Sa discutam despre psihoterapie
michael02, faceti o confuzie de termeni: nu exista insight fals; insightul, in termenii psihoterapeutici, este un moment de autenticitate totala, este momentul in care "constientizarea" vine din sine, este o constructie din "interior", o realizare a persoanei, cu un sens profund, atat afectiv cat si rational.
In viziunea Dumneavoastra cum ar trebui sa "supervizeze" un medic activitatea unei psihoterapeut?
In viziunea Dumneavoastra cum ar trebui sa "supervizeze" un medic activitatea unei psihoterapeut?
Eu am zis ca in multe cazuri ajuta, nu sunt contra psihoterapiei, dar intial omul se duce la medic si de aia el ii zice daca se duce sau nu in functie de caz, si cum am zis multi medici recomanda asta, putini nu recomanda. S-ar zice ca nevrozele se trateaza la psiholog, psihozele medicamentos, asta scria chiar in cartea medicului Romila scrisa in 2004.
Sa auzim si parerea lui michael, dar in mod normal un medic nu prea are cum sa supervizeze activitatea unui terapeut daca nu stie despre ce e vb.
Am intalnit medici psihiatrii care-s si psihologi, aia e alta treaba.
Sa auzim si parerea lui michael, dar in mod normal un medic nu prea are cum sa supervizeze activitatea unui terapeut daca nu stie despre ce e vb.
Am intalnit medici psihiatrii care-s si psihologi, aia e alta treaba.
Aveti dreptate, nu exista insight fals, eu am trait doua astfel de momente la doi psihologi diferiti, am avut sentimentul clar ca scrie "fraier" sau "magar" pe mine exact ca in desene animate cand pezevenghiul de Jerry il mai pacalea pe Tom sau Tom pe acel buldog masiv dar mai incet la minte ! :))
Supervizarea se refera in primul rand la recomandarea expresa a psihoterapiei de catre medic, apoi la supravegherea procesului, daca se intinde pe o durata mai mare !
Supervizarea se refera in primul rand la recomandarea expresa a psihoterapiei de catre medic, apoi la supravegherea procesului, daca se intinde pe o durata mai mare !
Ar fi interesant si si cred util, daca ati putea sa ne vorbiti despre experientele avute cu psihologii respectivi...
Experientele mele cu cativa psihologi paralel cu actualul, cu unu am ramas amici dupa 2 ani de terapie si de 18 ani suntem in legatura.
Ca apliceau metoda cognitiv-comportamentala, ca integrativa, nu a contat, asa ca in prima faza, toti s-au cam mirat ca, constientizez ce se intampla si de fapt i-am scutit de o munca enorma, plus ca eram foarte rational, imi dadeam seama de capacitatile mele, imi dadeam seama de comportamentele negative, de trairi, de metodele pentru eventuala rezolvare a problemelor, stiam ca trebuie sa lupt cu conflictele daca erau.
Rational in sensul ca "nu are rost sa ma sinucid pentru o problema temporara chiar daca simt asta foarte puternic, stiu ca ce simt nu e corect si e dat de depresie, asa ca trebuie rezolvata problema, si chiar daca nu se rezolva, sa facem cumva sa treaca starea aia", sau "chiar daca eram foarte rau pe stare si nu imi mai reveneam cu nici un medicament, NU are sens sa incerc droguri, intrucat mi-ar face si mai rau decat sunt, nici daca eram sanatos nu era bine caci m-as fi distrus in scurt timp".
Iar au ramas putin umiti ca la mine nu exista ganduri impulsive la o problema serioasa, iar daca exista, sunt reale si direct proportionale cu evenimentul.
La ceilalti de multe ori se aude "am facut diabet, am zis ca vreau sa mooor, eram furios, nu mai vroiam sa traiesc, ma simteam ca dracu ca viata mea s-a terminat", aiurea, era un gand impulsiv, real se trateaza, si viata e frumoasa, apoi zice ca asa e si ca a gandit prost inainte, deci nu realizeaza dimensiunea problemei si au reactii disproportionate cu gravitatea evenimentului.
Astea sunt doar mici exemple, sunt destule insa.
Dupa ce au trecut de munca grea care cu ceilalti putea dura si 3-12 luni sau chiar mai mult (cam asa ziceau ei), au trecut la faza 2 si anume sa constientizez de unde vine anxietatea, conflictele care sunt, sa le intelegem de unde vin, adica cam ce spuneati dvs.
Eu le ziceam ca-s de la dereglarea chimica, ei ca nu, si ca de fapt e nevroza din antecedente din copilarie, ca acele conflicte, anxietate, depresie sunt rezultatul acelor antecedenta si deci trebuie sa lucram ptr constientizare si gestionare.
Okey..si am inceput sa tot discutam, ma tot intreba de copilarie, de parinti, de scoala, de n lucruri, pasiuni, frustrari, eu le spuneam, tot spuneam si tot spuneam destul de exact si cam atat, nu s-a intamplat nimic, au zis sa mai vin cum ca..poate dura mai mult, nu m-am mai dus ca nu avea sens dupa anul ala, nu se vedea nici un rezultat, dar banii ii dadeam.
Ca apliceau metoda cognitiv-comportamentala, ca integrativa, nu a contat, asa ca in prima faza, toti s-au cam mirat ca, constientizez ce se intampla si de fapt i-am scutit de o munca enorma, plus ca eram foarte rational, imi dadeam seama de capacitatile mele, imi dadeam seama de comportamentele negative, de trairi, de metodele pentru eventuala rezolvare a problemelor, stiam ca trebuie sa lupt cu conflictele daca erau.
Rational in sensul ca "nu are rost sa ma sinucid pentru o problema temporara chiar daca simt asta foarte puternic, stiu ca ce simt nu e corect si e dat de depresie, asa ca trebuie rezolvata problema, si chiar daca nu se rezolva, sa facem cumva sa treaca starea aia", sau "chiar daca eram foarte rau pe stare si nu imi mai reveneam cu nici un medicament, NU are sens sa incerc droguri, intrucat mi-ar face si mai rau decat sunt, nici daca eram sanatos nu era bine caci m-as fi distrus in scurt timp".
Iar au ramas putin umiti ca la mine nu exista ganduri impulsive la o problema serioasa, iar daca exista, sunt reale si direct proportionale cu evenimentul.
La ceilalti de multe ori se aude "am facut diabet, am zis ca vreau sa mooor, eram furios, nu mai vroiam sa traiesc, ma simteam ca dracu ca viata mea s-a terminat", aiurea, era un gand impulsiv, real se trateaza, si viata e frumoasa, apoi zice ca asa e si ca a gandit prost inainte, deci nu realizeaza dimensiunea problemei si au reactii disproportionate cu gravitatea evenimentului.
Astea sunt doar mici exemple, sunt destule insa.
Dupa ce au trecut de munca grea care cu ceilalti putea dura si 3-12 luni sau chiar mai mult (cam asa ziceau ei), au trecut la faza 2 si anume sa constientizez de unde vine anxietatea, conflictele care sunt, sa le intelegem de unde vin, adica cam ce spuneati dvs.
Eu le ziceam ca-s de la dereglarea chimica, ei ca nu, si ca de fapt e nevroza din antecedente din copilarie, ca acele conflicte, anxietate, depresie sunt rezultatul acelor antecedenta si deci trebuie sa lucram ptr constientizare si gestionare.
Okey..si am inceput sa tot discutam, ma tot intreba de copilarie, de parinti, de scoala, de n lucruri, pasiuni, frustrari, eu le spuneam, tot spuneam si tot spuneam destul de exact si cam atat, nu s-a intamplat nimic, au zis sa mai vin cum ca..poate dura mai mult, nu m-am mai dus ca nu avea sens dupa anul ala, nu se vedea nici un rezultat, dar banii ii dadeam.
Costy2008,
Faptul ca nu ai vazut niciun rezultat in urma psihoterapiei, cred ca se datoreaza unui mecanism de aparare declansat automat, candva in trecutul tau.
Sunt foarte multe persoane, care vehiculeaza indemnul "mergi la psiholog" in sens peiorativ. Eu consider acest lucru un impediment major in rezolvarea unor probleme, care de multe ori sunt minore si care nerezolvate pot crea dificultati.
Din perspectiva afectiv-emotionala este chiar dureros sa "te impiedici singur" de eticheta mentala asociata "mersului la psiholog" si sa nu primesti suportul emotional necesar.
Tu poate, in mod constient ai depasit aceste prejudecati, dar inconstient te opui gasirii cauzei problemei, ptr a te putea apara de acel "ai o problema".
Poate daca ai citi mai multe despre psihoterapie, mai detasat, cu mai multa ingaduinta fata de altii si fata de tine insuti, ai avea alta abordare a lucrurilor, fara sa te invinovatesti si sa te aperi, inconstient, in acelasi timp, tocmai de ceea ce te poate ajuta.
Faptul ca nu ai vazut niciun rezultat in urma psihoterapiei, cred ca se datoreaza unui mecanism de aparare declansat automat, candva in trecutul tau.
Sunt foarte multe persoane, care vehiculeaza indemnul "mergi la psiholog" in sens peiorativ. Eu consider acest lucru un impediment major in rezolvarea unor probleme, care de multe ori sunt minore si care nerezolvate pot crea dificultati.
Din perspectiva afectiv-emotionala este chiar dureros sa "te impiedici singur" de eticheta mentala asociata "mersului la psiholog" si sa nu primesti suportul emotional necesar.
Tu poate, in mod constient ai depasit aceste prejudecati, dar inconstient te opui gasirii cauzei problemei, ptr a te putea apara de acel "ai o problema".
Poate daca ai citi mai multe despre psihoterapie, mai detasat, cu mai multa ingaduinta fata de altii si fata de tine insuti, ai avea alta abordare a lucrurilor, fara sa te invinovatesti si sa te aperi, inconstient, in acelasi timp, tocmai de ceea ce te poate ajuta.
Știați că există doctori și terapeuti în istorie care nu au luat niciun ban in schimbul serviciilor și tratamentelor medicale pe care le ofereau?
Aceștia sunt medicii Cosma și Damian care erau creștini arabi laici și au devenit Sfinții Cosma și Damian cu voia lui Dumnezeu și mai ales datorita că tratau și vindecau gratis, gratuit fara sa ceara un bănuț macar?
Ei bine, aceștia sunt adevărații doctori nu ceea ce avem în ziua de azi care cer sume exorbitante ori pentru ei ori pentru clinica?
Sincer, ii apreciez pe acești Sfinți fiindca reprezintă cinstea medicinei și adevărații doctori pe Pământ, cum le mai scrie in ortodoxie despre ei, ei și fost doctori fără de arginți.
Ce părere aveți de asta?
PS:Nu mă refer, bineînțeles, la toți doctorii din Romania că sunt cum sunt, Doamne ferește !Sunt și doctori destui foarte buni, cinstiți, onesti, 5 dintre ei se afla chiar in lista mea de prieteni
Nu vreau sa jignesc pe nimeni ci doar am vrut sa va povestesc despre medicii Cosma și Damian din sec.XVI care ai demonstrat că sunt medici în adevăratul sens al cuvântului și au respectat pe bune jurământul lui Hipocrate..căci realitatea este că..astăzi există medicii care nu mai respecta jurământul lui Hipocrate..și iarăși nu vreau sa jignesc pe nimeni dar asta e purul adevăr, îl vedeți la tv, la spitale, când sunteți bolnavi sau cineva drag..
Eu am vrut doar sa va fac cunoscut numele Sf.Cosma și Damian care au fost medici laici care sunt considerați acum Sfinți fara de arginti.
Aceștia sunt medicii Cosma și Damian care erau creștini arabi laici și au devenit Sfinții Cosma și Damian cu voia lui Dumnezeu și mai ales datorita că tratau și vindecau gratis, gratuit fara sa ceara un bănuț macar?
Ei bine, aceștia sunt adevărații doctori nu ceea ce avem în ziua de azi care cer sume exorbitante ori pentru ei ori pentru clinica?
Sincer, ii apreciez pe acești Sfinți fiindca reprezintă cinstea medicinei și adevărații doctori pe Pământ, cum le mai scrie in ortodoxie despre ei, ei și fost doctori fără de arginți.
Ce părere aveți de asta?
PS:Nu mă refer, bineînțeles, la toți doctorii din Romania că sunt cum sunt, Doamne ferește !Sunt și doctori destui foarte buni, cinstiți, onesti, 5 dintre ei se afla chiar in lista mea de prieteni
Nu vreau sa jignesc pe nimeni ci doar am vrut sa va povestesc despre medicii Cosma și Damian din sec.XVI care ai demonstrat că sunt medici în adevăratul sens al cuvântului și au respectat pe bune jurământul lui Hipocrate..căci realitatea este că..astăzi există medicii care nu mai respecta jurământul lui Hipocrate..și iarăși nu vreau sa jignesc pe nimeni dar asta e purul adevăr, îl vedeți la tv, la spitale, când sunteți bolnavi sau cineva drag..
Eu am vrut doar sa va fac cunoscut numele Sf.Cosma și Damian care au fost medici laici care sunt considerați acum Sfinți fara de arginti.
Probabil ca ar exista destula lume dornica sa ofere sprijin gratuit daca in viata s-ar trai doar cu aer.
Insa poate ca primul exemplu in acest sens ar putea sa-l ofere chiar cei ce i-au facut sfinti pe cei mentionati de tine…adica preotii. Ar putea lucra fara vreun ban, nu? Daca lumea din jur ar vedea exemplul ca se poate, ar fi altceva.
Cred ca exista multa lume ce nu-si permite sa plateasca psihoterapia. Insa poate ca efortul util nu e cel de a convinge psihologii sa ofere gratuit serviciile, ci efortul de a face autoritatile sa includa psihoterapia ca serviciu gratuit pentu acele persoane.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata ta
Insa poate ca primul exemplu in acest sens ar putea sa-l ofere chiar cei ce i-au facut sfinti pe cei mentionati de tine…adica preotii. Ar putea lucra fara vreun ban, nu? Daca lumea din jur ar vedea exemplul ca se poate, ar fi altceva.
Cred ca exista multa lume ce nu-si permite sa plateasca psihoterapia. Insa poate ca efortul util nu e cel de a convinge psihologii sa ofere gratuit serviciile, ci efortul de a face autoritatile sa includa psihoterapia ca serviciu gratuit pentu acele persoane.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata ta
Si acest demers ar fi inutil. S-ar fura si orele de terapie gratuite, acordate "oficial" celor fara resurse materiale sau minime. Din pacate, la fel ca multe altele.
neuro, eu nu am treaba cu nici o eticheta, de aia m-am si dus, am problema si am vrut sa fiu ajutat, e ceva normal sa ma duc la psiholog sau psihiatru, si asta am zis la toti cunoscutii cand era cazul, nu m-am ascuns.
La mine e treaba chimica, ca dovada ca unele medicamente cand functioneaza, redreseaza starea destul de bine. Doar ca nu prea functioneaza din pacate dupa ce din 2009 s-a agravat f tare depresia anxioasa.
Dar m-am dus si la psiholog sa vedem.
Dar pe unii ii ajuta, e corect, pe f multi ii ajuta psihoterapia, in general ajuta cand nu-s boli psihice ci cand sunt problema psihologice gen blocaje, erori de gandire, convingeri fixiste negative, comportamente deviante insa nu au nici o boala psihica.
In general bolile psihice se trateaza. De aia multi medici zic trat si psihoterapie, ca una ajuta pe o ramura, cealalta pe alta ramura, daca ai doar una din ele, mergi doar pe un drum, depinde de om.
La mine e treaba chimica, ca dovada ca unele medicamente cand functioneaza, redreseaza starea destul de bine. Doar ca nu prea functioneaza din pacate dupa ce din 2009 s-a agravat f tare depresia anxioasa.
Dar m-am dus si la psiholog sa vedem.
Dar pe unii ii ajuta, e corect, pe f multi ii ajuta psihoterapia, in general ajuta cand nu-s boli psihice ci cand sunt problema psihologice gen blocaje, erori de gandire, convingeri fixiste negative, comportamente deviante insa nu au nici o boala psihica.
In general bolile psihice se trateaza. De aia multi medici zic trat si psihoterapie, ca una ajuta pe o ramura, cealalta pe alta ramura, daca ai doar una din ele, mergi doar pe un drum, depinde de om.
Ok, acum am inteles. Eu am plecat de la afirmatia ta ca nu ai sesizat nicio schimbare, nimic pozitiv, ceea ce mi s-a parut surprinzator.
Pai normal ca n-am simtit nici o schimbare daca eu aveam nevoie de un tratament bun, caci acolo era problema dupa cum medicii ziceau dar eu nu credeam la inceput, nu e deloc surprinzator daca calea aleasa nu e cea corecta, nu functioneaza.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3trebuie sa-l accepta asa cum e si sa sper ca poate intr-o zi se va schimaba?
- 8Recomandare psihoterapeut bun (in Bucuresti)
- 3depresie puternica acum 3 ani, recomadati-mi un psiholog
- 6am nevoie urgent de un psiholog, sufar de depresie, cred
- 3cat costa o sedinta de psihoterapie?
- 402comunicare cu prietenii mei
- 5Ajutor online pentru persoanele cu un consum abuziv de alcool
- 8cum conving un prieten sa mearga la psiholog?
- 6cam cat costa o sedinta de consiliere la psiholog?
- 4Am nevoie de un psiholog
- 1Cabinet bun de psihologie - psihoterapie in Arad ?
- 25Caut un sfat pentru a rezolva conflictele din familie
- 4PSIHOTERAPIE APLICATA PRIN EMAIL
- 1caut recomandari pentru terapeut de cuplu in targu mures
- 26Psihanaliza si psihoterapie
- 0Se poate face autoterapie in bolile psihologice?Cum?
Mai multe informații despre: psihoterapia
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: