depresie, anxietate, palpitatii la inima

Sufar de depresie si anxietate de aproape 2 ani. Totul mi s-a tras de la o relatie de dragoste cu un baiat italian care a esuat si dupa care am ramas f dezamagita. De atunci am inceput sa am stari ciudate si nu stiam ce se intampla cu mine. Dupa vreo 6 luni mi-am dat seama, cititind de internet, ca am simptome de depresie, dupa care cu timpul mi s-au alaturat si starile de anxietate, si atacuri de panica. Am consultat niste medici psihologi din Italia care mi-au prescis doar tratment medicamentos, dar care la mine nu si-au facut efectul, am incercat cipralex, zoloft, si xanax.
Acum ma aflu in iasi si incerc deasemeni sa iau legatura cu niste doctori buni dar nu prea gasesc. Stiu ca ar trebui sa ma duc direct la spitalul de psihiatrie, dar am o oarecare retinere, pentru ca mi-e rusine. De curand am mers la un psihiatru si mi-a facut o sedinta de terapie, un fel de hipnoza, dar mi-am dat seama ca eu si acest doctor n-avem nimic in comun. Mi-a dat un tratament cu Arketis si il iau de cateva zile. Resimt f multe efecte negative de la el, dar sper sa ma ajute. Acum de vreo 2 saptamani am inceput sa am in fiecare zi palpitatii de inima impreuna cu atacurile de panica, care-mi vin f des, iar in fiecare dimineata ma trezesc cu palpitatii si nu pot sa adorm. in timpul zilei la fel, ma simt obosita, si simt durere in piept, ma ingrijoreaza acest fapt, stiu ca totul e pe fond psihic, dar nu mai reusesc sa ma controlez si inima imi bate f tare, am fost si la cardiolog, dar mi-a spus ca trebuie sa fac tratament antidepresiv. Acum ma simt de parca as muri, ma simt atat de neajutorata, tot ce-mi doresc e sa nu imi mai bata inima asa tare. Credeam ca sunt singura care are astfel de probleme dar vad ca sunt mii de oameni care sufera de despresie, anxietate si chiar altele mai grave pe plan psihic. e f urat, nu as fi crezut vreodata ca o sa am astfel de stari, sa nu mai pot face nimic, sa nu pot munci, sa nu mai am chef de viata, sa nu ma pot reindragosti. Cei care trec o stiu f bine. Am scris pe forumul asta pentru a primi un raspuns pt palpitatiile la inima, va rog mult cine stie sa ma informeze si pe mine, ce ar trebui sa mai iau sa-mi calmez inima. Eca si cum ea bate fara mine, batai puternice, continue...Multumesc mult si sanatate tuturor!!

daca cardiologul ti-a spus ca nu ai nimic la inima si in psihiatru nu ai avut incredere atunci cauta un psiholog, de care sa te simti aproape nu te duce la el cu frica ci du-te ca la un prieten care sa te ajute, dar cel mai mult te poti ajuta tu singura. cauta sa te linistesti iai niste antidepresive naturale de ex.pastile de levantica
ceai de sunatoare sau tei si incearca sa te relexezi.fa exercitii de respiratie adica inspira mult aer in piept tine-l citeva secunde si apoi da-i drumul in trei reprize.trebuie sa vrei sa iesi din aceasta stare altfel o sa imbolnavesti si fizic.trecutul lasa-l in urma caci oricum e trecut.

Draga Claudya, stiu ca sunt doar niste vorbe de la niste straini, dar solutia la problema ta sta in mainile tale. Nu trebuie sa lasi acest esec sa te nenoroceasca. Au trecut deja 2 noi...e timpul sa mergi mai departe si sa lasi in urma trecutul. Si eu sunt pe cale de a ma desparti dupa 9 ani...e dureros, dar nu vreau sa mai pierd timp si suferind muuult timp dupa asta. M-am gandit si eu sa apelez la psiholog si la hipnoza sa mi-l scoata din minte sau macar sa nu mai simt durere, dar mi-a fost frica de repercursiuni. E foarte ciudat sa aud ca ai starile astea dupa ce ai fost la el. Sper ca nu mai ai de gand sa te duci. Apoi cu pastilele...acestea nu fac decat sa ne incetineasca activitatea creierului, si nu cred ca vrei asta...
Iti urez muuulta intelepciune si putere sa treci mai departe! Si sper sa gasesti solutia la problemele cu inima.

e f greu sa fac ceea ce imi spuneti, nu ma mai regasesc, nu stiu ce e cu mine, si nici nu pot sa aflu, eu am incredere in medicamenttul asta poate ma va face bine, asta este o boala adevarata nu o joaca, si nu doresc nimanui aceasta durere sufleteasca. Da, trecutul e trecut dar pe mine ma urmareste si nu pot sa-l inlatur, m-am inscris pe forumul asta sa vorbesc cu oameni care trec prin aceeasi situatie, si cum pot ei sa se descurce in viata ca eu nu mai stiu, nu mai am putere sa merg mai departe, ma simt slabita si fara puteri. Multumesc oricum pt raspuns

Incearca sa ai cat mai multe activitati, sa te tii ocupata cat mai mult. Poate te-ar ajuta sa faci regulat un sport, sa te plimbi, sa faci cursuri de dans sau alte preocupari care te atrag.Ideea e sa nu iti ramana prea mult timp sa te mai gandesti. Seara bea o cana de lapte calda cu miere sau incearca niste valeriana, sa dormi linistita. Chiar nu ai momente cand vrei sa-ti traiesti viata asta? Dar nu asa cum e, ci sa ti-o faci cat mai buna...
.In viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe...

Claudia,

Am vazut ceea ce ai scris, am citit si comentariile tale. Bineinteles, cam totul sta in mainile noastre, insa uneori, obosim si avem nevoie de ajutor, fie el medicamentos, fie de terapie sau de amandoua odata.
in pacate, problemele afective sunt privite de majoritatea oamenilor ca pe o slabiciune si nu ca pe o problema fizica, pentru ca in asta se transforma pana la urma suferinta. Corpul nostru nu reuseste sa-si revina si trebuie ajutat.

Eu sufar de probleme de anxietate de foarte mult timp. Din nefericire, desi m-am dus la medic, am fost tratata gresit ani de zile. E incredibil, dar invatand mai multe despre problema mea, mi-am dat seama ca tulburarile anxioase sunt foarte des tratate prost, intelese prost inclusiv de medicii psihiatri. Familia si prietenii iau problemele acestea mai intai ca pe niste mofturi, apoi se plictisesc... si toate pleaca de la perceptia gresita ca anxietatea inseamna slabiciune sau, mai rau, nebunie si etc.
Daca esti din Iasi, cunosti expresia "o sa ajung la Socola", nu?

Si eu am adesea tahicardie si-mi vine sa vomit. Am o sumedenie de manifestari fizice de panica si axietate, de la transiprat, la gura uscata, etc.

Spui ca ai facut tratament cu Zoloft, Prozac. Cat tratament ai luat. Medicamentele acestea isi fac simtit efectul dupa cateva luni. In plus, nu toate medicamentele merg la oricine. E posibil sa ai nevoie de alta medicatie si de o terapie care sa ti se potriveasca.

Sfatul meu (de om care a trecut prin tot felul de stari de angoasa si disperare) este sa te interesezi de un medic bun (care nu da pastile pe banda rulanta si nu se uita la tine ca prin zid) sa mergi si sa spui ce tratamente ai luat, cat timp si cum te simti.

Capul sus ca o sa treaca. Nu esti nici slaba, nici.. habar n-am. Daca vrei, poti intra pe subiectul unde scriu eu si un grup de fete care suferim de acelasi tip de anxietate. Se numeste Tulburare Obsesiv Comulsiva.
Tu nu ai chestia asta, dar ai sa dai de niste gagici foarte misto care ne sustinem una pe alta in stari de panica extrem de nasoale. Si ne gasim fiecare calea de iesire din anxietate. Bafta!

nu, e f greu sa gasesc ceva ce imi place, sunt si fara un loc de munca, stau pe banii mamei mele si ma simt prost, nu mai vad rostul vietii pentru ca totul e neutru in jurul meu, nu mai reusesc sa ma concentrez la lucrurile care imi plac, e greu de inteles dar adevarat, si tot asa..trece timpul si stiu ca pierd anii din viata. Si fizic sunt schimbata si ma doare asta cand ma uit in oglinda, totul este negru la mine. Incer sa-mi distrag atentia dar nu am cu ce si simt ca nimic nu-mi face bine, pentru ca in mintea mea se afla doar acest stres, aceasta anxietate ca nici eu nu stiu ce am.si in fiecare zi ma simt asa. Am devenit sensibila la tot si ma preocupa orice, am atacurile astea de panica care nu ma lasa sa traiesc, of de as putea sa ma fac bine, sentimentul doar cel care trece il stie. Numai bine!

te-nteleg prin ce treci dar nu mai tot spune nu pot sau nu am daca continui asa nu o sa reusesti nu se poate de azi pe miine dar cu timpul sigur ca poti daca vrei nu mai spune NU.gindeste-te la mama ta caci spui ca stai pe bani ei ea cred ca este fericita ca poate sa te ajutesigur ca o sa-ti revii si situatia aceasta nu o sa dureze la nesfirsit invata sa te bucuri de lucruri marunte nu mai fi asa darimata ridica-te fa ceva pentru tine cum spui ca nu exista nimic frumos uita-te in jurul tau poate acum nu o sa ti se para dar cu timpul... doar trebuie sa vrei! fa-i o bucurie mameitale gindeste-te si la ea cum trebuie sa se simta cind te vede asa.
Sigur o sa poti sa te faci bine !!!!!

Claudya, nu stiu daca ai citit comentariul meu sau nu... eu am citit ce-ai scris tu si, reformulez putin: trebuie sa gasesti medcul potrivit care sa inteleaga prin ce treci si sa stie ce tratament sa-ti dea. Sentimentul acesta de disperare imi este extrem de cunoscut, l-am trait si inca il mai traiesc in momentele de panica.
La mine a inceput sa functioneze terapia pe care o fac acum si care mi se potriveste.
Am primit si eu sfaturi de: vezi-ti de viata ca e frumoasa, termina cu prostiile si asa mai departe. Nu sunt prostii, sunt stari reale date de chimia organismului nostru.
Pas 1. Ti-ai dat seama ca e ceva in neregula, ca faci atacuri de panica si asta chiar nu e un moft.
Pas 2. Cauta un tratament care sa functioneze. Cum spumeam, nu toate merg. Si eu am luat Prozac vreo 4 luni si nu a functionat. Eu iau acum niste anxiolitice numite Rivotril care ma ajuta in momentele de panica.
Pas. 3 Cauta un terapeut care sa inteleaga mecanismul anxietatii tale si care sa te poata ajuta.
Pas 4. Nu-i lua in seama pe cei care iti dau lectii de cum sa-ti traiesti viata. Anxietatea nu e un moft sau o stare de spirit mai proasta peste care poti sa treci. Anxietatea si depresia sunt probleme fizice ale organismului nostru.

Bafta si capul sus!

Pentru cei care dat sfaturi in necunostinta de cauza: puteti sa-i faceti mai mult rau decat sa o ajutati. Daca ati trecut prin atacuri de panica si v-ati revenit, explicati-i cum ati facut. Sfaturile acestea "gandeste-te la mama ta" sau "doar trebuie sa vrei" nu o ajuta. O fac sa culpabilizeze.
Sanatate tuturor!

scuza-ma sophie13- dar am trecut si eu prin astfel de stari poate nu asa de grave si nu vorbesc in necunostinta de cauza, eu am reusit cu remedii naturiste si cu multa vointa.nu spun ca e usor dar noi suntem cei mai buni doctori ai nostri(nu sunt impotriva lor uneori chiar e nevoie de ei) pe mine m-a ajutat sa ma gindesc la cei dragi mie sa ii fac sa se simta bine in jurul meu.

da ai dreptate sophie13, dar imi prind bine si sfaturile celorlalti, care se simt bine pentru ca am uitat cum e sa fii bine, am nevoie de incurajare, si vad ca prinde bine din partea strainilor, multumesc mult pentru tot, deja incep sa ma incurajez

Draga Claudia asa te vreau !!!! sanatate si numai bine

draga dear, poate vb mai multe maine, ca acum sunt cu nepotelul si incerc sa ma joc cu el...

Fetelor, numai sa ne fie bine, asta conteaza.

Dear, daca sunt naturiste care sa te ajute, super. Eu mai iau Pasiflora si Calmeplant uneori si ma ajuta.
Am luat mule homeoptate si n-au mers, de aceea, fiecare are organismul lui si tratamentul potrivit mie nu e neaparat cel potrivit lui.
Cand spun necunostinta de cauza, ma gandesc cel mai adesea la lumea care chiar nu stie ce e depresia sau atacul de panica. Scuze, nu am intentionat sa jignesc pe nimeni.
Bafta tuturor si inima sa bata frumos si sa se bucure de ceea ce ne inconjoara!

pentru sophie13:
buna, am recitit ce am scris ieri, si chiar ma bucur ca tu intelegi despre ce vorbesc, la mine starile de panica sunt intr-adevar fizice, dar toate pleaca de la creier, si simt asa o durere in piept, stomac...nici nu stiu cum s-o descriu, care-mi vine f des in decursul unei zile. Capul meu e plin de ganduri, si ma ingandurez de la orice si gandesc si iar gandesc, creierul functioneaza in continuu, si ma oboseste. intr-adevar nu pot sa ma relaxez doar respirand sau luand nush ce naturale, in schimb acum iau de o sapt Arketis, antidepresiv, care simt ca ma linisteste.
Am luat Zoloft dar pentru vreo 2 luni, ca nu am avut incredere in pastile, dar am ajuns f disperata si am hotarat sa fac un tratament de la cap la coada. iar cu privire la psihologi aici in Iasi nu dau peste nimeni "competent", adica compatibil cu mine, pt ca problema nu se intelege usor de oricine.
Fizic sunt intr-adevar f schimbata am slabit, si pielea mi-a imbatranit si ma doare asta, dar ce sa fac, ma simt neajutorata vreau sa capat putere, sper sa ma fac bine.
Pup!

Claudya25, Sophie a noastra te-a sfatit foarte bine si la obiect. Citeste si postarile noastre de la "Tulburare obsesiv compulsiva" si ai sa vezi cate fete de treaba suntem in suferinta. Acolo ne ajutam, ne sustinem reciproc si nu ne este rusine cu boala noastra. Scrie si la noi si cu siguranta te vom ajuta.
Sfatul meu: nu sta cu aceasta suferinta, caci nu va trece de la sine. Ai norocul ca locuiesti intr-un oras mare cu multi dr buni, imposibil sa nu gasesti unul care sa-ti recomande tratamentul care sa-ti mearga tie!
Bafta si scrie-ne !

draga claudia si fiul meu sufera de 2 ani de depresie neurovegetativa as putea spune un pic din dragoste apoi din socul caderii de calciu facut in armata si de 2 ani urmeaza cu medicamente ca allprazolam si arketis acum luind numai arketias-dar cind da de greu cedeaza parerea mea este urmatoarea ppppppppsi

Draga Cludia, am citit toate mesajele care au venit pe tema problemei tale.Si eu am trecut prin asa ceva.De 5 ani ma straduiesc sa ma mentin pe linia de plutire.Am facut tratament si m-a ajutat.De vreo trei ani n-am mai luat nimic si de 2 luni am inceput iar cu starile astea nasoale.Daca vrei sa vb mai multe-*.te astept acolo!!si nu numai pe tine, pe toti care au aceleasi probleme..pup~!

(*modificat de admin)

claudya25 am citit cu atentie exact ce ai scris.am aceleasi simptome cum descrii si tu.sunt in italia si eu de 2 ani.aici a inceput tot calvarul meu.la inceput nu m au diagnosticat bine pt un an am facut un tratament gresit.spuneau ca e de la cervicala ca am ameteli dureri mari de cap.dupa un an am facut un control la neurolog si au depistat ca eu sufeream de atacuri de panica grave cu tahicardii.aveam impresia ca mi iese inima afara ca ma sufoc ca mor etc etc...si depresie.am facut un tratament cu frontal(alprazolam)si cu picaturi de laroxyl.vreau sa ti spun ca dupa citeva zile eram deja alt om.am inceput sa am iar chef de viata, sa ma joc cu fiica mea care are 9 ani(pina atunci nu ma mai ocupam de ea).mi am relut viata de la capat.dupa 10 luni de tratament vazind ca ma simt bine l am intrerupt.ceea ce a fost o greseala foarte mare ca mi au revenit starile alea dar nu chiar ca la inceput.acum fac un alt tratament cum ai spus si tu cu xanax si cipralex.deja ma simt un pik mai bine. incearca cu frontal si laroxil.sper sa te simti mai bine.multa sanatate si gindeste pozitiv.incearca sa nu intri mai tare in panica cind te apuca starile alea.

si eu trec prin aceste stari insuportabile de 2 ani am aceste batai de inima foarte mari dureri in piept si dureri in partea inimii as dori sa vorbim mai multe despre aceste simtome -* multa sanatate


(*modificat de admin)

urmariti filmul "The Secret", s-ar putea sa va ajute.va doresc sanatate.

da..toata lumea spune asta..am vazut acest film, nu m-a ajutat cu nimic, aici vorbim de boala nu de o depresie trecatoare

de 4 luni sufar la fel ca tine si inteleg prin ce treci.

din pacate palpitatiile si durerea in zona inimii nu trece decat dupa cam o luna dupa ce te-ai mai calmat si ai facut iar efort fizic...dar primul lucru pe care trb sa-l faci e sa uiti de problema asta si sa te simti bine.pt dk ai uitat de ea si 5 secunde, tot e ceva:)
si palpitatiile cam revin cand ai un atac de panica mai lung de 6 ore (in cazul meu).dar nu sunt sigura ca toate sunt palpitatii, ci unele sunt parca spasme ale esofagului:( (ceea ce se datoreaza tot anxietatii.)

pentru mine asta se datoreaza stresului excesiv de la liceu.eram destul de bine la inceputul anului scolar si cativa profesori au reusit sa ma streseze pana, intr-o zi groaznica, am avut primul mini atac de panica.Am simtit o usoara palpitatie, iar a doua zi dimineata, in drum spre cardiolog, am avut o criza ce semana cu cea de lipsa de calciu. A fost groaznic. Mi s-au inclestat mainile ( mana de mamosch) si nu le mai simteam si toata senzatia trecea si la picioare. din fericire am ajuns la doctor si mi-au facut injectie cu calciu, iar apoi m-am simtit mult mai bine.dar cum scoala si tona de teze si teste nu se terminase, incontinuu imi era frica, si am avut la urmatorul test un atac de panica adevarat: doua palpitatii si inima imi sarea din piept.
Intr-un final am ajuns la psihiatru, cu toate ca mi-era fff rusine, si mi-a dat xanax si un tratament cu seroxat.Am luat xanax doar odata si il pastreaz doar daca inima va mai fi afectata atat de rau.oricum are efect pentru doar 1 ora in cazul meu.
Am luat seroxat, dar intr-un final mi-a cauzat o diaree infioratoare pentru 5 zile.abia puteam sa dorm, iar de mancare doar ceaiul nu ma deranja prea rau...:(

Totusi, am reusit sa ma simt iar un pic ca inainte (am problema asta de doar cateva luni, nu ca tine :( ) pentru ca am stat pentru 3 saptamani intr-un fel de tabara, in care m-am mai bine ca la un spa, si unde am vorbit despre problema mea cu noi prieteni.

Acum m-am intors la scoala si cu 1 saptamana inainte deja ma simteam nasol.Azi, in prima zi de scoala, mi-a luat 5 ore sa scap de anxietate, si asta doar pentru ca am inceput sa constientizez problema.

Sfaturile mele pana acum:
-trebuie sa-ti constientizezi problema, sa incepi sa vrei sa plece, chiar sa urasti starile astea.daca gandesti asa macar te ajuta sa rezisti mai bine, si poate cu timpul se va ameliora (sper). Eu de 1 luna incerc, si acum am inceput chiar sa ma plictisesc de problemele astea, si chiar parca ma ajuta, mai ales pe plan psihologic :)
-daca iei seroxat sau alte pastile antidepresive de la medic, nu doar sa citesti reactiile adverse de pe prospect, dar sa te uiti inainte si pe internet.nu zic sa nu iei, dar e bine sa fii pregatita( nu ca mine), si daca apare o problema la care nu te asteptai sa te consulti imediat cu medicul.
-si sa te duci la un psihiatru, chiar daca nu-ti place. de preferat sa cauti unul care e si psiholog, sa si mai bine, psihanalist. acestia te pot vindeca ma bine, si poate nu-i nevoie de tratament medicamentos.
-sa te duci si sa-ti faci analize, cat mai multe, pt poate sa fie de la altceva, sau stresul sa te fi afectat fizic.si incearca dk poti sa-ti faci si o analiza de hormoni tiroidieni, si antitiroidieni. eu am descoperit ca am o tona de chisturi la tiroida si o tiroidita nasoala, si totul in ultimii 2 ani :(
-sa mananci sanatos. stiu ca ai mai auzit asta dar chiar ajuta:) nu zic fara zahar, sau asa ceva. sa mananci din toate sanatos, si dulciuri si protstii, orice vrei, fara diete sau alte chestii de genul. si sa faci miscare. corpul tau sufera si el si trebuie sa-l faci sa se simta bine, si tu odata cu el.
-sa faci cat mai multe din lucrurile care iti plac, pe cat posibil.sa te simti cat mai bine din ce in ce mai mult timp.apoi cand esti de ceva timp ok, incearca sa faci cate putin din lucrurile alea care te streseaza, dar sa fii tu in control :) de exemplu:eu nu mai pot sa ma relaxez la un film la cinema(ff multa anxietate), sau la teatru.si cum ma simt de curand mai ok, m-am dus la teatru si la film si mi-am zis incontinuu ca nu am nimic, si am mai vorbit cu mama ca sa uit. si dupa 1 ora am reusit sa ma calmez. problema e ca mai revine dupa, dar cum deja m-am calmat odata, de ce nu pot si a doua oara?!

Am realizat ca:
totul este in capul meu si cu efort, sunt sigura ca poate fi controlat si chiar sa revin la cum am fost, sau poate mai bine:) Eu imi fac singura rau :(.deci eu trebuie sa-mi revin.

dar Trebuie Sa Vorbesti Cu Cineva Apropiat despre asta, cat mai mult. pe mine ma face sa ma simt bine :)

@claudya25 Sufar de aceeasi boala, daca o putem numi asa. am fost intr-o situatie foarte similara cu a ta, tot de doi ani. intamplarea face ca fata despre care este vorba sa fie tot in Italia :) nu am pfta de viata, am probleme cu despiratia, spatii stranse, ceea ce eu inainte nu avea probleme de genul asta. imi ascult fiecare bataie a inimii, incerc sa ma ascund in propriile mele ganduri...incerc sa gasesc o solutie...dar totul pare inutil.deficienta respiratorie,.cateodata inima chiar imi sare niste batai, nu stiu ce sa fac, imi este rusine sa recunosc ca am depresie. am fost o fire foarte energetica pana acuma, iar acuma, mie frica sa fac orice efort.simt ca inima imi va ceda in orice clipa, traiesc momente aproape greu de explicat...ameteli. etc. m-am lasat de tigari de scurt timp, si de cafea. sper ca asta sa nu fie cauza. scrie-mi inapoi daka vrei sa vorbim. bafta, ca succesu presupune efort :)

Kosty, foarte desteapta afirmatia" "bafta ca succesu presupune efort" - o s-o notez si eu :) mai invatam unu de la altu, asta inseamna comunicare

:) thanks am auzit si eu la batrani, nu sunt vreun geniu sa stii :P

Stimata LadyP, nu am inteles f bine "palpitatii la inima" - suna pleonastic..mai pot fi palpitati si in alta parte? poate ca da, si imi scapa -

...parca va cunosc de undeva...nu va cheama Paula sau cam asa ceva...Paula Scott...v-am intalnit recent...scuze, daca gresesc...of memoria asta...

buna ziua. nici nu stiu cu ce ar trebuii sa incep. ma regasesc in multe din postarile voastre
de citeva luni traiesc un cosmar. atacuri de panica foarte puternice, dureri in zona inimii, sau ma pe aproape, nici eu nu stiu exact ce ma doare. am facut tot felul de anlize la sange, am ajuns de 3 ori la urgente crezand ca mor, ca fac infarct sau ca am facut. am facut si analize la glanda tiroida. totul este ok. inclusiv electrokardiograma. nu stiu ce mai cred.nu ma mai recunosc. nu mai am pofta de viata, am slabit f mult, nu ma mai atrage nimic. m-am inscris pe acest forum sa comuic cu persoane care trec probabil prin aceleasi stari ca si mine si care imi poate da o parere, un sfat in ceea ce ar trebuii sa fac sa ma simt mai bn. va multumesc

HRISTOS A INVIAT !

Oameni buni, am gasit articolul acesta pe net - si ma bucur ca se mai gasesc solutii;
Poate fi o punte de alinare pentru cei care au probleme cu aceasta f urata boala;


DEPRESIA AR PUTEA FI ELIMINATATA CU AJUTORUL UNUI DISPOZITIV MINUSCUL

02 aug 2010 | Sănătate

Depresia ar putea fi eliminată cu ajutorul unui dispozitiv minuscul. Circa 12 milioane de oameni din întreaga lume au folosit aparatul în ultimii 20 de ani, iar armata americană îl foloseşte de aproximativ 5 ani. Se numeşte Alpha-Stim SCS şi este folosit ca principal instrument de tratament în două clinici din Marea Britanie.



Photo: The Telegraph Este un dipozitiv de mici dimensiuni, cu două fire care se ataşează printr-o clamă de ureche. Foloseşte "stimularea craniană prin electro-terapie" şi este capabil să inducă relaxarea sistemului nervos central. Jurnaliştii de la The Telegraph scriu că aparatul şi-a dovedit eficienţa în tratarea depresiei, a insomniei, a tulburărilor generate de stres şi a anxietăţii.

Dispozitivul pare să fie cu atât mai util cu cât depresia este o adevărată plagă a secolului. "Viaţa a devenit tot mai stresantă şi există mai multă alienare decât era înainte. Oamenii care înfruntă necazuri le înfruntă cel mai adesea singuri, " scrie Tim Cantopher, psihiatru, autor al cărţii Depresia: blestemul celor puternici.


Studii specializate vin să întărească această afirmaţiei prin intermediul statisticilor. Potrivit cercetărilor efectuate de Graham Thornicroft, profesor de psihiatrie la Institutul de Psihiatrie al Marii Britanii, între 20 şi 25% dintre adulţi vor suferi un episod de boală mentală, pe parcursul unui an. Mark Rice-Oxley scrie în ediţia electronică a ziarului The Guardian că, raportat la întreaga durată a vieţii, riscul creşte la aproape 40%. În Marea Britanie, numărul reţetelor pentru antidepresive s-a dublat în ultimii zece ani. Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează că, până în 2030, depresia va fi a doua cauză de deces după HIV/SIDA, la nivel mondial.

Foto: last.fm Cele mai afectate categorii sociale sunt femeile şi săracii, spune Thornicroft. "În general, rata depresiei la femei este de două ori mai ridicată decât la bărbaţi."

Pentru cei mai sceptici cu privire la eficacitatea tratamentului cu ajutorul curentului electric există şi tratamente convenţionale, precum medicamentele.

Medicamentele au însă o rată de succes în jur de 50%, susţine dr. Steve Ilardi, profesor la Univeristatea din Kansas. "Mai mult, jumătate dintre oamenii a căror stare se îmbunătăţeşte datorită medicamentelor experimentează o recădere, ceea ce scade rata de recuperare la doar 25%." Ilardi nu uită să menţioneze că "parcă pentru a agrava lucrurile, efectele secundare ale unor medicamente includ aplatizarea emoţională, disfuncţiile sexuale şi îngrăşarea."

Ilardi sugerează ca alternativă la medicamentele antidepresive şase etape de ieşire din depresie, care nu presupun utilizarea antidepresivelor:
1. Poţi lua 1.500 mg de omega-3 zilnic (se găseşte în capsulele de ulei de peşte), o pastilă multivitamine şi o vitamina C de 500 mg
2. Nu te concentra asupra gândurilor negative; în loc să despici firul în patru, implică-te într-o activitate; chiar şi conversaţiile contează
3. Fă cel puţin 90 de minute de exerciţii fizice pe zi
4. Expune-te cel puţin 15-30 de minute la soare în fiecare dimineaţă
5. Fii sociabil
6. Dormi opt ore în fiecare noapte.
.

MULTA SANATATE !

Macar, i s-ar potrivi mai bine alt nume dar sa nu-l jignesc prea tare, vad ca se joaca cu necazurile altora si are chef de misto. Sfatul meu este ca fiecare pacient trebuie sa aiba rabdare, sa gaseasca medicul psihiatru cat mai bun, sa coopereze bine cu el, sa se prezinte la programarile pentru control, si sa evidentieze la fiecare control cu sinceritate felul cum decurge tratamentul reactiile si schimbarile in bine, in mai rau, sau uneori nici o reactie a tratamentului. In acest caz medicul specialist trebuie sa schimbe ceva, doza, unul din medicamente pentru ca in general se combina din doua sau chiar trei feluri depinde de starea pacientului, in orice caz tratamentul trebuie personalizat pentru ca in aceste patologii este vorba despre un dezechilibru chimic la creier anumite enzime lipsec sau sunt procesate mai greoi, de obicei serotonina. Deci, aceste boli sunt tratabile in majoritatea cazurilor sau cel putin la cei avansati se pot controla si se pot tine tine pe o linie de plutire cu tratament de intretinere a la long. In ciuda tuturor simptomelor urate pe care le dau cum ar fi dureri in zona inimii, oboseala, disconfort abdominal, usturimi in zona precordiala, stari de teama nejustificate, atacuri de panica senzatie de frica de moarte, toate aceste trairi sunt iluzorii si se poate trai pana la 100 de ani cu ele, trebuie sa invatam sa le ignoram desi este foarte greu dar vom reusi in cele mai multe cazuri. Nu se moare de la aceste boli, stati linistiti !!!!!!!!!!!!! Trebuie sa luptati sa gasiti medicul terapeut placut voua si cooperat cu el si gasit tramamentul potrivit, personalizat voua si cu rabdare cel putin 3 ani de zile cu consecventa in cele mai multe cazuri veti constata ca ati reusit, sa nu uitam ca in foarte multe cazuri dar nu generalizat, bolile recidiveaza, dar dupa multi ani atunci cu forte proaspete si cu cunostinte vaste o vom lua de la capat. Eu am 50 de ani si m-am pricopsit cu o nevroza anxioasa de la 24 de ani si merg inainte.

Ma poate ajuta cineva cu 2-3 pastile de xanax in Iasi? Am niste examene saptamana asta, si sunt foarte stresat, si anxios, si am si fobie sociala, si ma cam chinuii:( lasa-ti un mesaj aici, cei care vor sa ma ajute