Copilaria mea imi afecteaza linistea in cuplu?

Buna ziua!
Sper si va rog ca lungimea acestui text sa nu va sperie si totusi sa aveti rabdare sa-l cititi, pentru ca aceste amanunte pe care le-am scris sa va arate zbuciumul meu si poate imi oferiti un raspuns.
Am 32 de ani, de 3 ani sunt casatorita si povestea mea este...
Nu am avut o copilarie chinuita. Am avut de toate si haine si mancare, sa spunem ca eram putin peste mediu, financiar vorbind.
Tata a fost cel care a gestionat finantele familiei si ne-a invatat si pe noi ca oricat de putin sau de mult ai avea trebuie sa economisesti. Ambii parinti au muncit f mult si inca mai muncesc.
Tot tata a fost cel care statea cu noi ( mai am o sora cu trei ani mai mica ) acasa mai mult. Era sever in ceea ce priveste scoala, trebuia sa faci teme si suplimentar si joaca mai putin. Era nervos si tipa daca greseam sau veneam cu note mici acasa, cu toate ca am fost mai mereu premianta ( I - VIII ).
Nu-mi aduc aminte de vreo incurajare, numai cearta.
Insa cand a venit randul lui sormea, nu a mai avut suficient timp sa stea de capul ei si-i oferea circumstante cand gresea, ceea ce pentru mine nu a facut.
Trecand prin mai multe scoli, credeam ca acea severitate nu a fost un lucru chiar asa de rau, ca m-a intarit si pentru viata.
Doar credeam, pentru ca acum cand am si eu familia mea imi dau seama ca acele frustrari rabufnesc si ma doare ca nu avem liniste in casa. Nu suport sa-l aud pe sotul meu spunandu-mi ce am gresit, cu toate ca eu stiu ca are dreptate. In acele momente mi se pare ca vrea sa-mi puna pe tapet toate defectele si greselile. Atunci reactia mea este ori una vulcanica ori ma inchid in mine.
Mi-a luat ceva timp sa vad ca uneori parca sunt intr-o intrecere cu sotul meu.
Si nu am un sot rau, nu tipa, el imi vrea binele, ca numai comunicand evoluam. Dar eu stric tot.

Cum pot sa trec peste si atunci cand avem o discutie mai tensionata sa-i fac fata? Sunt matura, chiar nu pot trece peste problemele din copilarie? Sau este doar un paravan al slabiciunilor mele?


Va multumesc ca mi-ati oferit din timpul dumneavoastra citind acest srtigat al meu.

Va multumesc pentru raspunsuri.

Buna ziua,
cum iti mai merge in cuplu?
sunt deacord cu cele spuse mai sus, incearca sa gindesti pozitiv, stiu ca este greu, si deobicei ne amintim ca trebuie sa nu fim atit de aprinse dupa ce am strigat, si ca trebuie sa fim pozitive dupa ce am stricat o seara, o petrecere cu ginduri si emotii negative, cu certuri inutile.
Si uneori ne gindim dece nu mi-am dat seama la timp, doar mi-am promis ca voi gindi pozitiv, ca nu voi atrage atentia la toate maruntisurile, ca voi fi altfel, dar istoria se repeta iar si iar...
Situatiile stresante din copilarii se reflecta asupra intregii vieti, dar daca noi le mai permitem sa ne conduca atunci nu e chiar bine, nu trebuie sa iti gasesti o scuza, ca asa a fost copilaria mea iata dece eu acum sunt mereu stresata si nu suport remarcile din partea cuiva.
Incearca sa pui ceva in ajutor, care mereu sa iti aminteasca ca trebuie sa gindesti pozitiv si sa nu intreci masura cu certurile (care desigur nici tie nici lui nu va sunt placute).
Pune in fiecare camera un obiect, destinat anume sa functioneze ca un desteptator "Hei zimbeste, viata e frumoasa"... un obiect frumos, care sa iti placa mult si sa iti ridice dispozitia, si sa fie intr-un loc vizibil.
Eu am facut asa, si functioneaza, am pus in fiecare camera pe perete cite o imagine cu un zimbet larg deschis, imi place imagine ceea, imi ridica dispozitia si imi aduce doar emotii pozitive, si am pus-o asa incit cind intru in camera deodata o vad, cind ma trezesc este in fata mea, si cind o vad, fac un mic mic efort, ii zimbesc inapoi... mai am asa o imagine pusa in portofel, pentru a o avea mereu cu mine... pentruca si eu sunt predispusa sa fiu aprinsa si categorica, ceea ce in cuplu nu e chiar bine. si uneori e bien sa fie ceva ce sa iti aminteasca ca viata e frumoasa si ca uneori e bine sa cedezi.
In fine, nu sunt psiholog, si poti nici sa nu atragi atentia la ce am scris mai sus, este doar asa, un sfat... daca iti va prinde bine acest sfat sau nu, totul depinde de tine...
Pe mine ma ajutat, si ma ajuta in continuare... Bafta, si tine minte, dispozitia noastra depinde doar de noi!