Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Pentru DORINA
Din adancul sufletului iti doresc ca anii ce se scurg sa treaca precum razele soarelui mangaie o trestie umeda si batuta de vant, precum iubirea alina sufletele suferinde. Sa fii fericita si mereu insotita de cei care merita sa te iubeasca.
LA MULTI ANI!
POOOP gasca mea cea TOCaita

Buna dimineata Copii!
Lumi multumesc din suflet, se vede ca ai un suflet foarte sensibil, aceleasi lucruri ti le doresc tie si voua tuturor fiindca cu totii avem mare nevoie de toate astea :liniste, intelegere, si zile fericite!
Ziua mea de ieri la mare a fost. pacat ca sint cuvintele atit de mici sa o descrie!
M-am simtit inconjurata de atita dragoste din partea alor mei.offfff...VREAU SA FIU SANATOSA sa le pot da la toti ai mei dragostea, ajutorul si intelegerea mea pe care O MERITA din plin toti:si sotul meu si copii mei!
Sper ca noi toti sa gasim in mintea noastra ravasita citeodata, PUTEREA sa IESIM LA LUMINA!!!
Sint sigura ca impreuna vom reusi asta, si daca vom reusi sa ii scoatem si pe altii din zbaterea si nesiguranta acestei boli atit de nedrepte atunci inseamna ca am avut de ce sa traim pe lumea asta in afara de trairile noastre personale!
Sa aveti o zi frumoasa si plina de senin in suflet!
Va pupik pe toti!

Buna dimineata tuturor,
Dorina ma bucur ca te-ai simtit bine la mare si sper ca ai mai lasat un pic din TOC acolo. Si subscriu total la ceea ce ai spus tu foarte frumos mai sus.

Ma bucur ca te-ai distrat la mare Dorina si la fel ca Andrei iti doresc sa fi uitat din TOC acolo.
Ehee dar gasca mea cea cu TOC inca nu si-a facut aparitia si sper ca fiecare sa se fi trezit bine dispusi(e). Cel MAI BINE ca ziua de azi sa fie o zi de relaxare totala pentru fiecare

Va pup pe toti. Am revenit si noi de la mare, din pacate cu copilul vomitand si cu kk-tul la cur garla. Asa, ca sa ne priasca. A fost bine ca am mai schimbat aerul, mie imi place la mare mult dar sunt cam obosita. Nu am dormit noaptea prea bine si in timpul zilei alergam dupa copil. E, asta e, bine ca pot alerga si bine ca am copil.
TOC-ul are crizele lui, aseara cand a trebuit sa dorm cu copilul ca e bolnav a fost naspa dar pana la urma m-a biruit oboseala. Slava Domnului!

Buna, dragilor!

Iarasi scriu tirziu insa in timpul saptaminii imi este practic imposibil sa intru pe Net.. cu doi copii si un serviciu aproape cu norma intreaga (de unde nici nu se pune problema sa ma conectez sau sa mai si sciu pe forum..!). Acesta este si motivul pentru care am sa va rog sa imi scuzati intirzierea, sper sa ma intelegeti..
Altfel, Andrei - multumesc pentru sfaturi, asa cum ii multumesc si Dorinei (esti o super-luptatoare!) si lui Prozac si, in general, tuturor.
Stiu ca medicamentele pot da dependenta asta imi da retineri oarecum, dar nu suficient de multe incit sa ma impiedice sa le iau. Ce ma impiedica pe mine sa incep medicatia sint - am spus-o si o mai spun - efectele secundare pe care le-am avut pina acum.. de la iritatii pe piele (ca asta pina acum am uitat sa o spun), pina la slabire brusca si rapida (asta mi se pare ca mi-a dat-o Fluoxetina sau Paroxetina, nu imi mai amintesc exact, oricum stiu ca era unul din astea doua, medicament care, de altfel, se recomanda si in bulimima nervoasa.. de aici si efectul de slabire..) - dar nu au fost astea cele mai "de cosmar" efecte.. hehe.. daca ar fi fost doar astea as si fost o fericita! Stari de anxietate accentuate, tremur, senzatia de lipsa de gravitatie sau de plutit pe nori, presiune intercraniana mare, instabilitate motorie, intepaturi ale corpului etc. In fine, nu mai reiau povestea ca m-am saturat eu de ea..! Dar cu asta, Prozac, sper ca intelegi de unde vin retinerile mele vis-a-vis de medicamente.

Ca stare generala, am trecut de perioada gindurilor care imi crapau capul..adica inca le mai am dar - acum - nu le mai constientizez atit de mult si incerc din rasputeri sa nu dau importanta fiecarui gind pe care il produce mintea mea.. deocamdata am o perioada in care se pare ca am reusit..l Dar stiu ca perioada asta va trece, ca voi reveni probabil la cea a gindurilor datatoare de dureri de cap, pentru ca am observat ca chestia asta e ciclica.. Acum am revenit la starile de anxietate - ieri am avut una, azi aproape ca incepuse sa-si arate coltii alta insa mi-am luat repede jumatatea de Alprazolam si a trecut.

Si ca sa revin la ce spunea Andrei, ma sperie dependenta pe care o dau medicamentele insa ma sperie si ideea de a ajunge o nevrotica (sau, mai rau, o schizofrenica) internata la psihiatrie, departe de ai mei, incapabila de a-mi ingriji copiii si de a-i vedea crescind, ma sperie ideea ca lor sa le fie rusine cu o mama nebuna. Suna deprimant sau poate suna chiar patetic, nu am idee, insa aceasta este teama vietii mele.. de a nu deveni, peste citiva ani, ceea ce tocmai am descris..
Si ca tot vorbesc de temeri, Dorina, articolul pe care l-ai postat, cu solutiile pt TOC, in care se vorbea ca ultima posibilitate de vindecare sau ameliorare de operatia pe creier - m-a demoralizat si mai mult. Stiu ca intentiile tale au fost bune, nu am nici cea mai mica indoiala, insa faptul ca deocamdata pastilele pe mine nu m-au ajutat ma face sa-mi pun intrebarea daca nu cumva operatia ar fi solutia potrivita mie. Inca mai spun ca trebuie sa continui sa incerc alte tratamente.. inca mai spun ca nu, sper ca nu.

In fine.. stiu ca acesta e un grup de suport si de aceea se presupune ca asa cum voi ma sustineti pe mine, direct sau indirect (prin optimismul mesajelor voastre) asa ar trebui sa ridic si eu moralul grupului, cit de cit. Imi cer scuze daca nu reusesc citeodata.. asa cum ati observat nu dau detalii despre ruminatiile mele, despre compulsiile si ritualurile mele (asta ar mai lipsi!) ci incerc sa mentin dialogul in idei generale..

Si ca sa inchei intr-o nota cit de cit mai optimista, as propune ca pe viitorul site care ne este dedicat (TOCaitilor) si pe care il pregateste Andrei (felicitari pentru voluntariat!:) ) sa avem si o "rubrica", categorie, numiti-o cum vreti voi, de genul "poanta saptaminii/zilei" sau citatul zilei.. in fine, un gind, o idee, o gluma chiar care sa ne scoata din latura negativa a TOC-lui si care sa il faca pe vizitatorul site-lui sa plece cu un zimbet in coltul gurii.. E doar o idee.. ce ziceti?
Eu tocmai am gasit doua chestii dragute:
"Face the sun, and the shadows will fall behind you." (Stai cu fata la soare si umbrele vor cadea in spatele tau)
si o glumita pe care eu am luat-o ca o autoironie la adresa noastra, a tuturor TOCaitilor si nicidecum ca o ofensa (si sper ca si voi sa o interpretati la fel pentru ca nu e in intentia mea de a jigni pe cineva.. nu am nici un motiv mai ales ca si eu fac parte din grupul suferinzilor de TOC):
"How can you tell if theres an OCDer attending a Catholic church?... There is soap near the Holy Water!"
("Cum iti dai seama ca un TOCait asista la slujba bisericii catolice?.. Linga Sfinta Apa se afla un sapun!").

Va pup si un weekend plin de Dumnezeu si de liniste!
Malina.

Malina sa stii ca nu esti prima persoana care pateste asa ceva de la medicamente. Eu am citit mult pe net despre chestia asta si foarte multa lume spunea ca uneori tratamentul e mai rau ca boala in sine. Din cauza asta eu am mari retineri in ceea ce priveste medicamentele si am incercat o alta abordare. Ceai de sunatoare, multa miscare (va recomand cu caldura sa faceti fitness sau sa alergati de cate ori aveti timp), si doar in momentele mai grele iau SedatifPc care e natural si nu are nici un efect secundar (cel putin eu nu am simtit vreunul). In ceea ce priveste operatia eu zic ca nu e cazul sa faci asa ceva mai ales ca nu s-a demonstrat ca te vindeca de TOC. Nu vreau sa te descurajez, dar operatiile pe creier sunt foarte periculoase, pentru ca poti sa o sfarsesti mai rau decat erai la inceput. Eu raman la parerea ca vindecarea sta in primul rand in noi (stiu ca pare teorie dar asta e adevarul). Nu privi medicamentele decat cel mult ca pe unul dintre multele mijloace de a te vindeca. Iar convingerea mea este ca absolut toti ne vom face bine, cu conditia sa ne preocupam de problema asta pana ii dam de capat.

Ideea ta cu "Poanta zilei/saptamanii" e Excelenta. O se le pun chiar pe prima pagina. Si nu iti face probleme, nu se supara numeni. Toti avem simtul umorului, plus ca autoironia e foarte sanatoasa si deabia ne mai scoate din melodrama pe care ne-o creem singuri zi de zi. Mutumesc pentru idee :-).

Cata, bine ai venit. Ce a patit copilul?. Poate o fi mancat ceva naspa si a facut toxiinfectie alimentara. Nu stiu zic si eu.

Buna Malina si bine te-ai intors printre noi!
Articolul acela nu la-m postat eu ci Lumi, dar nu are asta importanta fiindca a fost de ajutor sa stim cam ce efect au medicamentele si doar atit!
Important este sa nu mai gindesti negativ si sa nu gindesti asa despre viitor!
TE ROG MULT, MULT sa cauti filmul The Secret!I TE ROG!!!
Iti va expica la un mod foarte simplu (e un documentar) cum functioneaza mintea umana si cum iti poti face viitorul asa cum il vrei tu!
Stiu ca este greu de crezut cind suferi de o asemenea boala ca mintea ta poate face minuni dar POATE!
Stiai ca au fost oameni care s-au vindecat de cancer fara medicamente ???
Doar cu puterea vointei lor???
TE ROG uite-te la filmul ala si nu iti da voie sa iti faci un viitor altfel decit FRUMOS fiindca POTI!!!
Pentru copii tai, pentru familia ta si pentru tine in primul rind!!!
Sa ai o zi frumoasa si plina de INCREDERE in tine iti doresc!
Si astept sa-mi spui daca ai vazut filmul si ce impresie ti-a facut ok???

Salutare tuturor, din nou!

Tocmai am dormit vreo ora jumate si ma simt grozav: linistita, senina, in fine odihnita si plina de inspiratie..

Dorina,
Multumesc, ca intotdeauna, pentru incurajari si.. La Multi Ani! Stiu ca e cam tirziu, din pacate eu mai mereu intirzii, in general vorbind, dar.. "mai bine mai tirziu decit niciodata". Sa fii sanatoasa, fericita si optimista toata viata ta!
Cit despre articol, scuze pentru confuzia facuta.. imi cer scuze si fata de Lumi pentru "decaderea" din drepturile de.. postator ar articolului :)..
Am cautat The Secret pe You Tube si printre gramezile de filme si videouri care se numesc The Secret, am gasit un film care se numeste The Secret to Success ("Failure - the secret to success").. nu stiu daca e asta.. daca ai putea sa-mi dai linkul direct catre film ar fi grozav.

Andrei, spui ca ai citit despre persoane care nu au tolerat sau nu tolereaza antidepresivele. Ai citit cumva si ce varianta au ales ele..? (naturista etc.)
Nu cred ca v-am spus (si daca da - imi cer scuze pentru repetitie) - mie medicul mi-a zis ca daca nu tolerez medicatia si daca gindurile sint suportabile (mai mult sau mai putin.. pt ca, referindu-ma la TOC si la anxietate, am perioade in care ma simt atit de bine incit ai spune ca eu nu am avut niciodata nici o problema de genul asta..si am perioade super nasoale) "ce-ar fi daca as trata numai anxietatea si as lasa TOC-ul in pace.. daca tot nu ma deranjeaza f. tare??". In principiu, daca nu ar fi durerile de cap pe care nu stiu de ce dar am senzatia ca le am de la ginduri si nu de la anxietate, nu as avea nimic impotriva.. dar, iarasi, TOC-ul netratat nu poate degenera in altceva mai urit?? Medicul meu spune ca nu.. Pe Net am citit ca persoanele cu TOC au riscul mai crescut de a deveni schizofrenice.. Ce parere ai?

O duminica frumoasa - (cit a mai ramas) si o saptamina usoara!

Malina
Multumesc pentru urari si ramii increzatoare in tine!Cam asta e secretul de si e greu (vad asta pe pielea mea ) nu este imposibil! :)

Daca nu il gasesti, vedem cum facem sa ti-l trimit eu cumva, fiindca eu il am inca, desi l-am vazut acum un an, dar mi s-a parut incredibil de destept si iti da foarte mare incredere in tine, de aceea l-am pastrat!
O seara frumoasa si linistita va doresc copii!

Mneata dragii mei,

Eu sunt bine, am avut in week-end momente bune si foarte bune, dar in principiu a fost un week-end okei.
Cata, sanatate puiului tau. Se intampla frecvent lucrul asta la marea noastra. Acu doia ani, am patit-o la fel, si cu copilul si cu sotul. Mda, copilul a fost cum a fost, da barbatu-meu...un plangacios si-un vaicaret.
A trebuit sa am grija de el mai abitir ca de copil. Solutia a fost sa le dau medicatie anti-diareica si orez pina li se fac ochi mici ca de chinezi, nah.
Intr-o sapatamana trecusera in extrema ailalta..erau constipati.

Dorina, ma bucur bre ca avusasi un week-end superb la mare. Deci, tragem concluzia ca avem toate motivele din lume sa luptam cu boala, caci suntem inconjurati de fiinte care ne iubesc mult si neconditionat! Si evident si noi ii iubim la fel sau chiar mai mult.
Andrei, da musai sa avem o sectioune a forumului pe site-ul tau in care sa discutam si altceva si de ce nu poante, glumite, pe seama tocului. Musai!

Lumi, sa ne traiesti, esti o persoana cumnsecade:)
Malina, din cati dr am intrebat eu si cat am citit pe net, TOC NU se transforma in altceva, gen schizofrenie sau alta boala mai grava. Asta a fost fobia mea la inceputul bolii, eram sigura ca voi inebuni, no uite ca trecura ani buni si nebuna nu sunt. Sunt anxioasa, tocaita, depresiva, dar nebuna nu!
Deci, nu!
Poate insa sa fie insotita de depresie majora si asta e destul de serios pentru ca si depresia e o boala rea, dar se poate trata cu succes.
Acu, eu ti-am mai zis, ai doua variante:
1 sa incerci preparate bine studiate gen remotiv sau htp (precursor al serotoninei) si sa continui tratamentul pentru anxietate dat de medic (dar NU antidepresive caci e risc crescut de sindrom serotonergic care uneori poate fi fatal)
2 sa-l intrebi pe dr daca exista pe piata Prozac sub forma de sirop(pentru copii) si poti incepe cu doze mici, mici de la 1 gram/zi/ Inchipuieti ca e mica cantitatea pentru un adult. Am vazut de multe ori pe site-uri din afara acest gen de sfat dat de medici competenti.
Cu operatia pe creier, sa te linistesc si aici, se pare ca TOC e mai mult o boala biologica decat psihica asa cum se credea, pentru ca se observa activitati intense in anumite portiuni ale creierului la scanare.
Asaadar, spune-mi si mie care e diferenta intre deficit de insulina sau deficit de neurotransmitatori? Eu zic ca nici-una!
Se aplica aceasta in trecut la pacientii rezistenti la medicatia conventionala dupa un protocol foarte sever urmat. Ulterior aceasta interventie este considerata foarte invaziva si se opteaza pentru DBS care este considerata non-invaziva si cu rezultate foarte bune.
Asadar, eu zic ca sunt suficiente sperante sa credem ca va fi bine in viitor!
Va pup:)

Buna dragii mei!
Malina no problem, nui nimic in daca mai "confundat" oricum la cati scriem aici...suntem destui. Mi se pare sau esti agitata? Nu tre sa fii asa, din contra cu toate ca TOCUL asta afurisit nu ne da pace tre sa fim optimisti ca va fi mai bine. Si daca nu poti scrie prea des pe forum noi te intelegem.
Se pare ca si altcineva s-a intore de la mare -Bine ai revenit printre noi Cata siustin ideea lui Andrei, e posibil ca, copilul tau sa se fi facut toxinfectie alimentara pentru ca, cunosc cazuri. Lasa csa va fi bine copii intotdeauna se refac cel mi repede daca nu s-a refacut deja.
Prozac tu esti cea cumsecade pentru simplul fapt ca ai deschis acest topic.
Andrei e cel care ne da informatii despre medicamente. Nui asa fetelor ca faptul ca avem un baiat printre noi ne este util?
Ah era s-o uit pe Dorina ma bucur sincer ptr tine c-ai avut o aniversare perfecta si lasa c-o sa mai ai parte.
Si sa povestesc ceva: ca in fiecare duminica am fost cu rudele la picnic si am avut parte de ceva aparte sazicem asa. Am avut ocazia sa vad un botez mai specialal adultilor. Nu stiu ce religie erau dar cei pe care ii botezau erau in imbracati in alb iar preotii ceor fi fost unii in bleu altii in albastru inchis ii botezau dandui pe spate in apa (Siret).Cu toate ca cei botezati erau tigani nu puteai sa vezi eleganta lor si felul cum se comportau in aceasta zi de duminica. As fi tare curioasa sa aflu ce religie erau.
pooop gasca

Hello gasca!

Eu sunt cu anxietatea care ma calareste, imi invarte capul in toate partile si-mi contrateaza muschii. A, ma mai doare si stomacul! He He!
Ieri PP era amarat, de altfel de amarat de cateva zile din pricinta afacerii pentru ca in timp de criza, exista ca la toata lumea riscul sa dea faliment. Ii inteleg angoasa... il vad cu ochii atintiti in perete, cu privirea fixa si incercanata... nu e in stare sa faca nimic. Simt cat de tare il apasa si mi-e mila de el... Si il intrebam: simti asta si asta si asta? Si el: da, si da si da. Si atunci i-am zis: eu asa traiesc in fiecare zi!!!! Baga-mi-as picioarele in toata povestea asta.

Cine zicea de chirurgie? Pai daca ar fi ok, prima m-as duce sa inlature bucatica aia care imi provoaca atata suferinta... Eu habar n-am cum e cu chirurgia in cazul TOC, dar daca se face sper ca intr-o buna zi sa aiba rezultate excelente!

Dorina, ma bucur mult ca ti-a fost bine la mare. Pasii sunt mici, dar siguri in recuperarea din chestia asta. Bravo! Bravo!
Vorbeai de The Secret. Scuza-ma, te rog, voi face o precizare pentru cei care au ruminatii obsesive vis-a-vis de gandirile lor, pentru cei care au anxietate pe tema: gandesc asta, deci o sa se intample. Sau: nu gandesc suficient de pozitiv si d-aia imi e rau! Si asa mai departe...
Pentru lumea care se regaseste in schemele astea, The Secret poate sa produca si mai multa anxietate. Eu l-am vazut chiar intr-o perioada dificila si am crezut ca mor gandindu-ma ca ororile alea de-mi treceau prin cap ar putea sa se adevereasca. Scuze inca o data Dorina. E posibil ca pe unii ca ii ajute filmul, dar cum suntem multi cu scheme fix pe ganduri, am simtit nevoia sa fac aceasta precizare.
Multumesc pentru cuvintele de apreciere vis-a-vis de Povestea de TOC; Ma gandeam ca facem un brain storming :-) Si ceea ce ai scris tu e adevarat si plin de intelepciune.

In ceea ce priveste ganditul pozitiv, eu am inceput sa am intoleranta la ideea asta. Adica sunt obsedata nu cumva sa gandesc rau... Eu cred ca trebuie sa gandim asa cum gandim, e ok sa-ti treaca idei naspa prin cap. Noi asta am uitat... ca e ok sa ai ganduri care nu sunt suta la suta ortodoxe... Tot fortandu-ma sa fiu "pozitive" am ajuns in capcana: nu sunt destul de positive! Si ma uit la sora-mea care isi baga in aia si-n ailalta de toate si spun: bre, eram si eu odata asa. Si nici nu ma traznea, nici nu mi se intamplau mari nenorociri...

Cata, ce face pui?

Prozac, te simt pe val! O mana si la mine?

Gege, ma bucur tare mult ca esti bine si ca ne putem ajuta si incuraja unii pe altii...

Andrei, apropos de medicamente. eu iau Cipralex de vreo luna, am si momente foarte ok. In care ma intreb: da eu sunt ok? :-) Sper sa vad rezultate cat mai bune pe viitor. Oricum, cumulul motivelor pt care sunt amarata e destul de mare, asa ca ar fi injust sa dau vina pe pastila ca nu merge ca trenul cand eu in viata de zi cu zi dau faliment, barbatul nu doarme ca tot aia crede ca o sa i se intample si nu am de niciunele. Dar astept sa treaca si sa ma bucur de lucruri mici: un film, barnza cu rosii la pranz, o haina pe care o asortez intr-un fel si-mi place. catelul care doarme ca un porc in locul lui PP incercand sa demonstreze ca el e seful.
Asa, ideea mea era urmatoarea: orice medicatie antidepresiva ti se da, trebuie data in trepte. Eu am facut cea mai cumplita criza de anxietate din viata mea acum vreo 6 ani dupa ce un debil mi-a dat Zoloft, doza normala din prima si cand i-am spus ca imi e rau, mi-a marit doza si atunci am crezut ca mor!!!!!! De atunci am o schema cu care ma bat si in ziua de azi, din noaptea aia. Din pacate, nu m-a gasit nimeni care sa ma ia de manata atunci si sa-mi zica: uite, asta ai, nu esti nebuna, asta ti s-a intamplat si stai cumintica ca trece. Asta e.
Malina, nu dispera. Tu iei ceva din categoria benzo? Mitul ca dau dependenta e un mit. In dozele in care iau eu e chiar de rasul curcilor sa ma plang de vreo dependenta si ma ajuta mult in perioadele grele.

Va pup dulce ca ma duc sa-mi cumpar: legume proaspete de la piata, salam si branza. Mmmm.

Eu cand am pomenit de filmul The Secret am spus ca nu trebuie luat de bun tot ce se spune acolo. Intradevar daca ajungi cumva sa crezi ca e suficient sa te gandesti la ceva si acel lucru se va intampla, ai o mare problema. Daca mai ai si TOC esti in rahat total, pentru ca toti stim ce ganduri avem. Un gand sau o idee nu se poate transforma in realitate doar pentru simplu fapt ca il avem, chiar daca il repetam ca o mantra de un milion de ori. Din filmul respectiv trebuie retinut doar faptul ca e bine sa ai o atitudine optimista si pozitiva si nimic mai mult. Posibilitatea ca un gand sa se transforme in realitate, de capul lui (fara ca noi sa actionam la nivel fizic), este la fel de mare ca posibilitatea sa mutam un pahar din loc doar cu puterea mintii. Daca reuseste cineva sa ma anunte si pe mine.

Buna dimineata tuturor!
Da Andrei ai dreptate si este o buna specificare ceea legata de filmul "The Secret"!
Eu nu l-am vazut de curind ci acum un an, si este bine de stiut (am mai facut specificarea asta intr-un post cred) de ce gindirea pozitiva are de un milon de ori mai multe sanse de a deveni reala decit cea negativa:
natura in tot ce nseamna ea este PERFECTA si nu putea sa fac OMUL imperfect!
Noi ne facem rau de unii singuri, fara sa vrem sau fara sa ne dam seama, prin felul in care traim(poate nu ne odihnim suficient, poate nu mincam bine, poate ne consumam pentru lucruri fara importanta, dastaea) si atunci chiar daca noi gresim, natura sau Dumnezeu a pus bariere si remedii pentru a ne ajuta!
De aceea incarcatura gindurilor pozitive este enorma cu conditia ca CREDEM ca PUTEM sa realizam ceea ce ne propunem pe cind gindurile negative au o incarcatura emotionala foarte slaba care poate fi anulata prin gindire pozitiva!
Intrdevar nu este specificat asta in film, am gasit aceste explicatii in alta parte in cartea lui Iordache Bota despre care v-am mai spus!
Deci singurul lucru care este de facut este sa CREDEM in noi, sa CREDEM ca putem fi SANATOSI si FERICITI si restul va veni de la sine!
Gindurile negative specifice acestei nenorocite de boli pot fi anulate prin ginduri frumoase legate de dorintele noastre!
Nu e usor, dar nici imposibil!
Este o LUPTA pe care TREBUIE sa o cistigam noi, nu boala care, ca oricare alta boala se poate vindeca!
Sa aveti o zi frumoasa va doresc copii!

Mneata, mneata
Da, sunt pe val si iau pe toata lumea dupa mine:))

Prozac, hai ca ma urcai si eu pe val! Aseara facui multa trebuta prin casuta si ma relaxai. Mi-am scris in jurnalul de seara argumentele privind schemele de anxietate pe care le am si, duse logic, devin ilogice. Doar ca obosita si anxioasa fiind imi era greu sa fac exercitiul "hai sa vedem cat de adevarata e povestea asta care iti trece prin cap".
Pe mine ma relaxeaza sa calc si cred ca am calcat vreo trei ore. Ati mai pomenit asa ceva? Parca eram cu salteaua mea roz bombon pe turcoazul Mediteranei.

Andrei, superb punctat ce trebuie retinut din The Secret.

Dorina, e o mare diferenta intre ganduri necative si ruminatie obsisiva. Uite, ex. de ganduri negative pe care le-am avut azi: partenerul meu e un mare porc ca nu a venit nici in dimineata asta la intalnire si si-a tampit de cap angajatii din celelalte firme cu acest comportament. E un porc si un nesimtit si as vrea sa-i dau cu ceva in cap. Astea sunt ganduri vis-a-vis de ala pt care n-am absolut nici un sentiment aiurea.

Ex. de ruminatie obsiesiva: eu nu mai cred in Dumezeu asa cum credeam odata si asta inseamna ca sunt o nemercina.

Diferenta dintre cele doua: primul e un gand, al doilea, tot un gand, atrage dupa el alte ganduri iar asta se transforma in ruminatie obsesiva. Compulsiile mele sunt mentale, deci voi incerca sa inlatur teama pe care mi-o provoaca consecinta necredintei mele cu alte ganduri.

Asadar si prin urmare: gandurile noastre produc un efect atata timp cat si facem ceva. Daca noi credem ca putem fi sanatosi trebuie sa si facem ceva in sensul asta: luam medicamente, facem exercitiile pe care le stim cu totii: expunere si nebagat in seama ruminatia obsesiva. IN NICI UN CAZ, lumea care are TOC cu compulsii mentale nu are ca solutie anularea gandurilor care produc anxietate.
Eu asta am si am compulsii mentale. Din cauza lor mintea mea e intr-un continuu foc de anulare, de gasire de explicatii. Daca cei cu frica de virusi se spala pe maini, eu ma gandesc mereu asa incat mintea imi e ocuoata numai cu asta.

Fac o precizare pentru suferinzii de toc: Tulburarea Obsesiv Compulsiva are doua parti: obsesia si compulsia. Impreuna creeaza un iad. Atentie la compulsie=ritualuri de anulare: ele poat fi si mentale!

Dorina, sa ma ierti ca nu vreau sa te combat sau sa te fac sa te simti prost. Suferind eu insami de obsesia asta ca nu sunt destul de pozitiva, nu gandesc destul de nu stiu cum, mi-am dat seama ca multi dintre oamenii cu TOC au fix aceleasi ganduri ca si mine.
E frumos sa fii optimist. Intre optimism si obsesia de a fi optimist de o mare prapastie.

Va pup dulce pe toti!

Dorina,
Eu am inteles punctul tau de vedere si sunt de acord cu tine. Chestia e ca unii oameni ar putea interpreta gresit ce ai spus tu acolo. Pentru ei am facut precizarea respectiva, nu am vrut sa te contrazic pe tine.
Stiu ca multi si-au cam pierdut speranta, dar eu sunt convins ca noi o sa castigam. Ca ne-am luat-o destul de la TOC, e momentul sa o mai ia si el de la noi. Preferabil definitiv.

Hello Andrei, tu ce mai faci? Ziceai ca esti cam zapacit :-) Cand va fi site-ul online?
Eu pe la birou, tragand de un fir de par. Cand la propriu, cand la figurat... Pun la punct un nou proiect inainte sa declar falimentul pe firma pe care o am acum si inainte sa plec si din echipa de acum. Grele vremuri :-)

Dorina, am uitat sa te intreb cum te simti? Inca o data, cu tot dragul, sa nu-mi iei in nume de rau comentariile. Nu ating decat ideea ca TOC-ul este o boala a vinovatiei exagerate, iar capcana in care cadem e ca "nu ne straduim destul de mult". Eu am cazut adesea in ea si acum o cunosc.

Am terminat siteul, dar as vrea sa va uitati si voi un pic pe el inainte sa-l punem online. Deocamdata e in calculatorul de acasa si o sa pun aici maine dimineata (la pranz cel tarziu) un link catre el. Vreau sa va rog sa-l fortati la maxim, daca sunt probleme sa apara acum. Daca totul e ok il punem saptamana viitoare.
Pana la urma la Despre Noi am pus textul lui Sophie, al Dorinei si ceva de la mine.

Mai vreau sa va rog sa va gandti la un nume.

Buna seara dragii mei!
Nu iau nimanui nimic in nume de rau!
Incercam doar sa va ridic moralul si sa va impartasesc ceva din ceea ce ma ajuta pe mine, adica gindirea pozitiva!Cel putin pina acum m-a ajutat!
Nu intru in detalii medicale findca nu le stiu sau ce poate genera un anume mod de a gindi!
Imi pare rau daca am reusit sa fac pe cineva sa gindeasca altfel decit pozitiv, fiindca asta a fost intentia mea!
Sophie multumesc de intrebare, ma simt mult mai bine (asta nu inseamna ca TOC-ul m-a parasit definitiv, mai da tircoale) insa ma gindesc cu groza ca luni incep serviciul si va trebui sa fac fata situatiei singura!!!!
Sper si imi doresc din tot sufletul sa gasesc resurse sa depsesc si momentul asta si sa imi reintru in normal!
Andrei PAREA MEA este ca "comunitateatoc.ro" este cel mai la obiect!
Asta este parerea mea, dar este bine ca si ceilalti sa isi spuna parerea si tu sa concluzionezi cum ar fi mai bine!
Sa aveti o seara frumoasa si linistita va doresc la toti!

SALGASCA MEA DE TOC! Andrei cred ca COMUNITATEA TOC este numele care ne reprezinta.
Draga Dorina nu tre sa te simti speriata( ooo daca revine TOCUL) tre sa traiesti momentul si sa te bucuri la maxim de el.
A revenit si Sophie printre noi, iti doresc ca TOCUL sa nu-ti dea tarcoale ca el e precum ala care-si baga cxoada.

Buna dimieata,

Cu toate ca functioneaza pe orice browser cel mai bine se vede pe Internet Explorer 7 sau mai nou. Pe versiunile mai vechi functioneaza corect dar in unele sectiuni strica paginatia.
Spuneti-mi si mie cum vi se pare.
In legatura cu numele daca nu are nimeni alta parere.

Hei copii! Ma uit pe site si va spun si eu impresii.

Tocul e tacut. Altfel, sunt cam varza. Conflict cu PP si insomnie. M-am saturat sa gasesc scuze unui egoist. De data asta n-am mai plans pana la epuizare. Dar sunt obosita. Sunt sigura ca vor aparea solutii.

Dorina, teama ta e aceeasi pe la toata lumea si creeaza anxietate. Daca se va intampla x? Eu una sunt sigura ca ziua va fi mult mai buna decat te astepti. Asa e mecanismul acestei tulburari de anxietate.
Ma bucur ca The Secret te-a ajutat; Fiecare are parghiile lui si solutiile proprii. Inca o data, precizarea mea a fost facuta catre cei cu obsesii pe ganduri care s-ar putea materializa doar pentru ca e chinul vietii lor :-)

Lumi, ma amuza comentariul tau!

Va pup si ma uit pe site!

Salutare si de la mine,
Ma bucur ca atmosfera aici e ok.
Dorina, eu sunt cam ca Sophie, imi este foarte greu sa gandesc pozitiv. Sincer, ma screm s-o fac, mai ales atunci cand sunt sub val (asa zicem noi cand ne e rau).
Nu stiu, cred ca patternul asta de gandire s-a format de-a lungul muuultor ani si e tare greu de dezvatat acu la maturitate.
Mai usor mi-a fost sa invat ideea "ei, las ca trece!" si de cate ori imi e rau imi repet lucrul asta. Unoeri imi trece, alteori mai greu.
Insa e fantastic daca reusesti sa ai gandire pozitiva, sansele de vindecare sunt mult mai mari, parerea mea.
Cu denumirea site-ului, mi-este indiferent, puteti sa-i ziceti cum doriti, mai mult ma intereseaza continutul si supportul reciproc al suferinzilor. Cand am gandit acest topic, m-am gandit asa: mai uite de multe ori te apuca raul si n-ai cui sa spui.
Doctorul, nah nu poti sa-l suni de cate ori ti-e rau, partenerul de viata chiar daca e supportiv se mai si satura sau varianta cealalta, nu intelege.
Si fiind intr-o perioada in care Prozacul din nu-sh ce motive a incercat sa mai functioneze, aveam stari de rau destul de dese si am zis: ce-ar fi sa deschid un astfel de grup?! Poate mai sunt si altii ca mine si n-au cui sa spuna oful.
Chiar daca doar spui ce te doare, uneori conteaza atat de mult, stii ca nu esti singur, suferinta nu te mai apasa asa tare ca atunci cand suferi in tacere, nu-i asa?

Azi avusai mult de lucru si sunt zob. Din doua motive: unu ca am muncit cam fara spor si doi, n-am facut nimic creeativ, a trebuit sa deslusesc ce au "creeat" altii.
Cred ca imi era mult mai usor daca curatam la buda dupa ei, decat sa determin niste sume...create din burta!
In concluziune, sunt franta si mai am o gramada de stat la munca.
Si mai vreau concediu...mult!
A fost asa de bine in concediu...nemaipomenit!
Va las ca deja visez...
Pup gasca!

Hei, am incercat sa intru la aceasta adresa, dar nu functioneaza site-ul... habar n-am. Am incercat cu Explorer, Opera si Mozilla.

Prozac, draguta, te vaz in priza! Bine iti sade... Fata, mai fac o precizare cu gandirea asta pozitiva.
Eu sunt un soi de om optimist pana in strafunduri. Unii ma cred naiva si proasta adesea ca prea am eu impresia ca lumea-i roz...
Aceasta esenta a mea nu dilueaza, insa, prea tare anxietatea cauzata de ruminatiile obsesive nasoale. D-aia zic eu ca sula n-are de-a face cu prefectura... adicaltelea, ca gandirea reala optimista sau negativa nu este absolut deloc egala cu ruminatia TOC. Aia nu e nenicule gandire, ci frecus. In ce priveste pozitivismul meu vis-a-vis de TOC. As vrea sa treaca de tot si pentru totdeauna. Cine n-ar vrea... Numai ca am inteles cu ce ma confrunt si cum nu trec bolice cronice odata si pentru totdeauna, ci se amelioreaza si devin nesuparatoare, imi doresc ca naspeta asta de tulburare pe care o am sa-si scada anxietatea si sa ma viziteze cat mai rar.

Cat despre o propunere de nume ma gandesc la www.prietenilatoc.ro.

Va pup!

Sophie, ce iti apare (ce mesaj iti da) cand bagi adresa aia?

A mai incercat cineva sa intre? Face la fel?

Andrei,

Pe Opera imi da: error: could not locate remote server.

Pe Mozilla: Serverul de la 89.33.184.105 nu răspunde suficient de rapid

Pe internet Explorer: Internet Explorer cannot display the webpage

Cam asta e...

Am inteles. Nu stiu inca ce are, ca l-am testat si de pe alt calculator si a mers ok. Multumesc Sophie. Pana ma lamuresc care e problema cu el, ii rog si pe ceilalti sa incerce sa intre pe site si sa-mi spuna daca a mers sau nu. Mai pun odata linkul (in caz ca era gresit prima oara).

Buna la toata lumea!
Andrei am incercat si eu si imi da eroare si pe Mozila si pe Explorer.
Pe Mozila imi da asta:
"You tried to access the address http://89.33.184.105/toc/, which is currently unavailable. Please make sure that the Web address (URL) is correctly spelled and punctuated, then try reloading the page."
iar pe Explorer imi spune ca pagina nu poate fi deschisa!
Spar sa poti rezolva repede problema asta!Iti tin pumnii!
Fetelor multumesc pentru sustinere!La mine gindirea asta pozitiva a functionat pina acum!Sper sa gasesc resursele si puterea sa o fac sa functioneze si in continuare desi este destul de greu cind te apuca bizdicii tocului!
Dar asta e viata noastra, si nu este ca a celorlalti, adica este o lupta continua si TREBUIE sa putem lupta macar si ptr momentele de "bine" fie ca sint mai scurte sau mai lungi!
Sa aveti o seara frumoasa va doresc la toti!