Insomnie cauzata de dependenta medicamentoasa

Am o forma de schizofrenie recuperata, nu mai am fenomene psihotice.
Am ramas insa dependenta de Olanzapina in sensul ca daca nu mai iau cat de putin ( am redus pana la 2, 5 mg), nu dorm decat doua ore in zori de zi.
Eu am luat acest neuroleptic pentru ca aveam halucinatii auditive, care dupa doi ani de tratament au cedat.
Am luat insa in continuare olanzapina pentru ca sunt dependenta de ea, asa incat o iau de circa cinci ani si jumatate.
Am incercat de mai multe ori sa renunt la neuroleptic, acum trei ani am facut Zona Zoster din cauza ca nu mai luam si in consecinta nu mai dormeam.
Aseara am luat o tableta de rudotel si doua comprimate de Passiflora ( produs naturist de la plafar) si nu am putut sa adorm decat doua ore in zori.
Ce este de facut, cum sa scap de aceasta dependenta?
Mentionez ca nu mai am pofta de mancare deloc, mananc in sila pentru ca trebuie si mi-au aparut niste iritatii pe maini si pe frunte, eu cred ca nu mai suport olanzapina.

Daca acest medicament iti face bine de ce vrei sa renunti?Te amagesti ca vei putea trai pe viitor fara pastile?Schizofrenia e boala ce te urmareste toata viata doar de aceea se fac si pensionari!Fii multumita ca acest medicament te tine constienta, fara halucinatii, pt ca sunt alti schizofrenici cu diverse reactii si stari de te sperie si-ti faci cruce!

Eu inainte de a lua acest medicament aveam somnul foarte bun, chiar daca am mai avut episoade de boala. ( la 16 ani, cand am avut o epuizare nervoasa de la invatat si capatasem ideea fixa ca sunt lenesa si ca de aceea nu mai invat. Am facut tratament cu mai multe doctorii, dintre care amitriptilina m-a ajutat, dar am luat cantitati moderate, vreo 8 luni dupa care am facut pauza de medicamente vreo 7 ani)
Mentionez ca intotdeauna mi-am pastrat luciditatea, chiar cand aveam acele "vorbe" in minte, nu am sustinut ca mi-ar vorbi cel rau sau mai stiu eu cine, mai intalnisem cazuri de aceasta boala si am inteles ca este un mecanism necunoscut care te determina sa " auzi" ceea ce nu ai vrea.
Eu stateam mult in biserica si aceste comentarii care de altfel nu erau sonore, ci ca niste ganduri, erau legate de cele sfinte.
Ideea este ca nu cred ca mai am nevoie de neuropeltic, cine m-ar cunoaste nici nu ar banui ca am aceasta boala, care imbraca multe forme, gradate ca gravitate.
Da, este o boala dificila care ma impiedica sa lucrez, dar a ma trata toata viata cu acest medicament care are multe efecte secundare nu imi surade.
Cel mai neplacut este ca nu mai pot dormi fara el si nu mai am foame deloc, in nici un moment din zi, avand 49 de kg la 1, 69.
Nu am anorexie, pentru ca nu imi vine sa vomez, dar mananc absolut din calcul.

Te cred ca-ti da efecte secundare neplacute dar daca poti sa dormi, nu mai auzi diverse...!E greu sa scapi de dependenta unui medicament pt tulburari psihice si pt asta multe vedete ce iau Valium se interneaza in clinici specializate din afara!Cred ca e ca si cum te-ai lasa de droguri!Decat sa te simti rau mai bine il ei in continuare.Esti sigura ca esti schizofrenica?Ai incercat sa te duci la vestitul preot Horga de la Calugareni(Suceava)?Eu mi-am rezolvat unele probleme mai mult prin biserica, decat prin doctori, medicamente!

Stie Dumnezeu daca sunt schizofrenica sau nu.
Eu zic ca s-ar putea sa am o forma moderata.
Si eu merg la biserica, ma spovedesc, ma impartasesc, am fost si la manastiri, la diversi duhovnici si calugari dar acum o las mai moale cu rugaciunile si cu statul mult in biserica.
Pe la 24 de ani am avut un fel de delir mistic( asa ziceau medicii).
Aveam un necaz, aveam o ruda bolnava si de suparare stateam mult in biserica. La un moment dat am inceput sa am aceste pseudohalucinatii auditive( practic nu le auzeam sonor, erau ca niste ganduri care imi ziceau injuraturi de cele sfinte sau obscenitati).
Am aflat de la medici si din alte surse ca atunci cand mintea este slabita sau cand nu sunt anumite substante sau hormoni in creier intervine acest fenomen de halucinatii si acestea sunt legate de preocuparile tale, de ce te temi, aia auzi. Sigur, trebuie sa ai o predispuzitie in acest sens.
Ma sacaiau totusi tare. Dupa vreo sase luni dupa ce mi-au aparut am mers la medic care mi-a prescris olanzapina. Nu am vrut sa merg imediat la psihiatrie pentru ca mai avusesem cu sapte ani inainte probleme si nu imi facea placere sa mai merg acolo.
Nu imi cedau aceste hai sa spunem vorbe din cap si am avut cateva internari in care mi s-au mai schimbat cateva tratamente.
Dupa doi ani au cedat total ( cam 90, 5 %, pentru ca si acum mai am dar foarte rar si nu le mai dau atenrie).
Aseara am luat din nou sfertul de pastila de zyprexa si acum iar, pentru ca nu vad cum as putea sa scap de ea.

Cred ca ai auzit de raposatu preot Argatu, faimosul exorcist ce spunea ca vedea draci si ca-i vorbeau si nimeni nu l-a catalogat drept schizofrenic sau cu tulburari psihice!Nu prea am incredere in psihiatrie pt ca nu am intalnit om care sa fi avut astfel de probleme si caruia sa-i fi trecut de la tratamentul prescis de medici, sa-si fi revenit complet si sa fie O.K!

Doctora ta ce zice de dependenta la pastila asta, ca doar ai recomandat-o si altora?

Inca ceva.Pe un alt forum un asistent medical de la Obregia relata ca nu-si explica de ce pacientii au un comportament diferit, de necontrolat atunci cand e Luna plina!Oare de ce!!!Nu stiu daca a spus-o la misto dar ai putea sa te interesezi!

Si eu am avut o perioada la inceputul tratamentului depresiv cand am renuntat la el si stiu ca ma stresam foarte tare si ma macinam interior asa incat am facut si eu niste bube pe degete, un fel de psoriazis, cred care ma mancau, aveam impresia ca trebuie sa muncesc incontinuu si eu cand muncesc iau lucrurile foarte in serios si ma stresez foarte tare.Nu reusesc deloc sa le combin munca cu placerea ori muncesc prea mult pana cad, ori nu fac nimic.
Tratamentele astea au efecte secundare, clar, dar din pacate eu inca nu reusesc sa ma descurc fara el si...cred ca nu prea stiu in ce m-am bagat in momentul stabilirii tratamentului.
Oricum eu sunt in stadiul constientizarii si acceptarii, incerc din rasputeri sa stabilesc niste limite sau ciclicitati pentru ca nici nu poate fi vorba de renuntat la tratament.
Sa fim buni si multa sanatate!

Doctoritei mele nu am curajul sa ii spun ca nu vreau sa mai iau tratamentul cu Zyprexa din mai multe motive.
I-am mai spus o data ca au efecte secundare dar a spus ca prospectul este facut pentru medici si ca ceea ce scrie la efecte adverse se intampla foarte rar si nici atunci nu se stie sigur daca din pastile se intampla acestea.
Mai am si alte motive pentru care nu vreau sa ii spun.
Adevarul este ca iau in continuare un sfert de pastila de 10 mg, adica 2, 5mg.
sa vad daca ma pot lasa de ea.
sigur, nu prea este recomandabil sa intrerupi tratamentul daca nu te simti in forma si daca simti ca acest tratament te ajuta.
Eu nu mai am fenomene psihotice, dar nu am rabdare de nimic, sunt izolata pentru ca nu lucrez si din cauza asta sunt cam suparata.

Draga Anastasia, si eu am avut o perioada cand ma lasasem de prozac, ma simteam bine si chiar medicul vrea sa raman doar cu injectia de rispolept, dar am revenit la el pentru ca nu ma simteam bine. Si eu vreau sa le reduc dar n-am reusit, fac ce fac si revin la ele. Cred ca si tu faci la fel, le reduci pana ai sa renunti definitiv, dar in timp, in functie de cum te simti.
Eu nu am insomnii, in schimb dorm foarte mult si dimineata ma trezesc foarte greu, cred eu ca si de la medicamente.

Pe vremea cand lucram in Bucuresti, in 2002, mergeam la biserica Ruse(Biserica Universitatii, vis a vis de Universitate) acolo era un preot foarte bun, preotul Vasile, care daca mai slujeste acolo ti-as recomanda sa mergi la el sa-i explici situatia ta poate iti pote gasi un serviciu cu jumatate de norma, cred eu ca si lipsa unui serviciu sau a unei activitati zilnice poate sa provoace insomnii.

Nu te mai necaji, esti o persoana tare calda si chiar nu mi te pot imagina fara prieteni, nici eu nu am rabdare si mai si fumez mult, dar ma incurajez singura si chiar nu fac mai nimic din cauza asta sunt si eu foarte suparata, in afara de serviciu nu mai reusesc sa fac nimic, desi munca de la serviciu nu e prea solicitanta...imi vine greu sa mai fac cate ceva.

Dupa 2 ani de stat acasa, la tara am reusit dinou sa-mi fac prieteni si sa ma integrez cat de cat, mai merg si la biserica, ce-i drept mai rar...cand simt nevoia, dar e important sa ai cu cine sa comunici, chir si pe forum.
Eu chiar simt nevoia sa ma incurajez singura tinand cont de pasii pe care am reusit sa-i fac, uneori chiar ma gandesc la clinicile din strainatate de psihoterapie unde fiecare spune cum a reusit usor, usor sa se integreze si sa depaseasca ce a fost mai greu.

Nu de multe ori am impresia ca nu ma intelege nimeni si din cauza asta nici nu am o prietena mai apropiata, am asa amici.

Mult curaj si incearca sa-ti gasesti un serviciu, mie imi este mult mai bine de cand am serviciu.
Numai bine!

Anastasia, sa stii ca eu te admir foarte mult, prin cate ai trecut si totusi esti lucida si ai si intelepciune.Mereu gasesti cuvinte de incurajare pentru fiecare, trebuie sa te ajute Dumnezeu la cat esti de increzatoare.
Incearca sa-ti gasesti un serviciu, asta e parerea mea, mai schimbi atmosfera, mediul si te simti util.
Mie imi vine foarte greu sa fac un lucru, fiecare lucru in parte la inceput ma enerveaza pana ma concentrez asupra lui si reusesc sa ma implic.
Am observat ca vinerea e cel mai bine la mine, ma simt in forma si plina de energie dupa o saptamna de munca cu mine: sa ma trezesc dimineata, sa mai fac cate ceva prin casa(eu stau cu mama soacra si ma ajuta tare mult si cu prietenul meu).
Aveam multe pasiuni cand eram mica, dar acum m-au parasit, vreau sa incerc sa le redescopar si sa fac din ce in ce mai multe.
Deocamdata fara tratament nu se poate si intr-adevar are multe efecte secundare, dar eu sper ca intr-o zi sa am si un copil.
Multa sanatate si Doamne ajuta!

Prospectul e doar pt medici!!!!!!!!!!Pai draga Anastasia daca eu nu citeam prospectele la toate medicamentele date de medici(la diverse afectiuni, nu neaparat psihice)eram ori moarta ori in spital inconstienta!Cum poti sa ai incredere100%in medici si sa nu tii cont si de prospect!?Daca medicul este in aceea zi intr-o stare proasta !?In tulburari psihice medicii nu stiu cum e, ca daca ar fi avut ei probleme de-astea i-ar fi durut sufletul si ar fi acordat mai multa atentie!

Multumesc si Mihaelei si lui Greece Woman pentru raspunsuri.
Realitatea este ca omul este un unicat si fiecare incearca sa isi regaseasca echilibrul.
Cred ca mi-ar face bine un serviciu, chiar de asta sunt suparata ca nu gasesc si nici nu am curaj sa incerc.
Eu am lucrat circa 10 luni acum opt ani si am capatat frica de servicii si raspundere.
Inca o data va multumesc pentru gandurile voastre bune!
Ziliele astea mi-a fost cam rau, pretextul a fost supararea ca sunt izolata si ca nu am rabdare de nimic, ca nu lucrez etc. E clar ca raul este de la nervi, asa ca am mai amanat renuntarea la tratament, ba chiar am luat in plus si rudotel.( tot de la medic il am)
Am perioade mai bune si altele mai putin bune si atunci trebuie sa ma ajut cu doctorii.
Va doresc tuturor numai bine si sanatate si sa nu cadem niciodata in disperare, cum nici eu nu o fac.

Mihaela, sa nu te superi ca iti spun dar nu cred ca noi trebuie sa avem copii. Se poate transmite genetic boala noastra si nu este durere mai mare pentru un parinte decat sa isi vada copilul bolnav.
Tatal meu a avut o forma de schizofrenie paranoida si eu am mostenit ceva dupa cum se vede.
Mama mea sufara mult acum, dar ea nu a stiut ca tata ar fi fost bolnav atunci cand m-a conceput.
Daca nu ai observat, am mai postat un mesaj inainte de acesta, nu am vrut sa te supar cu aceasta remarca.
Sanatate!

Draga Anastasia, eu nu stiu exact ce s-a intamplat cu mine, din cauza faptului ca ma simteam foarte rau am ajuns la medicul psihiatru de acum, care mi-a pus diagnosticul de tulburare afectiva bipolara, diagnostic confirmat si de psihoterapeuta mea, ieri(aveam dubii)drept pentru care am intrat putin in panica. Dar si psihoterapeuta mea mi-a spus ca are pacienti bipolari cu copii, care au renuntat la tratament o perioada dupa care au revenit.Nici nu vreau sa ma gandesc ca nu pot face un copil, eu zic ca daca imi iau tratamentul cum trebuie si stau in banca mea, fara prea multe suparari si entuziasmari(in sensul ca eu as vrea mai mult de la mine cel putin profesional) pot renunta pentru a face un copil, dupa care sa revin la tratamentul de intretinere.
Oricm, pana ieri nu eram sigura de diagnostic, dar mi s-a confirmat si incerc din rasputeri sa-mi iau tratamentul si sa nu bag prea mult in seama boala. Sa accept acest lucru si sa nu ma panichez, cum am obiceiul.
Sper sa pot face fata serviciului in continuare si mai ales sa nu-i sufoc pe cei din jurul meu cu boala mea.Asta inseamna sa-mi fac preocupari din ce in ce mai multe, chiar daca nu am rabdare si incep mai multe lucruri deodata si nu duc nici unul la bun sfarsit.
Deci, cum iti spuneam nu renunt la ideea de a avea un copil si iti recomand inca o data sa-ti iei inima in dinti si sa-ti cauti un serviciu lejer, iti da incredere in tine, chiar daca nu-l gasesti din prima, renunti la el si cauti altul.
Iti multumesc pentru gandurile bune si raspunsuri si vreau sa-ti mai spun ca in prospectul injectiei pe care o fac eu (rispolept consta) scrie ca nu trebuie intrerupt brusc tratamentul pentru ca se poate obtine efectul de sevraj, deci renuntarea trebuie facuta trepata de catre medic, poate si in cazul tau sa fie vorba de acelasi lucru, insomniile.Mi-am dat cu parerea, sper sa nu te superi.
Numai bine!
Mai vorbim!

Nu ma supar deloc.
Chiar maine vreau sa merg la doctorita mea pentru ca de cateva zile nu ma simt prea bine. Si eu incerc sa am preocupari, printre care tricotatul si plimbarile.
De cateva zile am un rau general de la nervi, poate ca si de la schimbarile de vreme succesive.
Sper, cu ajutorul lui dumnezeu sa depasesc si de data aceasta raul.
Multa sanatate si tie si tuturor!

Buna ziua, Anastasia!Ma bucur ca sfatuiesti persoanele cu tulburari psihice transmisibile genetic sa nu faca copii!Sunt curioasa daca atunci cand te-ai hotarat sa urmezi tratamentul ai fost la mai multi medici care ti-au pus acelasi diagnostic si daca stii sigur ca tatal tau a avut schizofrenie si nu doar s-a presupus ca ar avea?Ai vorbit cu medicii si ti-au spus ca daca tatal sufera de schizofrenie e imposibil sa iasa copilul sanatos(sa semene cu mama)?Numai bine.

Da, tata a suferit de schizofrenie paranoida, timp de 18 ani, pana a murit.
Eu am fost la multi medici care mi-au coinfirmat diagnosticul.
Exista posibilitatea ca un copil sa isi mosteneasca mama sanatoasa iar nu tatal, dar riscul ca copilul sa se nasca bolnav exista si asta conteaza.
Am cunoscut multe cazuri de oameni care si-au mostenit fie mama, fie tatal, care aveau tulburarti psihice. ( fie la spital, fie la comisia de expertiza medicala anuala, fie pur si simplu cunostinte).
Un diagnostic nu poate fi pus la milimetru, si in decursul viatii mele au mai oscilat medicii, cand aveam 16 ani mi-au pus mai multe: sindrom depresiv psihotic, personalitate premorbida schizoida etc deci se apropiau de ceea ce a fost pus la 24 de ani, adica schizofrenie si acesta a ramas neschimbat.
Nu prea conteaza cum ii zici decat ca sa ai un pronostic al reactiilor pacientului prin similitudine cu alte cazuri, dar este greu sa stii ce gandeste omul, sunt simptome care coincid uneori inexplicabil de bine.
Nu trebuie sa ne pierdem speranta, ci sa ne asumama neputintele fara a ne speria.
Asta imi spunea azi doctorita, sa nu ma panichez, pentru ca sunt capabila sa imi stapanesc gandurile.
M-a mai sfatuit sa gasesc fie in literatura fie in realitate exemple de oameni cu gandire pozitiva si morala, care sa ma influenteze in bine.
Multa sanatate tuturor!

Eu nu sunt schizofrenica!Daca am pus o intrebare pe forum referitoare la aceasta boala asta nu inseamna ca sunt!

Eu nu am presupus ca ai avea aceasta boala, nu stiu de unde ti-a venit ideea ca as crede asta, eu vorbeam la modul general.
M-ai intrebat niste lucruri si eu am raspuns sincer, tu ai norocul de a nu fi bolnava, ceea ce ma bucura!

Nu sunt chiar O.K, am insomnii, iau sedative de mai multi ani...!

Imi pare sincer rau!
Nu dispera, toate problemele nervoase se amelioreaza cu timpul.
Eu macar am insomnie din cauza ca sunt dependenta de neuroleptic, adica nu dorm fara el.
Incearca sa nu te mai gandesti la problemele tale prea insistent, asa fac si eu.
Toate gandurile mele bune!

Dupa ce am citit in fuga aceste comenturi finca fiecare dintre noi are deja probleme de concentrare indelungata sper ca sa va fiu de ajutor cu un alt medicament numit Romparkin 2mg asta poate fi adaugat in cazul Olanzapina 10/mg...ma ajuta cred eu in timp mai lung in ami controla unele convulsi musculare ale gambelor mainilor si gataului in general. Nu stiu nici acum rezultate acestor medicamente si vreau doar sa stiu si eu aceste daune in privintza sterilitatzi care provoaca una din ele ma refer la Olanzapina 10/mg si vreau doar ca gandurile mele sa fie bune si limpezi cu sau fara ele!

Eleni Theutokopulis, pentru ameliorarea somnului poți încerca un produs naturist de la Herbalife, se numește Tang Kuei, e pe bază de tang kuei și mușețel. Verișoara mea l-a încercat și i-a făcut foarte bine. Poate în felul acesta poți renunța la Olanzapină.