Sa discutam despre psihoterapie
Pt cei interesati, si cea de-a doua carte recomandata de dl psiholog, e disponibila gratuit tot pe slideshare.
Multumesc david90 si desigur domnului psiholog pt informatii
Memory: how to develop, train and use it- William Walker Atkinson
Thinking as a science- Henry Hazlitt
The science of being well- Wallace D. Wattles
The science of being great- Wallace D. Wattles
le puteti descarca gratis de pe librivox, sunt in engleza si mie mi-au placut cel mai mult, mai sunt si altele acolo...
Thinking as a science- Henry Hazlitt
The science of being well- Wallace D. Wattles
The science of being great- Wallace D. Wattles
le puteti descarca gratis de pe librivox, sunt in engleza si mie mi-au placut cel mai mult, mai sunt si altele acolo...
Studiu de caz:
Dr.X, in varsta de 25 de ani, se prezinta la psiholog, trimisa de catre un medic psihatru. Dra, intr-o relatie de 7 ani, grup de prieteni, socializare, 2 ani vechime intr-un serviciu foarte bun, functionalitate normala pana in urma cu un an si jumatate, cand la serviciu, o colega este diagnosticata cu cancer. Din momentul respectiv dra X incepe sa aiba ameteli, stari inexplicabile de rau, stari de teama, evitarea iesirii in oras, etc.etc, adica toate simptomele unei tulburari de anxietate (pana la niste stari foarte aproape de atacuri de panica). Analizele medicale repetate si complexe nu indica nici o cauza organica. Intr-un an de zile starea se inrautateste atat de mult incat familia considera ca este nevoie de interventie de specialitate si, la recomandarea medicului de familie este consultat un medic psihiatru. Medicul psihiatru pune diagnosticul de tulburare de anxietate generalizata (fara AP). Considera insa ca o abordare mai buna a situatiei ar fi consultarea unui psihoterapeut.
Discutiile initiale nu indica nimic deosebit in functionarea generala a persoanei, fara o istorie personala cu probleme etc, etc. Pana la diagnosticarea colegei, eveniment care a declansat starile, nu exista alte indicii de patologie.
Discutiile ulterioare insa indica destul de repede o stare de dependenta profunda a persoanei de familie si de relatia pe care o avea. Incapabila de a lua o decizie in nume propriu si de a actiona ca atare.
Revelatia avuta intr-una dintre sedinte, care schimba major parcursul psihoterapiei, este ca in momentul in care a aflat de diagosticul colegei, s-a gandit ce s-ar intampla daca in locul acesteia ar fi...mama. Acesta este momentul care a declansat de fapt toate starile si simptomele. Incapabila de a procesa (gandi/accepta) piederea mamei, pacienta a dezvoltat tulburarea de anxietate.
Psihoterapia a durat in jur de sase luni, cu o frecventa saptamanala, pacienta intelegand necesitatea de a-si construi independenta si autonomia si actionand in acest sens. Simptomele au disparut total dupa circa 3 luni, fara sa fie nevoie de medicatie. In prezent, pacienta functioneaza foarte bine, starile au disparut, si desi nu este foarte usor sa iasa din relatiile de dependenta existente, realizeaza ca aceasta este cale si face toate eforturile in acest sens. A inceput sa iasa, sa ia decizii proprii, etc.
Dr.X, in varsta de 25 de ani, se prezinta la psiholog, trimisa de catre un medic psihatru. Dra, intr-o relatie de 7 ani, grup de prieteni, socializare, 2 ani vechime intr-un serviciu foarte bun, functionalitate normala pana in urma cu un an si jumatate, cand la serviciu, o colega este diagnosticata cu cancer. Din momentul respectiv dra X incepe sa aiba ameteli, stari inexplicabile de rau, stari de teama, evitarea iesirii in oras, etc.etc, adica toate simptomele unei tulburari de anxietate (pana la niste stari foarte aproape de atacuri de panica). Analizele medicale repetate si complexe nu indica nici o cauza organica. Intr-un an de zile starea se inrautateste atat de mult incat familia considera ca este nevoie de interventie de specialitate si, la recomandarea medicului de familie este consultat un medic psihiatru. Medicul psihiatru pune diagnosticul de tulburare de anxietate generalizata (fara AP). Considera insa ca o abordare mai buna a situatiei ar fi consultarea unui psihoterapeut.
Discutiile initiale nu indica nimic deosebit in functionarea generala a persoanei, fara o istorie personala cu probleme etc, etc. Pana la diagnosticarea colegei, eveniment care a declansat starile, nu exista alte indicii de patologie.
Discutiile ulterioare insa indica destul de repede o stare de dependenta profunda a persoanei de familie si de relatia pe care o avea. Incapabila de a lua o decizie in nume propriu si de a actiona ca atare.
Revelatia avuta intr-una dintre sedinte, care schimba major parcursul psihoterapiei, este ca in momentul in care a aflat de diagosticul colegei, s-a gandit ce s-ar intampla daca in locul acesteia ar fi...mama. Acesta este momentul care a declansat de fapt toate starile si simptomele. Incapabila de a procesa (gandi/accepta) piederea mamei, pacienta a dezvoltat tulburarea de anxietate.
Psihoterapia a durat in jur de sase luni, cu o frecventa saptamanala, pacienta intelegand necesitatea de a-si construi independenta si autonomia si actionand in acest sens. Simptomele au disparut total dupa circa 3 luni, fara sa fie nevoie de medicatie. In prezent, pacienta functioneaza foarte bine, starile au disparut, si desi nu este foarte usor sa iasa din relatiile de dependenta existente, realizeaza ca aceasta este cale si face toate eforturile in acest sens. A inceput sa iasa, sa ia decizii proprii, etc.
Apropo de anxietatea generalizata, ce parere aveti despre "The Linden Method" a lui Charles Linden? Desi se aseamana in multe aspecte cu CBT, metoda lui pune accentul foarte mult pe reprogramarea subconstientului prin intermediul unor exercitii de vizualizare in format audio (un fel de autohipnoza) si pe anumite metode de diversiune a gandurilor.Cum este privita metoda lui de catre psihoterapeuti?
Daca a fost recomandarea expresa a psihiatrului pt terapie este foarte bine, asta este traseul corect pt orice pacient !
Acum sa speram ca rezultatul va fi si de durata, eu le vad ca pe niste speculatii aceste legaturi care se fac in psihologie sau mai corect spus niste factori agravanti nu determinanti ! Fata respectiva trebuie sa mearga la control la 6 luni in primii doi ani apoi anual !
Acum sa speram ca rezultatul va fi si de durata, eu le vad ca pe niste speculatii aceste legaturi care se fac in psihologie sau mai corect spus niste factori agravanti nu determinanti ! Fata respectiva trebuie sa mearga la control la 6 luni in primii doi ani apoi anual !
david90, methoda Linden este una noua, si in acest moment destul de putin testata. In decursul unui an exista cel putin 5 descoperiri/tehnici majore care se prezinta. Este dificil de spus care va fi "viitorul" lor. Noi insine, psihoterapeutii studiem efectul formelor de psihoterapie in timp. Toate aceste (multe) forme de psihoterapie arata de fapt interesul celor implicati in gasirea de metode de a aborda problemele psihivului uman. Sunt si vor fi foarte multe metode caci este general acceptat ca fiecare om este unic si trebuie sa gasesti solutia potrivita pentru el.
Referitor la "autoprogramare" cred ca este o metoda extraordinara (inspirata din NLP, apropo) si functioneaza foarte bine in anxietatea generalizata. Eu insumi folosesc tehnici de relaxare si alte metode de acest gen, cu efecte extraordinare. Am avut ocazia sa vad aceste rezultate acum mai multi ani cand ni se permitea sa facem psihoterapie de grup in spital, cu bolnavii.
Dupa cum spuneam, indiferent ce prezinti celui care nu crede, el va spune ca nu exista.
Cazul prezentat este real 100% si ca el sunt o multime. In situatia respectiva, avem urmatoarele coordonate:
- o persoana absolut normala, sanatoasa (dupa toate standardele) pana la momentul Y
- dupa momentul Y, avem indeplinite toate standardele bolii psihice, simptome, perioada, intensitate etc.
- daca mergem pe principiul organicitatii ar trebui sa presupunem un deficit organic de substanta (generic vorbind)
- analizele amanuntite (stiti ca anxiosii devin enciclopedii de analize) nu au relevat nimic organic
- nu s-a intervenit medicamentos, nu s-a consumat niciunfel de substanta (vitamine au altceva)
- se intervine psihoterapeutic
- persoana isi revine aprox.60% dupa cateva saptamani, 80% dupa 3 luni, 95% dupa un an. La doi ani dupa incheierea psihoterapiei este recuperata 100%
Atentie: recuperarea, conform normelor (evaluarea psihologica complexa) este completa. Procesul de recuperare va dura probabil inca cativa ani.
In cazuri similare, multe d.p.d.v statistic, recuperarea ramane stabila dupa cel putin 5 ani
Care este punctul meu de vedere:
- intr-o astfel de situatie (istorie personala) era vorba doar de timp pana cand aparea un eveniment declansator, structura persoanei si modul de functionare ducea, mai devreme sau mai tarziu, la probleme de acest tip (tulburari anxioase)
- poate ca evenimentul a produs un deficit organic, nedetectabil cu metodele utilizate, care la randul lui a declansat simptomele bolii
- indiferent insa de deficitul produs, psihoterapia a reusit, cumva, sa rezolve deficitul.
In felul acesta ajungem la principiul de functionare al psihoterapiei: el schimba perspectiva de functionare a psihicului.
