Depresie?

Buna,
De aproximativ 3 ani viata mea s-a schimbat foarte mult, in ceea ce priveste modul in care vad lucrurile.Dintr-un copil vesel, sociabil am devenit un tacut, care nu mai stie sa se comporte in public, si aproape cu nici un om.Inrosesc foarte repede din motive necunoscute, de exemplu daca cineva ma intreaba pe strada cat ii ceasu eu deja intru in panica si dintr-o asemenea maruntie de lucru imi tremura mana cand ma uit la tel sa-i zic ceasul, de voce nu mai vorbesc, m-am gandit ca am si fobie sociala.Nu mai stau cu prietenii pe-afara de aprox 2 ani, tot cautand vreo scuza ca sa nu ies.Imi place sa fac orice lucru posibil de unul singur, sa merg la cumparaturi, sa calatoresc, sa merg la scoala, sa stau singur in banca, am renuntat sa mai fac antrenamente la sala pt a evita oamenii si am inceput sa le fac acasa.Oriunde ma duc imi amintesc de anumite lucruri placute pe care le faceam in trecut, de ex daca merg in curtea scolii imi amintesc cat fotbal jucam acolo, si imi amintesc zici ca ala a fost ultimul meci pe care l-am jucat si n-o sa mai fie altul (si s-a intamplat sa mai fie multe alte meciuri).Deci oriunde ma duc imi aduc aminte de multe lucruri care s-au petrecut si atunci ma cupride o stare de tristete zicandu-mi vai ce bine a fost atunci etc...Cu alte cuvinte traiesc in trecut si cei mai rau mi-am dat seama ca nu fac progres in nici un fel, in nici un domeniu.De multe ori ma cuprinde o stare de indiferenta atat de mare incat daca m-ar intreba oricine cum ma cheama a-s ridica din umeri si a-s trage de buze, ceea ce inseamna ca nu-mi pasa sau cv de genu.Alteori stau numai asa fara sa fac nimic, fara sa ma gandesc nimic, stau bag fata aia de suparat si ma alimentez cu starile alea de rau. cateodata mi se intampla sa vad niste ouncte micute si negre in aer care se tot deplaseaza in sus( am citit pe net ca in cazul unei depresii severe poti avea halucinatii, dar eu nu vad nimic concret ci cateva bulinute negre care se deplaseaza).Nu ma mai prea intereseaza nimic, nu prea vreau sa fac nimic, nu pt ca sunt lenes ci pt ca apoi ma invadeaza gandul ca oricum o sa mor si nu are rost sa fac nimic.Am observat ca am o stima foarte scazuta de sine, am observat asta cand de multe ori mi se intampla sa fiu facut numai din ochi de unii oameni in tramvai sau in orice alt mijloc de transp., se uita asa insitent la mine de parca ar vrea sa ma intimideze dar pna la urma reusesc, simt cum se vede pe fata mea acest lucru. Dar nu tot timpul am aceste stari, sunt zile in care ma simt incarcat sufleteste pt ca asa mam trezit nu din alt motiv, si atunci simt ca totul merge bine, simt ca as reusi sa ma iau la bataie cu oricine, dar in alte zile credk m-ar bate si 1 copil de 5 ani pt ca tot n-as avea nicio reactie.
Am intocmit o lista cu cateva reguli dupa care am incarcat sa traiesc de ex:- sa nu fiu speriat, -sa nu stau fara sa fac nimic(am scris mai sus ca sunt zile in care numai stau si ma alimentez cu acele trairi negative), -sa fiu sociabil, -sa fiu vesel etc si lista poate continua daracest plan de a face din mine un om normal a esuat.Nu este zi in care sa fiu la fel, daca ma intrb cnv ceva in fiecare zi o sa-i raspund altcumva, odata arogant, odata timid, adica in fiecare zi am incercat sa ma schimb dar pana la urma am revenit la stadiul initial si am luat-o de la capat.
De multeori ma gandesc ca am absolut orice si ar trebui sa fiu fericit, ceea ce ma face fericit pt ctv clipe dar iarasi revin. Vad lucrurile ca si un televizor alb-negru, totul este gri, cenusiu, nimic nu mai e cum a fost acum cativa ani.
Daca cineva mi-ar putea spune ce am, si daca se poate trata fara medicamente. i-as fi recunosccator.

Salut!

Alor tai le-ai spus de starile astea? Ei te-au observat sau esti invizibil, te simti invizibil.?

Eu zic ca un pas ai facut, si anume ai cautat un site unde sa iti spui necazul, si asta e de bun augur!

Din ce povesteti eu cred ca un psiholog bun, in cateva sedinte, te-ar lumina si ti-ar arata calea, de unde o apuci.

Eu vad lucrurile asa: esti tanar, esti 100% functional si fizic si intelectual, ai probabil ceva probleme emotionale si de interactiune cu ceilalti, specifice varstei si o arzi in casa ca fraierul.

Trebuie sa gasesti o cale sa iesi din asta si iti spun doar atat, ai foarte multe lucruri frumoase de facut in viata asta:de la un job in care sa faci ce iti place, sa calatoresti, sa iubesti, sa vezi lucruri sau sa pasesti in locuri in care n-a trecut tipenie de om. Gandeste un pic. Pare putin, dar nu-i...

Si mai gandeste-te la nesansa pe care o are tot un copil de varsta ta, care are inteligenta peste medie, scrie niste carti de-ti

pui rajitura pe fata de bune, castiga un ban facand site-uri, dar niciodata n-a iesit singur afara din casa. Traieste legat de un scaun cu rotile.

Gandeste-te cat de mult Ti-a fost daruit si probabil vei intelege!

Eu sunt un parinte cu doi copii mici dar am vazut pana acum foarte multi spanzurati sau care au incercat sa se sinucida si pot sa-ti spun ca daca ai ocazia sa discuti cu ei te bufneste rasul de motivul pe care il au.Multumestei lui dumnezeu(eu merg de circa 5 ori la biserica intrun an) ca esti sanatos fizic si incerca sa gasesti momentul in care ai intrat in depresie si motivul ca sa poti afla cauza.Hai sa iti dau eu un motiv de depresie si cu toate astea tot nu am depresie: acum o luna mi-a recidivat a treia oara cancerul si este neoperabil si eu trebuie sa astept ca o comisie care nu se stie cand se va intruni si daca sa i-mi aprobe un medicament care costa 5000 euro pe luna.Cum ti-am mai spus am copii mici carora le spun de cativa ani ca ne vom lua casa la curte si cum o sa la fac parc de distractii dar eu sunt un biet bugetar si acum daca as face imprumut pt medicament as plati in 4 luni banii cu care as cumpara o casa cu 100 metri teren pt. toti.SOTIA MEA AR MERGE LA MUNCA DAR EU NU POT STA CU DOI COPII deoarece obosesc foarte tare ca am un singur rinichi si tocmai am fost operat acum o luna.FIICA mea de 3 ani cand mergem in parc sta un pic cu mine si daca vede ca eu nu pot sa o ridic pt, a oa urca in leagan prefera sa mergem acasafiul meu de 9 ani plange frecvent ca nu pot sa-l mai iau in carca si in brate, si cu toate astea NUUUUUUUUUUUUU SUUUUUUUUUUUUUUUNT DEPRIMAT INCERC SA MERG ZILNIC CU COPII IN PARC TRAIESC CEEA CE TE SFATUIESC SA FACI SI TU CA MAI ENERVAT ALEA SUNT PROBLEME GANDESTETE LA CE AM SCRIS