Psihoterapia in psihoze, e un mit?

Buna ziua

Eram si eu curios daca cineva dintre colegi va raspunde...

Iata cateva perspective asupra situatiei, obtinute din experienta mea de peste 11 ani intr-un spital de psihiatrie si facand terapie cu cele mai complicate tulburari psihice:
- sistemul de sanatate romanesc nu recunoaste psihoterapia ca serviciu medical drept care nu este oficial posibil sa o desfasuram in sistemul de stat; cei care isi asuma asta o fac pe cont propriu din diverse considerente. Se poate desfasura in sistemul particular dar aceasta inseamna costurile corespunzatoare.
- persoana care sufera de o afectiune psihica grava trebuie, in cele mai multe cazuri, sa ia tratament medicamentos, sa aiba internari repetate etc. situatie ce intrerupe procesul psihoterapeutic
- persoana care sufera de o afectiune psihica grava are anumite caracteristici: colaboreaza greu, de multe ori refuza medicatia sau psihoterapia etc. Pentru ca nu se poate intretine singura persoana trebuie sustinuta de catre altcineva, adusa de catre altcineva la psihoterapie, costurile trebuie suportate de catre altcineva etc.
- dpdv al psihoterapeutului: este nevoie nu doar de studii indelungate si serioase ci si de practica clinica (in spital sau clinica de psihiatrie unde poate vedea patologia, unde poate invata de la specialisti cu vechime etc.). De obicei psihoterapeutii care lucreaza cu patologii severe au o analiza personala solida (au trecut ei insisi printr-o psihoterapie profunda si indelungata; noi spunem ca poti lucra cu pacienti care te duc pana la limita la care tu insuti ai ajuns in propria terapie!!!)
- procesul psihoterapeutic pentru persoane cu patologii severe este unul de foarte lunga durata, uneori cu beneficii terapeutice mici, situatie greu de dus atat de catre pacienti si apartinatori cat si de catre psihoterapeut, cu intreruperi dese si cu alte probleme care trebuie gestionate: tentative de suicid etc.
- exista extrem de putin tipuri de psihoterapie care pot fi sustinute pe termen lung, in general cele psihodinamic-suportive
Concluzie
Punand cap la cap toate cele mentionate, la care se adauga si altele, este destul de clar ca exista niste limite si dificultati ale tratarii persoanelor cu probleme psihice grave.
Nu este insa imposibil. Trebuie sa intelegem ca "patologii severe" este doar o figura de stil, o expresie. De fapt exista o PERSOANA aflata intr-o anume situatie/suferinta. Trebuie sa vedem ce se poate face in cazul acelei persoane, care sunt posibilitatile si resursele ei interioare.
Am lucrat de exemplu cu pacienti cu schizofrenie cu care era o placere sa vorbesc si terapia a avut rezultate excelente, cu revelatii extraordinare. Cu altele a fost insa imposibil.
Exista situatii si situatii si trebuie evaluate individual; oamenii au dovedit adeseori ca au resurse interne fenomenale

Asa cum v-a spus si colegul meu, da, cu unii se poate lucra si cu altii nu prea. Subscriu la tot ce v-a detaliat colegul meu mai sus - pentru a aborda o patologie "hard", ai nevoie ca psihoterapeut, sa ai cunostinte "hard" si propriul echilibru psihologic, obtinut din analiza/dezvoltarea personala (care e de fapt, psihoterapia obligatorie dupa parerea mea, pentru orice viitor psiholog, indiferent de specializarea pe care o va alege). In plus, un psihoterapeut va fi mult mai "bun" daca va fi si clinician, cu experienta practica in spitale de psihiatrie - clar fara asta, greu intelegi ce e aia o boala mintala si cum sa o abordezi, cum sa poti ajuta omul din fata ta.
Am avut si am si acum in terapie persoane cu TOC si schizofrenie. Cu un pacient mai vechi (cu schizofrenie), ma intalnesc aproape zilnic (locuieste aproape de cabinet) si ma bucura sa il vad ca in sfarsit, socializeaza, isi face mici cumparaturi singur, nu se mai izoleaza. Toate astea pentru ca a inteles un lucru: fara psihiatrice si psihoterapie, nu prea se poate, in cazul lui. Si a acceptat probabil, asta.
Si DA, noi lucram cu OMUL/PERSOANA si nu neaparat cu diagnosticul lui/ei (desi diagnosticul e un reper bun pentru a incepe tratamentul de orice fel, nu neaparat o etichetare).
Sanatate!