nu mai pot trai asa!

ma simt din ce in ce mai rau! am mereu ganduri negre ma gandesc ca mai bine as muri... acestea sun adevaratele mele sentimenete fata de viata, simt ca nu am nici un rost pe lumea asta. as vrea sa ma inghita pamantul sa nu mai exist si sa uite toti ca am trait vreodata pe acest pamant. oricine asa s-ar simti in locul meu: O FATA FARA POFTA DE VIATA IN FLOAREA VARSTEI, o fata careia nu ii place sa comunice sau mai bine zis nu stie sa comunice cu cei din jur. nu pot sa imi exprim ideile si gandurile mele... sunt o fire inchisa, necomunicativa, de multe ori nu imi place sa ies din casa... iar partea pe care o urasc cel mai tare este faptul ca ma emotionez extraordinar de repede si ma inrosesc de imi vine sa mor pe loc!!! voi dragii mei ce ati face in locul meu? e foarte usor sa iti dai cu parerea, dar nu stiti cat de greu este sa ma schimb! am mai scris povestea aceasta a mea in unele din mesajele postate de mine(treceti si pe acolo daca va permite timpul) si un homeopat(ceva de genu) mi-a dat cica un leac care in cele din urma nu a avut nici un rezultat! eu nu mai pot sa traiesc asa pana la sf vietii. sincer nu stiu ce se va intampla cu mine! :(:(:(:(.

pentru ca sunt constienta ca in viata razbesti doar fiind tupeist, comunicand cu cei din jur si indraznind in orice situatie pana la nesimtire! ei bine nu detin niciuna din aceste "calitati" si sunt foarte emotiva!.

Ai mare nevoie sa te gandesti la ce i-ti place, sa faci ordine in gandurile tale si ceea ce doresti sa faci,
daca crezi ca nu faci rau cuiva prin actiunile tale ce le vei intreprinde, actioneaza insa nu te grabi.
Lasa o adresa si ai incredere in viitor si in cei ce vor sa te ajute.Dumnezeu sa ne ajute pe toti.

Nu o sa iti foloseasca la nimic nici un leac de la nici un homeopat pt ca nu ai o boala fizica, poti incerca sa mergi la un psiholog, crede-ma ca stiu ce iti spun, nu te gandii ca trebuie sa ai probleme cu capul ca sa mergi la psiholog.Am fost in situatia ta, pe cand aveam 17 ani si gandeam exact ca tine, ba chiar voiam sa imi iau viata insa am facut terapie un an de zile la un psiholog foarte bun, si vreau sa iti spun ca mi-au schimbat viata acele sedinte, mi-au schimbat modul de a gandii, felul de a fii, nu mai sunt timida, nu mai am complexe.La noi in tara nu prea i se da mare importanta psihologului, pt multi psihologul e acelasi lucru cu psihiatrul, si mie mi-a fost rusine sa merg la psiholog pe vremea aceea, la inceput am facut-o mai mult fortata de parinti acum insa le multumesc pt asta.Si tocmai pt ca stiu cat de greu este sa reusesti sa te schimbi de una singura iti recomand un pshiholog.
Insa daca nu iti place varianta asta poti sa incerci sa iti pui ordine in ganduri mergand la o biserica, poti sa iti iei o vacanta, sa iesi cu priietenii, sa faci ceea ce iti place, sa ai un hobby, sa citesti o carte, sa iti formezi niste obiective si sa vezi ce vrei sa faci de acum incolo, sa iti faci niste planuri etc. Ideea e ca doar daca vrei sa te schimbi o sa reusesti variante sunt destule doar ca nu o sa se intample peste noapte si zile nasoale o sa mai tot fie, nimeni nu e fericit pe deplin si multumit complet de sine.Si incearca sa nu mai te uiti tu la altii la ce vieti minunate au si cum reusesc ei prin tupeu si nesimtire pt ca lucrurile nu sunt intodeauna ce par si mai bine incearca sa te evidentiezi tu cu calitatilile tale alea, , micute si modeste, , prin atata nesimtire si tupeu cata exista printre noi...si e destula totusi din fericire nu esti singura care nu detine acele , , calitati, ,.Sper ca ti-am putut fi de folos macar cu putin.

bia_t, ti-am dat un mesaj privat

va multumesc mult ca mi-ati scris! eu in interiorul meu sunt mult mai depresiva decat ma vad ceilalti, decat ma vede mama etc. daca i-as spune mamei ca vreau sa merg la psiholog s-ar uita chioras la mine pt ca eu incerc sa par cat mai normala, adica sa nu dau de banuit ca sun complexata, ca am depresii etc. desi ea stie bine cum sunt eu nu prea ia asta in serios.

Nu este bine sa maschezi ceea ce simti pt.ca cel mai corect lucru cu putinta, e sa doresti sa fii sincera cu tine insuti si asa vei putea reusi sa fii si cu cei din jur, mai ales ca orice relatie afectiva, fata de cei apropiati si nu numai, va dainui numai cu respect si sinceritate.