Depresie nevroza

Buna ziua!
Am 18 ani iar in ultimul timp sunt extrem de trista, extenuata (obosesc facand un efort minim), nu apreciez ceea ce am, nu traiesc in prezent, nu sunt multumita de felul in care arat (desi cei din jurul meu imi spun ca arat bine), nu mai am ambitia pe care o aveam inainte, nu ma mai pot concentra, sunt foarte nervoasa si irascibila si nu pot accepta defectele celor din jur (fapt pentru care am incheiat multe prietenii). Pe langa asta, sufar de cefalee (am fost la multi medici, am facut RMN, EEG si analize si nu mi s-a putut pune un diagnostic) si ametesc frecvent fara a avea anemie sau probleme la coloana cervicala. Nu stiu ce se intampla cu mine...pur si simplu simt ca viata mea nu mai are rost...ce sa fac?

buna seara,
sigur ceva ESTE..
ai avut un iubit si v-ati despartit?
NU ai iubit, celelalte fete au si asta te...supara?
NU te lasa sa iesi prin cluburi, cu prietenii?
NU ai luat bac-ul? te-au certat ai tai?
stai cu ambii parinti?
te-au crescut bunicii?
ai SI altii frati, .esti marginalizata ?
si iata putem sa mai vb-virtual.
cele bune,

Multumesc mult pentru raspunsul dvs..
Nu, nu am iubit, nici nu m-am despartit si nu ma supara faptul ca celelalte fete au iubit si eu nu...doar ca nu ma simt frumoasa si demna de iubire :( probleme cu scoala nu am, am note foarte bune si pot spune ca scoala este singurul "succes" al meu chiar daca nu sunt mandra pentru acestasta realizare.
Nu, nu am frati si am crescut cu mama si cu bunicii, lipsa tatalui nu pot sa spun ca am simtit-o deoarece ne vedeam si inca ne vedem de vreo 3 ori pe an...
Ce-i drept..inca de mica ma simteam marginalizata..iar de curand am aflat ca cei din jurul meu ma considera o persoana aroganta (nu sunt deloc aroganta, doar foarte timida) si cred ca din acesta cauza nu am multi prieteni.

Psihoterapia e cea mai indicata in astfel de cazuri intrucat nu ai probleme cu chimia creierului, ci cu anumite tipare de comportament invatate care te fac sa-ti traiesti viata din postura, mai degraba, a unui spectator decat a unui actor, de unde si starile pe care le acuzi. Testezi constant realitatea prin faptul ca incerci mereu sa-ti dai seama ce simt si gandesc ceilalti in loc s-o traiesti si s-o creezi. Daca ai invata sa te concentrezi mai mult pe ceea ce vrei tu, in loc de ceea ce vor altii si asteptarile altora de la tine (insa fara a-i neglija sau a te transforma intr-o scorpie egocentrica) o parte din probleme ar incepe sa se amelioreze.

Nu ai simtit lipsa tatalui pentru ca asta e realitatea ta: cea a unui copil nevoit sa invete sa se descurce in lipsa unui parinte. Nu ai cum sa simti lipsa a ceva ce nu stii cum e sa ai, dar in mod sigur te poate marca. Nu ai de unde sa stii care sunt diferentele dintre un 'tu' ipotetic care a crescut in sanul unei familii unite si 'tu' real.

Acorda mai multa importanta relatiilor interumane intrucat ele sunt garantul unei stabilitati psihice. Fa-ti din comunicarea cu ceilalti si din nasterea prieteniilor un scop si astfel inca o problema incepe sa se rezolve: nevroticii au o motivatie foarte puternica, dar din cauza celorlalte conflicte launtrice (intre Eu si Supraeu) nu au scopuri binedefinite si nu au cum sa-si canalizeze toata energia, nu au cum sa gaseasca o finalitatea impulsurilor motivationale. Daca deja ai inceput sa te izolezi, ai luat-o pe un drum care va duce catre pierderea luptei. Vezi ca nevroza nu e batuta in cuie si poate constitui doar anticamera catre tulburari serioase si mai dificil de tratat. E varsta la care se poate declansa borderline-ul si faptul ca ai distrus niste relatii doar pentru ca iti ieseau defectele in evidenta si nu le suportai poate fi manifestarea unei astfel de afectiuni. Asa ca iti recomand un examen serios la un psihoterapeut priceput (se gasesc rar, dar se gasesc daca iti bati capul sa cauti).

Medicamentele te pot ajuta sa fii mai detasata, mai sociabila, mai calma etc. dar nu te vor face mai fericita pentru ca nu ai creierul defect. Dar el se poate defecta daca nu inveti niste modele corecte prin care sa iti rezolvi conflictele de orice fel, asa ca nu mai pierde vremea. Un psihoterapeut iti poate fi de mare ajutor. El va sti si ce carti sa-ti recomande pentru lectura si tot cu ajutorul lui vei exersa punerea in practica a metodelor descoperite.

Oamenii sunt salaşul Binelui si al Raului. Ei iti par asa cum vrei tu sa-i vezi. Daca ai fi mai detasata si mai prietenoasa vei vedea cum lumea din jurul tau se va schimba radical si toti iti vor parea mai prietenosi. Culorile realitatii sunt aceleasi mereu pentru oricine. Depinde de fiecare pe care alege sa le vada si cu care continua sa-si creeze propriul univers. Ceea ce vezi in ceilalti e in perfect acord cu cine esti tu.

Okto... imi place nespus de mult ce ai scris acolo!!

Intrebare... se poate ca cineva sa devina din introvertit in extrovertit in decursul vietii sale?

Multumesc nespus de mult pentru raspunsul tau, Okto! Ma bucur ca m-ai inteles perfect si sper ca voi gasi un psihoterapeut care sa ma ajute...

@Daniel D

Tipul de personalitate este innascut si ramane acelasi pe parcursul intregii vieti. Asta nu inseamna, desigur, ca unele trasaturi de caracter nu se pot schimba, pe parcurs. Daca te nasti introvert, ramai un introvert. Numai ca nu este adevarat ca introvertitii nu socializeaza! In momentul in care renunti la a te aduna cu alti oameni si te izolezi, este semn CLAR ca e ceva in neregula cu tine din punct de vedere psihic. Adica exact ce ni s-a intamplat si noua (la noi doi ma refer, pentru ca, la fel ca si tine, si eu sunt tipul introvertit si analitic, si chiar avem/am avut probleme psihice - grave, asemanatoare). Alt adevar indisputabil este faptul ca daca nu 'cresti', regresezi, o iei in jos, din punct de vedere psihologic, spiritual, emotional, etc.

Imi amintesc acum discutand la psihologie prin clasa a 10-a sau a 11-a. Personalitate = temperament + caracter. Temperamentul - extrovertit : sangvinic si coleric ; introvertit : flegmatic si melancolic.

Citind acum ceva timp in urma un articol... spunea acolo ca introvertitii au o conditie a creierului care dusa la extrem inseamna autism. Cam nasol as spune.

Am mai citit alt articol la un moment dat in care spunea ca majoritatea oamenilor de obicei gandesc foarte mult insa au cam aceleasi ganduri in fiecare zi. Si mai nasol. Doctor Wayne Dyer a spus asta... unul dintre cei mai celebrii psihologi din lume.

Probabil ca da... daca nu socializezi... daca nu intalnesti oameni noi la anumite intervale de timp si daca nu faci ceva nou din cand in cand... incepi sa ai ganduri ciclice !!

Apropo... cum iti merge fara tratament pana acum ? Si cu scoala ce-ai facut pana la urma?

@Daniel D

Ma rog, impartirile alea pe cele 4 temperamente clasice sunt outdated, desi inca se mai fac corelari si cu ele.

Cica schizofrenia si autismul sunt provocate de perechi de gene in plus pe cromozomul 16 (care o mai fi si ala), adica sunt date de aceleasi gene, au mai descoperit deja celebrii cercetatori americani. Articol aici:

http://www.descopera.ro/dnews/5052610-autismul-si-schizofrenia-sunt-inrudite-genetic

Totusi, spun ca aceasta mutatie 'creste riscul de a te imbolnavi de schizofrenie de 8 ori', deci tot nu e 100% sigur ca te imbolnavesti.

Imi merge bine fara tratament. Sunt cu 1% mai activa decat in timpul medicatiei, LOL. Totusi, am impresia ca medicatia, desi retrasa acum, a avut efecte permanente asupra organismului (si creierului) meu. Hmm... nu stiu ce sa zic.. dar nu prea imi convine situatia...

Scoala incepe la 1 octombrie sau imediat dupa aceasta data.

Si ce profil ai ales pana la urma ? Esti la cu plata? Poate mi-ai mai spus... dar eu cu memoria stau foarte prost!!

Nu ti-am spus. Am fost admisa la "Finante, Banci", la buget. Adica minim primul semestru o sa fie pe locurile de la buget, dupa primul semestru se face o redistribuire a studentilor la locurile de la buget si la taxa, in functie de mediile de pe primul semestru. Aproximativ 2/3 din locuri sunt la buget si 1/3 la taxa. Dupa aceea, o data pe an se face redistribuirea in functie de medii.

Pfff... te-ai scos inseamna !! Bravo tie !! Pui mana si inveti, tii lucrurile din scurt si termini la buget. Peste cativa ani te vad mare bancher!! :)

LOOOL, multumesc! Eu si bancile, baba si mitraliera...:))) Dar stii vorba aia: "If you can't fight them, join them".

Cale lunga pana a termina eu facultatea, nu ma ajuta prea mult nici IQ-ul, nici capacitatea de munca, nici rezistenta. Si cu istoricul meu de instabilitate psihica si emotionala... hmm. Dar, sunt pe drumul meu personal spre libertatea ABSOLUTA, yeeaaahhh!! (Desigur, nu am nici cea mai vaga idee ce ar putea insemna asta... :D)

Sa nu mai spui niciodata ca "nu te ajuta IQ-ul" ! Tu esti inteligenta, se vede asta, dar spunand despre tine asa, nu faci decat sa dai voie "societatii" (care nu cuprinde numai oameni de soi!) sa te devalorizeze, sa te umileasca si sa te aseze intr-un colt umbros, la periferie. Apoi te simti rau psihic ca esti marginalizata si jignita. Tu singura deschizi calea agresiunilor psihice mai mari sau mai mici ale celor care CAUTA astfel de persoane slabe / slabite psihic si emotional. Esti perfecta pentru abuzurile emotionale si de alta natura. Exista oameni care se hranesc cu agresivitate de orice fel si care cauta tiparul acesta de VICTIMA.

Eu nu sunt de acord cu categoriile de temperamente care chipurile ar aseza oamenii in niste tipare exacte si prestabilite.

Un om, indiferent de ce gene mosteneste, poate fi educat SA DEVINA ORICE!

Ai un parinte puternic si sanatos mental si sufleteste? Atunci te va invata si pe tine sa fii puternic!

Ai avut nesansa unui parinte care te-a demoralizat, te-a facut sa-ti fie frica si de umbra ta, te-a depersonalizat, te-a jignit, te-a amenintat, a maturat pe jos nu cu matura, ci cu demnitatea ta? Atunci fii sigur ca te vei inscrie in categoria celor care vor dezvolta tulburari psihice!

Sunt de acord ca intr-o familie cu grave probleme comportamentale, va claca cel care este mai sensibil. Dar sensibilitatea lui nu reprezinta un punct negativ, ci doar un fel de calcai al lui Ahile. Caci daca ar avea un parinte care sa nu-i striveasca personalitatea si demnitatea pic cu pic, si l-ar indrepta si sprijini catre directia care i-ar pune in valoare atuurile, calitatile si talentele, atunci sensibilitatea ar fi de fapt punctul lui forte, mai ales in domeniile unde chiar e nevoie de asta (arta, muzica, literatura etc).

E o aberatie sa spui ca depresia se mosteneste, cum am citit pe undeva pe forum!

Nu! Se PREIAU, prin copiere si imitare, obiceiurile, figura trista, pesimismul, negativismul, oftaturile, slabiciunile de orice fel ale parintelui depresiv. Ce vede la parinte, asa va deveni si copilul! Foarte rare cazurile in care scapa nevatamat.

Cum se poate vindeca cineva de o tulburare psihica?

Prima si prima conditie esentiala, dupa momentul in care afla ce e cu el si ce i se intampla, este SA SE RUPA DE MEDIUL NOCIV care l-a facut sa devina un zombie pe pamantul asta. Pentru ca sunt rarisime cazurile in care cel care te-a nenorocit, se trezeste intr-o clipa, regreta si se mai si schimba!

Apoi, pasul urmator este sa inceapa sa repare raul facut. Nu poti repara niste deficiente de comunicare si mai ales comportamentale cu pastile sau substante chimice care iti umbla la creier! Tu trebuie sa-ti repari sufletul si psihicul, caci acolo s-a umblat parsiv si in decursul a multor ani!

Trebuie practic sa stergi tot ce ti s-a inoculat negativ despre tine si sa refaci pas cu pas, cu ajutor specializat (psihoterapeutii), fiecare bucatica afectata din tine!

Ranile din suflet nu se repara cu chimicale!
Ranile din suflet se repara cu ajutor, inteligenta, intelegere, iubire, vointa si dorinta de a-ti recupera viata furata!

Pentru ca asta ti s-a intamplat, ti s-a furat viata! Ti s-au furat sentimentele, dorintele, personalitatea, demnitatea si mai ales stima de sine! Cine nu are stima de sine este candidatul ideal la un loc de frunte in bolile psihice.
Iar stima de sine ti-a fost innabusita si calcata in picioare cu bocancii de cineva, ea nu a pierit asa, peste noapte!

De-aceea, in cazurile grave, e nevoie de cineva bine pregatit care sa te invete sa te respecti, SA TE IUBESTI, sa te simti valoros. Insa nu te poti iubi cand ti s-a spalat creierul ca esti "zero barat", "un nimic", "un idiot", "un cretin", "un papa-lapte"!
Te iubesti in momentul in care ai fost crescut cu constiinta ca esti deosebit, valoros, ca si tu poti, ca si tu esti in stare, in momentul in care te-ai simtit iubit. Numai un copil iubit poate sa se iubeasca si pe sine! Pentru ca numai unul ca el, primind dragostea pura a parintilor, stie ce inseamna acest sentiment. Iubirea pura nu te lasa sa ranesti sufletelul copilului tau si sa i-l distrugi sistematic. E mult de vorbit aici.

Traumele din copilarie au facut ca un om sa devina anxios, depresiv, bipolar sau cu alte boli. Nu societatea te imbolnaveste, ci cel care te formeaza! In societate ajungi gata imbolnavit, depersonalizat, fricos si fara nici o forta in tine!
Oricine se poate vindeca, dar trebuie sa stie sa aleaga drumul corect. Altfel, nu faci decat sa te indopi o viata intreaga cu niste pastile. Nu numai ca nu corectezi nimic, dar te mai si pricopsesti cu alte boli ca urmare a efectelor secundare. Asta ca sa nu mai vorbim de dependenta si de ce ti se intampla cand incetezi sa le mai iei..

Puterea e in noi, in fiecare dintre noi, iar cine stie sa-si foloseasca inteligenta si informatia, atunci acela castiga. In jurul nostru, mai ales acum, se afla toate raspunsurile si toate variantele, inclusiv vindecarile. Depinde de fiecare sa aleaga calea corecta.

@Ciorapel

Mama, ce viteza de tehnoredactare poti sa ai!! Cand ai avut timp in 8 minute sa scrii ditamai carnatul de post, cand eu de abia am apucat sa-l citesc in tot atatea minute?

Poate ai dreptate, am o mentalitate de victima. Dar imi recunosc si eu limitarile si defectele personale. Si cred ca nu ai observat autoironia. :) Oamenii se iau de obicei mult prea in serios... Trebuia cumva sa ma umflu in pene, sa ma dau rotunda, ca sa ii fac pe ceilalti sa ma placa si, poate, sa se uite cu admiratie la mine?

Nu las agresorii in jurul meu, stai linistita, ca ma calca pe bataturi si le dau cu flit. In plus, nu suport sa fiu influentata sau manipulata. Numai ca sunt extraordinar de naiva, din pacate...

Omul nu poate fi educat sa devina orice... fiecare om are limitele sale. Zicala ca "Ce poate un om sa faca poate si altul" poate sa iti aduca mult stres daca nu esti capabil sa simulezi aptitudinile altuia. Eu cu siguranta nu as putea sa vorbesc precum Okto... care e foarte elocvent in ceea ce spune... mai ales pentru anii sai. E bine sa traiesti in norisorul tau si sa crezi ca esti cel mai tare... e bine sa te minti... pana la un anumit punct. Daca incepi sa crezi suta-n mie chestia asta...s-ar putea sa faci lucruri la un moment dat care sa iti puna sanatatea sau viata in pericol sau pe a celorlalti. Sunt destui spre exemplu pe acest site care o fac pe doctorii... desi s-ar putea sa nu aibe mari tangente cu acest domeniu.

Daniel, omul are puteri nebanuite!

Limitele ti le creeaza cei care te cresc si te educa! Daca ai sansa unor parinti exceptionali sau care nu au si ei traume la randul lor, pe care le refuleaza in capul si psihicul tau de copil, atunci pot sa creeze din tine, omuletul mic, fara puteri, limitat, fara constiinta inca, un om puternic, adevarat, capabil sa infrunte orice in viata asta!

Tu nu trebuie sa vorbesti ca Okto, ci CA TINE!

Nu trebuie sa fii ca nimeni altcineva, ci doar sa-ti dezvolti propria personalitate!

Sunt de acord ca fiecare vorbeste si se comporta unic. Dar noi invatam prin mimetism la inceput. Incercam sa devenim ca nu stiu cine pe care il admiram. Ala a fost un exemplu cu Okto. Sunt sigur ca nu exista cineva pe lume ca Okto...cum nu exista cineva pe lume ca mine. Dar eu ma refeream ca nu ma pot ridica la nivelul lui... la asta ma refeream. In fine... eu am mentionat mai sus de autisti. La fel cum autistii au un bagaj genetic care nu le permite sa iasa din cochilia lor... la fel si ceilalti au bagajul lor genetic care ii face sa fie intr-un anumit fel. Nici eu nu credeam in talent cand eram mic... dar uite ca acum cred in asa ceva. Sunt oameni care sunt nascuti sa fie invingatori... pentru ca au gena respectiva si poate si putin noroc de fac ceea ce le place si nu sunt dezorientati cand sunt mici spre a alege lucruri ce nu sunt pe "felia" lor genetica sa zic asa. Insa oricum sunt unii copii geniali... alti mai putin geniali... altii autisti... altii dislexici. Nu poti schimba asta. Poti doar sa iti dezvolti o determinare extraordinara si sa faci acelasi lucru mai mult timp ca ceilalti astfel incat sa te mentii pe linia de plutire, insa nu e valabil pentru toate activitatile cred. Eu sincer nu as putea la cat sunt de tacut sa tin o emisiune TV. Si nici nu as fi putut vreodata... bolnav sau nu. Nici macar o emsiune de divertisment.

Am avut o colega in generala avea numai 10 pe linie cu exceptia desenului. In toti anii de generala a fost asa. A fost a 3-a pe scoala ( Ar fi fost prima daca lua 10 si la desen, unde a avut vreo doua medii de 9 si chiar una de 8 parca). Aa... nu invata aproape deloc. Ce prindea din clasa, , , atat. O enerva pe culme pe alta colega de-a ei care vroia sa devina cea mai buna din clasa. Cand trecea pe la bloc pe la ea... numai pe afara o vedea jucandu-se.

Stiti cumva daca esista vreo posibilitate sa pot sa-mi dau parintii in judecata pentru ca m-au distrus (cum descrie Ciorapel mai sus) ?
Deci eu nu-i mai suport, pe nici un membru al familiei, pentru ca m-au distrus si ma distrug in continuare. Eu am nevoie de liniste si ei imi fac numai suparari. Tata ma amenita ca ca o sa ne lase (pe mine si pe mama) si n-o sa ne mai dea bani. Cum sa mai traiesc eu cu frica in mine non-stop ? Eu nu am ce sa fac, ca sint bolnav. Am tulburare afectiva, depresie, fobie sociala, autism si retard.
Va rog ajutati-ma si pe mine !

@Alex80

Nu ai pensie de invaliditate si indemnizatie de handicap, ceva?

Daca tatal tau are pensie, este posibil ca dupa moartea lui sa ai dreptul la pensie de urmas - 50% din cuantumul pensiei lui. Dar trebuie sa citesti legea pensiilor, nu stiu daca te incadrezi, depinde de handicapul pe care il ai si cand a survenit. Si cred ca trebuie sa ai certificat de handicap, in prealabil.

Am indemnizatie de handicap 230 lei.
Ma incadrez si pt pensie dupa tata, dar nu mai moare imputitu odata...

Nu vreau bani, nu vreau vila cu pscina... vreau doar sa traiesc si eu linistit, neterorizat psihic.

Nu ai facut decat sa confirmi autocaracterizarea de mai inainte.

Alex,

Nu exista o instanta care sa pedepseasca parintii care-si distrug copiii. Dar nu cred ca ar trebui sa gandesti asa, pentru ca ajungi la ura, iar ura te distruge tot pe tine, nu pe ei, pentru ca ei nici nu-si dau seama ce au facut din tine!
Cred ca trebuie sa accepti faptul ca asa sunt, dar sa iei masuri urgente si sa iesi de sub tutela lor.

Trebuie sa faci un efort si sa gasesti o solutie, numai de tine depinde. Nu o sa vina nimeni din exterior sa-ti schimbe viata, tu trebuie sa faci asta!
E greu, dar nu e imposibil!

Ca sa devii independent, trebuie sa lucrezi, sa castigi bani. Ca sa lucrezi si sa ai sanse la un salariu cat mai bun, trebuie sa iti termini studiile, in cazul in care le-ai intrerupt.

Mai ai o varianta, sa faci psihoterapie ca sa pricepi ce se intampla cu tine si de ce ai tulburarile acelea. Cu un psihoterapeut exceptional, vei descoperi ca tulburarile tale psihice sunt rezultatul unor agresiuni verbale, psihice, emotionale si poate chiar fizice inca din copilarie, din primii ani de viata. Specialistul te va ajuta sa repari ce s-a distrus in sufletul, dar mai ales mintea ta, si te va invata cum sa parezi agresiunile astfel incat sa nu mai stai in disperare, boala si durere sufleteasca mereu, ori de cate ori te agreseaza.

Da, e adevarat, terapia costa, de-aceea am si sustinut ca oamenii cu probleme ar trebui ajutati de guvern prin diferite programe si facilitati. Nu stiu sigur, dar e posibil sa existe ong-uri care sa ofere consultanta gratuita prin specialistii lor.

1) Incearca sa iei legatura cu o fundatie, scrie, telefoneaza, informeaza-te, du-te la ei, du-te la cat mai multi.

2) Incepe sa lucrezi, strange bani si muta-te cu chirie sau in gazda, la o persoana in varsta si amabila. Apoi, pas cu pas incepe sa-ti construiesti teluri si obiective, adica VIATA!

Daca nu te urnesti deloc si nu faci un gest categoric de dezlipire de cei care te-au imbolnavit, nu prea vad cum ai putea capata linistea aceea minunata. Tie iti trebuie liniste si pace in suflet, dar e clar ca nu o poti avea in familia ta.

Fa ceva si schimba-ti viata!
Pleaca, invata, munceste, urmeaza-ti sperantele si telurile!

Inca mai poti s-o faci, dar grabeste-te, ca va veni o zi in care nu vei mai avea forta nici sa gandesti! Vei fi atat de secat de putere incat viata ta va fi o nesfarsita durere psihica. Stiu ca e greu, dar iti repet, esti singurul in masura sa fortezi totul! Daca nu faci ceva brusc si cat mai rapid, te vei pierde pic cu pic.

Succes, poti sa-ti recuperezi viata, sa obtii linistea sufleteasca si de ce nu, fericirea!

Munca si desprinderea de cei care iti fac rau sunt elementele esentiale in cazul tau.

@Alex80

Mda... Dar pune, draga, mana pe ceva si fa-ti sigur dreptate. :P Merita... doar tatal tau te-a intretinut 30 si ceva de ani! Ce sa mai zic: noroc ca Romania nu e SUA (INCA!!!), cu Walmart-uri la tot pasul, sa poti sa-ti iei arma de foc si ceva munitie la cel mai mic "whim" si pitic pe creier.

Chestia cu mostenirea genetica e mai degraba ca un joc de carti: poti sa ai noroc de o mana buna sau, din contra, de niste carti mai putin reusite. Totul tine de noroc! Nu e nimeni de vina, nici tu, nici tatal tau, nimeni altcineva, doar natura, dar ea este lipsita de constiinta.

Sunt convinsa ca tatal tau zice asa la suparare, nu are de gand sa puna in practica vorbele de naduf. Sa stii ca toti auzim si de la familie, si de la prieteni, si de altii mai putin apropiati vorbe care nu ne fac placere. Trebuie sa treci peste si sa nu pui totul la inima. Si sa stii ca legea nu ii obliga pe cetateni sa-si tina in spate si la maturitate copiii cu probleme (de orice tip ar fi acestea) si sotiile care nu muncesc sau care nu au venituri proprii. Acestia au doar o obligatie morala (care este mai degraba relativa) si care ramane la latitudinea fiecaruia, de a-i ajuta si de a-i intretine pe cei dragi, atunci cand ei nu (mai) sunt in stare sa se ajute singuri.

In alta ordine de idei, fii fericit ca familia si statul iti dau sansa sa supravietuiesti. Lumea reala este un loc periculos, unde exista pradatori la tot pasul. Tu esti insa protejat de lucrurile acestea, datorita evolutiei civilizatiei.

Gresesti profund.

Nu e de vina nimeni? Ba da! De cele mai multe ori, sunt cei care te-au creat si TE-AU FORMAT! A, ca nu constientizeaza nici ei cat rau ti-au facut, asta e cu totul altceva!

Un copil e rezultatul unui mediu familial, al unor parinti sau tutori care l-au educat, iar factorul genetic ar trebui sa nu fie adus prea mult in discutie. Nu el e determinant pentru ani si ani de educatie tiranica, proasta si restrictiva pe toate planurile!

"Si sa stii ca legea nu ii obliga pe cetateni sa-si tina in spate si la maturitate copiii cu probleme (de orice tip ar fi acestea) si sotiile care nu muncesc sau care nu au venituri proprii."

Hai sa rectificam putin afirmatia ta.

"Si sa stii ca legea nu ii obliga pe cetateni sa-si tina in spate si la maturitate copiii cu probleme (de orice tip ar fi acestea)"

Pai, tocmai EI, cetatenii aceia, poate onesti in fata societatii, dar brute cu copiii lor, ii nenorocesc si le distrug personalitatea! EI nu-i lasa sa-si aiba viata dupa dorintele si aspiratiile lor...si in definitiv si dupa capacitatile lor...ci ii prefac in niste fiinte care trebuie sa existe dupa cum vor ei, fara nici un drept de apel!

Da, nu-i obliga nimeni sa-i mai tina in spate si nici nu e bine! Ce faci, stai la mana tot a celui care te-a nenorocit? Pai, in veci nu o sa te vindeci traind dupa aceleasi reguli care te-au distrus, ale aceluiasi om care te-a distrus! Sansa ta e sa pleci de langa el! Cu cat stai mai mult pe banii lui, cu atat iti pierzi sansa de a-ti (re)dobandi sanatatea psihica!

" si sotiile care nu muncesc sau care nu au venituri proprii."

Aici gresesc acele sotii ca nu se desprind la timp (nu mai vorbim de faptul ca au ales gresit !), ca nu devin independente material, dar mai ales ca accepta agresiunile fizice, psihice, emotionale, verbale ale unui sot tiranic si care se crede dumnezeul familiei lui, desi el nu e decat un individ frustrat, plin de complexe si poate chiar nereusite in societate. Si cand nu prea reusesti in viata si mai vii la randul tau si cu traume din spate, din copilaria ta, unde gasesti cel mai bun loc al defularilor tale, unde gasesti cele mai bune persoane in spatele carora sa arunci toate mizeriile vietii, sufletului si caracterului tau? In partener sau in copii! Din pacate copiii nu se pot apara, iar cand ar putea, nu mai au constiinta de sine nealterata astfel incat sa ia niste decizii extraordinare pentru viata lor. Ei sunt slabi pentru ca asa au fost formati in timp, li s-a strivit mica personalitate si le-a fost schimonosit psihicul cu tot felul de agresiuni. Asta e boala lor, nu vreo gena buclucasa!

Ai mai spus asa,

"In alta ordine de idei, fii fericit ca familia si statul iti dau sansa sa supravietuiesti. Lumea reala este un loc periculos, unde exista pradatori la tot pasul. Tu esti insa protejat de lucrurile acestea, datorita evolutiei civilizatiei.".

Eu te stiu o fata inteligenta, dar crede-ma ca fraza aceasta, daca nu e o gluma, e o aberatie cap-coada!

Familia ii da "sansa " (ţţţţţţţţţ..) sa traiasca in continuare in teroare si durere psihica!!!, iar statul nu face mai nimic pentru el!

Dupa parerea mea, statul ar trebui sa subventioneze PSIHOTERAPIA, de fapt sa fie GRATUITA pentru cei cu tulburari psihice...apoi, sa ofere locuri de munca si posibilitati de integrare. Asta ar trebui sa faca statul, dar nu, el are lucruri mai bune de facut, cum ar fi schimbarea bordurilor la nesfarsit, plantarea de panselute pe zeci de milioane de euro si alte aberatii.

Lumea reala este un loc periculos? Ha! Daca ai un parinte descreierat care te face in timp sa-ti fie frica si de umbra ta, da, atunci ai dreptate! Insa daca ai un parinte sanatos mental si cu coloana vertebrala, care pune binele tau inainte de orice, te invata inca de mic sa fii puternic si te lasa sa traiesti SI dupa dorintele tale, atunci lumea reala este locul unde trebuie sa-ti traiesti viata, de fapt! Cei imbolnaviti nu traiesc aici, ci in lumea bolnava a celor care i-au format!

La urma urmei, lumea asta reala e o aduna(tu)ra de oameni, nimic mai mult, unde fiecare ar trebui sa existe conform propriei personalitati si structuri psihice si emotionale. De ce ai trai TU dupa dorintele ALTUIA?
Dar pentru asta e nevoie ca cei din preajma ta, cei care ti-au trasat educatia, sa te invete ca tu trebuie sa traiesti asa cum iti dicteaza mintea si sufletul, respectand desigur legile comunitatii. Insa cum sa te lase un parinte plin de traume, fara constiinta si mai ales tiran, sa te dezvolti dupa capacitatile tale? Te mai miri apoi la maturitate ca ai deviat de la un drum normal si ca traiesti in durere psihica si neimplinire ?!?

In cazurile usoare (depresie, anxietate), un om se poate reabilita singur daca ajunge in punctul in care simte, vede si mai ales vrea o altfel de viata decat cea impusa negativ si distructiv de familia lui sau cei care l-au educat (bunici, unchi etc).

In cazurile mai grele, e nevoie de interventia unui psihoterapeut care sa-l ajute sa-si REDESCOPERE ADEVARATA IDENTITATE, adevarata structura si personalitate care au existat in el, dar care i-au fost innabusite, distorsionate, efectiv strambate de un parinte despotic si fara mila, constiinta si caracter.

Ma intreb, daca aduci pe lume un copil, cum poti fi atat de hain incat sa-l bati, sa-l injosesti, sa nu tii cont si de sufletelul lui, sa-l umilesti si sa-l torturezi psihic, cand ar trebui sa-i faci viata frumoasa, sigura, linistita, sa se simta protejat langa tine, nu sa-l duci in stare de nebunie si apoi sa-l arunci pe mana psihiatriei, scapand de vina?

Alex, daca vrei sa te redresezi si sa-ti recuperezi viata, trebuie sa iesi de sub influenta celor care iti fac rau. Degeaba iei pastile daca traiesti in acelasi tipar care te-a distrus!

E greu, dar nu e imposibil!

Nu te poti vindeca daca ramai in acelasi mediu agresor care te ucide zilnic si apoi te resuciteaza (iti da bani, mancare, te intretine. toate cu ţârâita, cu umilinte, cu scos de ochi ) ca sa te poata ucide din nou...si din nou...pana ajungi la nebunie.
Poti sa faci psihoterapie care sa te invete cum sa faci fata agresiunilor, dar parerea mea e ca cea mai sanatoasa cale de a te stabiliza si apoi vindeca este sa iti iei viata in maini si sa ti-o faci numai dupa dorintele si capacitatile tale intelectuale si emotionale!

Medicamentele sunt o solutie de moment, dar nu pentru toata viata. Daca mergi numai pe drumul lor, problemele raman aceleasi, pentru ca tu nu te duci la cauza, ci mereu la simptome ( "Au, ma doare sufletul, hai sa mai iau o pastila", in loc de " Stai asa, DE CE ma doare pe mine sufletul? Care sunt cauzele, ca sa le si rezolv?" ).

Trebuie sa pleci de langa ei, dar sa faci si psihoterapie, ca sa intelegi exact mecanismele care te-au distrus. Daca nu faci asta, e posibil sa pleci de langa ei, dar de fapt sa-i iei cu tine, in mintea ta. Ii iei si pe cei care te-au transformat in rau, dar si tiparul in care te-au facut sa traiesti. Si-atunci, ce-ai facut? Doar te-ai mutat dintr-un loc in altul, problemele ramanand nerezolvate in psihicul si sufletul tau.
Nu trebuie sa te razbuni pe nimeni, nu trebuie sa urasti, pur si simplu accepta ca aceasta e familia in care ai trait, dar ca tu, acum, poti schimba macazul.

Un om inteligent se poate vindeca. Inteligenta si informatia sunt vitale.


P.S. "Piticii pe creier" ai lui Alex, daca ii are, nu sunt altceva decat frustrarile si ranile pe care el le simte in momentul in care ratiunea lui e treaza. Atunci intervine si conflictul din mintea lui, pentru ca una a fost invatat (si torturat pshic, fara sa stie), si alta simte el cu adevarat. Iar secunda in care apar piticii, de fapt RAZVRATIREA, cred ca e cea in care ratiunea lui, dar numai a lui, nu cea transformata in ani de familia lui, ii spune ca " stii, tu ai de fapt identitatea ta, de ce nu o traiesti pe aceasta?"

@Ciorapel

Retardul mintal si autismul sunt conditii genetice (retardul mai poate fi provocat si de alte cauze, de exemplu probleme in timpul sarcinii, malnutritie sau expunere la toxine in copilarie etc). Celor ce se nasc cu aceste afectiuni cronice le este foarte greu, daca nu imposibil sa supravietuiasca in societate pe cont propriu. Totusi, unele persoane cu retard usor sau cu HFA (high functioning autism) sau sindromul Asperger deprind abilitati sociale si profesionale care le permit sa duca o viata independenta.

Unele boli pe viata chiar sunt genetice sau sunt provocate de alti factori care NU au nici o legatura cu educatia din mediul familial! Informeza-te! In fine, mai exista si cazul cand au fost GRESIT diagnosticate de catre medici (sunt convinsa ca se mai intampla si asta), dar nu la asta ne referim noi acum.

Cat despre Alex80, ma mira faptul ca afirma ca ar avea retard (imi imaginez ca trebuie sa fie unul usor, cel mult), pentru ca pare logic in general in ceea ce afirma pe acest forum si are o ortografie mai buna decat 95% decat ceilalti useri. Deci.. hmm...

Cazurile acelea de care vorbesti tu sunt putine si in definitiv nici despre ele nu se cunoaste mai nimic...Dar cazurile care se intalnesc peste tot, cu depresii crunte, tulburari obsesiv-compulsive, bipolare, chiar si schizofrenii, sunt rezultatul a ceea ce am scris mai sus.

Da, cel care se imbolnaveste poate ca este mai sensibil decat altii, insa asta nu inseamna ca sensibilitatea lui ar fi un minus! Dimpotriva, dusa pe drumul corect, l-ar putea indrepta pe copil spre o viata si cariera frumoasa. Daca insa individul care a avut cea mai mare influenta in constructia psihicului tau te tortureaza psihic si iti modifica personalitatea dupa a lui (mai pe romaneste iti da in cap mereu si-ti calca in picioare originalitatea, dorintele, perceptiile, emotiile, siguranta de sine, demintatea, increderea si multe altele), atunci nu ai cum sa mai ramai sanatos psihic, stabil emotional si gata sa infrunti viata!

Dar stii ce e ciudat la tine? Ca mereu te plasezi pe o pozitie de inferioritate si accepti cu un usor dramatism viata de om bolnav, ca si cum asta ti-e crucea.

Sa zicem ca tu nu mai poti iesi din crezul asta al tau, dar asta nu inseamna ca bolile psihice nu pot fi ameliorate, chiar vindecate!

Aproape toate persoanele care sufera psihic au fost imbolnavite de cineva sau ceva! Factorul genetic ramane pentru un procent infim de oameni, dar aici pe forum, toti cei care sufera si scriu, sunt de cele mai multe ori produsul nefericit al unui mediu familial agresiv si nociv.

@ the_eye

Retardul meu (care este un diagnostic pus de mine) consta in faptul ca nu pot sa ma maturizez. Varsta mea psihica nu este egala cu varsta fizica, ci este cam pe la 17 ani asa (cu indulgenta). Asa ma simt, ca un copil care nu stie nimic pe lumea asta. Eu, dupa ce am terminat liceul am stat mai tot timpul in casa, izolat de lume. Daca ma trimiti sa iau o bucata de salam de la alimentara eu nu pot sa fac asta pentru ca nu stiu unde e alimentara si nici cum se face asta. Si atunci va dati seama cam cum ma simt eu cand trebuie sa ma duc sa-mi caut servici de ex. ? (care e mul mai greu).

@ Ciorapel

" Dupa parerea mea, statul ar trebui sa subventioneze PSIHOTERAPIA, de fapt sa fie GRATUITA pentru cei cu tulburari psihice...apoi, sa ofere locuri de munca si posibilitati de integrare."

- Exact asta mi-as dori si eu sa faca statul !


" Nu te poti vindeca daca ramai in acelasi mediu agresor care te ucide zilnic si apoi te resuciteaza (iti da bani, mancare, te intretine. toate cu ţârâita, cu umilinte, cu scos de ochi ) ca sa te poata ucide din nou...si din nou...pana ajungi la nebunie. "

- Da, asa imi face, tot ceea ce fac ei pentru mine imi striga pe urma. Daca imi da bani sa imi iau ceva ( o data la 100 de ani) pe urma imi striga si-mi scoate ochii, ca, vezi ce fac eu pentru tine ?

Ideea este ca as pleca de langa ei dar nu am cum, la cat de distrus sint nu vad o posibilitate de a reusi sa plec.