Sa discutam despre psihoterapie
La cererea "cititorilor":
Dna si dl B, insotiti de b junior (14 ani) se prezinta la psihoterapeut pentru urmatoarea problema: b junior are niste iesiri agresive, atat verbale cat si fizice la adresa parintilor, extrem de neplacute. Iesirile lui au ajuns sa-i sperie si ingrijoreze pe parinti in asa masura incat acestia au cautat ajutor de specialitate.
b junior are rezultate bune la scoala, o functionalitate generala foarte buna, sociabilitate etc. Nu se observa semne de patologie. Se identifica insa momente de agresivitate verbala si fizica si in cercul de prieteni.
S-a procedat la discutii separate cu toate partile implicate, pentru a se cunoaste perspectiva fiecaruia. Perspectiva parintilor era aproximativ aceeasi. Perspectiva lui b junior era ca nu intelege de ce a fost adus, ca nu vede mari probleme si ca parintii sunt de vina.
Dupa discutiile separate s-a trecut la discutii de grup.
In timpul discutiilor in comun se observa repede ca nu exista o respectare a recomandarilor facute, ca fiecare sa vorbeasca pe rand si ceilalti sa incerce sa-l asculte, nu exista limite intre membrii familiei.
Iata povestea: b junior a aparut tarziu in familie, dupa multe eforturi, caci au existat probleme de sanatate a dnei B. juniorul a aparut "ca un dar" cand nimeni nu mai credea in posibilitatea de a avea un copil. Datorita acestui fapt b junior a fost tratat cu maxima atentie si ingrijire: la orice of al lui cineva sarea sa vada ce are, nu exista sa-si doreasca ceva si sa nu aiba etc. Practic dl si dna B si-au anulat propria existenta in favoarea juniorului. Aceasta a facut ca in timp b junior sa devina centrul existentei familiei. Totul se invartea in jurul lui: ce voia, cand vroia, daca vroia. Si totul era in regula, daca el vroia, daca insa ceva nu era cum dorea el, era "inceputul sfarsitului".
El nu invatase care erau "limitele" lui si de unde incepeau ale celorlalti. Acelasi comportament il avea in orice situatie asemanatoare, cand ceva nu-i convenea; si, cand nu-i convenea, incepea sa-i jigneasca pe ceilalti si sa incerce sa-i loveasca. Nu invatase un alt mod de a reactiona.
In momentul in care, in timpul discutiilor, aceste lucruri au fost subliniate de catre terapeut, s-a asternut linistea si mirarea. Ce este si mai interesant este faptul ca b junior spune: "nu mi s-a spus niciodata NU, si am vrut sa vad pana unde pot merge " (cu fortarea limitelor celorlalti). Terapia a ajutat la stabilirea limitelor celor implicati: delimitare de spatiu, timp personal, nevoi etc. A fost nevoie de circa un an de zile ca lucrurile sa intre in normal. Cel mai greu de gestionat a fost tendinta agresiva de descarcare a lui b junior. Faptul ca a inceput un sport de echipa (la recomandarea terapeutului) l-a ajutat foarte mult, caci a fost fortat sa colaboreze dar sa se si individualizeze.
Dna si dl B, insotiti de b junior (14 ani) se prezinta la psihoterapeut pentru urmatoarea problema: b junior are niste iesiri agresive, atat verbale cat si fizice la adresa parintilor, extrem de neplacute. Iesirile lui au ajuns sa-i sperie si ingrijoreze pe parinti in asa masura incat acestia au cautat ajutor de specialitate.
b junior are rezultate bune la scoala, o functionalitate generala foarte buna, sociabilitate etc. Nu se observa semne de patologie. Se identifica insa momente de agresivitate verbala si fizica si in cercul de prieteni.
S-a procedat la discutii separate cu toate partile implicate, pentru a se cunoaste perspectiva fiecaruia. Perspectiva parintilor era aproximativ aceeasi. Perspectiva lui b junior era ca nu intelege de ce a fost adus, ca nu vede mari probleme si ca parintii sunt de vina.
Dupa discutiile separate s-a trecut la discutii de grup.
In timpul discutiilor in comun se observa repede ca nu exista o respectare a recomandarilor facute, ca fiecare sa vorbeasca pe rand si ceilalti sa incerce sa-l asculte, nu exista limite intre membrii familiei.
Iata povestea: b junior a aparut tarziu in familie, dupa multe eforturi, caci au existat probleme de sanatate a dnei B. juniorul a aparut "ca un dar" cand nimeni nu mai credea in posibilitatea de a avea un copil. Datorita acestui fapt b junior a fost tratat cu maxima atentie si ingrijire: la orice of al lui cineva sarea sa vada ce are, nu exista sa-si doreasca ceva si sa nu aiba etc. Practic dl si dna B si-au anulat propria existenta in favoarea juniorului. Aceasta a facut ca in timp b junior sa devina centrul existentei familiei. Totul se invartea in jurul lui: ce voia, cand vroia, daca vroia. Si totul era in regula, daca el vroia, daca insa ceva nu era cum dorea el, era "inceputul sfarsitului".
El nu invatase care erau "limitele" lui si de unde incepeau ale celorlalti. Acelasi comportament il avea in orice situatie asemanatoare, cand ceva nu-i convenea; si, cand nu-i convenea, incepea sa-i jigneasca pe ceilalti si sa incerce sa-i loveasca. Nu invatase un alt mod de a reactiona.
In momentul in care, in timpul discutiilor, aceste lucruri au fost subliniate de catre terapeut, s-a asternut linistea si mirarea. Ce este si mai interesant este faptul ca b junior spune: "nu mi s-a spus niciodata NU, si am vrut sa vad pana unde pot merge " (cu fortarea limitelor celorlalti). Terapia a ajutat la stabilirea limitelor celor implicati: delimitare de spatiu, timp personal, nevoi etc. A fost nevoie de circa un an de zile ca lucrurile sa intre in normal. Cel mai greu de gestionat a fost tendinta agresiva de descarcare a lui b junior. Faptul ca a inceput un sport de echipa (la recomandarea terapeutului) l-a ajutat foarte mult, caci a fost fortat sa colaboreze dar sa se si individualizeze.
Interesant caz, insa sincer pun si eu o intrebare, dar el nu stia ca trebuie sa se comporte mai okey ?! Ii placea asa agresiv si sa faca scandal ?! Ca sunt multi care au fost f bine in atentia parintilor si au atitudine inversa, chiar se poarta f bine tocmai ca si ei s-au comportat bine cu ei, asta chiar eu stiu, stiu si din ceilalti de fapt, chiar am eu o familie la mare unde asa se intampla, e si a fost f obraznic desi parintii lui au fost okey, dar are un caracter prost probabil de la nu stiu ce bunica care se pare ca a fost la fel.
Nu iese si el in lume, nu vede alti oameni cum se comporta ?! Ca doar nu e in padure.
Ca pe orice om sanatos la cap il deranjeaza scandalul si cearta de la sine.
Sa vedem, eu cred ca deocamdata s-a calmat, iar dupa un timp va face la fel intrucat cred ca e caracterul prost.
Pana la urma este cum am zis, ca cei mai necunoscatori putin.vin la psihoterapie, dar este bine si asa adica si ptr ei ca pot fi indreptati.
Nu iese si el in lume, nu vede alti oameni cum se comporta ?! Ca doar nu e in padure.
Ca pe orice om sanatos la cap il deranjeaza scandalul si cearta de la sine.
Sa vedem, eu cred ca deocamdata s-a calmat, iar dupa un timp va face la fel intrucat cred ca e caracterul prost.
Pana la urma este cum am zis, ca cei mai necunoscatori putin.vin la psihoterapie, dar este bine si asa adica si ptr ei ca pot fi indreptati.
In acest caz prezentat, eu am invatat ca excesul de "atentie" din partea parintilor poate duce uneori la un deficit de atentie ca sa spun asa, pentru ca acel baiat b junior incepuse sa aiba un comportament agresiv atat fizic cat si verbal fata de parintii lui si prieteni. Eu nu am inteles de ce a dat vina pe parintii lui? Cel mai bun lucru din acest caz a fost ca a inteles ca are mici probleme si s-a apucat de un sport la recomandarea terapeutului. Sunt multi copii sau tineri care beneficiaza de prea multa atentie din partea parintilor dar nu toti sunt agresivi. E bine ca a invatat b junior care sunt limitele lui.
Pai asta zic si eu ca pe undeva genetica e problema, ca in acelasi mediu se formeaza caractere diferite, insa fi sigur ca ala va fi iar agresiv mai in colo, nu s-a rezolvat problema.
Pe moment terapia are efect, insa nu se poate abtine prea mult, un om rau e rau si asta e.
Daca era tratat nasol de parinti, tipa la ei si era agresiv ca de ce s-au purtat urat, deci tot acolo se ajungea, iar la terapie se ajungea la concluzia ca a iesit asa rau ca asa a vazut in familie.
Deci cum o dai..nu prea da.
Pe moment terapia are efect, insa nu se poate abtine prea mult, un om rau e rau si asta e.
Daca era tratat nasol de parinti, tipa la ei si era agresiv ca de ce s-au purtat urat, deci tot acolo se ajungea, iar la terapie se ajungea la concluzia ca a iesit asa rau ca asa a vazut in familie.
Deci cum o dai..nu prea da.
In cazul asta cred ca mai mult parintii au nevoie de psihoterapie ca sa invete sa nu se mai identifice cu copilul si mai ales sa nu mai considere ca o lipsa materiala a copilului este un esec al lor sau o forma de lipsa de atentie si afectiune !
Dupa cum se vede si acest caz eforturile exagerate pt confortul copilului are efecte exact inverse in formarea caracterului si a bunului-simt ! Mai mult, lucrurile scumpe cumparate copiilor dau nastere si la alte probleme in anturajule lor, precum mici invidii, barfe etc !
Consider chiar ca exagerarea in acest sens este si o exhibare a complexelor de inferioritate a parintilor sau niste traume compensate prin intermediul odraslelor ! Intr-un fel acesti parinti merita compatimiti !
1
Dupa cum se vede si acest caz eforturile exagerate pt confortul copilului are efecte exact inverse in formarea caracterului si a bunului-simt ! Mai mult, lucrurile scumpe cumparate copiilor dau nastere si la alte probleme in anturajule lor, precum mici invidii, barfe etc !
Consider chiar ca exagerarea in acest sens este si o exhibare a complexelor de inferioritate a parintilor sau niste traume compensate prin intermediul odraslelor ! Intr-un fel acesti parinti merita compatimiti !
1
Da, dar ma repet, si daca parintii sunt buni iese invers, daca-s rai iese la fel dar direct, pai cum e ? Nu e chiar asa, iese fiecare cum e genetica predipusa.
Michael02, ai intuit perfect situatia. Ce este prea mult strica, in orice directie. Exista o intreaga teorie referitoare la nevoia omului de limita. Insasi societate este o dovada a acestei nevoi de limita/limitare. Libertatea si nevoile unui individ se opresc la limitele libertatii si nevoilor altui individ.
Este interesant de constatat ca de multe ori in psihoterapie apare exprimata aceasta nevoie a copilului de a fi limitat: "ce bine ar fi fost daca parintii mei mi-ar fi pus niste restrictii". Mai mult decat atat, la fel de interesant este de constatat ca impunerea limitelor este atribuita...tatalui...
Costy2008, este de remarcat incapatanarea cu care continui sa sustii ca genetica este determinanta in orice situatie. Te-ai gandit vreodata ca, daca presupunem ca ai dreptate, am fi ramas in pesteri pana acum? De ce? Caci inseamna ca fiecare nou individ ar fi fost doar o replica a propriilor parinti (asta spune genetica pe care tu o sustii cu inversunare).
Este asta chiar asa? Adica noi suntem doar copia fidela a parintilor (a combinarii genelor lor), sau mai suntem si produsul mediului si educatiei pe care o vom primi ?
Incearca sa m-ai relaxezi aceasta vedere asupra lumii si vietii caci s-ar putea ca exact ea sa te impiedice sa obtii progrese in dezvoltarea ta ca individ unic.
Iata inca o perspectiva: daca fortam nota, plecand de la rationamentul tau, ca totul este genetic, putem presupune ca in momentul in care ne-am nascut totul este stabilit deja, nu mai avem nicio posibilitate de a mai schimba ceva in viata noastra. Si atunci, de ce ne mai agitam pe aici, pe forum, daca totul este deja stabilit? Si apoi, cum ai ajuns la sistemul de a imparti oamenii in buni si rai?
De unde era sa stie b junior cum sa se comporte, daca el fusese invatat ca poate sa primeasca tot ce cere? Iar cand aceasta nu se intampla singura lui solutie era agresivitatea. Agresivitatea nu era o "rautate" ci un mod de a reactiona la o situatie necunoscuta lui (care ii declansa o mare anxietate): situatia de a nu primi...Pana nu a inteles despre ce este vorba ( a constientizat) nu a putut intelege ce se intampla cu el, de ce reactiona asa; aceeasi situatie si cu parintii. Avand in vedere ca cea mai mare parte a functionarii psihice este inconstienta, constiinta de sine (si respectiv constientizarea) nu este un proces care se desfasoara natural, ci mai degraba o exceptie. Pe aceasta constientizare se pune mare accent in psihoterapie. Voi reveni pe larg asupra acestui subiect atunci cand voi avea mai mult timp la dispozitie.
Nu este constructiv, mai ales intr-o psihoterapie, sa vorbim in termen de bine-rau, vina etc. Vina parintilor in cazul prezentat, ar presupune o intentie (premeditata) a acestora, ceea ce nu este cazul; ei au actionat cu cea mai buna credinta in cresterea juniorului, nedandu-si seama de rezultatul actiunii lor. Si multi dintre parinti fac asta, nerealizand ce impact pot avea vorbele/actiunile lor asupra copilului.
Este interesant de constatat ca de multe ori in psihoterapie apare exprimata aceasta nevoie a copilului de a fi limitat: "ce bine ar fi fost daca parintii mei mi-ar fi pus niste restrictii". Mai mult decat atat, la fel de interesant este de constatat ca impunerea limitelor este atribuita...tatalui...
Costy2008, este de remarcat incapatanarea cu care continui sa sustii ca genetica este determinanta in orice situatie. Te-ai gandit vreodata ca, daca presupunem ca ai dreptate, am fi ramas in pesteri pana acum? De ce? Caci inseamna ca fiecare nou individ ar fi fost doar o replica a propriilor parinti (asta spune genetica pe care tu o sustii cu inversunare).
Este asta chiar asa? Adica noi suntem doar copia fidela a parintilor (a combinarii genelor lor), sau mai suntem si produsul mediului si educatiei pe care o vom primi ?
Incearca sa m-ai relaxezi aceasta vedere asupra lumii si vietii caci s-ar putea ca exact ea sa te impiedice sa obtii progrese in dezvoltarea ta ca individ unic.
Iata inca o perspectiva: daca fortam nota, plecand de la rationamentul tau, ca totul este genetic, putem presupune ca in momentul in care ne-am nascut totul este stabilit deja, nu mai avem nicio posibilitate de a mai schimba ceva in viata noastra. Si atunci, de ce ne mai agitam pe aici, pe forum, daca totul este deja stabilit? Si apoi, cum ai ajuns la sistemul de a imparti oamenii in buni si rai?
De unde era sa stie b junior cum sa se comporte, daca el fusese invatat ca poate sa primeasca tot ce cere? Iar cand aceasta nu se intampla singura lui solutie era agresivitatea. Agresivitatea nu era o "rautate" ci un mod de a reactiona la o situatie necunoscuta lui (care ii declansa o mare anxietate): situatia de a nu primi...Pana nu a inteles despre ce este vorba ( a constientizat) nu a putut intelege ce se intampla cu el, de ce reactiona asa; aceeasi situatie si cu parintii. Avand in vedere ca cea mai mare parte a functionarii psihice este inconstienta, constiinta de sine (si respectiv constientizarea) nu este un proces care se desfasoara natural, ci mai degraba o exceptie. Pe aceasta constientizare se pune mare accent in psihoterapie. Voi reveni pe larg asupra acestui subiect atunci cand voi avea mai mult timp la dispozitie.
Nu este constructiv, mai ales intr-o psihoterapie, sa vorbim in termen de bine-rau, vina etc. Vina parintilor in cazul prezentat, ar presupune o intentie (premeditata) a acestora, ceea ce nu este cazul; ei au actionat cu cea mai buna credinta in cresterea juniorului, nedandu-si seama de rezultatul actiunii lor. Si multi dintre parinti fac asta, nerealizand ce impact pot avea vorbele/actiunile lor asupra copilului.
Este adevarat ca si educatia are partea ei insa totusi atunci de ce copii buni ies si din parinti f atenti si buni cu ei, dar si din parinti care nu stiu sa se comporte si-s duri si restrictivi ?
Si invers, de ce copii rai ies din ambele clase de parinti ? Ca sta m-a pus pe ganduri, dvs cum explicati asta ?
Normal ca nu e in totalitate doar genetica, insa parca are o pondere mai mare putin ca educatia, oricum la fiecare replicare, au loc erori, normal ca nu ies perfect ca parintii, plus ca au gene si de la bunici, strabunici, se amesteca si noi nu stim cum.
Vine tata si mama, ambii cu gene diferite deci nu are cum sa fie replica perfecta nici macar fizic.
Educatia vine peste proiectul genetic si mai modifica cat de cat, sunt deacord.
Cum va explcati ca omul nu-s da seama ca nu e bine cum face ?! De ce trebuie sa ii spuna altul sau sa ajunga el la o concluzie dupa discutii, de ceva care trebuia sa stie el, ca e f clar ca nu era bine nici ptr el sa fie asa rau.
De ce un masochist care-si face rau si stie definitia masochismului, nu se prinde ca e maso cand fapta coincide cu definitia ?! Ca asta eu nu pricep, ce e cu ei ?
Cum nu stie consumatorul de droguri ca se poate si fara ?! Ce o fi in mintea lor ?
Si invers, de ce copii rai ies din ambele clase de parinti ? Ca sta m-a pus pe ganduri, dvs cum explicati asta ?
Normal ca nu e in totalitate doar genetica, insa parca are o pondere mai mare putin ca educatia, oricum la fiecare replicare, au loc erori, normal ca nu ies perfect ca parintii, plus ca au gene si de la bunici, strabunici, se amesteca si noi nu stim cum.
Vine tata si mama, ambii cu gene diferite deci nu are cum sa fie replica perfecta nici macar fizic.
Educatia vine peste proiectul genetic si mai modifica cat de cat, sunt deacord.
Cum va explcati ca omul nu-s da seama ca nu e bine cum face ?! De ce trebuie sa ii spuna altul sau sa ajunga el la o concluzie dupa discutii, de ceva care trebuia sa stie el, ca e f clar ca nu era bine nici ptr el sa fie asa rau.
De ce un masochist care-si face rau si stie definitia masochismului, nu se prinde ca e maso cand fapta coincide cu definitia ?! Ca asta eu nu pricep, ce e cu ei ?
Cum nu stie consumatorul de droguri ca se poate si fara ?! Ce o fi in mintea lor ?
Desigur ca pe constientizare se pune accentul in psihoterapie. Este valabil si pentru consumatorii de droguri, ca daca ar sti dinainte ce se va intampla cu viata lor cu siguranta nu ar mai consuma. La fel a fost si cu mine, ma refer la tigari normale, daca stiam inainte ca o sa devin dependent de ele nu ma mai apucam de tigari. Dar asta e alt subiect. Probabil ca functionarea psihicului "merge" pe inconstienta in general, dar sunt multi oameni care "functioneaza pe modul constient" ca sa spun asa. O exceptie fac persoanele cu boli sau afectiuni psihice, cum e si cazul meu de exemplu, parerea mea. dar mai sunt si persoane care nu au afectiuni sau boli, si "functioneaza pe modul inconstient" si fac tot felul de "probleme"
@Costy2008 ai intrebat: cum de omul nu-si da seama ca nu e bine cum face?
E clar, e vorba despre diferenta dintre a fi constient si a nu fi, cum a spus dl.psiholog.
Eu unul nu sunt genul de om care e constient si de asta am facut foarte multe greseli pana acum,
dar asta e, poate de acum incolo voi fi mai "atent"
@Costy2008 ai intrebat: cum de omul nu-si da seama ca nu e bine cum face?
E clar, e vorba despre diferenta dintre a fi constient si a nu fi, cum a spus dl.psiholog.
Eu unul nu sunt genul de om care e constient si de asta am facut foarte multe greseli pana acum,
dar asta e, poate de acum incolo voi fi mai "atent"
In general nu se documenteaza si omul, nu e informat ? Nu stie ca drogurile fac ravagii ? Scrie peste tot, scrie si mecanismul de functionare, e f simplu, de ce trebuie sa dea mii de lei la psihoterapie ca sa afle niste lucruri banale ? Asta eu nu inteleg.
Cine nu stie ca dorgurile ucid ?!
Si daca nu stia ca da dependenta, cum sa nu stie ca merge si fara ele ?! Inainte nu era bine fara ? Stie f clar ca inainte era f bine fara si dupa aia de curiozitate s-a jucat si asta e, nu face si el comparatia intre starea actuala si cea de dinainte ?
Tu vorbesti ca si cum omul ala e in padure si nu are nici o informatie.
Mai ales ca se apuca de droguri si oameni dupa 20 ani in colo deci maturi, nu copii, ca la copii nu am ce zice, aia-s alta categorie, deci ma refer doar la oamenii maturi aici.
Tu nu te informezi mai 28-yul ? De ce zici ca erai in modul inconstient ?
Daca stii ca ai gresit, de ce dupa aia nu ai fost atent ?!
Eu am vrut sa incerc droguri prin 2010 si m-am pus pe citit sa vad cum merge si ce face, si dupa ce am vazut ce face, am zis ca nu e cazul, oricum se stia si auzisem peste tot ca fac nenorociri dar vroiam sa vad exact ce si in ce fel face asta.
Ma simteam nasol DAR stiam dupa ce am citit ca daca iau, ma voi simti si mai nasol, si gata, era clar ca nu avea sens.
Deci tine minte, eram intr-o depresie urata de nu mai stiam ce sa fac dat fiind ca nu mergeau tratamentele, dar nici asa n-am facut aiurea gestul.
Te intreb ca sunt tare curios cum merge mecanismul psihic la voi, ca mie mi se pare banal sa ma informez, sa vad cum e, daca e..., si ma mir cum de la voi nu vine de la sine asta.
Mai ales daca sunt deja informat, se face automat legatura cu ce stiu..si e si mai simplu.
Ai zis de modul inconstient insa e prea vag termenu, ma intereseaza ce simtiti voi, ce ganditi cand faceti ceva.
De exemplu cineva stie ce inseamna masochist, cunoaste definitia, isi face singur rau in mod repetat, nu e clar ca e masochist ? Cum de nu se prinde ?
Cine nu stie ca dorgurile ucid ?!
Si daca nu stia ca da dependenta, cum sa nu stie ca merge si fara ele ?! Inainte nu era bine fara ? Stie f clar ca inainte era f bine fara si dupa aia de curiozitate s-a jucat si asta e, nu face si el comparatia intre starea actuala si cea de dinainte ?
Tu vorbesti ca si cum omul ala e in padure si nu are nici o informatie.
Mai ales ca se apuca de droguri si oameni dupa 20 ani in colo deci maturi, nu copii, ca la copii nu am ce zice, aia-s alta categorie, deci ma refer doar la oamenii maturi aici.
Tu nu te informezi mai 28-yul ? De ce zici ca erai in modul inconstient ?
Daca stii ca ai gresit, de ce dupa aia nu ai fost atent ?!
Eu am vrut sa incerc droguri prin 2010 si m-am pus pe citit sa vad cum merge si ce face, si dupa ce am vazut ce face, am zis ca nu e cazul, oricum se stia si auzisem peste tot ca fac nenorociri dar vroiam sa vad exact ce si in ce fel face asta.
Ma simteam nasol DAR stiam dupa ce am citit ca daca iau, ma voi simti si mai nasol, si gata, era clar ca nu avea sens.
Deci tine minte, eram intr-o depresie urata de nu mai stiam ce sa fac dat fiind ca nu mergeau tratamentele, dar nici asa n-am facut aiurea gestul.
Te intreb ca sunt tare curios cum merge mecanismul psihic la voi, ca mie mi se pare banal sa ma informez, sa vad cum e, daca e..., si ma mir cum de la voi nu vine de la sine asta.
Mai ales daca sunt deja informat, se face automat legatura cu ce stiu..si e si mai simplu.
Ai zis de modul inconstient insa e prea vag termenu, ma intereseaza ce simtiti voi, ce ganditi cand faceti ceva.
De exemplu cineva stie ce inseamna masochist, cunoaste definitia, isi face singur rau in mod repetat, nu e clar ca e masochist ? Cum de nu se prinde ?
La toate adictiile e afectata vointa nu discernamantul !
Daca e afectata vointa asta e f clar, nu e de constientizat nimic aici, deci stie f bine, insa nu asta e problema lor, ei nu-si dau seama de ce e cu ei, asta e grav.
De exemplu eu am pofta de dulciuri intrucat receptorii 5HT2C de serotonina functioneaza low deci anormal, sigur ca dupa ce mananc, ma simt mai okey, DAR stiu f limpede ca in mod normal trebe sa ma simt bine fara ele, ei nu s-au prins si zic asa "aaa pai daca imi face bine, mananc".
Si e chestie probata, nu e doar banuiala, cand iau Cipralex si stimuleaza serotonina si pe acei receptori, scade brutal pofta de dulciuri, cand iau Valdoxan care blocheaza acei receptori, mananc de iau 7 kile lunar, apare o pofta urata si un disconfort de te obliga sa bagi.
Si scade pofta de dulciuri intr-o zi si ramane absenta luni de zile cat iau Cipralex ! Dar daca-mi face rau e nasol.
Asa si la droguri, au timp de injumatatire f scurt, ce faci ? Faci in fiecare ora noua doza ? Nu se merita, si clar stai la un loc.
Repet asta in cazul in care orcine stie ca drogurile nu-s bune, asa ca inainte sa ia, e de bun simt sa citeasca despre asta, la adulti zic.
Lipseste educatia sociala din scoli, asta e treaba, ii indoapa de carte pe copii dar nu ii pregateste ptr viata sa zica toate astea.
Ca si cu suicidul dupa indragosteala, omu trebe sa stie ca starea aia urata e temporara, ca va trece si deci nu e cazul sa faca asta, sa se zica in scoala.
De exemplu eu am pofta de dulciuri intrucat receptorii 5HT2C de serotonina functioneaza low deci anormal, sigur ca dupa ce mananc, ma simt mai okey, DAR stiu f limpede ca in mod normal trebe sa ma simt bine fara ele, ei nu s-au prins si zic asa "aaa pai daca imi face bine, mananc".
Si e chestie probata, nu e doar banuiala, cand iau Cipralex si stimuleaza serotonina si pe acei receptori, scade brutal pofta de dulciuri, cand iau Valdoxan care blocheaza acei receptori, mananc de iau 7 kile lunar, apare o pofta urata si un disconfort de te obliga sa bagi.
Si scade pofta de dulciuri intr-o zi si ramane absenta luni de zile cat iau Cipralex ! Dar daca-mi face rau e nasol.
Asa si la droguri, au timp de injumatatire f scurt, ce faci ? Faci in fiecare ora noua doza ? Nu se merita, si clar stai la un loc.
Repet asta in cazul in care orcine stie ca drogurile nu-s bune, asa ca inainte sa ia, e de bun simt sa citeasca despre asta, la adulti zic.
Lipseste educatia sociala din scoli, asta e treaba, ii indoapa de carte pe copii dar nu ii pregateste ptr viata sa zica toate astea.
Ca si cu suicidul dupa indragosteala, omu trebe sa stie ca starea aia urata e temporara, ca va trece si deci nu e cazul sa faca asta, sa se zica in scoala.
Nu cred ca un copil se naste agresiv. Este o mostenire filogenetica, dar educatia are un rol primordial. Ma gandesc, de exemplu la copii soldati din Africa, din DAESH. In Uganda, Joseph Kony cu a sa Armata de Rezistenta a Domnului rapea copii din sate, ii supunea la torturi inimaginabile pentru a-i transforma in masini de ucis. Prima data copii erau batuti infiorator de alti copii mai mari. Cei care plangeau sau dadeau dovada de slabiciune erau omorati. Apoi trebuiau sa-si ucida familiile, sa-si violeze membrii familiei, sa se manjeasca cu sange ca niste soldati in The Lord s Resistance Army. Dorul de familie era considerat boala. Acesti copii nu s-au nascut "rai", "criminali". Au fost manipulati, torturati, depersonalizati.
ASunt mii de copii soldati in Africa care ucid fara remuscare. Insa, ei nu s-au nascut asa!!!
ASunt mii de copii soldati in Africa care ucid fara remuscare. Insa, ei nu s-au nascut asa!!!
Da, asa este, in parte are si educatia mare influenta, este foarte clar, se vede la aia care se sinucid la arabi, ei sunt educati ca asta nu e rau, la noi sunt educati ca e rau si se vede conceptia la fiecare.
Dar asta e altceva, aia cu suicidul nu are treaba cu genele, aia e educatie pura si poti face ca omul sa faca cum vrei tu, insa agresivitatea e genetica.
Si genetica are influenta ca aia care genetic nu-s rai, NU vor deveni criminali indiferent de educatie "cei care dadeau dovada de slabiciune...", aia sunt genetic neagresivi.
Barbatul e o fiinta foarte agresiva din gene, nu stiai asta ? Deci nu-ti ia mult sa speculezi chestia asta, un pic de apa la moara si devin brute. Si cum 85 % sunt genetic agresivi, de acolo armate formate din astia, educatia aia speculeaza doar "calitatea" innascuta de bruta.
Aia care nu sunt, scapa, nu preiau agresivitatea, nu le place, nu o suporta, vor parasi mediu ala in mod automat, chiar daca nu cunosc altul, zice "nu ma simt bine aici...ceva nu e okey".
Dar asta e altceva, aia cu suicidul nu are treaba cu genele, aia e educatie pura si poti face ca omul sa faca cum vrei tu, insa agresivitatea e genetica.
Si genetica are influenta ca aia care genetic nu-s rai, NU vor deveni criminali indiferent de educatie "cei care dadeau dovada de slabiciune...", aia sunt genetic neagresivi.
Barbatul e o fiinta foarte agresiva din gene, nu stiai asta ? Deci nu-ti ia mult sa speculezi chestia asta, un pic de apa la moara si devin brute. Si cum 85 % sunt genetic agresivi, de acolo armate formate din astia, educatia aia speculeaza doar "calitatea" innascuta de bruta.
Aia care nu sunt, scapa, nu preiau agresivitatea, nu le place, nu o suporta, vor parasi mediu ala in mod automat, chiar daca nu cunosc altul, zice "nu ma simt bine aici...ceva nu e okey".
The Lord s Resistance Army este crestina, nu de sorginte musulmana. Cand vorbim de arabi vorbim de un grup de popoare. Si in Siria inainte razboi erau 1, 4 milioane de crestini arabi. Iar agresivitatea nu e determinata numai filogenetic. Poate vrei sa zici de elemente preprogramate in comportamentul uman. Durerea fizica ii determina pe copii mici sa fuga si ca si in cazul animalelor, durerea constituie un puternic stimul pentru declansarea agresivitatii. Sau orice intrerupere a unei actiuni dorite, orice nesatisfacere a unei dorinte declanseaza mai intai agresivitate. Acest fapt este valabil pt toti oamenii si constituie baza teoriei frustrarii. Sau multe din miscarile de amenintare si de lupta ale cimpanzeilor isi au corespondentul la om. In caz de furie omul, ca si cimpanzeul, bate din picior, loveste diverse suprafete, adopta o pozitie de amenintare.
Multi oameni pot fi animati de o motivatie agresiva si cauta activ confruntari sau posibilitatea de a-i descarca agresivitatea. Cum ar fi jocurile combative.
Multi oameni pot fi animati de o motivatie agresiva si cauta activ confruntari sau posibilitatea de a-i descarca agresivitatea. Cum ar fi jocurile combative.
Se spune ca temperamentul se mosteneste, iar caracterul se dobandeste...Dar totusi, daca observam temperamentele a doi gemeni identici(care practic sunt clone, au acelasi genom), de cele mai multe ori sunt diferite, asa ca e cam discutabila mostenirea genetica a temperamentului...Acelasi lucru e valabil si pt orientarea sexuala.Cum explicati faptul ca din doi gemeni identici, crescuti in acelasi mediu, cu aceeasi educatie, unul poate fi heterosexual si celalalt homosexual, sau unul poate fi cisgender si celalalt transgender?! Nu putem da vina doar pe genetica pt ceea ce suntem sau ceea ce ni se intampla, pt ca genetica nu este chiar totul, nu detine toate raspunsurile...Stiinta are de deslusit o gramada de mistere, deocamdata suntem abia la inceput, suntem novici.
Nici n-am zis ca e totul genetica, am zis mai sus ca sunt doi factori care se combina cumva, insa totusi putin mai tare e gena.
Da, era vorba de gena umana, nu conteaza ca e arab sau ce este, originea e aceiasi.
De exemplu un copil intr-o familie care se poarta naspa, si alt copil in aceiasi familie, unul repeta prostia parintilot, celuilalt nu-i place si nu vrea sa repete, vede ca nu e okey, aici e gena.
Da, era vorba de gena umana, nu conteaza ca e arab sau ce este, originea e aceiasi.
De exemplu un copil intr-o familie care se poarta naspa, si alt copil in aceiasi familie, unul repeta prostia parintilot, celuilalt nu-i place si nu vrea sa repete, vede ca nu e okey, aici e gena.
Tu ai dezvoltat o fixatie pe gene, o obsesie, si tocmai de asta bati pasul pe loc...
Ar trebui sa vezi documentarul "Feral children", pt a-ti da seama ca mediul de viata are un impact mult mai mare asupra dezvoltarii psihicului, decat genetica...
Ar trebui sa vezi documentarul "Feral children", pt a-ti da seama ca mediul de viata are un impact mult mai mare asupra dezvoltarii psihicului, decat genetica...
Dar am si spus ca da, ai dreptate ! Chiar daca am zis si genetica sa zic un 55-60 %, si educatia are 45 sa zic, deci cam in egala masura au influenta, dar nu poti zice doar educatia, si am dat si exemple ca e asa.
Sunt doi factori care se combina de fapt.
Sunt doi factori care se combina de fapt.
Poate discutam de terapia adleriana, jungiana, centrata pe client, hipnoza clinica.Il astept pe domnul psiholog cu opinii si pe restul participantilor intr-o discutie interactiva!!
epona, explica si mie te rog cum crezi tu ca ajuta psihoterapia pe cei ce sunt constienti f bine de ce li se intampla si de ce.
Psihoterapia te poate ajuta sa-ti "reprogramezi" subconstientul, partea psihicului pe care nu o poti controla chiar asa usor daca a fost "programata" gresit in copilarie, adolescenta, etc.Uite de exemplu eu, desi sunt constient ca vizionarea de materiale pornografice imi face foarte mult rau si ca probabil este principala cauza a problemelor mele, totusi ceva parca ma impinge sa vizionez in continuare, ba mai dau si bani fiindca nu ma multumesc cu calitatea pixelata de pe site-urile gratuite, cu o gramada de anunturi de marire de penis peste ele... :)) Nu am putut sa stau mai mult de 2 luni fara sa vizionez astfel de materiale.Se pare ca am pierdut controlul asupra propriei "marionete".E nevoie doar de un stimul, un trigger, de exemplu imaginea unei fete sexy pe un site oarecare, pt a trezi compulsia careia e destul de greu sa ii rezist.Trebuie sa invat sa imi "dresez" creierul de "labrador", care cere intotdeauna recompensa... :))
p.s. Daca s-ar organiza un concurs in care s-ar cere sa se enumere cele mai multe nume de starlete porno, cred ca l-as castiga detasat... :))
p.s. Daca s-ar organiza un concurs in care s-ar cere sa se enumere cele mai multe nume de starlete porno, cred ca l-as castiga detasat... :))
p.p.s. Si culmea e ca, desi subconstientul meu e incarcat cu o mare diversitate de fețe si siluete feminine vazute prin astfel de filme (multe dintre ele frumoase de le bei apa...), totusi, niciodata nu am avut vreun vis, nu neaparat erotic, cu o astfel de duduie.Asta chiar ca-i ciudat...Si cand ma gandesc ca in adolescenta am avut un vis erotic(umed chiar) cu sora-mea... :)) Nu mai inteleg deloc cum functioneaza mintea asta umana...Dar abia astept sa incerc psihedelicele si sa vezi atunci ce orgie fac... :))
Iar apropo de vise erotice, am observat ca anhedonia mea sexuala este prezenta inclusiv acolo.
Iar apropo de vise erotice, am observat ca anhedonia mea sexuala este prezenta inclusiv acolo.
Exact asa si eu, nu am visat NICIODATA ceva cu femei, mereu m-am intrebat de ce.
Faptul ca nu te poti abtine sa nu te uiti, sincer nu e asa rau atat timp cat nu faci iar o obsesie din asta, se cere ptr ca e normal mai, e o placere si o doresti iara, nu e nimic anormal, nu-ti mai pierde timpul cu dresatu ca mai rau iti faci, crede-ma, da frau liber a ce simti, ca oricum nu e sursa problemelor tale, dar repet, nu abuza, adica 2-3 ore poti face si asta, dar faci si alte activitati.
Ce, eu nu vreau mereu sa vad filme de actiune ? Am vazut si cate 3 filme pe zi si nu e problema, mereu vreau asta, mereu vreau sa ma joc pe smart, mereu vreau sa stau la calculator, sa mananc ceva bun, zilnic, orice placere da dependenta, nu e de mirare asta. Tu ai placerea cu porno pe care eu nu o am, dar fiecare cu ale lui, foarte multi oameni au asta, de aia industria porno e tare, si nu au nici pe dracu, deci stai linistit, nu te mai autopedepsi reprimandu-ti dorintele ca tot tu pierzi si tot bine nu te faci.
Vad pe torente, cele mai downloadate sunt filmele porno, se downloadeaza la greu, ti-am zis, mie nu-mi plac ca nu-s fanteziile mele facute acolo, ca daca erau, eram si eu asa, ca numa cand imi imaginez un scenariu de al meu, mor, nu alta !
Isi reprima dorintele doar astia cu probleme ca voi care au iluzia ca asta e o problema ptr ei, ca 95 % din consumatorii de porno sunt f sanatosi sa stii, si asta pe tot globul.
Cum reprogrameaza psihoterapia inconstientul, spune-mi si mie mecanismul te rog, ce facem, bun, stam si discutam, si ?! Ce treaba are ?
Ca mereu intreb de mecanism si nu-mi zice nimeni concret cum functioneaza ca sa vad si eu logica !
Faptul ca nu te poti abtine sa nu te uiti, sincer nu e asa rau atat timp cat nu faci iar o obsesie din asta, se cere ptr ca e normal mai, e o placere si o doresti iara, nu e nimic anormal, nu-ti mai pierde timpul cu dresatu ca mai rau iti faci, crede-ma, da frau liber a ce simti, ca oricum nu e sursa problemelor tale, dar repet, nu abuza, adica 2-3 ore poti face si asta, dar faci si alte activitati.
Ce, eu nu vreau mereu sa vad filme de actiune ? Am vazut si cate 3 filme pe zi si nu e problema, mereu vreau asta, mereu vreau sa ma joc pe smart, mereu vreau sa stau la calculator, sa mananc ceva bun, zilnic, orice placere da dependenta, nu e de mirare asta. Tu ai placerea cu porno pe care eu nu o am, dar fiecare cu ale lui, foarte multi oameni au asta, de aia industria porno e tare, si nu au nici pe dracu, deci stai linistit, nu te mai autopedepsi reprimandu-ti dorintele ca tot tu pierzi si tot bine nu te faci.
Vad pe torente, cele mai downloadate sunt filmele porno, se downloadeaza la greu, ti-am zis, mie nu-mi plac ca nu-s fanteziile mele facute acolo, ca daca erau, eram si eu asa, ca numa cand imi imaginez un scenariu de al meu, mor, nu alta !
Isi reprima dorintele doar astia cu probleme ca voi care au iluzia ca asta e o problema ptr ei, ca 95 % din consumatorii de porno sunt f sanatosi sa stii, si asta pe tot globul.
Cum reprogrameaza psihoterapia inconstientul, spune-mi si mie mecanismul te rog, ce facem, bun, stam si discutam, si ?! Ce treaba are ?
Ca mereu intreb de mecanism si nu-mi zice nimeni concret cum functioneaza ca sa vad si eu logica !
Mecanismul conteaza mai putin, important este ca metodele lor dau roade, fiindca se bazeaza pe principii simple asemanatoare cu cele prin care omul invata sa vorbeasca, sa mearga pe bicicleta, etc...Dar ca mecanism, stiinta nu a deslusit nici macar mecanismul prin care creierul uman formeaza un simplu gand, fiindca e mult prea complex, e peste puterea noastra de a-l intelege...
Dar ce, psihiatrii cunosc mecanismul/mecanismele prin care functioneaza sau nu tratamentele lor?!Ala care-ti spune ca-l cunoaste, habar n-are ce vorbeste.
p.s. Eu am vise cu femei, insa nu femei vazute prin filmele porno, ceea ce mi se pare ciudat.Sau poate ca am visat si astfel de femei dar nu imi mai amintesc visele respective.Cateodata visez unele femei pe care nu tin minte sa le fi vazut vreodata, chipul lor nu mi se pare deloc familiar.
Dar ce, psihiatrii cunosc mecanismul/mecanismele prin care functioneaza sau nu tratamentele lor?!Ala care-ti spune ca-l cunoaste, habar n-are ce vorbeste.
p.s. Eu am vise cu femei, insa nu femei vazute prin filmele porno, ceea ce mi se pare ciudat.Sau poate ca am visat si astfel de femei dar nu imi mai amintesc visele respective.Cateodata visez unele femei pe care nu tin minte sa le fi vazut vreodata, chipul lor nu mi se pare deloc familiar.
@epona
Eu nu prea as fi de acord cu terapia adleriana, jungiana, hipnoza clinica etc
centrata pe client, pt ca in cazul meu de exemplu ar dura poate cativa ani,
nu stiu si mai este un lucru, prefer sa nu detaliez cazu meu, de cand
m-am nascut si pana acum in mod public, terapiile pe care le-ai dat
exemplu se fac individual cu psihoterapeutul, banuiesc...
@Costy2008
nici eu nu cunosc mecanismul prin care ajuta psihoterapia, dar poate il "prindem
din mers" :)) din cate am observat eu, esti cam incapatanat, ca doresti sa
cunosti acest mecanism intr-un timp f scurt. Avem aceasta ocazie f buna cu
acest subiect in care dl. psiholog Pescaru Valentin ne prezinta cazuri reale, din
care avem multe de invatat, dar trebuie sa avem si multa rabdare si poate
vom intelege cum functioneaza psihoterapia in diverse cazuri.
@david90
Ai spus f bine cu reprogramarea subconstientului, el poate fi "setat corect"
de catre psihoterapeuti. Asa se intampla de cele mai multe ori, metodele
lor dau roade, deci un psihoterapeut te "stimuleaza sa gandesti individual"
sa iei decizii proprii etc...
Eu nu prea as fi de acord cu terapia adleriana, jungiana, hipnoza clinica etc
centrata pe client, pt ca in cazul meu de exemplu ar dura poate cativa ani,
nu stiu si mai este un lucru, prefer sa nu detaliez cazu meu, de cand
m-am nascut si pana acum in mod public, terapiile pe care le-ai dat
exemplu se fac individual cu psihoterapeutul, banuiesc...
@Costy2008
nici eu nu cunosc mecanismul prin care ajuta psihoterapia, dar poate il "prindem
din mers" :)) din cate am observat eu, esti cam incapatanat, ca doresti sa
cunosti acest mecanism intr-un timp f scurt. Avem aceasta ocazie f buna cu
acest subiect in care dl. psiholog Pescaru Valentin ne prezinta cazuri reale, din
care avem multe de invatat, dar trebuie sa avem si multa rabdare si poate
vom intelege cum functioneaza psihoterapia in diverse cazuri.
@david90
Ai spus f bine cu reprogramarea subconstientului, el poate fi "setat corect"
de catre psihoterapeuti. Asa se intampla de cele mai multe ori, metodele
lor dau roade, deci un psihoterapeut te "stimuleaza sa gandesti individual"
sa iei decizii proprii etc...
david, pai exact de reuzltate vorbeam, nu intamplator te-am intrebat de mecanism, ca in afara de cei ce nu constientizeaza multe si se prind abia acolo, nu prea...a dat rezultate, adica nu prea e nici un mecanism ! Aici e aici.
Am si zis ca aia care nu stiu ce e cu ei, sunt ajutati, dar acolo e clar de ce merge.
Ca daca eu sunt un om capabil si doar cred ca nu, sigur ca daca mi se scoate in evidenta ca sunt, o iau pe calea aia, daca ma comporta inadecvat la o situatie si nu stiu cum sa o fac, sigur ca ajuta cand mi se spune cum trebuie sa fac.
Eu zic de cazuri dure cand ai o boala psihica si nu iei tratament, cum ajuta ?! Adica am TAB sau depresie anxioasa urata cu ganduri date de boala, cum face sa dispara ? Nu prea are cum.
Ca asa...daca iei tratament si faci si psihoterapie, te pacalesti, tratamentul rezolva boala si psihoterapia rezolva celelalte care la veai si in afara bolii deci multe pe care nu le stii.
Sau cum e reprogramarea inconstientului ? Ca mai mult decat sa stai de vorba nu faci, fiti seriosi, eu cand am intrebat pe psihologul prietenului meu cati pacienti concret a rezolvat, n-a mai zis nimic.
28-yul, eu am foarte mare experienta, am citit multe, am asistat cam 16 ani la psihoterapii, deci vorbesc ca un cunoscator care mai gandeste si cu mintea lui, nu se ia doar dupa ce citeste, sau aude la altii. Cam dupa 2 ani ma imprietenisem cu psihologul si deci stateam in cabinet si el zicea ca-s student ca aia sa nu se supere, se facea ca asa era regula la cei din spital, mai facea si la aia din afara, dar dupa aia tot cam ca ei faceau, rar sa se indrepte vreunul, discutau, asta faceau ! Povesteau ce faceau cum a fost, tot.
Concluzia este urmatoarea, daca nu te nasti sanatos, ai cam pus-o ptr toata viata, oricat va amagiti voi.
Am si zis ca aia care nu stiu ce e cu ei, sunt ajutati, dar acolo e clar de ce merge.
Ca daca eu sunt un om capabil si doar cred ca nu, sigur ca daca mi se scoate in evidenta ca sunt, o iau pe calea aia, daca ma comporta inadecvat la o situatie si nu stiu cum sa o fac, sigur ca ajuta cand mi se spune cum trebuie sa fac.
Eu zic de cazuri dure cand ai o boala psihica si nu iei tratament, cum ajuta ?! Adica am TAB sau depresie anxioasa urata cu ganduri date de boala, cum face sa dispara ? Nu prea are cum.
Ca asa...daca iei tratament si faci si psihoterapie, te pacalesti, tratamentul rezolva boala si psihoterapia rezolva celelalte care la veai si in afara bolii deci multe pe care nu le stii.
Sau cum e reprogramarea inconstientului ? Ca mai mult decat sa stai de vorba nu faci, fiti seriosi, eu cand am intrebat pe psihologul prietenului meu cati pacienti concret a rezolvat, n-a mai zis nimic.
28-yul, eu am foarte mare experienta, am citit multe, am asistat cam 16 ani la psihoterapii, deci vorbesc ca un cunoscator care mai gandeste si cu mintea lui, nu se ia doar dupa ce citeste, sau aude la altii. Cam dupa 2 ani ma imprietenisem cu psihologul si deci stateam in cabinet si el zicea ca-s student ca aia sa nu se supere, se facea ca asa era regula la cei din spital, mai facea si la aia din afara, dar dupa aia tot cam ca ei faceau, rar sa se indrepte vreunul, discutau, asta faceau ! Povesteau ce faceau cum a fost, tot.
Concluzia este urmatoarea, daca nu te nasti sanatos, ai cam pus-o ptr toata viata, oricat va amagiti voi.
Omul care trăieşte fără valori şi idealuri, fără dragoste şi virtute, este în esenţă un viu mort, care se minte sistematic pe el insusi.
Nu are cum sa existe vreo vindecare dintr-o astfel de stare. Atentie catre ce va indreptati.
Alegeti cu mintea in viata nu cu simturile.
Nici o fata nu va accepta sau nu va fi fericita ca prietenul ei sau viitorul ei sot, ca nu mai suntem la vremea adolescentei a avut ca cei mai buni prieteni filmele porno. Sunt mari sanse sa fiti respinsi in viata pentru acest lucru poate chiar de o persoana cu care v-ati potrivi din alte puncte de vedere. Cunosc cazuri. E tare pacat.
Nu are cum sa existe vreo vindecare dintr-o astfel de stare. Atentie catre ce va indreptati.
Alegeti cu mintea in viata nu cu simturile.
Nici o fata nu va accepta sau nu va fi fericita ca prietenul ei sau viitorul ei sot, ca nu mai suntem la vremea adolescentei a avut ca cei mai buni prieteni filmele porno. Sunt mari sanse sa fiti respinsi in viata pentru acest lucru poate chiar de o persoana cu care v-ati potrivi din alte puncte de vedere. Cunosc cazuri. E tare pacat.
Psihoterapia a vad ca un act individual...are importanta pentru tine, vrei sa investesti in persoana ta. Cand o platesti din buzunarul propriu si dai pe luna cam 240/280 de lei pe 4 sedinte esti mult mai responsabil. Vrei sa profiti la maxim de ora respectiva pentru ca ai facut un efor financiar si nu vrei sa arunci banii pe fereastra. Apoi sa cauti un terapeut..sa nu dai gres..si sa nu pierzi banii. Fiindca sunt multi care isi fac o reclama salbatica au niste preturi exorbitante si nu inseamna ca pot fi cei potriviti. Poti intreba la cunostinte, prieteni, profesori, cadre medicale, asistenti sociali..pe unii care au fost si daca au avut rezultate. E ca atunci cand cauti un medic bun si mergi pe recomandari si cunostinte. Daca l-ai gasit, prima, a doua sedinta se bazeaza pe construirea increderii, pe cunoasterea reciproca. Cunoastere reciproca nu inseamna ca terapeutul iti povesteste de viata lui, , de nevasta, copii, ca a fost in vacanta. Exclus...clientul trebuie sa-l cunoasca din perspectiva competentelor profesionale. Care sunt asteptarile clientului, cum sunt vazute problemele din perspectiva clientului. Psihoterapeutul va aplica si niste teste specifice, va alege o metoda de terapie potrivita pentru client. Vor fi teme pentru acasa, poti invata tehnici de relaxare care sa le faci zilnic, apar fenomene de transfer si contratransfer. Iar proceul terapeutic poate fi dureros..ca sa-ti aduci aminte, sa retraiesti pentru a reconstrui. Cineva imi spunea ca demersul seamana cu cel al curatarii unei cepe.se desface suvita cu suvita. Te clarifici, te eliberezi...te reinventezi..Eu am povestit doar prea putin si in cateva cuvinte. Cand am timp, revin
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3trebuie sa-l accepta asa cum e si sa sper ca poate intr-o zi se va schimaba?
- 8Ajutati-ma sa inteleg ce se intampla cu sotul meu
- 3depresie puternica acum 3 ani, recomadati-mi un psiholog
- 5Ajutor online pentru persoanele cu un consum abuziv de alcool
- 8cum conving un prieten sa mearga la psiholog?
- 9Cum pot sa stiu care psihoterapie mi se potriveste cel mai bine
- 9De ce psihoterapia nu e luata in considerare?
- 616Psihoterapie pentru trup și suflet, din perspectiva spirituală: misterul suferinței!
- 1Psihoterapia miraculoasa
- 2Ce rost are psihoterapia?
- 1Cabinet bun de psihologie - psihoterapie in Arad ?
- 10Psihoterapie: nu castigi nimic cu asprimea, ci cu bunatatea
- 4Psihoterapie: niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva
- 18Daca un psihoteraput este online
- 29Oare mai avem vreo sansa?
- 1Recomandare psihoterapeut
- 2Caut psihoterapeut bun in ploiesti
- 0Se poate face autoterapie in bolile psihologice?Cum?
Mai multe informații despre: psihoterapia
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: