Halucinati tratate cu homeopatie si rugaciuni.

Buna tuturor,

Ma numesc Vlad si am 20 de ani. Acum doua luni eu am avut un sindrom psichotic cu halucinatii si diverse probleme de atentie. Parintii mei, ne stiind ce sa faca, m-au dus la un psycholog in care mi-a prescris Zyprexa, un puternic anti-psychotic ca Haloperidol. De fiecare data cand luam pastilele, nu mai puteam simptii nimic! Nici o emotie, parca eram mort inauntru. Asa ca m-am oprit sa iau pastilele dupa 4 sau 5 doze.

In acelas timp, eu eram in contact cu un homeopat din Germania care mi-a prescris un remediu homeopat, Anacardium. Stiind ca homeopatia este o metoda sigura si efficienta de tratarea diverse boli, am ascultat de sfatul homeopatului si am luat Anacardium LM5 diluat in apa pentru 10 zile, si apoi Anacardium LM4 diluat in apa iarasi pentru 10 zile. Mai ales, doctorul homeopat mi-a recomandat sa ma rog ca sa ma scap de simptome.

Dupa tratamentul homeopat si rugaciunea, nu numai ca m-am simtit din nou in viata si mai aproape de fiinta divina, dar mi-au si disparut halucinatiile si vocile din minte, mai ales problemele de atentie. Acum sunt un baiat fericit fara nici o problema psichologica. Daca era sa continu cu medicina alopata, Zyprexa, ar trebui sa o iau pentru o perioada indelungata in care nici doctorul nici parintii mei nu aveau idee cand puteam sa ma opresc. Mai degraba, Zyprexa nu imi trata nimic, doar imi punea un blocaj sa nu mai simt aproape nimic care ma deranja foarte tare. Tratamentul homeopat m-a vindecat fara efecte secundare si intr-o perioada scurta de timp. Asta e un remediu adevarat.

Vlad

Pai ia ghiceste cine a fost doctorul... :-)

Sa nu cumva sa ia cineva Anacardium, doar ca i-a ajutat lui Vlad, caci remediile homeopate nu actioneaza vindecator decat cand se potrivesc perfect pacientului. Acest remediu s-a potrvit lui si nu se potriveste la altcineva ! Fiecare are nevoie de un alt remediu in homeopatie, de unul individual.

Sunt aici o multime de lucruri care se bat cap in cap, confuzia dintre psiholog si psihiatru, dintre Zyprexa si Haloperidol(oare de unde stie acel domn ce este Haloperidolul, si de ce nu-l diferentiaza cumva de Zyprexa?).In schimb se vrea un sustinator fervent al homeopatiei si a tot ce propovaduieste Scarface.Eu nu cred in aceasta marturisire facuta hodoronc-tronc si de obicei aici posteaza oameni care mai au inca probleme, cei fericiti si in stare buna de functionare isi aleg alte site-uri.Stiintific vorbind, nu stiu cat s-a vindecat Eurostar, e cuvantul lui impotriva a ceea ce cred eu.Credinta face bine intotdeauna, exista o putere a rugaciunii, dar ca te-ai vindecat de halucinatii cu nu stiu ce remediu, asta nu mai cred.Eurostar, ia descrie mataluta simptomatologia si diagnosticul pus si spune-ne si noua ce intelegi prin halucinatii...
Nu de alta, dar asta imi suna a teleshopping si nu inghit astfel de lucruri prea usor.

Am uitat sa spun ca si eu am luat pentru o vreme Zyprexa si m-am simtit foarte bine, poate la mine nu a avut efecte adverse, nu stiu, dar mi se pare exagerat ce scrie Vlad ca i s-a intamplat.De unde stie ca nu au fost simptome ale bolii psihice cele relatate si ca au fost efecte adverse ale medicamentului.Doar Zyprexa v-a recomandat medicul psihiatru?Sa stiti ca si eu ma rog, si nu fac un caz din asta, sunt multioameni credinciosi care prefera sa fie discreti in ceea ce priveste relatia lor particulara cu Dumnezeu, ca sa zic asa.De asemenea, un anume fanatism religios chiar nu este eficace in bolile psihice, cand se incearca tocmai reechilibrarea psihicului, si nu o dezordine si mai mare.Nu intelegeti gresit, dat in anumite boli psihice, mai ales in psihoze, cand elementele psihotice sunt la ele acasa, apar exacerbari ale fanatismului religios, sau mai bine zis apar aplecari neobisnuite fata de lucruri care inainte se aflau intr-un echilibru al fiintei.Eu zic ca trebuie un echilibru in toate, altfel am alege toti monahismul(din nou vreau sa subliniez ca sunt credincios, iar monahismul este o vocatie, pentru care se cer multe calitati si unh echilibru sufletesc perfect).Lucrurile sunt mai delicate fata de cum par, si nu poti spune ca iei Anacardium si te rogi si gata, totul a disparut ca prin minune.E nevoie de o supraveghere atenta a psihiatrului si a psihologului alaturi de indrumarea parintelui spiritual(de multe ori preotii isi trimit pacientii la psihiatru, iat excesele duc la evenimente ca cele relatate de presa in legatura cu cazul Tanacu).Nu vreau sa fiu inteles gresi si nici rastalmacit, dar aparitia halucinatiilor este un semn grav al bolii psihice, si nu intru in detalii de diagnostic, iar conduita stabilita deontologic de un psihiatru este cea mai corecta si mai umana conduita la momentul actual.

Pulbere de stele : cand o sa intelegi ca fiecare om este diferit si ca ce iti face bine tie il distruge poate pe altul si cand intelegi ca mai exista si alte metode decat cele cunoscute de tine, atunci o sa fi in stare sa ajungi la o treapta noua de evolutie spirituala. Pana atunci nu o sa susti decat lucrurile in care crezi la momentu actual si pe care le cunosti si o sa renegi orice alta posibilitate cunoscuta tie ca fiind adevarata sau posibila. Nimeni nu te obliga sa parasesti treapta pe care esti insa tot asa de putin trebuie sa crezi ca si toti ceilalti trebuie sa ramana la treapta ta si sa se inchida altor posibilitati de vindecare datorita prejudecatilor prezente.

Domnilor, eu iau Zyprexa si ma simt bine.A fost un timp cand aveam halucinatii pe teme religioase, acum imi dau seama ca D-zeu nu imi vorbeste, sunt prea pacatoasa, insa el ma asculta si este alaturi de mine.Daca el nu si-a luat fata de la mine atunci cand cu mandrie credeam ca sunt altfel decat ceilalti oameni, mi-a rabdat egoismul si mandria precum si lipsa credintei atunci el e singurul care intr-adevar ma ajuta!Dar oare cat din starea mea de normalitate de acum se datoreaza medicamentelor?

Comentariul meu o sa fie mai scurt, nu am atata fervoare cata aveti Dumneavoastra in a va apara ideile si credintele.Imi spunea un foarte bun prieten, ca credinta ca practica se savarseste in lacasurile Domnului, asa ca parerea mea este ca fiecare poate merge nestingherit la biserica si se poate ruga si in comuniune cu ceilalti asa cum o face si acasa, cu conditia de a fi credincios si de asemenea, de a avea cat de cat discernamantul necesar, iar in cazul unui om cu halucinatii(Vlad nu a precizat in ce constau halucinatiile, daca sunt vizuale sau auditive, cand apar si care sunt reprezentarile), acest lucru mi se pare mai greu de indeplinit, desi nu imposibil, e drept.M-as bucura nespus daca Vlad s-a vindecat prin sacroterapie, dar anumite indicii-cum ar fi prezenta lui Scarface in ipostaza de vindecator si a lui Vlad de vindecat, acelasi Vlad care a deschis topicul nemairaspunzand la intrebarile ulterioare-ma fac sa cred ca n-a fost tocmai asa.Nu cred intr-o conspiratie pe forum, dar sunt tentat sa cred ca nu pot exista coincidente atat de fericite.
In privinta credintei mele nu pot sa spun decat atat, Doamne cred, iarta necredintei mele.Nu pot sa-mi desfasor aici intreaga mea viata intima spirituala, dar nici nu acuz pe cineva care o face si stie de ce o face.Ma abtin, de asemenea, in a judeca pe cineva.Poate a fost prea multa ambiguitate in cuvintele mele.
Cu toata stima pentru cei care imparatasesc din credinta lor si celorlalti, fara sa jignesc-sper-nu ma pot transforma eu, un nimeni, intr-un propovaduitor si intr-un pastor.Imi recunosc greselile si pacatele mele, dar nu pot face asta la tot pasul.Traiesc intr-o lume care comunica in limbajul ei si a fi normal inseamana a ma supune cutumelor societatii in care traiesc.Normalitatea este o notiune subiectiva si in continua transformare, iar eu ma adaptez, fie ca vreau, fie ca nu vreau.Nu in ultimul rand, nu inteleg de ce filmele nu pot transmite, prin iubire, un mesaj religios, o fac foarte bine, chiar daca nu folosesc limbajul mai conservator al bisericii.Arta in general a intrat de multe ori in conflict cu biserica, dar eu cred ca acolo unde este arta exista si credinta si creatie si Dumnezeu.Sunt un om diferit fata de Dumneavostra si nu intru pe forum decat sa-mi explic nelamuririle mele si sa dau o mana de ajutor, daca se poate.Mai sunt si un observator, neutru, al vietii de pe forum.Uneori mai incit la discutie si la polemica.Din asta ar trebui sa ia nastere spiritul discutiei, dorinta de a judeca, de a intelege si de a comunica.Doar atat!
In alta ordine de idei, psihologul nu este acelasi lucru cu psihiatrul, poate in alte tari, la noi nu.La noi, psihologul nu poate recomanda medicatia psihiatrica, nici n-o face si nici n-o poate face, ii lipsesc cei sase ani de medicina si-i mai lipsesc si instrumentele necesare.Totusi, psihologul, are un mare rol in echipa multidisciplinare care in mod normal trateaza un om cu boala psihica.As zice ca ambii se ocupa de suflet, dar cu alte mijloace, desi unii medici sunt si buni psihologi, si in perioada neagra de dinainte de 1989, cand psiholgia era interzisa, faceau ei si partea aceata de munca.
Medicatia psihiatrica a evoluat si Slava Domnului, au aparut medicamentele antipsihotice atipice(nu Haloperidolul care avea efect de maciuca, te naucea instantaneu), precum si andidepresivele de generatia
a doua, cu efecte remarcabile in tratarea bolilor psihice.Medicina si cercetarea in medicina are nevoie de timp pentru a evolua, iar bolnavul, retineti, are dreptul la cele mai noi descoperiri in domeniu(de aceea am facut observatia aceea despre Haloperidol care poate ca v-a bucurat si va sfatuiesc sa nu o rupeti de context).
M-am referit la conduita deontologica a psihiatrului si insist asupra cuvantului deontologic, puteti sa-l coroborati si ci drepturile pacientilor psihici, chiar voi posta aici aceste drepturi, care vor risipi orice urma de indoiala asupra asa-ziselor abuzuri psihiatrice.
Nu in ultimul rand, conspiratia universala a producatorilor de medicamente mi se pare doar o poveste, doctorita mea nu are nici un distribuitor la usa care sa-i dea comision, ar vrea ea, dar nu exista asa ceva, e o inventie mediatica ce prinde in privinta culpabilizarii corpului medical.
O sa mai scriu, sa stiti ca ma bucur ca discutam, si sper sa fie un lucru bun pentru ambele parti!

Faptul ca cineva ia un medicament si se simte "bine" nu este o dovada ca medicina alopata vindeca si nici ca medicamentul este cel care vindeca. Mai exista si factorii vindecatori ca timp, eliminarea factorilor care au dus la boala, autovindecarea facuta de suflet, de Dumnezeu, schimbarea atitudinii, a credintei, etc.

Efectele medicamentelor chimice se bazeaza in principiu pe desconectarea anumitor receptori in timpul caruia anumite senzatii nu mai sunt simtite desi sunt prezente.
Este ca si cum ai taia cablul de la un senzor in timp ce factorii excitanti inca excita senzorul.

Astfel de tratamente au un efect distrugator asupra nervilor si a inregii sanatati, mai ales pe timp indelungat, indiferent de numele medicamentului, iar sansa de vindecare completa scade proportional cu durata in care s-a facut tratamentul, caci de la fiecare pastila luata sunt distrusi nenumarati nervi.

Cine se trateaza cu medicamente chimice la boli pshihice va remarca ca, chiar si dupa ani de zile nu apare vindecare completa ci ori schimbarea simptomelor, ori dependenta ori indobitocire.
De simptomele fizice declansate de efectele nocive ale medicamentelor nu mai vorbim.
Pentru cine nu are incredere in alte metode de terapie nu ramane decat solutia standard, cea mai proasta si cea mai periculoasa din toate. Asta e, fiecare doarme cum isi asterne.

Buna seara tuturor,

Pulberedestele, acum am timp sa iti raspund la intrebari.

Deci, imi cer scuze, dar vorbisem cu in psichiatru, nu psicholog.

Nu stiu exact diferenta dinte Zyprexa si Haloperidol, dar stiu ca amandoua sunt anti-psichotice, de aia m-am referit la Haloperidol. Si stiu despre Haloperidol pentru ca am luat si medicamentual ala care, la fel ca Zyprexa, m-a facut sa ma simpt complet inutil, fara nici un pic de energie. Si asta nu exagerez. Asta era efectul medicamentelor asupra mea. La altcineva, sar putea sa fie diferit, correct? Ok, mai departe...

"De unde stie ca nu au fost simptome ale bolii psihice cele relatate si ca au fost efecte adverse ale medicamentului?"

Pentru ca de fiecare data cand luam medicamentul, m-am simtit ca naiba, fara energie, si fara a putea sa pun un zambet pe fata mea sau sa simt emotii. Nu asa sunt eu. Eu sunt mai degraba deschis si mereu zambaret. Stiu ca ce simteam, sau mai bine zis ce nu simteam, era de la medicament. De asta sunt sigur.

"Doar Zyprexa v-a recomandat medicul psihiatru?"

Da doar Zyprexa, si numai dupa o singura visita de nici o jumate de ora!!! Hai sa fim seriosi, ori era psichiatru excellent, or era un tampit complet.

Halucinatiile erau auditive. Aveam conversatii intre mine si o voce in capul meu.

In orice caz, eu am venit pe siteul asta sa marturisesc ca homeopatia a avut un efect grozav asupra mea, asta tot. Si vroiam sa le arat oamenilor ca sunt si alte metode de a trata o boala decat metodele alopate daca cele alopate nu au efect sau au un efect negativ.

Fin

Mr.Nick, Scarface, ma bucur ca putem gasi o cale de dialog, totusi am si eu convingerile mele.Asta nu ne impiedica sa vorbim si sa ne confesam.
Vlad, ma bucur ca esti bine, dar n-ar strica din cand in cand sa vorbesti si cu un psihiatru, poate si cu un psiholog, daca se poate(pentru mine medicina e una singura, nu exista alternative, asta e formatia mea, medicala).
V-am promis ca voi posta ceva, o sa ma tin de cuvant, dar astazi chiar am foarte multe pe cap.
Salutari si urari de bine.

@Nick: stiam ca o sa ajungi sa studiezi homeopatia !

Cred-ma: nimic altceva natural si facut de om nu ajunge la eficienta homeopatiei ca arta de vindecare naturista, in plus de multe ori doar cateva fraze ale pacientului ajung pt. a depista remediul daca ai experienta ceea ce nu se compara cu altceva.

Materia medica nu este asa de interesanta pt. un incepator ca si o carte care descrie profilul psihologic al remediilor. Iti recomand ceva in directia asta, daca sti engleza.

Cea mai buna si chiar si ieftina carte pe care o stiu este cea scrisa de Dr. Philip Bailey.
Homeopathic Psychology: Personality Profiles of the Major Constitutional Remedies (Paperback)
by Philip Bailey

www.amazon.com/Homeopathic-Psychology-Personality-Profiles-Constitutional/dp/155643099X

A doua carte buna este :
Catherine R. Coulter: Portraits of Homoeopathic Medicines

Nu esti singurul care a inceput cu homeopatia, chiar si Eurostar s-a hotarat sa o studieze dupa ce a ramas uimit de eficienta ei !

... si chiar si eu am inceput !!!! :D :D :D
Eu, care e clar ca sunt o neavizata !!!!
Eu n-am avut si nu am probleme atat de grave. Doar o conjunctivita, cu care m-am luptat aproape patru luni turnand tot felul de colire cu antibiotic recomandate de dr oftalmolog, si de care am scapat in doar doua zile, multumita lui Scarface.
Nu vreau sa para ca il ridic in slavi. Vreau doar sa spun ca e un om deosebit, altruist, care nu cauta recunoastere, ci care vindeca efectiv, pentru un simplu "multumesc". Pe mine m-a ajutat intr-adevar.
Plus si pe alti cativa din familia mea. Normal ca am renuntat la restul medicamentelor - care m-au vindecat in timp de anumite lucruri dar au declansat altele. Deci, nu tine de teleshopping ceea ce fac acum.
Mi se pare minunat faptul ca exista pe forum oameni minunati, precum Scarface si Nick, care dau si alte solutii decat cele deja stiute. Fiecare e liber sa aleaga ceea ce-i face bine. Si fiecare poate pune in balanta, pentru el insusi, avantajele si dezavantajele unui anumit tratament. Ei nu forteaza pe nimeni sa urmeze o anumita cale. Ei doar incearca sa ajute.

V-am promis ceva legat de drepturile pacientilor cu tulburari psihice, incep astazi prima serie, urmand sa continui in fiecare zi cu cate ceva.Pacientii au drepturi, care ii feresc de "frauda si abuzuri"!Sistemul psihiatric nu este cel descris in "Zbor deasupra unui cuib de cuci", nu in timpurile noastre.Cartea si filmul sunt reusite, dar au valente artistice, asa cum e normal sa aiba.Ar mai fi cate ceva de spus despre curentul antipsihiatric american, dar alta data.
Pledoarie pentru demnitate(drepturile pacientilor cu probleme de sanatate mintala), internati:
1.Consimtamantul la tratament:
-inainte ca tu sa-ti dai acordul pentru administrarea tratamentului este nevoie ca medicul psihiatru sa-ti explice care sunt efectele secundare ale medicatiei pe care o vei primi, cat timp va dura tratamentul, daca sunt necesare analize medicale pe parcursul administrarii medicatiei si daca iti va afecta capacitatea de a munci.
-daca ti-ai dat acordul la tratament atunci medicul psihiatru iti va da un fomular pe care va trebui sa-l citesti si sa-l semnezi.
-formularul "consimtamant informat" va fi anexat la dosarul tau medical.
-acordul pe care tu il dai medicului psihiatru nu poate fi obtinut prin amenintari sau santaj.
-medicul psihiatru trebuie sa te informeze ca ai dreptul sa soliciti o a doua opinie medicala(cu alte cuvinte, ca poti sa fii vazut si de un alt medic psihiatru).
-ai dreptul pe toata perioada tratamentului sa soliciti sa vezi dosarul tau medical, mai putin in situatiile in care exista o specificatie scrisa din partea medicului tau curantcare sa ateste ca dezvaluirea informatiilor scrise ti-ar putea face rau.
2.Daca mi-am dat consimtamantul pot sa ma razgandesc?
Da-Tu sau reprezentantul tau legal(daca exista o hotarare judecatoreasca definitiva de punere sub interdictie) va puteti razgandi in orice moment, dar este intotdeauna bine sa vorbesti cu medicul tau despre asta inainte de a te decide.
Daca, dupa ce ai vorbit cu medicul tau psihiatru totusi nu esti de acord sa continui tratammentul si medicul considera ca acest lucru iti va face rau, atunci medicul trebuie sa informeze(notifice)de urgenta comisia de revizie(colegii medici si managerul spitalului) care vor decide daca ti se va continua tratamentul sau nu.
3.Cand pot alte persoane sa-si dea consimtamantul la tratamet in numele tau:
-atunci cand exista o hotarere judecatoreasca definitiva de punere sub interdictie si a fost instituita tutela-Tutorele.
-cand pacientul este minor si consimtamantul il vor da parintii sau reprezentantul legal.
In situatia in care medicul psihiatru suspecteaza existenta unui conflict de interese intre tine(pacient) si reprezentantul tau legal, este obligat sa sesizeze de urgenta parchetul pentru desemnarea unui alt reprezentant legal.

Cate ceva si despre curentul antipsihiatric, repere culturale:
Noţiunea de antipsihiatrie a fost creată de psihiatrul şi psihoterapeutul britanic David Cooper (1931-1986) într-un context clinic prilejuit în Occident de ampla mişcare de reformare a instituţiei psihiatrice tradiţionale. Pentru a fi mai bine înţeleasă, antipsihiatria nu trebuie disociată de avîntul înregistrat în epocă de psihoterapia instituţională apuseană. Dacă pe la jumătatea anilor 50 ai secolului trecut aceasta din urmă îşi propunea să modifice relaţia dintre psihoterapeut şi pacient în sensul unei alte viziuni asupra bolii psihice grave, mai liberale şi mai umaniste, antipsihiatria a militat pentru desfiinţarea instituţiei spitaliceşti ca azil şi în favoarea refomulării a însuşi conceptului de maladie mentală. Printre coriferii curentului antipsihiatric s-au numărat britanicii David Cooper, Ronald Laing şi Aaron Esterson, americanii Thomas Szasz şi Gregory Bateson, italianul Franco Bataglia etc.



Aparent, deşi a fost întotdeauna un adevărat fief al mişcărilor revoluţionare şi contestatare, Franţa nu s-a aliniat curentului antipsihiatric internaţional, dar acest lucru se explică datorită unor pricini precise: pe de o parte, imediat după război lacanismul a funcţionat ca un fel de stîngă dizidentă în domeniul psihiatriei tradiţionale, iar pe de altă parte, teoreticieni şi filosofi ca Michel Foucault, Gilles Deleuze şi Félix Guattari au practicat o critică radicală a fundamentelor sistemului azilar, în care vedeau prelungirea cinismului cu care puterea politică epurează societatea de tot ceea ce contravine modelului său de normalitate. Fără a fi propriu-zis terapeuţi, Foucault, prin lucrări ca Istoria nebuniei în epoca clasică, Naşterea clinicii, Boala mentală şi psihologia şi o parte a cursurilor ţinute la Collège de France, şi Deleuze (împreună cu Guattari), prin celebrul studiu L"™Anti-Oedipe. Capitalisme et schizophrénie, au creat o atmosferă insurgentă şi antitautoritară, orientată făţiş contra manipulărilor şi dezumanizării specifice instituţiei psihiatrice tradiţionale, aşa cum o ştim de la Pinel şi pînă la Kretschmer.

De fapt, antipsihiatria se înscrie într-un ansamblu de curente inspirate de stînga intelectuală şi democrată apuseană, precum Flower Power şi orientările pacifiste în Statele Unite, revoltele studenţeşti de la Paris şi Berlin etc. Gîndirea marxizantă lui Theodor W. Adorno şi Max Horkheimer, promotori în perioada interbelică ai teoriei critice în cadrul Institutului de Cercetări Sociale de la Frankfurt, a stat la baza ideologiei adoptate de tinerii insurgenţi şi reformatori, iar urmaşii părinţilor-fondatori, Erich Fromm şi Herbert Marcuse, au devenit în epoca postbelică liderii informali şi noii profeţi ai unei revoluţii social-politice ce s-ar fi vrut mondială.

Modificările situaţiei internaţionale pe la jumătatea anilor 50, respectiv intrarea războiului rece într-o fază mai blîndă, stabilizarea celor două mari blocuri politice, relativul boom economic mondial şi avîntul mişcărilor de eliberare din ţările Lumii a Treia s-au reflectat într-o transformare a conştiinţei civice a tineretului occidental în sensul marxizării şi al contestării vechiului sistem (capitalist şi burghez) al părinţilor, onorabili membri ai conservatoarei middle class. Sensibilitatea tinerilor s-a dovedit foarte deschisă la ideea de revoluţie socială şi politică, de pacifism internaţional şi de egalitate a şanselor în societate. Tinerii au promovat cu entuziasm proiectul de realizare a unui sistem social care să lucreze în direcţia micşorării diferenţelor de stare economică şi a ajutorării celor defavorizaţi social. Natural că tuturor acestor mişcări intelectuale şi ideologice nu le lipsea o autentică generozitate civică, precum şi o solidă componentă utopică, fapt care şi explică eşecul lor politic datorat lipsei unui pragmatism elementar. Totuşi, consecinţele luptei pentru modificarea aspectelor autoritariste ale societăţii vestice nu au fost deloc minore. Schimbările s-au înregistrat nu numai în plan politic sau instituţional, ci şi artistic. În Marea Britanie, autori ca John Wain, Allan Silitoe, John Osborne, Harold Pinter, Kingsley Amis, Arnold Wesker, John Braine, aparţinînd curentului AngryYoung Men, şi cineaşti ca Tony Richardson, Karel Reisz, Lindsay Anderson, membrii ai mişcării Free Cinema, iar în Statele Unite, scriitori ca Norman Mailer, Truman Capote, Ken Kesey, Harper Lee, J. D. Salinger ori creatori de cinema ca Mike Nichols, Milos Forman, John Schlesinger şi Hal Ashby au contestat în operele lor alienarea şi caracterul inuman caracteristice unui sistem politic în care tinerii nu se mai regăseau.

O componentă deloc neglijabilă a acestui sistem era reprezentată, în viziunea junilor frondişti, de domeniul instituţional al sănătăţii mentale. Încălcările drepturilor omului şi ale bolnavului, abuzurile abordării medicale (practicarea lobotomiei, a şocurilor electrice, a medicamentaţiei psihotrope în exces), utilizarea psihiatriei în scopul reducerii la tăcere a adversarilor politici au fost denunţate fără milă. Un roman precum Zbor deasupra unui cuib de cuci al lui Ken Kesey (excelent ecranizat de Milos Forman) a dinamitat atitudinea societăţii civile faţă de stările de lucruri nefaste din sistemul american de sănătate publică, basculînd într-o adevărată isterie antipsihiatrică. Recuperîndu-l pe disidentul psihanalist austriac Wilhelm Reich, teoreticienii antipsihiatriei şi artiştii inspiraţi de acest curent au pus accentul pe libertatea şi demnitatea inalienabile individului uman. Romanul De veghe în lanul de secară al lui J. D. Salinger întărea şi el această viziune despre libertate ca stare fundamentală a omului şi despre tinereţe ca vîrstă privilegiată a libertăţii. Iar libertatea consona în viziunea acestor artişti, psihiatrii şi ideologi cu o atitudine de o sistematică toleranţă faţă de alteritate. Evident, afecţiunea psihică şi nebunia constituiau forme reprezentative ale alterităţii radicale. Potrivit acestui nou umanism fără frontiere, a-l integra pe bolnavul mental în societate după măsuri care să i se potrivească devenise un deziderat esenţial. Viziunea antipsihiatrică asupra bolii psihice echivala cu tentativa de a transforma orizontul nebuniei într-o viziune despre lume, într-o manieră de a fi, într-un mod de trai, poate mai autentice existenţial tocmai datorită extremei libertăţi de care tulburarea sufletească părea să se bucure.

Antipsihiatrii nu au fost primii care au gîndit astfel. Înaintea lor, Arthur Rimbaud imaginase transcenderea raţiunii, iar suprarealiştii ridicaseră la rang de postulat evadarea în delir şi haos mental. Totul era gîndit din perspectiva sfidării aduse raţiunii burgheze şi raţionalităţii sistemelor occidentale de valori, considerate alienante şi înrobitoare. Teroarea normei (din care derivă punitiv "normalitatea" socială) trebuia abolită cu orice preţ. În acest front contra tabuurilor şi tradiţiei dezumanizante antipsihiatria a jucat un rol de prim plan. Dar ca orice sfidare la adresa prejudecăţilor, ea avea nevoie de o mitologie proprie. Dacă psihanaliza şi-a clădit legenda originilor pe foarte discutabilul caz al Annei O. (Bertha Pappenheim), cazul fondator al antipsihiatriei este constituit de aventura clinică a britanicei Mary Barnes, o fostă infirmieră suferind de schizofrenie care a fost tratată de antipsihiatrul Joseph Berke timp de cinci ani la Kingsley Hall Hospital din Londra, după care s-a vindecat şi a scris o carte extraordinară despre tribulaţiile regresiei psihotice (Two Accounts of a Journey through Madness). Exemplar în plan didactic, cazul Mary Barnes ilustrează fidel metodologia terapeutică gîndită de antipsihiatrii, care consta într-o abordare umanistă a bolnavului psihic, demers ce încuraja socializarea şi stimula exprimarea creatoare a subiecţilor ce pînă atunci fuseseră închişi în azile şi transformaţi în "legume" vii prin tratamente extrem de inadecvate maladiei lor. La limită, antipsihiatria nici nu vede în boala psihică o disfuncţie sau un stigmat social, ci numai o manieră diferită de a concepe viaţa, manieră determinată de presiunile deformatoare ale normei sociale. Acesta este, de fapt, progresul major pe care îl datorăm unui asemenea curent psihoterapeutic şi politico-umanist.

(Text publicat în revista Cultura)

Mr.Nick, ce ar fi daca ti-ai arunca ochii pe un site mai echilibrat?
M-am uitat pe site-ul acela, dar eu nu sunt adeptul chestiilor spectaculoase si am convingerile mele, de viata, inclusiv culturale.
Pe curand!

Nick, nu stiu daca este cazul sa-ti pierzi timpul de a convinge pe pulberedestele de altceva cand el zice ca:
"Multumesc mult domnului doctor Valentin Matei, care mi-a intarit convingerea ca medicina este SINGURA cale de a iesi din impas.."
Este mai usor de a vindeca cea mai dificila boala din lume decat a schimba convingerile ferme ale cuiva.
Pulbere: sper sa nu mai intelegi gresit : ai tot dreptul la convingerile tale. Insa si noi.

Pledoarie pentru demnitate(II)
Internarea involuntara
Medicii psihiatri pot aplica masura internarii nevoluntare, adica vei putea fi internat impotriva vointei tale numai in cazuri exceptionale.
Legea sanatatii mintale nr.487/2002 si normele de aplicare a Legii permit administrareas de urgenta a tratamentului, daca este necesar ca:
-viata pacientului sa fie salvata.
-sa reduca o suferinta pe care pacientul nu are capacitatea psihica de a o intelege.
-sa previna ca pacientul sa-si faca rau.
-sa previna pacientul sa aiba un comportament violent asupra celor din jurul sau.|
Informatii pentru tine daca ai fost internat nevoluntar conform Legii sanatatii mintale si a normelor in vigoare.
Daca te afli internat nevoluntar intr-un spital de psihiatrie inseamna ca:
-medicul psihiatru a considerat ca viata ta era pusa in pericol sau ca ai fi putut face rau unei alte persoane, din cauza problemelor de sanatate mintala de care suferi.
si/sau
-nu-ti putea fi administrat tratamentul medicamentos si problema de sanatate mintala cu atenuarea judecatii s-ar fi putut agrava.
Cine poate solicita internarea ta nevoluntara intr-un spital de psihiatrie?
-Medicul tau de familie sau medicul psihiatru;familia;reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale;reprezentantii politiei, jandarmeriei, parchetului sau pompierilor.
Toti acestia vor trebui sa certifice sub semnatura motivele si circumstantele care au stat la baza solicitarii.
Care sunt pasii pe care ii va parcurge medicul psihiatru care te-a internat nevoluntar?
-dupa ce a evoluat starea sanatatii tale medicul psihiatru iti aduce la cunostinta hotararea de a te supune unui tratament psihiatric.
-hotararea va fi adusa la cunostinta reprezentantului tau legal in termen de cel mult 72 de ore de la internare.
-o comisie de revizie formata din 2 medici psihiatri si un alt medic de alta specialitate sau un reprezentant al societatii civile vor analiza decizia de internare nevoluntara adoptata in cazul tau si o vor confirma sau infirma in termen de 72 de ore de la admiterea ta in spital.
-daca decizia de internare nevoluntara se confirma, aceeasi comisie de revizie o va reexamina in termen de maximum 15 zile.
-un reprezentant al comisieide revizie te va informa pe tine si/sau pe reprezentantul tau legal, asupra deciziei luate si o va consemna in dosarul tau medical.
-in 24 de ore de la internarea ta nevoluntara-medicul psihiatru sau un reprezentant al spitalului de psihiatrie va trimite o notificare(informare)asupra deciziei de internare nevoluntara in atentia parchetului de pe langa tribunalul din localitatea in care se afla spitalul de psihiatrie.
-daca parchetul de pe langa tribunal va considera ca internarea ta a fost nejustificata atunci va dispune o noua examinare psihiatrica de catre o alta comisie.
Ce poti face daca esti nemultumit de hotararea de internare nevoluntara?
-poti trimite o sesizare instantei judecatoresti competente.
-vei putea fi audiat de un judecator.
-daca instanta judecatoreasca competenta nu autorizeaza internarea sau retrage autorizatia ai voie sa parasesti spitalul.

Maine voi posta in legatura cu admiterea intr-un serviciu de sanatate mintala.
Materialele au fost elaborate de societatea civila, respectiv de Centrul pentru Resurse Juridice si Liga Romana pentru Sanatate Mintala, fiind mai presus de orice indoiala referitoare la un stat autoritar sau referitoare la un sistem medical psihiatric opresiv.Nu in ultimul rand, drepturile trebuie exercitate de catre pacient si monitorizate de catre societatea civila.

Credeam ca suntem oameni capabili sa intelegem un fenomen in ansamblul lui, nu doar sa afirmam imperativ ceva sau sa punem etichete fara a citi...Postarile mele se refera la lucruri reale, filtrate de mintile psihiatrilor si ale juristilor.Asta e realitatea in care traim, domnilor, ordinea juridica si morala, nu putem face abstractie de ea.Mi se pare intunecata chestia cu posedarea si exorcizarile, ar fi amuzanta daca n-ar fi atat de intunecata.Daca preferati sa fiti un fel de Che Guevara in domeniu, n-aveti decat, nu ajuta oricum.
Cititi in continuare carti cumparate de la edituri obscure si scrise de minti ratacite, ca sa aveti o baza stiintifica solida!Si bucurati-va ca fara sa faceti medicina ati ajuns vindecatori atoatestiutori.Sa va cer sa puneti "umarul" pentru o psihiatrie moderna si dreapta ar fi inutil, ati intelege pe dos, e mai simplu sa stati in carapacea obscurantismului si sa emiteti diverse lucruri care n-au nici un fel de acoperire stiintifica sau dogmatica.

Nick. gataaaaaaaaaaaaaaaaaa !!!!!!!!
Bati la o usa incuiata pentru vesnicie !
Stii... cam cand eram de varsta ta (fusei si eu, odata ! :P), am vizitat Manastirea Putna - era acolo un calugar extraordinar, din ale carui spuse mi-au ramas multe in minte, una mai presus de celelalte :
"Stramosii nostri scriau cu pene de gasca litere de aur... noi am ajuns sa scriem cu penite de aur litere de gasca".
Asta mi-a venit in minte pe cand citeam cele de mai sus. Pentru ce atatea cuvinte sforaitoare si fraze spumoase ? Mintea umana e atat de fragila si atat de sensibila ! apuca-te si nauceste-o cu xanax, rivotril, prozac etc etc etc, si gata tocanita de legume !!!

Interesante postarile tale, Pulberedestele.
Te rog sa continui sa postezi!

Pledoarie pentru demnitate(III)
Admiterea intr-un serviciu de sanatate mintala.
-scopul internarii tale poate fi numai din motive medicale, adica pentru a fi diagnosticat/a si pentru a primi tratament.
-la internare, personalul medical si asistentul social te vor informa asupra drepturilor pe care le ai in institutie.
-la cererea ta informatiile pot fi date unui membru al familiei, prieten, coleg sau reprezentantului tau legal.
-internarea (voluntara) se aplica in acelasi mod ca si primirea in orice alt serviciu medical si pentru orice alta boala.
-externarea se poate face la cerere, in orice moment, cu exceptia cazului in care sunt intrunite conditiile care justifica mentinerea internarii impotriva vointei tale.
Lucruri pe care sa ti le amintesti.
-privarea de libertate a unei persoane este un act deosebit de important si de aceea medicii psihiatri sunt obligati sa informeze parchetul asupra deciziei de internare nevoluntara.
-faptul ca un procuror sau un judecator va analiza dosarul tau medical sau motivele pentru care te afli internat impotriva vointei tale este un demers pentru a te proteja impotriva unor eventuale abuzuri.
-imediat ce starea sanatatii tale se va imbunatati medicul curant iti va permite sa parasesti spitalul.
-daca ai orice intrebari sau nelamuriri despre tratament stai de vorba cu medicul tau psihiatru.
-in cazurile de urgenta regulile de obtinere a consimtamantului informat nu se mai aplica.
Pe toata perioada internarii ai voie:
-sa ai acces la dosarul tau medical.
-sa utilizezi telefonul sau mijloacele de corespondenta personala.
-sa iti contactezi familia, un prieten, coleg sau reprezentantul legal.
-sa contactezi un avocat.
-sa trimiti sesizari catre managerul de spital daca esti nemultumit de modul in care esti tratat si ingrijit.
-sa votezi, sa citesti presa, sa primesti informatii asupra regulamentului intern de functionare al spitalului, -sa semnezi acte in numele tau.