Ex: pentru a binedispune o persoana putem sa-i oferim un "stimulent": alcool, vitamine sau alte substante. Putem insa sa-i spunem si un banc
Putem sa-i "oferim" creierului persoanei in cauza o substanta care sa-i declanseze o stare/emotie sau putem sa punem persoana intr-o stare care sa declanseze in creierul persoanei starea dorita.
Desigur situatia este expusa simplist, pentru intelegerea principiului. In realitate lucrurile sunt mai complicate si dureaza mai mult timp, dar principiul ramane valabil.
Voi continua si cu alte cazuri, in care lucrurile vor sta foarte diferit.
Pentru o discutie constructiva va rog sa veniti cu argumente si nu cu...injurii
Referitor la "autoprogramare" cred ca este o metoda extraordinara (inspirata din NLP, apropo) si functioneaza foarte bine in anxietatea generalizata. Eu insumi folosesc tehnici de relaxare si alte metode de acest gen, cu efecte extraordinare. Am avut ocazia sa vad aceste rezultate acum mai multi ani cand ni se permitea sa facem psihoterapie de grup in spital, cu bolnavii.
Dupa cum spuneam, indiferent ce prezinti celui care nu crede, el va spune ca nu exista.
Cazul prezentat este real 100% si ca el sunt o multime. In situatia respectiva, avem urmatoarele coordonate:
- o persoana absolut normala, sanatoasa (dupa toate standardele) pana la momentul Y
- dupa momentul Y, avem indeplinite toate standardele bolii psihice, simptome, perioada, intensitate etc.
- daca mergem pe principiul organicitatii ar trebui sa presupunem un deficit organic de substanta (generic vorbind)
- analizele amanuntite (stiti ca anxiosii devin enciclopedii de analize) nu au relevat nimic organic
- nu s-a intervenit medicamentos, nu s-a consumat niciunfel de substanta (vitamine au altceva)
- se intervine psihoterapeutic
- persoana isi revine aprox.60% dupa cateva saptamani, 80% dupa 3 luni, 95% dupa un an. La doi ani dupa incheierea psihoterapiei este recuperata 100%
Atentie: recuperarea, conform normelor (evaluarea psihologica complexa) este completa. Procesul de recuperare va dura probabil inca cativa ani.
In cazuri similare, multe d.p.d.v statistic, recuperarea ramane stabila dupa cel putin 5 ani
Care este punctul meu de vedere:
- intr-o astfel de situatie (istorie personala) era vorba doar de timp pana cand aparea un eveniment declansator, structura persoanei si modul de functionare ducea, mai devreme sau mai tarziu, la probleme de acest tip (tulburari anxioase)
- poate ca evenimentul a produs un deficit organic, nedetectabil cu metodele utilizate, care la randul lui a declansat simptomele bolii
- indiferent insa de deficitul produs, psihoterapia a reusit, cumva, sa rezolve deficitul.
In felul acesta ajungem la principiul de functionare al psihoterapiei: el schimba perspectiva de functionare a psihicului.
Ex: pentru a binedispune o persoana putem sa-i oferim un "stimulent": alcool, vitamine sau alte substante. Putem insa sa-i spunem si un banc
Putem sa-i "oferim" creierului persoanei in cauza o substanta care sa-i declanseze o stare/emotie sau putem sa punem persoana intr-o stare care sa declanseze in creierul persoanei starea dorita.
Desigur situatia este expusa simplist, pentru intelegerea principiului. In realitate lucrurile sunt mai complicate si dureaza mai mult timp, dar principiul ramane valabil.
Voi continua si cu alte cazuri, in care lucrurile vor sta foarte diferit.
Pentru o discutie constructiva va rog sa veniti cu argumente si nu cu...injurii
Un banc de calitate va fi intotdeauna mai eficient in a inveseli/binedispune o persoana, decat orice substanta cunoscuta omului, cu conditia ca omul sa si priceapa acel "banc"... :) (din pacate natura nu a fost darnica cu toti oamenii, in ceea ce priveste capacitatea intelectuala;pe oamenii mai grei de cap, am putea incerca sa-i lovim cu o bata de baseball in cap, poate asa vor ajunge sa sufere de sindromul Savant si sa vada realitatea cu alti ochi... :)) )
Posibil ca pacienta x din studiul de caz prezentat de dl psiholog sa fi avut si depresie, pt ca s-a spus ca nu mai iesea cu prietenii, etc iar dupa pshihoterapie a inceput din nou sa iasa, sa ia decizii etc. intrebarea mea e, daca se poate vindeca cineva de anxietate prin psihoterapie, se poate si in cazul depresiilor, fara a lua medicamente?
In general, depresia vine la pachet cu anxietatea si viceversa.E o provocare sa incerci sa gandesti pozitiv in momentul in care ai tot felul de simptome fizice de la anxietate, dar nu e imposibil.
N-a pus nimeni la indoiala ca ar fi un caz real si nici rezultatul, mai ales ca MEDICUL a recomandat psihoterapia, a stiut el de ce !
Eu am o problema cu psihologii care se substituie medicului si medicamentelor si se cred vioara intai, pe cand ei trebuie sa fie doar acompaniamentul !
Daca mergem mai departe si ne punem intrebarea DE CE aceasta domnisoara era atat de atasata de mama sa, raspunsul este pt ca NATIV (biologic) ea era anxioasa = deci si atasamentul excesiv era un suport pt psihicul ei deja labil -, dupa care a venit acel eveniment pe care ea l-a interpretat drept catastrofic ! Deci tot o inversare a efectului cu cauza este psihologia in general, un fel de alba-neagra, hocus-pocus ! :)
Cu siguranta aceasta fata trebuie urmarita de-a lungul timpului pt ca este de asteptat sa aiba si un al doilea puseu depresiv, la nastere, divort sau alte evenimente stresante ! Se stie foarte bine ca peste primul episod depresiv se trece relativ usor, cu mijloace naturiste, psihologice, schimbare stil de viata, schimbarea locului de munca etc !
Eu am o problema cu psihologii care se substituie medicului si medicamentelor si se cred vioara intai, pe cand ei trebuie sa fie doar acompaniamentul !
Daca mergem mai departe si ne punem intrebarea DE CE aceasta domnisoara era atat de atasata de mama sa, raspunsul este pt ca NATIV (biologic) ea era anxioasa = deci si atasamentul excesiv era un suport pt psihicul ei deja labil -, dupa care a venit acel eveniment pe care ea l-a interpretat drept catastrofic ! Deci tot o inversare a efectului cu cauza este psihologia in general, un fel de alba-neagra, hocus-pocus ! :)
Cu siguranta aceasta fata trebuie urmarita de-a lungul timpului pt ca este de asteptat sa aiba si un al doilea puseu depresiv, la nastere, divort sau alte evenimente stresante ! Se stie foarte bine ca peste primul episod depresiv se trece relativ usor, cu mijloace naturiste, psihologice, schimbare stil de viata, schimbarea locului de munca etc !
Pisoias, pastreaza-ti ipotezele pt tine, fiindca oricum nu ti le impartaseste nimeni care are treaba cu stiinta! Imi permiti sa-ti dau cu bata de baseball in cap? Poate se rezolva brusc "chimia defecta"... :))
Repostez aici ca mi-a spus domnul psiholog sa fac asta, deci postez mesajul de dincolo:
Domnule psiholog doresc sa-mi spuneti de ce spuneti de cauzele depresiei si anxietatii sau ale altor boli psihice cand se stie ca-s defectiuni genetice care comanda o chimie deficitara care pica la un moment dat. E normal ca dupa ce inceteaza tratamentul, chimia sustinuta artificial pica, si de aia revin simpotmele.
La o depresie anxioasa de exemplu tratamentul ajuta pe problema asta si psihoterapia ajuta pe erorile de gandire si comportament pe care omul le avea si inainte de boala, deci practic nu are nici o legatura cu boala psihica, avea nevoie de psihoterapie si inainte de boala.
Plus solutii ptr problemele pacientului care nu stie sa le gaseasca, asta asa aia mai fraieri, ca unu pe care il duce mintea, stie el solutiile nu trebuie sa ii zica altcineva, sau sa afle din discutiile cu altcineva.
Pentru ca atat timp cat nu are boala psihica, gandirea si totul depinde de el si le poate schimba cum isi da seama ca nu-s okey, sau vede alte solutii, cand are boala psihica, trebuie tratata boala, caci aia ii da gandurile urate, motivatii, trairi, vointa si altele, odata tratata boala, totul revine la normal, si da, dupa ce lasa trat, e posibil sa revina problema, asta e, oricum alta solutie nu e.
Ca exemplu, doar unu cam redus asa nu stie ca se poate si fara droguri si ca daca le lasa, in timp creierul isi revine si incepe sa resimta viata frumoasa de dinainte, nu e nevoie sa dea mii de lei la terapie ca sa ajunga la concluzia asta, zic eu ca si parere in cazul celor cu droguri.
Ar trebui sa stie ca motivatiile si totul au picat intrucat chimia e data peste cap de la droguri si ca nu conteaza ce simte pe moment, conteaza ca simte fals de la aia, si ca daca se lasa, treptat revine chimia la loc si va retrai viata frumoasa fara droguri. Ce trebuie sa-i zica altcineva sau sa ajunga el la conlcuzia asta din discutii cu altcineva cand e banal si trebuie sa stie el asta.
Ca pe astia ii ajuta doar !
In rest cum ajuta ?! Concret concret, pentru un om care are o boala psihica si se simte rau, cum e ?! De ce sa piarda timp opunandu-se starilor cand se poate trata si totul revine super bine de la sine, si motivatii si toate.
Domnule psiholog doresc sa-mi spuneti de ce spuneti de cauzele depresiei si anxietatii sau ale altor boli psihice cand se stie ca-s defectiuni genetice care comanda o chimie deficitara care pica la un moment dat. E normal ca dupa ce inceteaza tratamentul, chimia sustinuta artificial pica, si de aia revin simpotmele.
La o depresie anxioasa de exemplu tratamentul ajuta pe problema asta si psihoterapia ajuta pe erorile de gandire si comportament pe care omul le avea si inainte de boala, deci practic nu are nici o legatura cu boala psihica, avea nevoie de psihoterapie si inainte de boala.
Plus solutii ptr problemele pacientului care nu stie sa le gaseasca, asta asa aia mai fraieri, ca unu pe care il duce mintea, stie el solutiile nu trebuie sa ii zica altcineva, sau sa afle din discutiile cu altcineva.
Pentru ca atat timp cat nu are boala psihica, gandirea si totul depinde de el si le poate schimba cum isi da seama ca nu-s okey, sau vede alte solutii, cand are boala psihica, trebuie tratata boala, caci aia ii da gandurile urate, motivatii, trairi, vointa si altele, odata tratata boala, totul revine la normal, si da, dupa ce lasa trat, e posibil sa revina problema, asta e, oricum alta solutie nu e.
Ca exemplu, doar unu cam redus asa nu stie ca se poate si fara droguri si ca daca le lasa, in timp creierul isi revine si incepe sa resimta viata frumoasa de dinainte, nu e nevoie sa dea mii de lei la terapie ca sa ajunga la concluzia asta, zic eu ca si parere in cazul celor cu droguri.
Ar trebui sa stie ca motivatiile si totul au picat intrucat chimia e data peste cap de la droguri si ca nu conteaza ce simte pe moment, conteaza ca simte fals de la aia, si ca daca se lasa, treptat revine chimia la loc si va retrai viata frumoasa fara droguri. Ce trebuie sa-i zica altcineva sau sa ajunga el la conlcuzia asta din discutii cu altcineva cand e banal si trebuie sa stie el asta.
Ca pe astia ii ajuta doar !
In rest cum ajuta ?! Concret concret, pentru un om care are o boala psihica si se simte rau, cum e ?! De ce sa piarda timp opunandu-se starilor cand se poate trata si totul revine super bine de la sine, si motivatii si toate.
Aveti o rautate fantastica amandoi de multe ori. Incercati sa va mai controlati.
Iar tu David, daca nu accepti medicatia, mergi macar la psiholog.
Toate persoanele cu boli psihice ar merge mai bine si cu medicatie si cu psihoterapie.
Fetei din caz nu stim daca ii va reveni depresia si anxietatea si nu stim cate episoade va avea per viata.
Daca eu am intalnit in viata si in spital n cazuri cu depresie, anxietate in episoade de zeci de ani... Femei in varsta la 60, 70, 80 de ani care se luptau ce aceste boli de o viata, inseamna ca ele nu prea sunt vindecabile complet.
@ Domnule Pescaru Valentin,
Daca Asociatia Bipolarilor si Depresivilor, nou infiintata, ar putea face cel mai mic gest, pentru ca aceste sedinte de terapie sa fie subventionate de stat, sa ne comunicati. Majoritatea pacientilor nu isi permit psihoterapia. Eu as recomanda multora care vin chiar la grup dar nu sunt fonduri.
Iar tu David, daca nu accepti medicatia, mergi macar la psiholog.
Toate persoanele cu boli psihice ar merge mai bine si cu medicatie si cu psihoterapie.
Fetei din caz nu stim daca ii va reveni depresia si anxietatea si nu stim cate episoade va avea per viata.
Daca eu am intalnit in viata si in spital n cazuri cu depresie, anxietate in episoade de zeci de ani... Femei in varsta la 60, 70, 80 de ani care se luptau ce aceste boli de o viata, inseamna ca ele nu prea sunt vindecabile complet.
@ Domnule Pescaru Valentin,
Daca Asociatia Bipolarilor si Depresivilor, nou infiintata, ar putea face cel mai mic gest, pentru ca aceste sedinte de terapie sa fie subventionate de stat, sa ne comunicati. Majoritatea pacientilor nu isi permit psihoterapia. Eu as recomanda multora care vin chiar la grup dar nu sunt fonduri.
Stevens, daca primul episod a aparut, e clar ca probabil trebuie facut ceva sa se intareasca pe acolo chimia cumva, caci altfel la urmatorul factor negativ pica si mai tare, chiar daca aparent a trecut cu schimbare de mediu.
Uite am un amic care in Februarie a avut o deceptie si a cazut cam tare, dupa aia elimnand factorul ala si-a mai revenit insa nu ca lumea, acuma iara a inceput ca se simte ratat, ca s-a saturat sa i se ceara munca de om normal cand el nu poate, ca are anxietate...deci e clar ca depresia lui fierbe mai departe si i-am recomandat sa se duca la medic sa ia tratament ca sa nu pice si mai tare sa nu mai poata munci, ca deja zice "aaa nu mai am putere sa ma duc la alt loc de munca..., la munca deja nu mai imi faceam treaba bine".
In mediu schimbari pozitive nu prea poate face ! Deci se cam taie chestia asta, nici financiar nu e prea bine, nici sentimental adica acolo nu e deloc, deci mediul ii intretine problema aparuta, iar daca nu ia tratament, ce se intampla ? Se cam duce de tot.
Zice ca singuratatea il cam omoara desi cand era bine, nu prea il omora, si asa mai departe.
Uite am un amic care in Februarie a avut o deceptie si a cazut cam tare, dupa aia elimnand factorul ala si-a mai revenit insa nu ca lumea, acuma iara a inceput ca se simte ratat, ca s-a saturat sa i se ceara munca de om normal cand el nu poate, ca are anxietate...deci e clar ca depresia lui fierbe mai departe si i-am recomandat sa se duca la medic sa ia tratament ca sa nu pice si mai tare sa nu mai poata munci, ca deja zice "aaa nu mai am putere sa ma duc la alt loc de munca..., la munca deja nu mai imi faceam treaba bine".
In mediu schimbari pozitive nu prea poate face ! Deci se cam taie chestia asta, nici financiar nu e prea bine, nici sentimental adica acolo nu e deloc, deci mediul ii intretine problema aparuta, iar daca nu ia tratament, ce se intampla ? Se cam duce de tot.
Zice ca singuratatea il cam omoara desi cand era bine, nu prea il omora, si asa mai departe.
Psihoterapia este foarte buna.Iar formarea unui psihoterapeut presupune multe ore de formare si studiu. Poate din acest motiv este scumpa iar majoritatea nu si-o permite. Desigur, nu este un concept nou, asta facea si Socrate acum 2500 de ani cu a sa metoda maieutica. Marc Aureliu, Socrate, Platon, Plotin, Toma D Aquino, Dostoievski, Sartre, Camus au niste lecturi mangaietoare pentru un oricine. In "Inghite Platon nu Prozac" Lou Marinoff ne arata cum inteleciunea antica, medievala, moderna, contemporana raspunde cautarilor si solutiilor noastre. Daca nu ne permitem psihoterapia, putem fi autodidacti...
Nu, eu am intrebat concret la ce si cum ajuta, te rog sa-mi spui daca poti, explica mecanismul terapiei si cum pot aparea schimbari.
De ex ia cazul unui consumator de droguri, sau al unui depresiv, explica la fiecare pasii.
De ex ia cazul unui consumator de droguri, sau al unui depresiv, explica la fiecare pasii.
Am prezentat cazul de mai sus tocmai pentru ca el suscita comentarii cel putin interesante si utile:
Inainte de toate, atentie: diagnosticul este de tulburare anxioasa, nu de depresie
- pana la momentul declasarii simptomelor persoana a fost clinic sanatoasa, timp de 25 de ani!, fara a prezenta niciun fel de simptome specifice tulburarii anxioase, functionalitate foarte buna etc.
- daca presupunem o cauza organica (biologic este un termen nepotrivit in context, putem spune genetic/ereditar sau organic) de ce nu s-a exprimat atata timp si de ce a incetat dupa psihoterapie?
- putem presupune ca evenimentul a fost un fel de "catalizator", de declansator
- daca evenimentul a produs un deficit de substanta (neurotransmitator), cum a reusit psihoterapia se restabileasca functionarea? Caci este destul de clar ca a reusit
In cazul prezentat nici macar nu conteaza cine a vazut primul pacientul, medic sau psiholog, caci nu acesta este subiectul. Ceea ce conteaza este ca s-a reusit restabilirea completa a persoanei intr-un timp foarte scurt si sunt convins ca pentru termen lung. In cazuri asemanatoare exista rezultate stabile dupa 5-7 ani (in studii longitudinale au putut fi confirmate rezultate stabile dupa 10-15 ani).
Nota: subliniez, din nou si din nou, faptul ca orice individ trebuie tratat ca un caz unic. Evaluarea si tratamentul sunt individuale si adaptate.
Cazul reprezinta un tip de situatii foarte des intalnite in realitate: tulburarile de anxietate asociate cu structuri de personalitate dependente.
Inainte de toate, atentie: diagnosticul este de tulburare anxioasa, nu de depresie
- pana la momentul declasarii simptomelor persoana a fost clinic sanatoasa, timp de 25 de ani!, fara a prezenta niciun fel de simptome specifice tulburarii anxioase, functionalitate foarte buna etc.
- daca presupunem o cauza organica (biologic este un termen nepotrivit in context, putem spune genetic/ereditar sau organic) de ce nu s-a exprimat atata timp si de ce a incetat dupa psihoterapie?
- putem presupune ca evenimentul a fost un fel de "catalizator", de declansator
- daca evenimentul a produs un deficit de substanta (neurotransmitator), cum a reusit psihoterapia se restabileasca functionarea? Caci este destul de clar ca a reusit
In cazul prezentat nici macar nu conteaza cine a vazut primul pacientul, medic sau psiholog, caci nu acesta este subiectul. Ceea ce conteaza este ca s-a reusit restabilirea completa a persoanei intr-un timp foarte scurt si sunt convins ca pentru termen lung. In cazuri asemanatoare exista rezultate stabile dupa 5-7 ani (in studii longitudinale au putut fi confirmate rezultate stabile dupa 10-15 ani).
Nota: subliniez, din nou si din nou, faptul ca orice individ trebuie tratat ca un caz unic. Evaluarea si tratamentul sunt individuale si adaptate.
Cazul reprezinta un tip de situatii foarte des intalnite in realitate: tulburarile de anxietate asociate cu structuri de personalitate dependente.
Voi reveni cu diverse alte cazuri, in care din pacate vom vedea ca nu intotdeauna situatia este roz. Dupa cum am spus de nenumarate ori nu consider psihoterapia un panaceu universal. Are limitele ei, asa cum din pacate il are si tratamentul medicamentos. Dar asta nu trebuie sa ne impiedice sa incercam.
Multumesc Costy2008 pentru repostare, va fi interesant sa discutam pe indelete. Din pacate pentru perioada urmatoare va fi un pic mai dificil pentru mine dar ma straduiesc, asa ca va rog sa aveti putina rabdare.
Clara_p ma bucur ca incepem sa ne intelegem, si sper sa iasa ceva din colaborarea noastra. Din pacate in acest moment nu-mi fac sperante cu minunatul sistem de sanatate public. Speranta mea este in programele de sponsorizare si cele cu finantare europeana care sunt din ce in ce mai multe. Daca gasesc vreo "portita" sau idee va dau de stire imediat.
Multumesc Costy2008 pentru repostare, va fi interesant sa discutam pe indelete. Din pacate pentru perioada urmatoare va fi un pic mai dificil pentru mine dar ma straduiesc, asa ca va rog sa aveti putina rabdare.
Clara_p ma bucur ca incepem sa ne intelegem, si sper sa iasa ceva din colaborarea noastra. Din pacate in acest moment nu-mi fac sperante cu minunatul sistem de sanatate public. Speranta mea este in programele de sponsorizare si cele cu finantare europeana care sunt din ce in ce mai multe. Daca gasesc vreo "portita" sau idee va dau de stire imediat.
Da, cand aveti timp, va astept sa discutam, eu intru zilnic aici dupamiaza, deci vad imediat ce ati spus ceva.
@ Psiholog Pescaru Valentin
Isi revin si singuri unii. Si fara tratament si fara psihoterapie. Dar asta nu inseamna ca nu mai are recaderi.
Caz persoana 65 de ani
- bolnava de pe la 20 de depresie severa
- nu stie zeci de ani ca are depresie si exista tratament
- se inchide in casa cu stari infioratoare, plans urat, tarat pe jos, 4 tentative de sinucidere
- pe la 50 de ani, dupa 30 de ani de depresie, afla ce are, face tratament
- incearca psihoterapie, tipa e desteapta, rezulta ca psihoterapeuta avea probleme si rolurile se schimba, devina doamna terapeuta psihoterapeutei
- boala remite dupa cativa ani de tratament
- are cativa ani de remisie
- iar revine boala, iar tratament, psihoterapeutii la care a fost nu vorbeau la nivelul ei intelectual, refuza sa mai faca psihoterapie, e dezamagita, iar ia medicatie
- iar remite boala
- in prezent ia medicatie numai pt somn, desi e in depresie
- refuza sa mai ia medicatie pt depresie cu pretextul ca mai ia si alte medicamente pt tensiune si isi distruge ficatul, duce pe picioare depresia
- cateodata are perioade de luni in care dispare depresia ca prin farmec, devine om normal, poate lucra, merge la cumparaturi fara probleme, pofta de viata etc
Eu personal am avut ocazia sa invat nu de la psihologi reali, ci din carti scrise de psihologi profesionisti.
Consider ca un mod de gandire sanatos iti reface tiparele neuronale. Un gand la nivel minimal e rezultatul conexiunii neuronului A cu B. Daca imbolnavindu-te conexiunea incepe sa se faca A cu C, A cu C, A cu C la infinit si intervine inteligent psihologul care te re-invata gandul care produce tiparul corect A cu B, A cu B, A cu B, daca tu crezi ca ce zice terapeutul e bine si incepi sa aplici de zeci de ori, de sute de ori, si schimbi gandul eronat cu cel corect, atunci automat mecanismul in creier se corecteaza. Strict in cazul gandului astuia, nu mai sunt emisi aiurea neurotransmitatorii din creier si nu mai apare depresia sau anxietatea. Locco.
Desigur ca multi trebuie sa vina la terapeut sa schimbe multe ganduri.
Isi revin si singuri unii. Si fara tratament si fara psihoterapie. Dar asta nu inseamna ca nu mai are recaderi.
Caz persoana 65 de ani
- bolnava de pe la 20 de depresie severa
- nu stie zeci de ani ca are depresie si exista tratament
- se inchide in casa cu stari infioratoare, plans urat, tarat pe jos, 4 tentative de sinucidere
- pe la 50 de ani, dupa 30 de ani de depresie, afla ce are, face tratament
- incearca psihoterapie, tipa e desteapta, rezulta ca psihoterapeuta avea probleme si rolurile se schimba, devina doamna terapeuta psihoterapeutei
- boala remite dupa cativa ani de tratament
- are cativa ani de remisie
- iar revine boala, iar tratament, psihoterapeutii la care a fost nu vorbeau la nivelul ei intelectual, refuza sa mai faca psihoterapie, e dezamagita, iar ia medicatie
- iar remite boala
- in prezent ia medicatie numai pt somn, desi e in depresie
- refuza sa mai ia medicatie pt depresie cu pretextul ca mai ia si alte medicamente pt tensiune si isi distruge ficatul, duce pe picioare depresia
- cateodata are perioade de luni in care dispare depresia ca prin farmec, devine om normal, poate lucra, merge la cumparaturi fara probleme, pofta de viata etc
Eu personal am avut ocazia sa invat nu de la psihologi reali, ci din carti scrise de psihologi profesionisti.
Consider ca un mod de gandire sanatos iti reface tiparele neuronale. Un gand la nivel minimal e rezultatul conexiunii neuronului A cu B. Daca imbolnavindu-te conexiunea incepe sa se faca A cu C, A cu C, A cu C la infinit si intervine inteligent psihologul care te re-invata gandul care produce tiparul corect A cu B, A cu B, A cu B, daca tu crezi ca ce zice terapeutul e bine si incepi sa aplici de zeci de ori, de sute de ori, si schimbi gandul eronat cu cel corect, atunci automat mecanismul in creier se corecteaza. Strict in cazul gandului astuia, nu mai sunt emisi aiurea neurotransmitatorii din creier si nu mai apare depresia sau anxietatea. Locco.
Desigur ca multi trebuie sa vina la terapeut sa schimbe multe ganduri.
@ Psiholog Pescaru Valentin
Noi 2 in unele lucruri ne intelegem si in altele nu ne-am inteles.
Cred ca eu sunt foarte exigenta si fac asta, sa nu mai vad tineri suferind.
Am instinct de mama leoaica.
Insa am ajuns la concluzia ca daca ei tin mortis sa sufere, sa nu ma mai implic atat emotional si sa ii las sa sufere in pace. Omul pina nu se da cu capul de pragul usii, nu invata o lectie.
Pina la urma nu sunt copiii mei.
Desigur ca m-am referit la capitolul Sexualitate.
Mai am un amendament aici, referitor la site-ul dv. despre sexualitate, am gasit cuvantul vibrator acolo.
Cred ca daca eu personal as folosi asa ceva, sotul meu ar suferi emotional profund.
Desi cred ca nu mi-ar interzice.
Dar mi-as distruge relatia cu mana mea.
Pe de alta parte, sa presupunem ca as fi folosit asa ceva cat timp eram singura.
As fi avut o experienta.
As fi comparat experienta cu cea a sotului, ulterior sau a vreunui ex. iubit. Ar fi iesit o cacealma in mintea mea. Parerea mea e ca amintirile sexuale se tin minte. Si nu e bine sa faci comparatii. E bine sa nu ai cu ce face comparatie. E bine sa ai mintea pura.
Dar sa discutam despre psihoterapie. Nu conteaza parerile publicului.
Cu o mica introducere a unui fenomen distractiv pe care eu il urmaresc pe Romedic
Locul 1 d-nul Flueraru Valeriu - Medic ORL 17.143 postari gratuite, venit zero, categoria Bunul samarinean
Locul 2 d-nul Marius Uscatu - Ortopedie si Traumatologie 12.242 postari gratuite, venit zero, categoria Bunul samarinean
si s-ar putea pe
Locul 3 d-nul Pescaru Valentin - Psiholog Psihoterapeut Sexolog 443 postari gratuite, venit zero, categoria Bunul samarinean
Ma refer la cei care scriu in prezent, mai sunt medici care au scris pe forum dar s-au retras.
Unii au scris mult, s-au retras.
Unii scriu o norma sa intre la reclame si se retrag.
Oameni si oameni.
Domnule Pescaru,
Eu nu imi imaginez vibratoare. Imi imaginez ca fiecare samarinean va avea in Rai "coronita" lui de "diamante, aur, platina" etc in functie de faptele bune pe care le-a facut, sfaturile pe care le-a dat. Daca au fost corecte sau incorecte. : )
Parerea mea este ca daca doriti sa faceti cu adevarat o fapta buna pe acest forum, sa il ajutati pe Costy, care se lupta cu depresia de cam 20 de ani, a schimbat toate ad-urile existente in Romania (zeci), unele chiar din America, Germania, China, nu merge nimic pe el si el tot la sinucidere se gandeste.
a. lui i-a zis un psihiatru daca nu ma insel, ca daca nu are serviciu, nevasta, familie, copii, atunci bineinteles ca are depresie. Si tot ofteaza dupa asta. Eu i-am explicat ca am cunoscut om cu depresie care avea astea toate si tot depresie avea. Deci e vorba de chimie.
b. pe de alta parte, eu personal, bipolara, chiar si in depresii care sunt cele mai lungi, nu simteam ca sunt neimplinita ca nu aveam eu serviciu, sot, copii etc. Dpdv fizic eram sunt sunt mai rau ca domnul Costy. Eu nu ma pot deplasa. Merg numai insotita sau cu taxiul. In rest daca vreau sa ies singura undeva cad daca nu ma asez.
Am pensie, am handicap. Daca cineva indrazneste sa zica ceva de handicap, considera ca el are o problema, nu eu. Sa si-o trateze. Eu nu am nici o vina ca am o boala.
De 8 ani de cand sunt la pensie, stau mai mult inchisa in turn (et 7), rareori ies. Mai mult la pat sau la calculator. Ma rog, citesc. Ma gandesc sa fac fapte bune sa imi fie pe lumea cealalta cand voi scapa de n boli pe care le-am facut si zeci de cutii de medicamente si alifii care ma inconjoara.
Dar nu ma gandesc si nu ma gandeam ca si Costy: aoleu nu am serviciu, nu am sot, nu am copii, nu am masina etc. Acum am un sot extraordinar, slava lui Dumnezeu. Din depresie mi-am mai revenit in Spania, la sot, datorita oamenilor deosebiti care sunt spaniolii. Amabili, relaxati, blanzi, smeriti, saritori, nu se grabesc, nu injura, nu claxoneaza, sunt educati. Ma rog, cei pe care i-am cunoscut eu m-au facut sa scot antidepresivul din medicatie.
Am citit odata intr-o carte scrisa de psiholog profesionist (un sfant sfant contemporan, Paisie Aghioritul): Exercitiu de fericire
Te asezi in pat, te uiti in camera la lucrurile pe care le ai si in viata si incepi sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile frumoase pe care le ai.
Si ma asez frumusel in pat si incep sa multumesc.
Si constat ca am atatea zeci si sute de lucruri pentru care sa multumesc si ma simt atat de bine ca multumesc in loc sa fac fixatie pe partea goala a paharului, incat ma simt chiar "bogata" si binecuvantata.
Acuma daca ii spuneti unui doctor sa aprecieze ce e mai grea boala bipolara sau depresia ?
Eu va zic ca boala lui Costy e mai grea si decat bipolaritatea mea si decat schizofrenia.
Schizofrenicii de obicei sunt cuminti, isi iau tratamentul. Daca nu isi iau tratamentul mai fac prostii, dar cat si-l iau e ok.
Costy ne ameninta pe Forum de peste 5-6-7 ani ca el se sinucide. Ca ii e rau. Ca nu se poate. Ca si normal sa se sinucida daca ii e asa rau. Ca asta nu e viata etc.
Bun.
Dupa ce inghite Costy zeci de medicamente si se duce la n psihologi care nu il ajuta, la ultimul, 150 lei sedinta, se duce si ii zice, "uite, eu iti dau 150 lei pe sedinta, dar ce imi zici, ce imi faci, garantezi ca esti in stare sa imi faci ceva sa ma scoti din starea asta ?". Tipa a raspuns clar: NU.
Si vin si eu acuma ca sa nu mai vorbim in gol, dv. cu toata experienta dv., cu toti pacientii, grupurile, cursurile si cartile citite, puteti sa ii faceti ceva lui Costy sa se simta macar 5 % mai bine ?
Nu zic sa il vindecati in 15 ani. Dar sa il faceti sa se simta 5 % minimum minimorum mai bine. Puteti ?
Noi 2 in unele lucruri ne intelegem si in altele nu ne-am inteles.
Cred ca eu sunt foarte exigenta si fac asta, sa nu mai vad tineri suferind.
Am instinct de mama leoaica.
Insa am ajuns la concluzia ca daca ei tin mortis sa sufere, sa nu ma mai implic atat emotional si sa ii las sa sufere in pace. Omul pina nu se da cu capul de pragul usii, nu invata o lectie.
Pina la urma nu sunt copiii mei.
Desigur ca m-am referit la capitolul Sexualitate.
Mai am un amendament aici, referitor la site-ul dv. despre sexualitate, am gasit cuvantul vibrator acolo.
Cred ca daca eu personal as folosi asa ceva, sotul meu ar suferi emotional profund.
Desi cred ca nu mi-ar interzice.
Dar mi-as distruge relatia cu mana mea.
Pe de alta parte, sa presupunem ca as fi folosit asa ceva cat timp eram singura.
As fi avut o experienta.
As fi comparat experienta cu cea a sotului, ulterior sau a vreunui ex. iubit. Ar fi iesit o cacealma in mintea mea. Parerea mea e ca amintirile sexuale se tin minte. Si nu e bine sa faci comparatii. E bine sa nu ai cu ce face comparatie. E bine sa ai mintea pura.
Dar sa discutam despre psihoterapie. Nu conteaza parerile publicului.
Cu o mica introducere a unui fenomen distractiv pe care eu il urmaresc pe Romedic
Locul 1 d-nul Flueraru Valeriu - Medic ORL 17.143 postari gratuite, venit zero, categoria Bunul samarinean
Locul 2 d-nul Marius Uscatu - Ortopedie si Traumatologie 12.242 postari gratuite, venit zero, categoria Bunul samarinean
si s-ar putea pe
Locul 3 d-nul Pescaru Valentin - Psiholog Psihoterapeut Sexolog 443 postari gratuite, venit zero, categoria Bunul samarinean
Ma refer la cei care scriu in prezent, mai sunt medici care au scris pe forum dar s-au retras.
Unii au scris mult, s-au retras.
Unii scriu o norma sa intre la reclame si se retrag.
Oameni si oameni.
Domnule Pescaru,
Eu nu imi imaginez vibratoare. Imi imaginez ca fiecare samarinean va avea in Rai "coronita" lui de "diamante, aur, platina" etc in functie de faptele bune pe care le-a facut, sfaturile pe care le-a dat. Daca au fost corecte sau incorecte. : )
Parerea mea este ca daca doriti sa faceti cu adevarat o fapta buna pe acest forum, sa il ajutati pe Costy, care se lupta cu depresia de cam 20 de ani, a schimbat toate ad-urile existente in Romania (zeci), unele chiar din America, Germania, China, nu merge nimic pe el si el tot la sinucidere se gandeste.
a. lui i-a zis un psihiatru daca nu ma insel, ca daca nu are serviciu, nevasta, familie, copii, atunci bineinteles ca are depresie. Si tot ofteaza dupa asta. Eu i-am explicat ca am cunoscut om cu depresie care avea astea toate si tot depresie avea. Deci e vorba de chimie.
b. pe de alta parte, eu personal, bipolara, chiar si in depresii care sunt cele mai lungi, nu simteam ca sunt neimplinita ca nu aveam eu serviciu, sot, copii etc. Dpdv fizic eram sunt sunt mai rau ca domnul Costy. Eu nu ma pot deplasa. Merg numai insotita sau cu taxiul. In rest daca vreau sa ies singura undeva cad daca nu ma asez.
Am pensie, am handicap. Daca cineva indrazneste sa zica ceva de handicap, considera ca el are o problema, nu eu. Sa si-o trateze. Eu nu am nici o vina ca am o boala.
De 8 ani de cand sunt la pensie, stau mai mult inchisa in turn (et 7), rareori ies. Mai mult la pat sau la calculator. Ma rog, citesc. Ma gandesc sa fac fapte bune sa imi fie pe lumea cealalta cand voi scapa de n boli pe care le-am facut si zeci de cutii de medicamente si alifii care ma inconjoara.
Dar nu ma gandesc si nu ma gandeam ca si Costy: aoleu nu am serviciu, nu am sot, nu am copii, nu am masina etc. Acum am un sot extraordinar, slava lui Dumnezeu. Din depresie mi-am mai revenit in Spania, la sot, datorita oamenilor deosebiti care sunt spaniolii. Amabili, relaxati, blanzi, smeriti, saritori, nu se grabesc, nu injura, nu claxoneaza, sunt educati. Ma rog, cei pe care i-am cunoscut eu m-au facut sa scot antidepresivul din medicatie.
Am citit odata intr-o carte scrisa de psiholog profesionist (un sfant sfant contemporan, Paisie Aghioritul): Exercitiu de fericire
Te asezi in pat, te uiti in camera la lucrurile pe care le ai si in viata si incepi sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile frumoase pe care le ai.
Si ma asez frumusel in pat si incep sa multumesc.
Si constat ca am atatea zeci si sute de lucruri pentru care sa multumesc si ma simt atat de bine ca multumesc in loc sa fac fixatie pe partea goala a paharului, incat ma simt chiar "bogata" si binecuvantata.
Acuma daca ii spuneti unui doctor sa aprecieze ce e mai grea boala bipolara sau depresia ?
Eu va zic ca boala lui Costy e mai grea si decat bipolaritatea mea si decat schizofrenia.
Schizofrenicii de obicei sunt cuminti, isi iau tratamentul. Daca nu isi iau tratamentul mai fac prostii, dar cat si-l iau e ok.
Costy ne ameninta pe Forum de peste 5-6-7 ani ca el se sinucide. Ca ii e rau. Ca nu se poate. Ca si normal sa se sinucida daca ii e asa rau. Ca asta nu e viata etc.
Bun.
Dupa ce inghite Costy zeci de medicamente si se duce la n psihologi care nu il ajuta, la ultimul, 150 lei sedinta, se duce si ii zice, "uite, eu iti dau 150 lei pe sedinta, dar ce imi zici, ce imi faci, garantezi ca esti in stare sa imi faci ceva sa ma scoti din starea asta ?". Tipa a raspuns clar: NU.
Si vin si eu acuma ca sa nu mai vorbim in gol, dv. cu toata experienta dv., cu toti pacientii, grupurile, cursurile si cartile citite, puteti sa ii faceti ceva lui Costy sa se simta macar 5 % mai bine ?
Nu zic sa il vindecati in 15 ani. Dar sa il faceti sa se simta 5 % minimum minimorum mai bine. Puteti ?
Psihologia nu vindeca nimic Clara, doar corecteaza niste erori de gandire/perceptie/interpretare, cum a avut si fata din cazul expus mai inainte !
Daca tu crezi ca echipa ta preferata trebuie sa bata cu 5- 0 de fiecare data normal ca vei suferi ! Daca vei afla in "terapie" ca e normal sa mai si piarda, vei fi mai relaxat ! :) Deci se face o igiena a gandirii, o intrare in parametri normali, asa cum am spus foarte clar inca din primul mesaj !
In ce-l priveste pe Costy el are o multime de idei din astea, plus o relatie complicata cu mama sa, deci cred ca l-ar putea ajuta formarea domnului Pescaru !
Costy are si acum o psiholoaga de spital dar una cam depasita din multe puncte de vedere ! Merge la ea doar sa-si confirme reciproc niste tampenii printre care si ateismul absolut ! :) In privinta asta cam toate curentele psihologice consider ca sunt vocea Diavolului in societatea actuala ! Inainte erau vrajitoarele si descantatoarele, acum la vremuri noi avem acesti psihologi spalati pe creiere sa propage ateismul si anticrestinismul !
Daca tu crezi ca echipa ta preferata trebuie sa bata cu 5- 0 de fiecare data normal ca vei suferi ! Daca vei afla in "terapie" ca e normal sa mai si piarda, vei fi mai relaxat ! :) Deci se face o igiena a gandirii, o intrare in parametri normali, asa cum am spus foarte clar inca din primul mesaj !
In ce-l priveste pe Costy el are o multime de idei din astea, plus o relatie complicata cu mama sa, deci cred ca l-ar putea ajuta formarea domnului Pescaru !
Costy are si acum o psiholoaga de spital dar una cam depasita din multe puncte de vedere ! Merge la ea doar sa-si confirme reciproc niste tampenii printre care si ateismul absolut ! :) In privinta asta cam toate curentele psihologice consider ca sunt vocea Diavolului in societatea actuala ! Inainte erau vrajitoarele si descantatoarele, acum la vremuri noi avem acesti psihologi spalati pe creiere sa propage ateismul si anticrestinismul !
Este interesant - stevens - ca pentru un om cu credinta in Dumnezeu folositi intens doar ura si jignirea.
In momentul in care ati ramas fara argumente, ati inceput din nou sa jigniti, dovada a inteligentei si credintei.
In momentul in care ati ramas fara argumente, ati inceput din nou sa jigniti, dovada a inteligentei si credintei.
Clara_p, din pacate nu este vorba doar de exigenta Dumneavoastra ci si de alte lucruri:
- ati ajuns sa faceti din activitatea pe acest forum un fel de scop personal, sa luati foarte "personal" lucrurile care se discuta pe aici si asta va face sa va incarcati cu problemele altora, agravandu-va propriile probleme.
- ati pierdut ceea ce se numeste "adaptabilitate": tratati totul prin prisma propriilor idei, credinte si convingeri, pe care doriti sa le impuneti celorlalti; iar cand ei raspund altfel decat asteptati va suparati si va enervati.
Eu, ca psihoterapeut, sunt obisnuit sa vad lucrurile exact invers: nu tratez boala ci bolnavul; ma intereseaza persoana, unicitatea ei, istoria de viata
Incerc sa inteleg si sa ajut, fara a judeca.
Exemplu: ati facut referire la faptul ca pe siteul meu dedicat sexologiei exista mentionat cuvantul vibrator. Imediat v-ati pus in situatie si ati inceput sa vorbiti despre ce ati face sau nu ati face etc, etc. Dar nu era vorba despre Dvoastra, aveti libertatea de a face ce doriti si cum doriti
Iata cealalta perspectiva:
- vibratorul este folosit in masura in care si masturbarea este folosita, ca solutie temporara, surogat; este de preferat in locul relatiilor sexuale riscante sau pana la gasirea unei solutii mai "sanatoase"
- vibratorul, ca tot suntem la un topic despre psihoterapie, poate face parte din terapia cuplurilor la care pasiunea sexuala s-a stins
- vibratorul este folosit in cuplurile in care barbatul nu mai poate intretine relatii sexuale din cauza unor conditii medicale grave, si poate sa-si satisfaca astfel partenera/sotia in continuare
- vibratorul, mai precis dildoul, este larg folosit in terapia tulburarilor sexuale grave: tulburarile de orgasm, vaginismul, dispareunia
Totul depinde de perspectiva din care vezi o situatie.
De exemplu, Dvoastra nu credeti in psihoterapie, ca si multi altii de pe aici; aveti aceasta libertate, dar din pacate mergeti pe principiul "daca nu mi s-a intamplat mie inseamna ca nu exista". Daca prietena Dumneavoastra a nimerit un psihoterapeut nepriceput nu inseamna ca toti sunt la fel. Pentru fiecare psihoterapeut nepriceput pe care il numiti cunosc alti 30 exceptionali. In cazul doamnei, chiar credeti ca dupa 30 de ani de depresie (cronica), lucrurile s-ar schimba usor?
- ati ajuns sa faceti din activitatea pe acest forum un fel de scop personal, sa luati foarte "personal" lucrurile care se discuta pe aici si asta va face sa va incarcati cu problemele altora, agravandu-va propriile probleme.
- ati pierdut ceea ce se numeste "adaptabilitate": tratati totul prin prisma propriilor idei, credinte si convingeri, pe care doriti sa le impuneti celorlalti; iar cand ei raspund altfel decat asteptati va suparati si va enervati.
Eu, ca psihoterapeut, sunt obisnuit sa vad lucrurile exact invers: nu tratez boala ci bolnavul; ma intereseaza persoana, unicitatea ei, istoria de viata
Incerc sa inteleg si sa ajut, fara a judeca.
Exemplu: ati facut referire la faptul ca pe siteul meu dedicat sexologiei exista mentionat cuvantul vibrator. Imediat v-ati pus in situatie si ati inceput sa vorbiti despre ce ati face sau nu ati face etc, etc. Dar nu era vorba despre Dvoastra, aveti libertatea de a face ce doriti si cum doriti
Iata cealalta perspectiva:
- vibratorul este folosit in masura in care si masturbarea este folosita, ca solutie temporara, surogat; este de preferat in locul relatiilor sexuale riscante sau pana la gasirea unei solutii mai "sanatoase"
- vibratorul, ca tot suntem la un topic despre psihoterapie, poate face parte din terapia cuplurilor la care pasiunea sexuala s-a stins
- vibratorul este folosit in cuplurile in care barbatul nu mai poate intretine relatii sexuale din cauza unor conditii medicale grave, si poate sa-si satisfaca astfel partenera/sotia in continuare
- vibratorul, mai precis dildoul, este larg folosit in terapia tulburarilor sexuale grave: tulburarile de orgasm, vaginismul, dispareunia
Totul depinde de perspectiva din care vezi o situatie.
De exemplu, Dvoastra nu credeti in psihoterapie, ca si multi altii de pe aici; aveti aceasta libertate, dar din pacate mergeti pe principiul "daca nu mi s-a intamplat mie inseamna ca nu exista". Daca prietena Dumneavoastra a nimerit un psihoterapeut nepriceput nu inseamna ca toti sunt la fel. Pentru fiecare psihoterapeut nepriceput pe care il numiti cunosc alti 30 exceptionali. In cazul doamnei, chiar credeti ca dupa 30 de ani de depresie (cronica), lucrurile s-ar schimba usor?
Costy2008, reiterez ideea pe care am tot expus-o: cred ca fiecare situatie trebuie tratata individual.
Dincolo de ce spun cartile, din practica am constatat urmatoarele:
- exista boli psihice ereditare, mostenite de la parinti cu probleme psihice. Aceste boli se transmit atat prin gene cat si prin invatare/imitare, asa cum se transmit si celalalte comportamente. La acestea se refera cel mai des cuvantul "endogen". De aceea istoria de viata are o importanta foarte mare in evaluarea (psihologica) unei situatii. La aceasta insa se adauga si mediul in care persoana a crescut si functionat si nu in cele din urma, educatia (generala)
- exista boli psihice dobandite, dezvoltate ulterior, din diverse motive: cel mai importante dintre ele fiind evenimentele traumatizante: accidente, agresiuni, violuri etc. Mai exista si altele
- exista boli psihice ce apar secundar unor conditii medicale grave: cancer, leucemie etc
- exista boli psihice ce apar datorita consumului sau lipsei unor substante: alcool, droguri si respectiv unele vitamine etc.
- exista si cauze necunoscute
Ceea ce inseamna exact ce scriam la inceput. Fiecare situatie trebuie tratat individual, iar tratamentul, adaptat persoanei:
- exista boli psihice care se trateaza cu medicamente
- exista boli psihice care se trateaza cu medicamente si psihoterapie
- exista boli psihice care se trateaza doar cu psihoterapie
Exista persoane care pot fi recuperate total, partial sau..deloc. Ceea ce a functionat in cazul uneia nu este obligatoriu sa functioneze in orice caz.
Voi reveni cu diferite alte cazuri pentru a exemplifica atat situatii cat si solutii terapeutice.
Dincolo de ce spun cartile, din practica am constatat urmatoarele:
- exista boli psihice ereditare, mostenite de la parinti cu probleme psihice. Aceste boli se transmit atat prin gene cat si prin invatare/imitare, asa cum se transmit si celalalte comportamente. La acestea se refera cel mai des cuvantul "endogen". De aceea istoria de viata are o importanta foarte mare in evaluarea (psihologica) unei situatii. La aceasta insa se adauga si mediul in care persoana a crescut si functionat si nu in cele din urma, educatia (generala)
- exista boli psihice dobandite, dezvoltate ulterior, din diverse motive: cel mai importante dintre ele fiind evenimentele traumatizante: accidente, agresiuni, violuri etc. Mai exista si altele
- exista boli psihice ce apar secundar unor conditii medicale grave: cancer, leucemie etc
- exista boli psihice ce apar datorita consumului sau lipsei unor substante: alcool, droguri si respectiv unele vitamine etc.
- exista si cauze necunoscute
Ceea ce inseamna exact ce scriam la inceput. Fiecare situatie trebuie tratat individual, iar tratamentul, adaptat persoanei:
- exista boli psihice care se trateaza cu medicamente
- exista boli psihice care se trateaza cu medicamente si psihoterapie
- exista boli psihice care se trateaza doar cu psihoterapie
Exista persoane care pot fi recuperate total, partial sau..deloc. Ceea ce a functionat in cazul uneia nu este obligatoriu sa functioneze in orice caz.
Voi reveni cu diferite alte cazuri pentru a exemplifica atat situatii cat si solutii terapeutice.
In primul rand incetati sa va mai victimizati in mod artificial stimabile, iar pe mine sa ma transformati in "agresor" si "persecutor" pt ca nu sunt deloc asa ! Am facut doar niste constatari, e adevarat si cu o doza de ironie uneori, dar asta doar pt a pastra un nivel medical cat mai inalt al discutiilor !
In al doilea rand chiar mai sus ne demonstrati o mostra de pierdere in notiuni despre sanatate : endogen se refera numai la ORGANICITATE, iar organicitatea se refera EXCLUSIV la gene mostenite sau cauze de natura nutritionala (deficite de aminoacizi, vitamine, toxine/medicamente ) din perioada vietii intrauterine si a copilariei timpurii !
Comportamentele invatate in familie tin de mediu nu sunt endogene ! Pentru ca exista si psihoze induse !
In al doilea rand chiar mai sus ne demonstrati o mostra de pierdere in notiuni despre sanatate : endogen se refera numai la ORGANICITATE, iar organicitatea se refera EXCLUSIV la gene mostenite sau cauze de natura nutritionala (deficite de aminoacizi, vitamine, toxine/medicamente ) din perioada vietii intrauterine si a copilariei timpurii !
Comportamentele invatate in familie tin de mediu nu sunt endogene ! Pentru ca exista si psihoze induse !
Domnule Valentin aveti dreptate sa spuneti ca multi privesc totul prin prisma lor si nu e deloc corect, eu am privit mereu obiectiv, nu am tinut cont de situatia mea, am luat fiecare caz particular asa cum era el.
Cu credinta stim unii din noi ca e minciuna, faptele o arata orice ar zice, cine zice, cat zice si unde se zice, si daca ar fi cineva care ne-a facut, atat timp cat nu ne ajuta cu nimic, e egal cu 0, credinta si speranta sunt minciuni ca mecanisme de aparare la viata grea, asta este foarte clar, iar asta repet, se dovedeste f usor cu fapte, cine s-a prins bine, cine nu, alimenteaza industria numita biserica care e cea mai bogata din lume.
Ati spus bine cele trei cazuri la sfarsit, probabil ca cel care se trateaza doar cu psihoterapie nu are ceva ce se incadreaza in boli psihice, ci are doar tulburari de comportament si erori de gandire, ala care se trateaza doar cu medicatie (ca mine), are doar boala psihica si atat, cel care se trateaza cu ambele, are si boala psihica si deviatii de comportament si gandire.
Plus ca psihoterapia ajuta mai ales pe astia care gandesc ceva mai putin asa, deci lucruri care trebuiau sa le stie ei, nu le stiu, de exemplu un masochist desi stie definitia, nu se prinde ca e asa cand e f limpede ca daca vrei sa-ti faci rau, esti masochist, faci imediat legatura cu definitia si iese imediat ! Sau narcisistul.
Daca nu stii definita e normal sa nu te prinzi, daca o stii, cum sa nu te prinzi ?!
Sau consumatorul de droguri care nu stie ca merge si fara droguri, cand e f simplu ca si daca simte ca nu pe moment, simte fals, e de la chimia dereglata de droguri, iar daca se lasa, revine la normal, adica trebuia sa stie ca ce simte nu e corect.
Sau depresivul vede totul negru DAR desi exista informatii multe despre asta, i se explica si medical si chimic, nu stie ca vede fals totul si ca nu trebuie sa se ia dupa ce simte, deci ce sa mai zic, sincer zic ca imi sta pe degete, prostia e cam mare pe lumea asta ! Asa ca e normal ca cineva s-a folosit de asta sa faca bani probabil.
In alte cazuri care o ajuta si nu intra cazurile astea acolo, o fi, dar majoritatea asa sunt, principiul e cam acelasi la 90 %, nu constientizeaza multe, habar nu au ce e cu ei, iar la psihoterapie se spera ca din discutii sa se prinda incet de ce trebuie.
Asta ce am zis mai sus sunt cazuri reale pe care le-am intalnit la psihoterapie in cei 18 ani de asa ceva, alt exemplu venise unul ca nu e capabil de nimic dar paralel stia ca se pricepe bine in aia si in ailalta insa nici nu mai incerca, renunta din prima doar pe iluzia ca nu ar face ceva bun, pai cum ?! Incearca intai si vezi, a trebuit sa vina 1 an la psiholog ca sa ramana tot ca de la inceput, ca tot asa facea.
Eu daca eram prieten cu psihologul adica am devenit in timp, am stat de f multe ori cu pacientii ca spunea ca-s student, am ramas uimit cat de mare e prostia la oameni, trebe sa zica altul ca nu e bun alcoolul si ca nu ajungi nicaieri, asta e f clar, evident ca si aia tot beau mai departe.
Cu credinta stim unii din noi ca e minciuna, faptele o arata orice ar zice, cine zice, cat zice si unde se zice, si daca ar fi cineva care ne-a facut, atat timp cat nu ne ajuta cu nimic, e egal cu 0, credinta si speranta sunt minciuni ca mecanisme de aparare la viata grea, asta este foarte clar, iar asta repet, se dovedeste f usor cu fapte, cine s-a prins bine, cine nu, alimenteaza industria numita biserica care e cea mai bogata din lume.
Ati spus bine cele trei cazuri la sfarsit, probabil ca cel care se trateaza doar cu psihoterapie nu are ceva ce se incadreaza in boli psihice, ci are doar tulburari de comportament si erori de gandire, ala care se trateaza doar cu medicatie (ca mine), are doar boala psihica si atat, cel care se trateaza cu ambele, are si boala psihica si deviatii de comportament si gandire.
Plus ca psihoterapia ajuta mai ales pe astia care gandesc ceva mai putin asa, deci lucruri care trebuiau sa le stie ei, nu le stiu, de exemplu un masochist desi stie definitia, nu se prinde ca e asa cand e f limpede ca daca vrei sa-ti faci rau, esti masochist, faci imediat legatura cu definitia si iese imediat ! Sau narcisistul.
Daca nu stii definita e normal sa nu te prinzi, daca o stii, cum sa nu te prinzi ?!
Sau consumatorul de droguri care nu stie ca merge si fara droguri, cand e f simplu ca si daca simte ca nu pe moment, simte fals, e de la chimia dereglata de droguri, iar daca se lasa, revine la normal, adica trebuia sa stie ca ce simte nu e corect.
Sau depresivul vede totul negru DAR desi exista informatii multe despre asta, i se explica si medical si chimic, nu stie ca vede fals totul si ca nu trebuie sa se ia dupa ce simte, deci ce sa mai zic, sincer zic ca imi sta pe degete, prostia e cam mare pe lumea asta ! Asa ca e normal ca cineva s-a folosit de asta sa faca bani probabil.
In alte cazuri care o ajuta si nu intra cazurile astea acolo, o fi, dar majoritatea asa sunt, principiul e cam acelasi la 90 %, nu constientizeaza multe, habar nu au ce e cu ei, iar la psihoterapie se spera ca din discutii sa se prinda incet de ce trebuie.
Asta ce am zis mai sus sunt cazuri reale pe care le-am intalnit la psihoterapie in cei 18 ani de asa ceva, alt exemplu venise unul ca nu e capabil de nimic dar paralel stia ca se pricepe bine in aia si in ailalta insa nici nu mai incerca, renunta din prima doar pe iluzia ca nu ar face ceva bun, pai cum ?! Incearca intai si vezi, a trebuit sa vina 1 an la psiholog ca sa ramana tot ca de la inceput, ca tot asa facea.
Eu daca eram prieten cu psihologul adica am devenit in timp, am stat de f multe ori cu pacientii ca spunea ca-s student, am ramas uimit cat de mare e prostia la oameni, trebe sa zica altul ca nu e bun alcoolul si ca nu ajungi nicaieri, asta e f clar, evident ca si aia tot beau mai departe.
@ Psiholog Pescaru Valentin
1. Eu cred ca a recomada relatii sexuale inainte de casatorie sau vibrator, conduce nu numai la contactarea de bts-uri, traume emotionale, sarcini nedorite, avorturi cu urmari grave mai tarziu.
Ci conduce la aparitia unor experienta pe care fata sau baiatul care se casatoreste le va compara cu performanta sotului.
Dv. v-ar conveni sa va casatoriti cu o sotie care a avut alti parteneri sexuali mult mai performanti in trecut sau care a folosit vibratorul si considera ca vibratorul e mai bun decat relatia sexuala cu dv. care sunteti proaspatul sot. Mental v-ar conveni ? Ati accepta ?
2. Mie personal nu mi-a facut bine psihoterapia. Am fost la 4-5 psihoterapeuti de la 16 ani, de cand a pornit boala. Faptul ca puneau zeci de intrebari care rascoleau rani din trecut peste care trecusem si faptul ca nu plecam niciodata cu nici un fel de sfat constructiv de la ei, m-a dezamagit. Pe mine personal.
Imi prieste insa terapia de grup de la asociatie. Ma simt bine cu persoanele bipolare si depresive (Asociatia Bipolarilor si Depresivilor Equilibrium). S-au tinut pina acum 8 grupuri de gruport. Au venit 3 sau 4 psihologi. Nu m-a ajutat ce spuneau acei psihologi. Beneficiu 0 % din partea psihologilor. M-a ajutat sa intru in comuniune cu persoane cu boala mea sau cu boli psihice. Se creeaza niste relatii de afectiune foarte bune pentru boala noastra.
2 fete sa zicem din grup merg la terapeut. Ele zic ca se simt bine.
De asta recomand psihoterapia tuturor. Poate ca unii se simt bine.
Eu fac parte dintre persoanele care recomanda psihoterapie, domnul Pescaru. Cititi cu atentie si veti vedea.
3. Pentru tinerii plini de bts-uri si tinerele disperate ca sunt insarcinate care intra pe forum, mi se rupe inima. Eu am trecut prin ce au trecut ei. Ei nu au trecut prin ce am trecut eu. Consider ca am o oarecare experienta datorita varstei. Nu as dori ca ei sa treca prin experientele mele neplacute. Dar daca insista sa si-o faca cu mana lor, sa ii lasam. Nu sa ii incurajam. Ca nu stim daca iau trichomonas sau sifilis. Bolile sunt diferite si se trateaza diferit.
Iar aduc in lumina cazul fetei de 18 ani pe care iubitul "cu experienta" a incurajat sa nu foloseasca nici o forma de protectie, ca stie el, si fata s-a trezit dupa cateva luni cu: HPV cu veruci, sifilis, hiv, hepatita B. La 18 ani, repet. Conncetateana a domnului Stevens.
Dv. ziceti de protectie sexuala. Ok. Ziceti.
Dar tinerii acestia ai nostri traiesc intr-o lume in care nu se cunoaste ca prezervativul nu opreste toate bolile sexuale.
A intrat candva o anonima pe forum care se lamenta: daca sa isi inceapa viata sexuala, daca nu.
Ati sarit cu textele dv specifice sa foloseasca protectie, sa se intereseze.
Pt ca dv considerati ca au nivelul la care ajung sa se mai si intereseze.
Dupa cateva luni acea fata imi scrie pe privat ca ii pare rau ca si-a inceput viata sexuala. Facuse negi genitali si ginecologul o trimisese sa dea 350 lei pe Genotiparea HPV ca sa vada daca nu luase si cancerigen. Era distrusa.
Cand am vazut poza acestei fete pe Fb. era sa cad de pe scaun. O bijuterie, un portelan, frumusetea ei depaseste toate nivelurile de miss. I-am aratat poza (nu datele) unuia dintre baietii care au aruncat-o in bratele lupului (bolnav). I-a parut foarte rau si ar fi facut orice sa ii dau adresa. Asa frumoasa era acea fata ca s-ar fi casatorit cu ea, orice boala avea.
1. Eu cred ca a recomada relatii sexuale inainte de casatorie sau vibrator, conduce nu numai la contactarea de bts-uri, traume emotionale, sarcini nedorite, avorturi cu urmari grave mai tarziu.
Ci conduce la aparitia unor experienta pe care fata sau baiatul care se casatoreste le va compara cu performanta sotului.
Dv. v-ar conveni sa va casatoriti cu o sotie care a avut alti parteneri sexuali mult mai performanti in trecut sau care a folosit vibratorul si considera ca vibratorul e mai bun decat relatia sexuala cu dv. care sunteti proaspatul sot. Mental v-ar conveni ? Ati accepta ?
2. Mie personal nu mi-a facut bine psihoterapia. Am fost la 4-5 psihoterapeuti de la 16 ani, de cand a pornit boala. Faptul ca puneau zeci de intrebari care rascoleau rani din trecut peste care trecusem si faptul ca nu plecam niciodata cu nici un fel de sfat constructiv de la ei, m-a dezamagit. Pe mine personal.
Imi prieste insa terapia de grup de la asociatie. Ma simt bine cu persoanele bipolare si depresive (Asociatia Bipolarilor si Depresivilor Equilibrium). S-au tinut pina acum 8 grupuri de gruport. Au venit 3 sau 4 psihologi. Nu m-a ajutat ce spuneau acei psihologi. Beneficiu 0 % din partea psihologilor. M-a ajutat sa intru in comuniune cu persoane cu boala mea sau cu boli psihice. Se creeaza niste relatii de afectiune foarte bune pentru boala noastra.
2 fete sa zicem din grup merg la terapeut. Ele zic ca se simt bine.
De asta recomand psihoterapia tuturor. Poate ca unii se simt bine.
Eu fac parte dintre persoanele care recomanda psihoterapie, domnul Pescaru. Cititi cu atentie si veti vedea.
3. Pentru tinerii plini de bts-uri si tinerele disperate ca sunt insarcinate care intra pe forum, mi se rupe inima. Eu am trecut prin ce au trecut ei. Ei nu au trecut prin ce am trecut eu. Consider ca am o oarecare experienta datorita varstei. Nu as dori ca ei sa treca prin experientele mele neplacute. Dar daca insista sa si-o faca cu mana lor, sa ii lasam. Nu sa ii incurajam. Ca nu stim daca iau trichomonas sau sifilis. Bolile sunt diferite si se trateaza diferit.
Iar aduc in lumina cazul fetei de 18 ani pe care iubitul "cu experienta" a incurajat sa nu foloseasca nici o forma de protectie, ca stie el, si fata s-a trezit dupa cateva luni cu: HPV cu veruci, sifilis, hiv, hepatita B. La 18 ani, repet. Conncetateana a domnului Stevens.
Dv. ziceti de protectie sexuala. Ok. Ziceti.
Dar tinerii acestia ai nostri traiesc intr-o lume in care nu se cunoaste ca prezervativul nu opreste toate bolile sexuale.
A intrat candva o anonima pe forum care se lamenta: daca sa isi inceapa viata sexuala, daca nu.
Ati sarit cu textele dv specifice sa foloseasca protectie, sa se intereseze.
Pt ca dv considerati ca au nivelul la care ajung sa se mai si intereseze.
Dupa cateva luni acea fata imi scrie pe privat ca ii pare rau ca si-a inceput viata sexuala. Facuse negi genitali si ginecologul o trimisese sa dea 350 lei pe Genotiparea HPV ca sa vada daca nu luase si cancerigen. Era distrusa.
Cand am vazut poza acestei fete pe Fb. era sa cad de pe scaun. O bijuterie, un portelan, frumusetea ei depaseste toate nivelurile de miss. I-am aratat poza (nu datele) unuia dintre baietii care au aruncat-o in bratele lupului (bolnav). I-a parut foarte rau si ar fi facut orice sa ii dau adresa. Asa frumoasa era acea fata ca s-ar fi casatorit cu ea, orice boala avea.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 8Recomandare psihoterapeut bun (in Bucuresti)
- 8Ajutati-ma sa inteleg ce se intampla cu sotul meu
- 3depresie puternica acum 3 ani, recomadati-mi un psiholog
- 402comunicare cu prietenii mei
- 844Buna Dimineata va invit la o cafea
- 46Exista un handicap al varstei de 40 de ani?
- 9Cum pot sa stiu care psihoterapie mi se potriveste cel mai bine
- 6Este oare nevoie sa merg la un psihiatru?
- 616Psihoterapie pentru trup și suflet, din perspectiva spirituală: misterul suferinței!
- 6Psihoterapie pentru parintii care isi neglijeaza copilul sau copiii!
- 7Recomandare un pshihoterapeut specializat in problemele cuplului
- 1Cabinet bun de psihologie - psihoterapie in Arad ?
- 3Psihoterapie: orice om rau de ieri poate fi omul bun de maine
- 7Psihoterapie: pretul lucrurilor nu are nimic in comun cu lenea
- 10Psihoterapie: nu castigi nimic cu asprimea, ci cu bunatatea
- 18Daca un psihoteraput este online
- 15La ce va asteptati de la un "Ëœpsihoterapeut bun"â„¢ de la o 'psihoterapie buna'?
- 4PSIHOTERAPIE APLICATA PRIN EMAIL
- 1Recomandare psihoterapeut
- 26Psihanaliza si psihoterapie
Mai multe informații despre: psihoterapia
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: