Agresivitate pe fondul depresiei?
Iubita mea (viitoare sotie), in varsta de 34 de ani, are comportament agresiv atunci cand o contrazic pe un subiect important pentru dansa sau daca ii reprosez ceva, sa zicem.
E a patra oara cand ajunge sa ma loveasca, la nervi, in urma unei discutii mai aprinse.
Cum o pot tempera, ajuta sa depaseasca acest comportament agresiv?
Mentionez ca e profesoara si imi este foarte frica sa nu devina agresiva si la scoala, cu elevii (pana in acest moment nu a manifestat niciodata vreun act/gest de violenta fata de un copil).
Credeti ca poate fi din cauza depresiei? A urmat si urmeaza tratament psihiatric + psihoterapie (din categoria terapiilor cignitiv-comportamentale), se simte bine in cea mai mare parte a timpului, pana se ajunge la o discutie contradictorie, cand nu se mai poate controla si sare la bataie.
Ultimul astfel de episod a fost aseara, cand mi-a tras o palma cat de tare a putut ea. Cum sa o stopez pe viitor? Cineva zicea ca ar trebui sa-i intorc palma, sa simta pe pielea ei consecinta acestui comportament agresiv. Freste ca nu as face asta, nu as lovi-o pentru nimic in lume, dar o metoda de a ii tine agresivitatea sub control trebuie sa gasesc.
Cum ma sfatuiti sa procedez pe viitor, cum sa o fac sa nu mai repete niciodata gestul?
Multumesc anticipat!
E a patra oara cand ajunge sa ma loveasca, la nervi, in urma unei discutii mai aprinse.
Cum o pot tempera, ajuta sa depaseasca acest comportament agresiv?
Mentionez ca e profesoara si imi este foarte frica sa nu devina agresiva si la scoala, cu elevii (pana in acest moment nu a manifestat niciodata vreun act/gest de violenta fata de un copil).
Credeti ca poate fi din cauza depresiei? A urmat si urmeaza tratament psihiatric + psihoterapie (din categoria terapiilor cignitiv-comportamentale), se simte bine in cea mai mare parte a timpului, pana se ajunge la o discutie contradictorie, cand nu se mai poate controla si sare la bataie.
Ultimul astfel de episod a fost aseara, cand mi-a tras o palma cat de tare a putut ea. Cum sa o stopez pe viitor? Cineva zicea ca ar trebui sa-i intorc palma, sa simta pe pielea ei consecinta acestui comportament agresiv. Freste ca nu as face asta, nu as lovi-o pentru nimic in lume, dar o metoda de a ii tine agresivitatea sub control trebuie sa gasesc.
Cum ma sfatuiti sa procedez pe viitor, cum sa o fac sa nu mai repete niciodata gestul?
Multumesc anticipat!
Cred ca fie nu isi ia tratamentul recomandat fie acesta nu e cel mai bun pt simptomele ei ! Ii trebuie niste Depakine in schema sau altceva similar !
Aflati ce medicamente ia in prezent !
P.S. Deci pana la urma ati convins-o ! :)
Aflati ce medicamente ia in prezent !
P.S. Deci pana la urma ati convins-o ! :)
In prezent ia Cipralex!
A luat Depakine, mai demult, dar psihiatra a decis intreruperea acestuia.
A luat Depakine, mai demult, dar psihiatra a decis intreruperea acestuia.
Ce doza ? Doze mari (20 mg sau mai mult) pot da iritabilitate la anumite persoane !
E ok ! In cazul asta trebuie adaugat la tratament un timostabilizator (Depakine, Gabaran, Lamictal, carbamazepina..) sau un antipsihotic potrivit in doza mica, poate putina Zyprexa sau altceva ! Trebuie testat inainte in doza f mica pt a-l gasi pe cel mai bine tolerat !
PS Iar o sa se sperie psihosexologul de serviciu ca vorbesc de medicamente ! :)
Mergeti la medic cu impreuna cu ea sau separat si cereti ceva pt aceste furii ale ei !
PS Iar o sa se sperie psihosexologul de serviciu ca vorbesc de medicamente ! :)
Mergeti la medic cu impreuna cu ea sau separat si cereti ceva pt aceste furii ale ei !
Va multumesc pt sfaturi!
Are vineri programare la medic, vom merge, in cazul acesta, impreuna!
Dar ce atitudine imi recomandati sa adopt in fata agresivitatii ei?
Are vineri programare la medic, vom merge, in cazul acesta, impreuna!
Dar ce atitudine imi recomandati sa adopt in fata agresivitatii ei?
Evitarea subiectelor sensibile sau daca nu pot fi evitate neutralitate in pareri ! Pana va ajunge pe tratamentul potrivit !
Si incercati sa pastrati un metru distanta tot timpul ! :!
Si incercati sa pastrati un metru distanta tot timpul ! :!
1. In primul rand felicitari pentru hotararea de a va casatori. Ma bucur din suflet. Asa cum eu stiu ca sotul meu este ingerul meu pazitor, fiti convins ca si ea e constienta de acest lucru.
2. Da, iritabilitatea e o trasatura a depresiei dar cu o mica modificare a tratamentului pe care i-o va face medicul psihiatru isi va reveni. Sunt multi baieti care erau foarte violenti si cu tratament si-au revenit.
Nu toata lumea cu depresie sufera de asa ceva, dar la unele persoane poate aparea. E tratabila.
2. Da, iritabilitatea e o trasatura a depresiei dar cu o mica modificare a tratamentului pe care i-o va face medicul psihiatru isi va reveni. Sunt multi baieti care erau foarte violenti si cu tratament si-au revenit.
Nu toata lumea cu depresie sufera de asa ceva, dar la unele persoane poate aparea. E tratabila.
Dna Clara,
Multumesc de sfaturi!
Sper sa se remedieze problema, e ingrozitor sa o vad violenta, agresiva, lovindu-ma.
O seara frumoasa!
Multumesc de sfaturi!
Sper sa se remedieze problema, e ingrozitor sa o vad violenta, agresiva, lovindu-ma.
O seara frumoasa!
'Unomdisperat' s-ar prea putea ca partenera Dumnevoastra sa faca acasa ceea ce nu-si permite la scoala. Intrebati-va daca nu ati intrat in rolul unui copil ascultator care trebuie sa faca doar ca ea ca altfel o 'incaseaza'. Tipul acesta de comportament nu prea este intalnit in depresie. Daca terapia pe care o urmeaza nu da rezultate poate ca ar trebui sa va ganditi la terapia de cuplu. Prin prisma meseriei pe care o are este obisnuita sa fie ascultata, fara sa fie contrazisa; este un fel de pozitie de putere in care este pusa. Dar, ca sa fie 'puternica' celalalt trebuie sa fie 'slab'. Incercati sa-i puneti ca felul in care isi trateaza 'viitorul sot' nu este tocmai in regula, caci este lipsit de echilibru si respect.
Atentionare!
Fiecare persoana este unica. Desi facute cu bune intentii, recomandarile altor persoane pot fi nepotrivite situatiei Dumneavoastra. Ceea ce a functionat in cazul altora poate sa nu fie potrivit in cazul Dumneavoastra.
Autodiagnosticarea si autotratamentul pot dauna sanatatii.
Singurul in masura sa schimbe tratamentul este medicul curant, care cunoaste in amanunt situatia si simptomele.
Daca nu sunteti multumit de medicul care va trateaza puteti cere oricand o a doua opinie medicala.
Valentin PESCARU
psiholog clinician-psihoterapeut-sexolog
Atentionare!
Fiecare persoana este unica. Desi facute cu bune intentii, recomandarile altor persoane pot fi nepotrivite situatiei Dumneavoastra. Ceea ce a functionat in cazul altora poate sa nu fie potrivit in cazul Dumneavoastra.
Autodiagnosticarea si autotratamentul pot dauna sanatatii.
Singurul in masura sa schimbe tratamentul este medicul curant, care cunoaste in amanunt situatia si simptomele.
Daca nu sunteti multumit de medicul care va trateaza puteti cere oricand o a doua opinie medicala.
Valentin PESCARU
psiholog clinician-psihoterapeut-sexolog
Multumesc frumos pentru raspuns, dle psiholog!
Cu respect va spun, ca va inselati in descrierea atitudinii iubitei mele. Nu e deloc autoritara la scoala, cu elevii, dimpotriva, ii iubeste mult, ii intelege, ii incurajeaza sa gandeasca si sa se exprime liber, nu are in niciun caz o relatie de subordonare a elevilor fata de ea, se straduieste sa fie perfect pregatita si in forma maxima pentru ei, citeste in mod constant carti de specialitate si de pedagogie-psihologie scolara, participa la viata lor, corepsondeaza cu ei pe e-mail in timpul liber, organizeaza diferite activitati extrascolare cu dansii (excursii, vizite la muzee, la piese de teatru/concerte etc) si mereu acasa, fata de noi, vorbeste cu drag si satisfactie de profesia ei, de elevii ei (pe care ii numeste "copiii mei"), de intreaga ei activitate de la catedra.
Accesele de violenta si de nemultumire sunt acasa, fata de mine si nu numai. Desi in general e o persoana calda si afectuoasa, o enerveaza ca eu sa ridic tonul la ea, sa critic sau sa dezaprob vreo actiune a ei, moment in care vede negru de furie, in fata ochilor, incepe sa ma jigneasca, sa tipe la mine si chiar ma loveste. Dupa vreo ora-doua, vine la mine, isi cere scuze, plansa, deprimata, imi spune cat de rau ii pare ca a ajuns la astfel de gesturi extreme, ca nu ma merita, ca eu sunt un om minunat, dar ea e nervoasa si irascibila, nu se poate controla si de asta nu ma face fericita.
Nu stiu ce sa spun, ce sa fac, e o situatie dificila, pentru amandoi, nu se poate pune problema despartirii, pentru ca o iubesc din tot sufletul, iar cu exceptia acestor conflicte (ce apar o data la 2-3 luni), relatia noastra este implinita si frumoasa, petrecem momente minunate impreuna, suntem un cuplu unit, fidel, care impartasim aceleasi valori si idealuri, avem foarte multi prieteni comuni si foarte ulte hobbyuri pe care ni le dezvoltam impreuna. Insa, nici aceste episoade de violenta nu sunt dispus sa le mai tolerez, nu vreau sa las sa devina, pentru ea, o obinsuinta sa loveasca atunci cand este contrazisa sau cand cea mai mica tensiune apare intre noi. Poate ca ar fi o solutie sa continuam impreuna terapia la psihoterapeut, la medic, oricum, sunt decis sa o insotesc la urmatoarea reevaluare, pentru modificarea schemei de tratament, fac tot ce tine de mine si o ajut si pe ea cu tot ce este omeneste posibil, pentru a rezolva problema si a o ajuta sa invete a gestiona furia, iritabilitatea, in genere, sentimentele negative.
Cu respect va spun, ca va inselati in descrierea atitudinii iubitei mele. Nu e deloc autoritara la scoala, cu elevii, dimpotriva, ii iubeste mult, ii intelege, ii incurajeaza sa gandeasca si sa se exprime liber, nu are in niciun caz o relatie de subordonare a elevilor fata de ea, se straduieste sa fie perfect pregatita si in forma maxima pentru ei, citeste in mod constant carti de specialitate si de pedagogie-psihologie scolara, participa la viata lor, corepsondeaza cu ei pe e-mail in timpul liber, organizeaza diferite activitati extrascolare cu dansii (excursii, vizite la muzee, la piese de teatru/concerte etc) si mereu acasa, fata de noi, vorbeste cu drag si satisfactie de profesia ei, de elevii ei (pe care ii numeste "copiii mei"), de intreaga ei activitate de la catedra.
Accesele de violenta si de nemultumire sunt acasa, fata de mine si nu numai. Desi in general e o persoana calda si afectuoasa, o enerveaza ca eu sa ridic tonul la ea, sa critic sau sa dezaprob vreo actiune a ei, moment in care vede negru de furie, in fata ochilor, incepe sa ma jigneasca, sa tipe la mine si chiar ma loveste. Dupa vreo ora-doua, vine la mine, isi cere scuze, plansa, deprimata, imi spune cat de rau ii pare ca a ajuns la astfel de gesturi extreme, ca nu ma merita, ca eu sunt un om minunat, dar ea e nervoasa si irascibila, nu se poate controla si de asta nu ma face fericita.
Nu stiu ce sa spun, ce sa fac, e o situatie dificila, pentru amandoi, nu se poate pune problema despartirii, pentru ca o iubesc din tot sufletul, iar cu exceptia acestor conflicte (ce apar o data la 2-3 luni), relatia noastra este implinita si frumoasa, petrecem momente minunate impreuna, suntem un cuplu unit, fidel, care impartasim aceleasi valori si idealuri, avem foarte multi prieteni comuni si foarte ulte hobbyuri pe care ni le dezvoltam impreuna. Insa, nici aceste episoade de violenta nu sunt dispus sa le mai tolerez, nu vreau sa las sa devina, pentru ea, o obinsuinta sa loveasca atunci cand este contrazisa sau cand cea mai mica tensiune apare intre noi. Poate ca ar fi o solutie sa continuam impreuna terapia la psihoterapeut, la medic, oricum, sunt decis sa o insotesc la urmatoarea reevaluare, pentru modificarea schemei de tratament, fac tot ce tine de mine si o ajut si pe ea cu tot ce este omeneste posibil, pentru a rezolva problema si a o ajuta sa invete a gestiona furia, iritabilitatea, in genere, sentimentele negative.
Va rog inainte sa mergeti cu ea la consult sa ii cititi cu atentie prospectul de la antidepresivul pe care il ia in prezent. Unele ad-uri la un moment dat pot da asemenea efecte secundare.
De cat timp e asa ca nu v-am mai auzit plantandu-va de asemenea simptom de depresie ? Citim articole despre depresie si regasim simptomul.
Sufera de aceasta agresivitate cand si cand de dinaintea inceperii oricarui fel de tratament ?
Daca ati putea sa o urmariti putin. Astfel de momente inter in la scurt timp dupa inghitirea ad-ului? Mai ia si alte medicamente naturiste sau orice fel cu care sa interactioneze ad-ul ? Bea ceaiuri de plante medicinale sau multa cafea?
De cat timp e asa ca nu v-am mai auzit plantandu-va de asemenea simptom de depresie ? Citim articole despre depresie si regasim simptomul.
Sufera de aceasta agresivitate cand si cand de dinaintea inceperii oricarui fel de tratament ?
Daca ati putea sa o urmariti putin. Astfel de momente inter in la scurt timp dupa inghitirea ad-ului? Mai ia si alte medicamente naturiste sau orice fel cu care sa interactioneze ad-ul ? Bea ceaiuri de plante medicinale sau multa cafea?
Nici nu am spus ca este autoritara, ci ca este intr-o pozitie de putere, sunt lucruri diferite. E posibil ca scoala sa fie ceva ce o valorizeaza puternic, fapt care nu se intampla in alte domenii ale vietii ei. Indiferent cum ar fi (de aceea este greu/imposibil de facut o evaluare corecta a situatiei doar pe baza a catorva informatii) este destul de clar ca exista o sursa a iesirilor ei. Aceste iesiri vin sa descarce (violent) o tensiune care nu poate fi continuta (activata/produsa de contrazicere, de exemplu). Poate avea legatura cu un comportament cu care a fost invatata in familie. Poate ca prevenirea acumularii tensiunii ar fi mai de ajutor, decat incercarea de a elimina descarcarea.
Nu este un comportament foarte des intalnit in depresie. In principiu depresia poate fi inteleasa ca o stare de inhibitie generala majora, iar daca este asa, izbucnirile violente nu-si prea au sensul. La randul ei aceasta "depresie" (daca este cu adevarat o depresie) are o cauza, o sursa care trebuie identificata.
Medicatia oricare ar fi ea, va trata doar simptomele, si nu cauzele. Raman la recomandarea ca terapia de cuplu poate rezolva situatia.
Daca merge la psihoterapie de destula vreme si lucrurile nu s-au schimbat deloc poate ca o alta orientare psihoterapeutica ar fi mai potrivita. Din ceea ce spuneti este o persoana care se informeaza, aplecata catre dezvoltare personala. Poate un alt tip de psihoterapie sa i se potriveasca mai bine.
Atentionare!
Fiecare persoana este unica. Desi facute cu bune intentii, recomandarile altor persoane pot fi nepotrivite situatiei Dumneavoastra. Ceea ce a functionat in cazul altora poate sa nu fie potrivit in cazul Dumneavoastra.
Autodiagnosticarea si autotratamentul pot dauna sanatatii.
Singurul in masura sa schimbe tratamentul este medicul curant, care cunoaste in amanunt situatia si simptomele.
Daca nu sunteti multumit de medicul care va trateaza puteti cere oricand o a doua opinie medicala.
Valentin PESCARU
psiholog clinician-psihoterapeut-sexolog
Nu este un comportament foarte des intalnit in depresie. In principiu depresia poate fi inteleasa ca o stare de inhibitie generala majora, iar daca este asa, izbucnirile violente nu-si prea au sensul. La randul ei aceasta "depresie" (daca este cu adevarat o depresie) are o cauza, o sursa care trebuie identificata.
Medicatia oricare ar fi ea, va trata doar simptomele, si nu cauzele. Raman la recomandarea ca terapia de cuplu poate rezolva situatia.
Daca merge la psihoterapie de destula vreme si lucrurile nu s-au schimbat deloc poate ca o alta orientare psihoterapeutica ar fi mai potrivita. Din ceea ce spuneti este o persoana care se informeaza, aplecata catre dezvoltare personala. Poate un alt tip de psihoterapie sa i se potriveasca mai bine.
Atentionare!
Fiecare persoana este unica. Desi facute cu bune intentii, recomandarile altor persoane pot fi nepotrivite situatiei Dumneavoastra. Ceea ce a functionat in cazul altora poate sa nu fie potrivit in cazul Dumneavoastra.
Autodiagnosticarea si autotratamentul pot dauna sanatatii.
Singurul in masura sa schimbe tratamentul este medicul curant, care cunoaste in amanunt situatia si simptomele.
Daca nu sunteti multumit de medicul care va trateaza puteti cere oricand o a doua opinie medicala.
Valentin PESCARU
psiholog clinician-psihoterapeut-sexolog
Dna Clara,
Primul episod de agresivitate verbala si fizica (despre care am eu cunostinta, ceea ce nu inseamna ca e neaparat primul din viata ei) l-a avut in 2013, inainte de debutul bolii si, deci, ianinte de administrarea oricarui medicament.
In 2014 a inceput cu depresie, anxietate, atacuri de panica, somatizari etc si a consultat un psihiatru. A primit diagnostic de tulburare de anxietate generalizata si a urmat tratament, modificate, in timp, la recomandarea medicului, dozele si medicamentele folosite. Tot din acea perioada a inceput sedintele de psihoterapie, pe care le-a urmat cu perseverenta, constiinciozitate si implicare totala. A avut si are perioade bune si perioade dificile, zile bune si zile rele, cateva luni(martie, aprilie 2015) chiar parea ca s-a vindecat complet, redevenise cea de dinaintea bolii.
Nu stiu ce sa spun legat de perioada dintre administrarea medicamentului si momentul de agresivitate, cred ca ultima data a fost ceva de genul 2-3 ore, nu pot estima mai bine.
Bea, la recomandarea doctoritei, doua ceaiuri de roinita in timpul zilei (una dimineata si unul la masa de pranz) si un ceai de tei, seara, inante de culcare (nu are insomnii, ci il bea mai mult pt anxietate). A luat la inceputul luni 20 de pastille de MG (Cate 2 pe zi, dimineata si la pranz, timp de 10 zile). Bea, in mod regulat, in fiecare zi, cate o cafea dimineata, inainte de a pleca la serviciu, dupa un mic dejun destul de consistent. Uneori, mai bea si a doua cafea, pe la 13-14 ziua, niciodata insa seara. Nu bea Cola(decat foarte rar- de 2-3 ori/an), energizante (niciodata), nu fumeaza si nu a fumat, consuma alcool in cantitati foarte reduse si extreme de rar.
Va multumesc, inca o data, pentru raspuns si implicare!
Primul episod de agresivitate verbala si fizica (despre care am eu cunostinta, ceea ce nu inseamna ca e neaparat primul din viata ei) l-a avut in 2013, inainte de debutul bolii si, deci, ianinte de administrarea oricarui medicament.
In 2014 a inceput cu depresie, anxietate, atacuri de panica, somatizari etc si a consultat un psihiatru. A primit diagnostic de tulburare de anxietate generalizata si a urmat tratament, modificate, in timp, la recomandarea medicului, dozele si medicamentele folosite. Tot din acea perioada a inceput sedintele de psihoterapie, pe care le-a urmat cu perseverenta, constiinciozitate si implicare totala. A avut si are perioade bune si perioade dificile, zile bune si zile rele, cateva luni(martie, aprilie 2015) chiar parea ca s-a vindecat complet, redevenise cea de dinaintea bolii.
Nu stiu ce sa spun legat de perioada dintre administrarea medicamentului si momentul de agresivitate, cred ca ultima data a fost ceva de genul 2-3 ore, nu pot estima mai bine.
Bea, la recomandarea doctoritei, doua ceaiuri de roinita in timpul zilei (una dimineata si unul la masa de pranz) si un ceai de tei, seara, inante de culcare (nu are insomnii, ci il bea mai mult pt anxietate). A luat la inceputul luni 20 de pastille de MG (Cate 2 pe zi, dimineata si la pranz, timp de 10 zile). Bea, in mod regulat, in fiecare zi, cate o cafea dimineata, inainte de a pleca la serviciu, dupa un mic dejun destul de consistent. Uneori, mai bea si a doua cafea, pe la 13-14 ziua, niciodata insa seara. Nu bea Cola(decat foarte rar- de 2-3 ori/an), energizante (niciodata), nu fumeaza si nu a fumat, consuma alcool in cantitati foarte reduse si extreme de rar.
Va multumesc, inca o data, pentru raspuns si implicare!
Dl psiholog Pescaru Valentin.
Va multumesc pentru raspuns!
Intr-adevar, scoala o valorizeaza puternic pe iubita mea, intotdeauna si-a considerat cariera didactica drept cea mai mare implinire si cea mai frumoasa latura a vietii ei (a visat din adolescenta sa devina profesoara, este, la randul ei, fiica de profesori universitari, a fost o eleva si o studenta de nota 10, si-a dorit enorm sa ajunga si de cealalta parte a catedrei si a ajuns). Pe langa activitatea didactica, mai are si un part-time de traduceri (e absolventa de Litere), 2 ore/dupa-amiaza.
E cu adevarat o persoana culta, careia ii place sa se informeze si incearca, pe cat posibil, sa puna si in practica ceea ce studiaza. Citeste enorm (beletristica si nu numai) si are o aplecare imensa spre studiu.
La psihoterapie s-a vazut efectul reducerii, aproape chiar eliminarii anxietatii, disparitiei atacurilor de panica, controlarii depresiei. Nu stiu daca despre aceasta agresivitate a ei a discutat sau nu cu psihoterapeuta si in ce masura temperarea comportamentului violent a fost sau este un obiectiv al programului de terapie.
Ar trebui sa discut cu ea sa ii sugerez sa ia in calcul si acets punct in terapia pe care o urmeaza? Mi-e frica sa nu o enervez din nou, daca ii spun asta! Cum as putea proceda delicat, sub acest aspect?
Va multumesc pentru raspuns!
Intr-adevar, scoala o valorizeaza puternic pe iubita mea, intotdeauna si-a considerat cariera didactica drept cea mai mare implinire si cea mai frumoasa latura a vietii ei (a visat din adolescenta sa devina profesoara, este, la randul ei, fiica de profesori universitari, a fost o eleva si o studenta de nota 10, si-a dorit enorm sa ajunga si de cealalta parte a catedrei si a ajuns). Pe langa activitatea didactica, mai are si un part-time de traduceri (e absolventa de Litere), 2 ore/dupa-amiaza.
E cu adevarat o persoana culta, careia ii place sa se informeze si incearca, pe cat posibil, sa puna si in practica ceea ce studiaza. Citeste enorm (beletristica si nu numai) si are o aplecare imensa spre studiu.
La psihoterapie s-a vazut efectul reducerii, aproape chiar eliminarii anxietatii, disparitiei atacurilor de panica, controlarii depresiei. Nu stiu daca despre aceasta agresivitate a ei a discutat sau nu cu psihoterapeuta si in ce masura temperarea comportamentului violent a fost sau este un obiectiv al programului de terapie.
Ar trebui sa discut cu ea sa ii sugerez sa ia in calcul si acets punct in terapia pe care o urmeaza? Mi-e frica sa nu o enervez din nou, daca ii spun asta! Cum as putea proceda delicat, sub acest aspect?
Teama Dumneavoastra de a spune partenerei ce ganditi/simtiti va pune in acea situatie de slabiciune, de "inferioritate" fata de ea de care va vorbeam anterior. Acest lucru creeaza (a creat deja) un dezechilibru in relatie: ea spune/face/loveste, Dumneavoastra "incasati". Mai mult decat atat, daca schimbam perspectiva (cu una cognitiv-comportamentala), atitudinea Dumnevoastra ii mentine/intareste comportamentul - acum va este frica sa o contraziceti, adica violenta ei "a dat rezultate". Daca doreste sa nu fie contrazisa ce va face? Va folosi violenta... Daca ati prezenta un alt comportament ati forta-o sa (incerce) se adapteze schimbarii.
Cu atat mai mult cu cat este o persoana culta, care se educa si informeaza permanent, nu inteleg teama Dumneavoastra de a-i vorbi deschis.
Dintr-un alt punct de vedere: cu cat interesul ei fata de serviciu este mai mare, cu atat asteptarile ei inconstiente fata de aceasta parte din viata ei sunt mai mari, iar daca ele nu sunt implinite, cu atat mai mare va fi dezamagirea/frustrarea. Iar aceasta frustrare, peste un anumit nivel se poate transforma rapid in agresivitate sau chiar violenta - iata o alta varianta de a privi situatia.
Iar o alta varianta, pe care am banuit-o este ca toata aceasta poveste a pornit pe fondul anxietatii si nu al depresiei, care probabil, cum se intampla adeseori in astfel de situatii, s-a "adaugat" ulterior. Este important de aflat ce a declansat aceea anxietate si ce se afla in spatele acestei anxietati.
Dupa cum spuneam, acestea sunt doar idei despre situatie, diverse perspective care v-ar putea ajuta in incercarea de a intelege comportamentul partenerei.
Pe acest fond, cred ca realizati ca medicatia, de orice fel, nu prea are nici o importanta si nici o influenta. Nu acolo este problema...
Poate ca problema este TEAMA, teama Dumnevoastra de a o pierde pe ea (despartire) si a ei de a pierde serviciul...
Atentionare!
Fiecare persoana este unica. Desi facute cu bune intentii, recomandarile altor persoane pot fi nepotrivite situatiei Dumneavoastra. Ceea ce a functionat in cazul altora poate sa nu fie potrivit in cazul Dumneavoastra.
Autodiagnosticarea si autotratamentul pot dauna sanatatii.
Evaluarea situatiei trebuie facuta doar de catre o persoana cu pregatire si competente in domeniu.
Singurul in masura sa recomande sau sa schimbe tratamentul este medicul curant, care cunoaste in amanunt situatia si simptomele.
Daca nu sunteti multumit de medicul care va trateaza puteti cere oricand o a doua opinie medicala.
Valentin PESCARU
psiholog clinician-psihoterapeut-sexolog
Cu atat mai mult cu cat este o persoana culta, care se educa si informeaza permanent, nu inteleg teama Dumneavoastra de a-i vorbi deschis.
Dintr-un alt punct de vedere: cu cat interesul ei fata de serviciu este mai mare, cu atat asteptarile ei inconstiente fata de aceasta parte din viata ei sunt mai mari, iar daca ele nu sunt implinite, cu atat mai mare va fi dezamagirea/frustrarea. Iar aceasta frustrare, peste un anumit nivel se poate transforma rapid in agresivitate sau chiar violenta - iata o alta varianta de a privi situatia.
Iar o alta varianta, pe care am banuit-o este ca toata aceasta poveste a pornit pe fondul anxietatii si nu al depresiei, care probabil, cum se intampla adeseori in astfel de situatii, s-a "adaugat" ulterior. Este important de aflat ce a declansat aceea anxietate si ce se afla in spatele acestei anxietati.
Dupa cum spuneam, acestea sunt doar idei despre situatie, diverse perspective care v-ar putea ajuta in incercarea de a intelege comportamentul partenerei.
Pe acest fond, cred ca realizati ca medicatia, de orice fel, nu prea are nici o importanta si nici o influenta. Nu acolo este problema...
Poate ca problema este TEAMA, teama Dumnevoastra de a o pierde pe ea (despartire) si a ei de a pierde serviciul...
Atentionare!
Fiecare persoana este unica. Desi facute cu bune intentii, recomandarile altor persoane pot fi nepotrivite situatiei Dumneavoastra. Ceea ce a functionat in cazul altora poate sa nu fie potrivit in cazul Dumneavoastra.
Autodiagnosticarea si autotratamentul pot dauna sanatatii.
Evaluarea situatiei trebuie facuta doar de catre o persoana cu pregatire si competente in domeniu.
Singurul in masura sa recomande sau sa schimbe tratamentul este medicul curant, care cunoaste in amanunt situatia si simptomele.
Daca nu sunteti multumit de medicul care va trateaza puteti cere oricand o a doua opinie medicala.
Valentin PESCARU
psiholog clinician-psihoterapeut-sexolog
Dle psiholog,
Eu ma simt depasit de situatie, de ce sa nu recunosc!?
Daca nu ripostez in niciun fel la ceea ce spune si face ea, e pentru ca nu doresc sa-i agravez, in niciun fel, boala. Teama mea nu e de a o pierde, ci de a nu-i face rau, printr-o actiune involuntara a mea (nu mai pot suporta sa o vad suferind, m-a durut ingrozitor sa asist la atacurile ei de panica, la depresia ei, la zilele in care plangea ore intregi).
Nu stiu care ar fi atitudinea corecta spre a nu-i intari acest comportament, cum ar trebui sa gestionam crizele ei de furie, nu stiu daca atitudinea cea mai buna, din partea mea, e sa o iert pentru tot ce face si sa ne impacam imediat, insa, trebuie sa recunosc, nu pot sta suparat pe ea, o iubesc prea mult ca sa rezist mai mult de 1 minut cand vine si isi cere scuze pentru ca a zis/facut.
Imi sugerati un alt comportament, sunt de accord cu dvs, insa nu-mi explicati in ce s-ar concretiza acesta.
Eu ma simt depasit de situatie, de ce sa nu recunosc!?
Daca nu ripostez in niciun fel la ceea ce spune si face ea, e pentru ca nu doresc sa-i agravez, in niciun fel, boala. Teama mea nu e de a o pierde, ci de a nu-i face rau, printr-o actiune involuntara a mea (nu mai pot suporta sa o vad suferind, m-a durut ingrozitor sa asist la atacurile ei de panica, la depresia ei, la zilele in care plangea ore intregi).
Nu stiu care ar fi atitudinea corecta spre a nu-i intari acest comportament, cum ar trebui sa gestionam crizele ei de furie, nu stiu daca atitudinea cea mai buna, din partea mea, e sa o iert pentru tot ce face si sa ne impacam imediat, insa, trebuie sa recunosc, nu pot sta suparat pe ea, o iubesc prea mult ca sa rezist mai mult de 1 minut cand vine si isi cere scuze pentru ca a zis/facut.
Imi sugerati un alt comportament, sunt de accord cu dvs, insa nu-mi explicati in ce s-ar concretiza acesta.
Eu totusi insist sa cititi cu atentie si prospectul ad-ului pe care ea il ia in prezent. De pe net daca nu il aveti acasa. Cu titlu informativ.
Iata ce scrie pe prospectul unui antidepresiv luat aleatoriu, printre efectele secundare:
Idei de ostilitate
Agresiune
Comportament de confruntare
Iritare
Nervozitate
Iata ce scrie pe prospectul unui antidepresiv luat aleatoriu, printre efectele secundare:
Idei de ostilitate
Agresiune
Comportament de confruntare
Iritare
Nervozitate
Dna Clara,
Am citit acum, pe net, prospectul. Agresivitatea e inscrisa in lista recatiilor adverse rare (care afecteaza, conform studiilor, 1 pana la 10 utilizatori din 10000).
Am citit acum, pe net, prospectul. Agresivitatea e inscrisa in lista recatiilor adverse rare (care afecteaza, conform studiilor, 1 pana la 10 utilizatori din 10000).
Este destul de clar ca iubirea Dumneavoastra este si slabiciunea Dumnevoastra, asa cum este si teama de a o pierde. In astfel de situatii puteti sa faceti apel la "inteligenta emotionala". Puteti sa o intrebati cum s-ar simti daca Dumneavoastra ati trata-o asa cum o face ea; cum crede ea ca va simtiti atunci cand va loveste?
Daca situatia este atat de grea pentru Dumnevoastra poate ca ari fi cazul sa va ganditi la cateva sedinte de consiliere. Unele lucruri nu se pot rezolva prin emailuri, cu toata buna intentie...
Valentin PESCARU
Daca situatia este atat de grea pentru Dumnevoastra poate ca ari fi cazul sa va ganditi la cateva sedinte de consiliere. Unele lucruri nu se pot rezolva prin emailuri, cu toata buna intentie...
Valentin PESCARU
Efectele astea secundare se pot manifesta intr-adevar Clara insa numai daca exista elemente psihotice in depresie, pe care antidepresivul sa le activeze ! Iar astea exista in foarte multe cazuri chiar daca nu sunt evidente, de aceea s-a si ajuns la prescrierea de ad-uri plus o doza mica de antipsihotic, ca fiind cea mai eficienta schema de tratament !
Bineinteles ca intai trebuie testat si un alt antidepresiv fiindca poate fi depasit pt starea ei actuala ! Medicul va hotara ce cale e de urmat, completarea tratamentului sau schimbarea lui !
Atentionare !
Sa stiti (ma refer la public si pacienti) ca de foarte multe ori psihologii incearca sa-si atraga in mod artificial clienti prin psihologizarea unor simptome de BOALA care necesita tratamente medicale ! Asadar traseul corect al unui pacient este de la medic spre psiholog si nu invers ! In aceste cazuri medicamentele sunt cu mult mai cinstite decat niste sedinte de terapie psihologica ! Acestea trebuie sa vina ca o COMPLETARE a tratamentului medicamentos si la recomandarea EXPRESA a medicului specialist !
Bineinteles ca psihoterapia sau consilierea se poate face si fara recomandarea unui medic dar pe raspunderea PROPRIE ca orice alt tratament alternativ !
Bineinteles ca intai trebuie testat si un alt antidepresiv fiindca poate fi depasit pt starea ei actuala ! Medicul va hotara ce cale e de urmat, completarea tratamentului sau schimbarea lui !
Atentionare !
Sa stiti (ma refer la public si pacienti) ca de foarte multe ori psihologii incearca sa-si atraga in mod artificial clienti prin psihologizarea unor simptome de BOALA care necesita tratamente medicale ! Asadar traseul corect al unui pacient este de la medic spre psiholog si nu invers ! In aceste cazuri medicamentele sunt cu mult mai cinstite decat niste sedinte de terapie psihologica ! Acestea trebuie sa vina ca o COMPLETARE a tratamentului medicamentos si la recomandarea EXPRESA a medicului specialist !
Bineinteles ca psihoterapia sau consilierea se poate face si fara recomandarea unui medic dar pe raspunderea PROPRIE ca orice alt tratament alternativ !
Prospectele mint la greu. Si unde domnul Pescaru are dreptate, ii dau dreptate. Medicamentele astea au si efecte secundare la greu. Nu 10 din 10 000.
Eu anul trecut cand luam Fevarin 25 mg era ok. Cand ma simteam súper rau si incercam sa iau 50 de mg deveneam foarte nervoasa fara absolut nici un motiv. Tipam la mama daca imi spunea ceva care ma enerva dar dupa ce iesea din camera, imi dadeam seama ca am exagerat si regretam.
Daca asta ar fi problema, ar fi usor, ca s-ar umbla la doze si s-ar rezolva. E de mentionat totusi si acest aspect psihiatrei care o trateaza.
In locul dv as intreaba-o daca nu va ia si pe dv la psihologul ei sa abordati aceasta problema impreuna.
Eu anul trecut cand luam Fevarin 25 mg era ok. Cand ma simteam súper rau si incercam sa iau 50 de mg deveneam foarte nervoasa fara absolut nici un motiv. Tipam la mama daca imi spunea ceva care ma enerva dar dupa ce iesea din camera, imi dadeam seama ca am exagerat si regretam.
Daca asta ar fi problema, ar fi usor, ca s-ar umbla la doze si s-ar rezolva. E de mentionat totusi si acest aspect psihiatrei care o trateaza.
In locul dv as intreaba-o daca nu va ia si pe dv la psihologul ei sa abordati aceasta problema impreuna.
Dle psiholog Valentin Pescaru,
Cred ca vom apela la consiliere de cuplu(sunt convins ca va accepta), in paralel cu programul de psihoterapie pe care il urmeaza iubita mea. Si, poate, in continuare, voi urma si singur cateva sedinte de consiliere pe aceasta problema.
Am intrebat-o si eu, chiar acum doua zile, cum s-ar simti daca eu as lovi-o, daca as jigni-o in felul in care ma jigneste ea si mi-a raspuns deschis ca s-ar desparti de mine. Apoi, a izbucnit intr-un plans puternic, incat nu stiam ce sa-i mai spun sa o impac. Am reusit sa-i spun doar ca eu nu ma voi desparti de ea din aceasta cauza, dar ca sufar mult cand ea se poarta urat cu mine si sunt convins ca daca ma iubeste nu vrea sa ma faca sa sufar. A fost abordarea care a sensibilizat-o si a linistit-o, in acelasi timp.
Va multumesc din suflet pentru sfaturi si implicare!
Cred ca vom apela la consiliere de cuplu(sunt convins ca va accepta), in paralel cu programul de psihoterapie pe care il urmeaza iubita mea. Si, poate, in continuare, voi urma si singur cateva sedinte de consiliere pe aceasta problema.
Am intrebat-o si eu, chiar acum doua zile, cum s-ar simti daca eu as lovi-o, daca as jigni-o in felul in care ma jigneste ea si mi-a raspuns deschis ca s-ar desparti de mine. Apoi, a izbucnit intr-un plans puternic, incat nu stiam ce sa-i mai spun sa o impac. Am reusit sa-i spun doar ca eu nu ma voi desparti de ea din aceasta cauza, dar ca sufar mult cand ea se poarta urat cu mine si sunt convins ca daca ma iubeste nu vrea sa ma faca sa sufar. A fost abordarea care a sensibilizat-o si a linistit-o, in acelasi timp.
Va multumesc din suflet pentru sfaturi si implicare!
Dna Clara si dl Stevens,
Multumesc de raspunsuri!
Vom merge impreuna vineri la psihiatra si saptamana viitoare la psihoterapeuta. Am mai mers asa, la inceputul problemelor ei, am intrat cu ea in cabinet, am fost si singur, fara ea, pentru a intreba ce si cum ar trebui sa fac pentru a o ajuta sa depaseasca cat mai bine si mai repede anxietatea si depresia.
Stiu ca ii pare rau dupa ce face, dar, totusi, nu e suficient, ar trebui sa gandeasca inainte, nu dupa, ce e de facut si ce nu. Parerea mea!
Multumesc de raspunsuri!
Vom merge impreuna vineri la psihiatra si saptamana viitoare la psihoterapeuta. Am mai mers asa, la inceputul problemelor ei, am intrat cu ea in cabinet, am fost si singur, fara ea, pentru a intreba ce si cum ar trebui sa fac pentru a o ajuta sa depaseasca cat mai bine si mai repede anxietatea si depresia.
Stiu ca ii pare rau dupa ce face, dar, totusi, nu e suficient, ar trebui sa gandeasca inainte, nu dupa, ce e de facut si ce nu. Parerea mea!
Cand nu stiti ce sa ii mai spuneti, luati-o in brate. O femeie se calmeaza imediat cu acest gest.
2
Pacea valoreaza de 4 ori mai mult decat dreptatea.
Nu o mai contraziceti chiar daca stiti ca aveti dreptate.
Daca e sa va doriti sa abordati o problema importanta, asteptati sa se calmeze si apoi cand ii oferiti o sugestie adaugati la sfarsit propozitia "daca vrei". Adica o lasati pe ea sa decida. Sotul meu face minuni cu propozitia asta. Nu pot sa ii refuz aproape nimic. Va asigur ca e magica.
2
Pacea valoreaza de 4 ori mai mult decat dreptatea.
Nu o mai contraziceti chiar daca stiti ca aveti dreptate.
Daca e sa va doriti sa abordati o problema importanta, asteptati sa se calmeze si apoi cand ii oferiti o sugestie adaugati la sfarsit propozitia "daca vrei". Adica o lasati pe ea sa decida. Sotul meu face minuni cu propozitia asta. Nu pot sa ii refuz aproape nimic. Va asigur ca e magica.
Dna Clara,
Foarte frumos sfat! L-am mai pus si pana acum in practica, dar de acum il voi pune de fiecare data o simt tensionata, nemultumita, trista sau agitata.
O zi frumoasa si multa sanatate va doresc!
Foarte frumos sfat! L-am mai pus si pana acum in practica, dar de acum il voi pune de fiecare data o simt tensionata, nemultumita, trista sau agitata.
O zi frumoasa si multa sanatate va doresc!
Iata cum se intampla lucrurile in REALITATE:
Examenul psihologic al unei persoane se poate realiza direct, prin prezentarea persoanei la psiholog. Daca se doreste evaluarea starii de sanatate mintala, psihologul care realizeaza examinarea trebuie sa aiba competenta in psihologie clinica. Daca in urma evaluarii se stabilieste existenta unei patologii, psihologul poate trimite pacientul catre un alt specialist (psihiatru, neurolog, cardiolog etc.) cu recomandare pentru instituirea unui tratament medicamentos, internare, etc., in functie de gravitatea starii constatate. In aceste conditii psihologul clinician este cel care pune un diagnostic. Ceilalti specialisti vor prescrie tratamentul conform diagnosticului, vor realiza schema de tratament sau vor organiza internarea pacientului, dupa caz.
Exista situatii in care pacientul se prezinta la psiholog, fiind trimis de catre diversi alti specialisti: medici de familie, psihiatri, neurologi, etc. Acestia pot cere verificarea unui diagnostic sau evaluare de "finete"/profunzime, care sa indice gradul de functionalitate al pacientului sau alte elemente. In acest caz exista un diagnostic, pe care psihologul il verifica (a doua opinie), completeaza, detaliaza etc.
Confruntarea de tipul"ce a fost intai? organul/organismul s-a imbolnavit si a afectat psihicul sau psihicul a afectat organul/organismul" nu s-a incheiat. Medicina vrea perspectiva ei, punand organul inainte de toate, psihologia o apara pe a ei, punand desigur psihicul inainte. In lumea civilizata, in practica, lucrurile au fost rezolvate elegant: in marea majoritate a cazurilor, suferintele/tulburarile psihice sunt tratate complex, printr-o combinatie de tratament medicamentos si/sau psihoterapie, impreuna sau separat (in acelasi timp sau in momente separate), depinzand de situatia fiecarui pacient.
Orice boala/stare care afecteaza organul (in cazul de fata creierul) va produce o modificare a proceselor psihice. Drept care a se afirma ca "unii" psihologi incearca "psihologizarea" ??!! unor boli pentru a atrage pacienti este nepotrivit si incorect. ORICE boala este "psihologizanta/psihologizata"...
Cheia in tratarea suferintelor psihice nu este excluderea reciproca (razboiul) dintre psihiatru/psiholog ci colaborarea dintre ei, spre beneficiul PACIENTULUI
Valentin PESCARU
psiholog clinician-psihoterapeut-sexolog
Examenul psihologic al unei persoane se poate realiza direct, prin prezentarea persoanei la psiholog. Daca se doreste evaluarea starii de sanatate mintala, psihologul care realizeaza examinarea trebuie sa aiba competenta in psihologie clinica. Daca in urma evaluarii se stabilieste existenta unei patologii, psihologul poate trimite pacientul catre un alt specialist (psihiatru, neurolog, cardiolog etc.) cu recomandare pentru instituirea unui tratament medicamentos, internare, etc., in functie de gravitatea starii constatate. In aceste conditii psihologul clinician este cel care pune un diagnostic. Ceilalti specialisti vor prescrie tratamentul conform diagnosticului, vor realiza schema de tratament sau vor organiza internarea pacientului, dupa caz.
Exista situatii in care pacientul se prezinta la psiholog, fiind trimis de catre diversi alti specialisti: medici de familie, psihiatri, neurologi, etc. Acestia pot cere verificarea unui diagnostic sau evaluare de "finete"/profunzime, care sa indice gradul de functionalitate al pacientului sau alte elemente. In acest caz exista un diagnostic, pe care psihologul il verifica (a doua opinie), completeaza, detaliaza etc.
Confruntarea de tipul"ce a fost intai? organul/organismul s-a imbolnavit si a afectat psihicul sau psihicul a afectat organul/organismul" nu s-a incheiat. Medicina vrea perspectiva ei, punand organul inainte de toate, psihologia o apara pe a ei, punand desigur psihicul inainte. In lumea civilizata, in practica, lucrurile au fost rezolvate elegant: in marea majoritate a cazurilor, suferintele/tulburarile psihice sunt tratate complex, printr-o combinatie de tratament medicamentos si/sau psihoterapie, impreuna sau separat (in acelasi timp sau in momente separate), depinzand de situatia fiecarui pacient.
Orice boala/stare care afecteaza organul (in cazul de fata creierul) va produce o modificare a proceselor psihice. Drept care a se afirma ca "unii" psihologi incearca "psihologizarea" ??!! unor boli pentru a atrage pacienti este nepotrivit si incorect. ORICE boala este "psihologizanta/psihologizata"...
Cheia in tratarea suferintelor psihice nu este excluderea reciproca (razboiul) dintre psihiatru/psiholog ci colaborarea dintre ei, spre beneficiul PACIENTULUI
Valentin PESCARU
psiholog clinician-psihoterapeut-sexolog
Am fost, ieri, cu iubita mea la medicul psihiatru (am intrat amandoi in cabinet, pentru consultatie) si decizia dnei doctor (in urma relatarii episoadelor de agresivitate) a fost de reducerea dozei de AD (Cipralex) de la 10 mg la 5 mg. Dna doctor e de parere ca o doza prea mare de AD, pentru o persoana care nu mai sufera de depresie, ci ia doza doar de intretinere, dupa vreo 14 luni de tratament (cu diferite medicamente, in diferite doze/concentratii), poate da stari de nervozitate, iritabilitate etc care pe un fond de impulsivitate nativa (a avut primul episod de agresivitate inainte de administrarea oricaror medicamente, pe fondul unor certuri puternice), determina un paroxism al violentei fizice si verbale.
Pe langa reducerea dozei de tratament, doctorita ii mai recomanda si continuarea psihoterapiei si sa bea cate o cana de ceai de tei dimineata si seara, pentru relaxare, destindere si calmarea nervilor. Plus un stil de viata echilibrat, minimum 8 ore de somn in fiecare noapte, relaxare, cultivarea hobbyurilor, constientizarea frumosului in viata ei, a implinirilor si realizarilor sale si evitarea lucrurilor/situatiilor neplacute, care o nemultumesc/intristeaza.
Cred ca suntem pe drumul cel bun si ca iubirea ce o inconjoara pe iubita mea, psihoterapia si tratamentul, toate combinate, vor face o minune, vindecand-o definitive.
Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns si sper ca postul meu va fi util si altor personae cu problem similare, care citesc acest forum.
O zi frumoasa si un weekend linistit va doresc!
Pe langa reducerea dozei de tratament, doctorita ii mai recomanda si continuarea psihoterapiei si sa bea cate o cana de ceai de tei dimineata si seara, pentru relaxare, destindere si calmarea nervilor. Plus un stil de viata echilibrat, minimum 8 ore de somn in fiecare noapte, relaxare, cultivarea hobbyurilor, constientizarea frumosului in viata ei, a implinirilor si realizarilor sale si evitarea lucrurilor/situatiilor neplacute, care o nemultumesc/intristeaza.
Cred ca suntem pe drumul cel bun si ca iubirea ce o inconjoara pe iubita mea, psihoterapia si tratamentul, toate combinate, vor face o minune, vindecand-o definitive.
Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns si sper ca postul meu va fi util si altor personae cu problem similare, care citesc acest forum.
O zi frumoasa si un weekend linistit va doresc!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2pot suprapune un alt tratament?
- 3depresie puternica acum 3 ani, recomadati-mi un psiholog
- 5Sufar de depresie de vreo 5 ani...nu pot manca normal
- 5mi-a prescris Arketis, am citit ca are efecte adverse: impotenta si scade calitatea spermei
- 6Depresie de multi ani.. cu ce ati tratat insomnia?
- 22Fost toxicoman rog sfaturi
- 12Sindrom anxios depresiv
- 3Sufar de depresie de aproximativ un an
- 11Stresul, dusmanul tandretei si a sexului ?
- 9Nu vreau sa ajung o leguma! :(
- 3Suspiciune sectiune nerv median AB stang
- 4va rog sa-mi dati un raspuns
- 6Cat timp se face tratamentul pt depresie?:(
- 11depresie sau...o iau din loc?
- 4nu mai pot... de cateva luni sunt nebuna, agresiva, ma musc si ma zgarai
- 2Sunt depresiv ?
- 24Sunt singur si nu am viata sociala deloc, nu am prieteni, ma simt trist si melancolic
- 44Grup Suport pentru Anxietate si Depresie
- 4Soțul meu are schimbări bruște de comportament, se enervează extrem de rapid
Mai multe informații despre: Depresia comportamentul agresiv agresivitatea
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: