...gen esti rau, incapatanat, ma superi mereu si ma voi imbolnavi. Am inceput sa renunt la esti "rau", , acum cand ma supar pe el folosesc "incapatanat", ii zic ca esti foarte incapatanat. Dar ma simt atat de vinovata cand zice ca "el este rau", deoarece stiu ca asta ia intrat in cap din cauza mea. Team mea cea mare este ca nu ajunga un adult "ca si mama lui". Adica, cu multe temeri, cu o foarte prosta parere despre sine, slaba, lasa si fricoasa. Nu vreau ca din cauza gresilor mele sa ii distrug lui viitorul. Vreau sa creasca fericit, vesel, sa fie o persoana increzatoare si optimista.
Ce sa fac, unde sa caut ajutor?
Multumesc
Am un baietel de 5 ani. Nu pot spune ca este un copil foarte nervos. Cred ca mai mult incapatanat. Plange din orice, si face foarte urat cand nu primeste, in sensul ca plange, bate din picioare, arunca cu obiecte.
Stiu si o admit, ca eu l-am adus in "forma" asta. Motivele si "scuzele" nu isi au rostul acum. Timpul nu il mai pot da inapoi. Vreau doar sa fac tot ce pot sa schimb asta la el. Cel mai mult ma enervez cand il vad ca plange, din orice. Daca are o jucarie si i se rupe ceva la ea el plange; daca el primeste o minge alba si verisorul lui albastra plange ca si el vrea albastra. Daca il pun la somn, plange; la masa plange ca nu ii este foame. Si am rabdare cu el cateva minute apoi imi pierd cumpatul si strig la el..il pedepsesc, il mai scutur. Da, recunosc ca il mai si ating. Ma simt vinovata, , , si sunt vinovata, nu doar ca ma simt. Sunt foarte dura cu el cateodata. Cred ca astept prea mult de la el... De, multe ori uit ca are doar 5 ANI. Si ma enervez cand vad ca nu vrea sa faca pt scoala nimic; cand vad ca alti copii mai mici ca el scriu si citesc, si el nici nu cunoaste toate numerele. Nu pentru ca nu ar putea ci pentru ca nu vrea sa faca, si da...pt ca "mami" cand el era mic nu sa ocupat de el. Si asta me deranjeaza nu pt ca as dori sa fie un geniu si pentru ca imi este teama ca va ramane in urma cu notiunile de baza. Nu vreau sa fie un geniu, dar vreau sa fie capabil sa se descurce singur in viata.
..Sfaturile imi trebuiesc mie, cum sa pot sa ma calmez, ce sa fac sa am rabdare. Un exemplu aseara, ne-am pus la somn, si o ora ne-am "ceratat" ca el nu vrea sa doarma ca este prea devrme. Dar el se trezeste foarte greu dimineata de aceea il pun la somn mai devreme. Plans, ca el mereu trebuie sa se puna la somn devreme, ca el nu mai vorbeste cu mine. apoi a luat-o pe partea cu victimizarea "eu sunt rau, te supar, sunt incapatanat, tu nu ma iubesti". Da, , ii mai spun la nervi aceste lucruri...gen esti rau, incapatanat, ma superi mereu si ma voi imbolnavi. Am inceput sa renunt la esti "rau", , acum cand ma supar pe el folosesc "incapatanat", ii zic ca esti foarte incapatanat. Dar ma simt atat de vinovata cand zice ca "el este rau", deoarece stiu ca asta ia intrat in cap din cauza mea. Team mea cea mare este ca nu ajunga un adult "ca si mama lui". Adica, cu multe temeri, cu o foarte prosta parere despre sine, slaba, lasa si fricoasa. Nu vreau ca din cauza gresilor mele sa ii distrug lui viitorul. Vreau sa creasca fericit, vesel, sa fie o persoana increzatoare si optimista.
Ce sa fac, unde sa caut ajutor?
Multumesc
3 comentarii
Buna dimineata,
Felicitari pentru faptul ca va asumati situatia. Este primul pas. Discutia este complexa si nu cred ca este cazul sa o dezvoltam aici. Din punctul meu de vedere este necesar sa mergeti la un psiholog pentru copii cu experienta. Sedintele sunt mai degraba de terapie de familie caci doar asa se vor schimba lucrurile. Este important sa intelegeti ca faceti parte din situatie si deci parte din solutie. Daca vreti ca lucrurile sa fie altfel va trebui să lucrati cu dumneavoastra.
Felicitari pentru faptul ca va asumati situatia. Este primul pas. Discutia este complexa si nu cred ca este cazul sa o dezvoltam aici. Din punctul meu de vedere este necesar sa mergeti la un psiholog pentru copii cu experienta. Sedintele sunt mai degraba de terapie de familie caci doar asa se vor schimba lucrurile. Este important sa intelegeti ca faceti parte din situatie si deci parte din solutie. Daca vreti ca lucrurile sa fie altfel va trebui să lucrati cu dumneavoastra.
Ca și colegul meu vă recomand să mergeți la un psiholog cu experiență în terapia copilului. Pentru început e nevoie să mergeți dumneavoastră cu soțul, pentru că e nevoie ca în educația copilului să aveți reguli clare și să câștigați competențe în a găsi cele mai bune soluții. Cu un copil e nevoie de multă răbdare, să-i ascultați și argumentele lui, iar atunci când îi refuzați ceva să îi și explicați de ce și să puneți și ceva în loc. De ex. nu ne mai putem juca acum, dar dacă vei adormi repede, ne vom scula devreme și vei avea mai mult timp.Iar ca bonus, vei mai primi un număr de minute în plus.
Încercați să nu-l mai etichetați și să nu-l mai comparați cu alții.Fiecare copil are ritmul lui și forțându-l să meargă în alt ritm, îi faceți mai mult rău decât bine.
Copilul în general copiază și dacă părinții sunt nervoși și țipă, face și el la fel.O mamă calmă, liniștită, care-i vorbește cu căldură, îi apreciază ce face bine, îi explică de ce nu e bun un anumit comportament, îi dă siguranță copilului.
Observați ce nu funcționează la copilul dumneavoastră și vorbiți-i despre acel comportament observat la alți copii, menționând că el se poate comporta mai bine.
Poate vă ajută să citiți:
Cum se formulează cerințele:
Regula 1
Formulaţi cerinţe numai atunci când sunteţi pregătiţi să le impuneţi! Mulţi părinţi formulează prea multe cerinţe, fără să aibă grija ca acestea să fie respectate. Datorită acestui lucru, copilul rămâne cu impresia că cerinţele părinţilor nu trebuie luate în serios. Înainte de formularea cerinţelor asiguraţi-vă că doriţi intr-adevăr ceea ce pretindeţi. Nu cereţi niciodată ceva, dacă nu sunteţi pregătiţi sau nu sunteţi în stare să vă impuneţi. Gândiţi-vă împreună cu terapeutul care sunt regulile şi cerinţele cu adevărat importante în viaţa familiei dumneavoastră. Chiar înainte de a formula cerinţa, gândiţi-vă la o consecinţă pozitivă şi la una negativă pe care le-aţi putea pune în aplicare în cazul în care copilul vă urmează sau nu cerinţa.
Regula 2
Îndepărtaţi orice distractor înainte de a exprima o cerinţă! O greşeală frecventă este adresarea cerinţei tocmai atunci când copilul se uită la televizor, video sau când merge casetofonul. Nu ar trebui să vă aşteptaţi ca el să vă asculte cu atenţie în timp ce în jurul lui se petrece ceva mult mai antrenant. Încercaţi să formulaţi cerinţele numai atunci când el îşi poate întrerupe activităţile fără să piardă ceva interesant. Din acest punct de vedere, muzica poate fi oprita, însă un film la televizor nu. Este cel mai bine să adresaţi cerinţele când copilul îşi poate întrerupe activitatea fără probleme.
Regula 3
Aveţi grijă ca el să fie atent atunci când formulaţi o cerinţă! Mergeţi la copil, aplecaţi-vă la înălţimea lui, puneţi-i mâinile pe umeri şi stabiliţi cu el contactul vizual. Dacă este nevoie, orientaţi-i faţa spre dumneavoastră pentru a fi siguri că va auzi cerinţele. Nu le formulaţi de la distanţă, deoarece nu vă puteţi asigura de atenţia lui.
Regula 4
Exprimaţi cerinţa clar, nu sub forma unei rugăminţi! Astfel, copilul va înţelege faptul că nu este la latitudinea lui să aleagă dacă o îndeplineşte sau nu. Rostiţi solicitarea simplu şi pe un ton neutru, fără un accent negativ.
Regula 5
Formulaţi întotdeauna numai o singura cerinţă! Majoritatea copiilor nu pot răspunde decât la una sau cel mult doua cerinţe deodată. Dacă este vorba de o sarcină complexă, fragmentaţi-o pe bucăţi mai mici, pe care copilul le poate realiza treptat. Gândiţi-vă că cerinţele simple îi dau copilului şansa de a le putea îndeplini şi implicit de a arăta un comportament dezirabil. Formulaţi la început cerinţe mici, simple şi uşor de realizat.
Regula 6
Rugaţi copilul să vă repete cerinţa! La început, puteţi solicita acest lucru de fiecare dată când formulaţi o cerinţă, după care din ce în ce mai rar. Ar trebui să faceţi acest lucru când nu sunteţi foarte siguri că cerinţele au fost într-adevăr auzite şi înţelese de copil. Totodată, stimulaţi atenţia copilului, crescând probabilitatea ca acesta să vă urmeze cerinţa.
Regula 7
Rămâneţi în imediata apropiere a copilului pentru a fi sigur că va îndeplini cerinţa. Dacă se întâmplă ca, la puţin timp, copilul să nu vă urmeze cernita, repetaţi-o cu mai multă insistenţă.
Încercaţi totuşi să nu fiţi iritat sau enervat.
Sper că v-am putut fi de folos!
Nu uitați! Educația e grea, dar cu rezultate îndepărtate. De modul cum îi ajutăm să gestioneze problemele copiilor noștri când sunt mici, așa vor evolua mai târziu.
Încercați să nu-l mai etichetați și să nu-l mai comparați cu alții.Fiecare copil are ritmul lui și forțându-l să meargă în alt ritm, îi faceți mai mult rău decât bine.
Copilul în general copiază și dacă părinții sunt nervoși și țipă, face și el la fel.O mamă calmă, liniștită, care-i vorbește cu căldură, îi apreciază ce face bine, îi explică de ce nu e bun un anumit comportament, îi dă siguranță copilului.
Observați ce nu funcționează la copilul dumneavoastră și vorbiți-i despre acel comportament observat la alți copii, menționând că el se poate comporta mai bine.
Poate vă ajută să citiți:
Cum se formulează cerințele:
Regula 1
Formulaţi cerinţe numai atunci când sunteţi pregătiţi să le impuneţi! Mulţi părinţi formulează prea multe cerinţe, fără să aibă grija ca acestea să fie respectate. Datorită acestui lucru, copilul rămâne cu impresia că cerinţele părinţilor nu trebuie luate în serios. Înainte de formularea cerinţelor asiguraţi-vă că doriţi intr-adevăr ceea ce pretindeţi. Nu cereţi niciodată ceva, dacă nu sunteţi pregătiţi sau nu sunteţi în stare să vă impuneţi. Gândiţi-vă împreună cu terapeutul care sunt regulile şi cerinţele cu adevărat importante în viaţa familiei dumneavoastră. Chiar înainte de a formula cerinţa, gândiţi-vă la o consecinţă pozitivă şi la una negativă pe care le-aţi putea pune în aplicare în cazul în care copilul vă urmează sau nu cerinţa.
Regula 2
Îndepărtaţi orice distractor înainte de a exprima o cerinţă! O greşeală frecventă este adresarea cerinţei tocmai atunci când copilul se uită la televizor, video sau când merge casetofonul. Nu ar trebui să vă aşteptaţi ca el să vă asculte cu atenţie în timp ce în jurul lui se petrece ceva mult mai antrenant. Încercaţi să formulaţi cerinţele numai atunci când el îşi poate întrerupe activităţile fără să piardă ceva interesant. Din acest punct de vedere, muzica poate fi oprita, însă un film la televizor nu. Este cel mai bine să adresaţi cerinţele când copilul îşi poate întrerupe activitatea fără probleme.
Regula 3
Aveţi grijă ca el să fie atent atunci când formulaţi o cerinţă! Mergeţi la copil, aplecaţi-vă la înălţimea lui, puneţi-i mâinile pe umeri şi stabiliţi cu el contactul vizual. Dacă este nevoie, orientaţi-i faţa spre dumneavoastră pentru a fi siguri că va auzi cerinţele. Nu le formulaţi de la distanţă, deoarece nu vă puteţi asigura de atenţia lui.
Regula 4
Exprimaţi cerinţa clar, nu sub forma unei rugăminţi! Astfel, copilul va înţelege faptul că nu este la latitudinea lui să aleagă dacă o îndeplineşte sau nu. Rostiţi solicitarea simplu şi pe un ton neutru, fără un accent negativ.
Regula 5
Formulaţi întotdeauna numai o singura cerinţă! Majoritatea copiilor nu pot răspunde decât la una sau cel mult doua cerinţe deodată. Dacă este vorba de o sarcină complexă, fragmentaţi-o pe bucăţi mai mici, pe care copilul le poate realiza treptat. Gândiţi-vă că cerinţele simple îi dau copilului şansa de a le putea îndeplini şi implicit de a arăta un comportament dezirabil. Formulaţi la început cerinţe mici, simple şi uşor de realizat.
Regula 6
Rugaţi copilul să vă repete cerinţa! La început, puteţi solicita acest lucru de fiecare dată când formulaţi o cerinţă, după care din ce în ce mai rar. Ar trebui să faceţi acest lucru când nu sunteţi foarte siguri că cerinţele au fost într-adevăr auzite şi înţelese de copil. Totodată, stimulaţi atenţia copilului, crescând probabilitatea ca acesta să vă urmeze cerinţa.
Regula 7
Rămâneţi în imediata apropiere a copilului pentru a fi sigur că va îndeplini cerinţa. Dacă se întâmplă ca, la puţin timp, copilul să nu vă urmeze cernita, repetaţi-o cu mai multă insistenţă.
Încercaţi totuşi să nu fiţi iritat sau enervat.
Sper că v-am putut fi de folos!
Nu uitați! Educația e grea, dar cu rezultate îndepărtate. De modul cum îi ajutăm să gestioneze problemele copiilor noștri când sunt mici, așa vor evolua mai târziu.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 6Pietre la rinichi la un copil de 6 ani!
- 5Transpiratie la cap, fetita de 6 ani
- 5schimbare de comportament la prescolar
- 11fetita de 4 ani sforaie noaptea
- 18fetita mea se masturbeaza
- 7copil netratat corespunzator
- 6Tratament cu antibiotic la copil de 5 ani, din cauza unei tuse (care nu se mai opreste)
- 9Cum sa administrez tratamentul?
- 0Ce gradinite imi recomandati in zona Tei?
- 2Probleme de comportament fetiță în vârstă de 5 ani și 6 luni
- 2Fetita de 4 ani neadaptarea și plangacioasa
Mai multe informații despre: Prescolarul Educatia prescolarului Disciplinarea prescolarului
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: