Ganduri negre legate de Dumnezeu si cum ajuta antipsihoticele

Buna ziua! Sunt un pacient cu tulburare schizo-afectiva de tip depresiv si scriu aici cu speranta ca voi gasi oameni care au fost in situatii asemanatoare si care ma pot ajuta.

Sunt o fire religioasa, iar problema pe care o am in acest moment este reprezentata de un gand obsesiv cum ca Dumnezeu nu ma va ierta pentru pacatele mele si voi ajunge in iad. Aceste ganduri au aparut prima data la finalul lui octombrie, cand m-am si internat la spitalul Obregia, aceea fiind a opta internare din martie 2023. La internarea din octombrie mi s-a marit doza de Olanzapina pe care o aveam, de la 10 mg la 20 mg (doza maxima). Dupa 2-3 zile gandurile s-au ameliorat si m-am externat.

Din pacate, am fost pe linia de plutire putin timp, iar pe 3 decembrie, am stabilit cu medicul meu din ambulator sa trec pe Quetiapina - 200 mg dimineata si 400 mg seara. Medicamentul si-a facut efectul in 2-3 zile si eram fericit ca in sfarsit scapasem. Bucuria nu a durat mult, iar pe 15 decembrie, Duminica trecuta, cand m-am pus dupa-amiaza sa stau intins in pat fara sa fac nimic, nu stiu cum a zburat gandul si iar am ajuns la pacate si la iad.

Pentru a va ajuta sa intelegeti mai bine, cele mai mari pacate ale mele sunt comportamentul urat fata de mama (ea fiind totul pentru mine, darul nepretuit al vietii mele, care m-a iubit si m-a ajutat dintotdeauna) si pornografia si masturbarea. Cu toate acestea, problema principala, si asta e parerea celor avizati, nu este gravitatea pacatelor, ci faptul ca eu m-am spovedit de ele si dupa aceea le-am repetat. Mentionez faptul ca prima spovedanie din viata mea a fost la 25 de ani, in septembrie 2023, iar de atunci pana in momentul de fata m-am spovedit cel putin o data pe luna, marturisind de fiecare data aceleasi pacate. De asemenea, de fiecare data cand am trecut printr-un necaz, cum ar fi ca am ajuns internat la spital la Obregia, i-am promis lui Dumnezeu ca nu voi mai pacatui cu nimic daca ma ajuta sa trec si peste acel episod. Si, asa cum am zis, nu mi-am respectat promisiunea.

Am vorbit cu medicul pe mail, i-am explicat situatia, si a luat decizia sa maresc doza de Quetiapina la 800 mg pe zi, aceasta fiind si doza maxima. Astazi e a treia zi cu aceasta doza.

In momentul de fata simt ca viata mea s-a terminat. Ma simt paralizat, nu mai pot sa gandesc, ma doare capul, sunt ametit, simt ca ma sufoc, nu mai am cale de iesire. Depresia este cumplita.

Acum vin si va intreb...A mai experimentat cineva ganduri asemanatoare? Ce tratament ati urmat? Daca ia cineva Quetiapina, in cat timp se vad efectele atunci cand cresti doza? Din experienta dumneavoastra, exista antipsihotice mai puternice care ar putea ajuta? Va rog ajutati-ma! Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Antidepresiv nu luati pe langa Quetiapina?

Ba da. Schema completa este: Duloxetina 60 mg dimineata, Lyrica 150 mg dimineata-pranz-seara, Mirzaten 30 mg seara si Quetiapina.

Cred ca problema dv. e masturbarea, nu gandurile. Daca ati renunta la ea, v-ati spovedi si ar disparea automat si gandurile.
Deja luati destul tratament!
De cand citesc eu forumul acesta, de vreo 20 de ani, au fost sute de persoane care au scris ca s-au masturbat si le-a aparut depresia sau anxietatea. Dati cautare la lupa "m-am masturbat" si veti citi istoriile lor, ca au ramas pe forum.
Dati cautare pe Google "renuntare masturbare" si cautati metode de a va lasa de ea.
Plus ca provoaca si impotenta. Puteti sa va masturbati dar nu veti mai putea avea o relatie normala cu o fata.
Singura metoda prin care am auzit pe cineva ca s-a lasat de ea, este cu ajutorul duhovnicului, prin spovedanie.
Mai gasiti si videouri in engleza pe Youtube, dar nu stiu sa va zic exact sursa.
V-ar mai putea ajuta renuntarea la orice fel de sursa de pornografie. Trebuie sa va mobilizati sa luptati si dv. Nu tine totul de medicamente!
E greu dar nu imposibil.