cum sa fac sa lucrez si eu?

am avut ghinionul sa ma imbolnavesc la 16 ani si sa nu pot sa fac o facultate.
sunt foarte invidioasa pe oamenii care au o meserie! Poate din orgoliu, poate pentru faptul ca invatam in scoala foarte bine cand de o data am facut o astenie grava dublata de depresie psihotica.
am terminat pana la urma liceul la zi dar de facultate nu a mai putut fi vorba!
pe urma am lucrat vreo 8 luni intr-un loc si doua intr-altul. si atat, scum 10 ani.
intre timp mi-au aparut in 200 pesudohalucinatii auditive care au cedat in vreo doi ani jumatate de tratament.
cert este ca am ramas mai fragila, si fara calificare ( cam stiu eu cate ceva la calculator dar nu pot sta mult la PC pentru ca sufar si de ochi).
sunt constienta ca mi-ar fi mult mai bine daca as lucra ceva, dar pe de o parte nu se gaseste, pe de alta nu prea am calificare iar pe de alta nici curaj nu mai am.
Sunt suparata ca nu pot munci si eu sa imi castig painea! si sa imi distrag atentia!
stiu ca se poate trai in multe feluri dar sunt inca tanara si nu prea ma pot resemna ca m-am ratat! fie si fara vina mea.
astept sugestii si multumesc anticipat!

Vad ca numeni nu ti-a raspuns. Imi pare rau. Trebuie sa fii intr-o situatie dificila. Toate persoanele cu tulburari psihice au probleme cu locul de munca.

Nu stiu ce sfat sa-ti dau. In primul rand gandeste-te ce ti-ar place sa faci, cu ce ai vrea sa te ocupi?

Si apoi incearca sa cauti ptr inceput o slujba mai usoara si in functie de calitatile tale. Nu prea stiu multe de boala ta ( poate daca-mi spui mai multe.), consulta-te si cu doctorul tau.

Sau daca nu-ti sunt necesari banutii desi nu cred incearca la inceput voluntariat sa vezi cum faci fata.

Nu te considera ratata, toti trecem prin momente grele si sigur le vom depasi,

Apoi curaj, draga mea

Mai vorbim daca doresti

Multumesc pentru gandurile bune, seroxat,
Am tot cautat si voluntariat, nu prea am gasit.
Suntem in perioada de criza economica, nici servicii nu prrea se gasesc.
Imi pare rau ca nu am putut urmna o facultate, intelectul ma ajuta. dar asta e!
Multumesc inca o data pentru caldura cu care mi-ai scris.
Multa sanatate si tie!

Anastasia, mereu, in mesajele tale amintesti ca iti pare rau ca nu ai facut o facultate. Poate ca ar trebui sa nu te mai gandesti la trecut, incearca sa te impaci cu el si sa privesti spre viitor. Nu mai pot sa scriu, imi pare rau, dar mai vorbim.
te pup.

Multumesc pentru raspuns, intr-adevar, nu ar trebui sa ma mai gandesc la facultate, e cam tarziu sa o mai fac, mai ales ca nu mai am memoprie si nici putere de concentrare.
dar ma urmareste ca o idee fixa ce este! O manie. cred ca am mult, mult orgoliu. asta nu este bine.
m-am intalnit azi cu o doamna despre a carei fetite de 18 ani am aflat ca da examen la psihologie anul asta.
parca mi s-a pus pe suflet, nu ca sunt invidioasa pe copilul acela, Doamne fereste, dar mi-am amintit ca as fi vrut sa fac si eu aceasta facultate.
de fapt ma pot documenta in particular, cum am mai facut dar orgoliul este mare, de ce sa nu zic si eu ca am studii superioare?
Asta mi se trage din scoala caci invatam bine si profesorii ma laudau, erau multi, majoritatea care ma considerau inteligenta.
Orgoliul nu este de la Dumnezeu, stiu, dar ma lupt greu cu el.
rugati-va si voi sa reusesc!
de fapt poate aveti si alte lucruri mai bune de facut decat sa va ganditi la mania mea!
Numai bine, spre sa imi treaca, deja ma simt mai bine ca am scris!

Iti spuneam ieri sa nu mai ai regrete ca nu ai facut o facultate.
Eu una am facut o facultate, TCM-ul si nu mi-a folosit. Mult timp m-am gandit ca n-ar fi fost rau sa fac si a doua facultate, insa nu am mai avut timp si nici ambitie. Si acum ma gandesc ca a doua facultate daca o faceam ma ajuta mai mult. Faceam si eu una care era mai buna decai TCM-ul, insa acum este tarziu. Ma multumesc cu ce am, acum nu mai am nici eu memorie.
As vrea mult sa te pot ajuta, dar nu am cum, decat sa ma rog la Dumnezeu pentru tine si sa iti trimit un buchet de flori virtuale. De trandafiri, iti plac?
Am observat ca ai 3 ani (daca nu ma insel) de cand esti o forumista activa. Este si asta o "munca", nu? Ai ajutat multe persoane cu sfaturile tale pline de intelepciune.
Eu te-as sfatui sa iti cauti un serviciu usor, intr-un magazin de imbracaminte, de exemplu, de cartier. Acolo nu te-ar solicita prea mult. Ma gandesc ca te-ai descurca., te-ai obisnui si nu vei mai avea timp sa te gandesti atat de mult la boala. Si eu am mare noroc cu serviciul pe care il am, desi nu prea mai merge bine si ma gandesc cu groaza ca s-ar putea sa se inchida firma si voi fi nevoita sa imi caut alt loc de munca si nu voi face fata.
Multa sanatate si ne mai "intalnim" noi.

Robymat, esti o scumpa! Imi plac florile si imi si imaginez un buchet de trandafiri! multumesc mult pentru gandurile tale bune!
Eu acum ma simt cam rau din cauza ca la noi bate rau vantul, am fost azi la biserica la sfantul maslu.
sper sa imi revin, le las in colo si de facultati si de tot, numai sa ma simt si eu iar bine.
cat despre servicii, este foarte greu sa gasesc ceva usor, nu am nici curaj si am saptamani intregi in care imi este rau si nu as putea face fata.
multa sanatate tie si tuturor celor care citesc!

Anastasia, spune-mi te rog la ce se refara raul tau. Cum se manifesta? Ti-e rau fizic? Nu poti sa te autosugestionezi si sa spui ca esti bine? Ai incercat vreodata?

da, cand se schimba vremea imi este rau fizic de la nervi, simt prin tot corpul ca niste furnicaturi, mai ales la plexul solar ca un ghem de nervi.
cu autosugestia ar fi ceva, am incercat dar stau rau cu vointa, m-am cam saturat de 16 ani de boala asta.
Imi este rau surd, sacaitor, ori de cate ori se schimba vremea, ori vremea se schimba intr-una!!!
Nu prea ma ajuta pastilele.
am vrut sa merg azi la doctor dar am preferat sa merg la maslu.
sper sa imi mai revin dar m-am cam saturat.
nici rabdare nu am de nimic, ma chinuie trebuirle casnice, pe de alta parte ma plictisesc.
O pacoste este boala mea!
sanatate tuturor!

Ma apucase si pe mine o agitatie cu tremurat. A trebuit sa iau un Tranxene sa imi revin, ce sa fi facut?
Ce este plexul solar?
Mai incearca si cu autosugestia. Cine stie, poate iti va reusi.
Nici eu nu stau bine la capitolul treburile casnice. Ma invart prin casa si nu am chef sa fac nimic. Totul mi se pare greu. In ultimul timp ma apucau niste stari depresive in weekend, si dormeam sau ma uitam in gol. Nu ma puteam mobiliza deloc. Mi-a marit dra Zyprexa la 10 mg, mi-a spus ca numai o perioada, sa nu ma mai chinui.
Singura treaba pe care o fac cu drag si rabdare (cat de cat, nu excelez nici aici) sunt lectiile cu baietelul meu. In rest tot ce fac, fac cu sila. O am pe bunica-mea care ma ajuta mult, insa imi pare rau ca abuzez de ea.
Ei, dar ajunge cat m-am vaitat. M-am mai usurat si eu.

robymat, eu m-am mai linistit.
Pelxul solar este zina stomacului si sub coaste sus, sunt niste nervi acolo si o zona energetica, in fine.
Nu vezi ce vreme e afara?
Banuiesc ca si la tine este asa urat afara.
si pe mine ma ajuta mult mama mea, tot asa, imi pare rau ca abuzez de ea.
dar ele fac asta cu dragoste pentru noi.
la mine esential ar fi sa am o preocupare care sa imi si placa, astfel sa imi distraga atenita.
la calculator as sta mai mult dar dupa o ora maximum mi se inrosesc ochii rau ( port ochelari ).
Nu iti pierde speranta, si eu am crescut Zyprexa de la 2, 5 la 5 de o saptamana.
Cand va veni primavara ne va fi mai bine!
Poate nu chiar la 1 martie dar la mijlocul lui precis.
sanatate si sa iti traiasca baietelul!

p.s.
Am mai luat si rudotel si carbamazepina cand mi-a fost rau de tot, acum cateva zile am zacut la pat din cauza vremii.

Salut fetelor,

Si la mine se simte boala in functie de schimbarile vremii sau de menstruatie sau de stres, depinde.
Eu am fost diagnosticata cu tulburare obsesiv compulsiva. Si eu am luat zyprexa si carbamazepina dar nu au avut nici un efect. De la zyprexa m-am ingrasat foarte rau. Dar depinde de organism si de boala bineinteles.
ASi eu am avut momente cand ma uitam in gol si nu faceam absolut nimic dar a trecut totul. Somnul era refugiul meu. Nu stiu cum se manifesta depresia psihotica dar o sa ma documentez.
Eu greu cand mintea nu face ce vrem noi, e greu cu facultatea, cu serviciu dar nu e imposibil.
Nici eu nu lucrez momentan am lucrat tot in reprize. Am lucrat trei ani intr-un loc ( ultima oara) dar am cedat din cauza stresului si al conflictelor. Am hotarat sa-mi dau demisia in loc sa ajung in spital.

dar am sa incerc din nou, dar de data asta ceva cu mai putin stres.

Totul are un sfarsit si deasemenea un nou inceput.

Poate vorbesc in necunostinta de cauza, ptr ca nu stiu cum se manifesta boala voastra dar sper sa treceti peste.

Va doresc din suflet multa sanatate.

draga seroxat, este bine ca it-ai dat demisia, vorba ta, decat sa ajungi in spital, mai bine linistata acasa.
Eu evit sa iau doctorii multe pentru ca nu prea ma ajuta, ba mai rau, imi intoxica ficatul, dar nu stiu daca fac bine.
la unele persoane nu este indicat deloc sa nu faca tratamentul.
Cum va indruma si pe voi Dumnezeu!
Vorbiti si cu medicii, medicul meu imi da voie sa iau numai cand simt nevoia carbamazepina si rudotel, ca zyprexa o iau zilnic, nu am ce face, sunt dependenta de ea, altfel nu mai adorm decat la ziua cateva ore.
primavara este putin mai greu pana ne adaptam la schimbare, la noul anotimp.
Eu n u ma simt grozav, sunt in faza de depresie, am sa vorbesc in curand cu medicul meu, dar stiu ca o sa treaca.
numai bine tuturor!

Anastasia, ai grija cu redusul medicamentelor. Sa nuc cumva sa te simti rau si din cauza asta.
Zyprexa da dependenta? Eu stiam ca numai anxioliticele dau dependenta. Si eu iau Zyprexa, acum mi-a marit doza la 10 mg pentru o perioada scurta, pana imi revin, dupa care revin din nou la 5 mg. Eu iau din ianuarie 2008 Zyprexa. Este posibil sa-mi produca si mie dependenta, sa nu mai pot dormi cand nu voi mai lua Zyprexa?

Seroxat, si eu m-am ingrasat de la Zyprexa, dar cu un regim alimentar mi-am revenit. Nu stiam ca Zyprexa se da la TOC. Nu este prea puternic?

Salut gagigi

Stim cu totii ca medicamentele dauneaza la ficat si poate intregului organism dar ce Dumnezeu sa facem, nu ne putem chinui dispensandu-ne de ele.

Si mie mi-a fost frica la inceput, chiar frica, apoi mi-am facut analizele in fiecare an si mi-au iesit bune. Mai iau naturiste care detoxifica organismul si asta este. Nu as putea sa traiesc zilnic cu ganduri inutile si compulsii.

Si asa in principiu sunt ok dar sunt foarte sensibila si uneori tristetea ma acapareaza. Daca totul merge rezonabil in viata mea poat spune ca pot fi fericita.

Eu imi reduc doza de medicament numai la sfatul medicului, nu fac aproape nimik de capul meu. In ceea ce priveste tratramentul pe care mi l-a prescris ea. Atata doar cand simt ca nu sunt in apele mele ca am o stare mai deosebita de nervozitate sau tristete accentuata mai iau cate un xanax ( alb).

Eu am mare incredere in doctorita mea, ea m-a pus pe picioare. Ai grija te rog Anastasia. Vorbeste cu medicul tau si explica-i fiecare simptom amanuntit, vorbeste deschis si spune-i ce simti si ceea ce-ti doresti. Am inteles ca ai probleme cu ochii??/ Sunt grave???


Robymat, stiu si eu ca zyprexa nu se prea da la TOC dar in combinatie cu alte medicamete la unele persoane ar putea da rezultate. Cert este ca mie nu mi-a folosit aproape deloc. M-am chinuit mult in acel an si uneori nici nu vreau sa-mi mai amintesc. Am fost la doctorul meu ( de atunci), a facut tot felul de combinatii, bineinteles cu alelesi medicamente dar nu a mers. II spuneam tot timpul ca ceva nu este in regula dar nu cred ca stia ce sa mai faca si asa ca am hotarat sa merg la alt medic ( actualul). Nu stiu daca era. puternic sau nu dar nu mi-a folosit.


Cum sunteti astazi????

Va pup si numai bine.

Seroxat, tu ce medicamente ei? Te rog sa-mi spui ce naturiste pt detoxifierea organismului folosesti. As lua si eu dar nu stiu ce. Eu am avut si hepatita cand eram mica si mai si fumez pe deasupra.
Si eu colaborez bine cu doctorita mea. Inainte mergeam la un medic de care nu am fost prea multumita, desi ma asculta cu atentie, insa doctorita la care merg in momentul de fata mi-a dat tratament bun, adica m-a pus pe picioare. Vechiul doctor mi-a schimbat tratamentul de vreo 3 ori in 4 luni. Cu ultimul medicament (cipralex) am intrat in manie si m-am dus la el, i-am si spus ce simptome am si m-a lasat fara tratament. Atunci am schimbat doctorul. SI tot de atunci iau Ziprexa ca medicament de baza.

Anastasia, cum te mai simti? Ai iesit din depresie? Acum este mai frumos afara si banuiesc ca te influenteaza in bine timpul frumos. Cand ploua si este innorat este mai trist.

Va pup.

Salut domnisoarelor si doamnelor!
Eu am luat zyprexa(olanzapina) aproape 2 ani. Chestia e ca luam numai seara si in timpul zilei trebuia sa mai iau diazepam sau anxiar(fostul lorivan=lorazepam). Pe o scara de la 1 la 3 zyprexa este pe locul 1 in privinta sedarii iar leponexul pe locul 3(adica cel mai puternic). La mine daduse dependenta si motivul pentru care spun asta e ca daca nu luam seara nu puteam dormi.Eu mai am si acum stari psihotice insa boala s-a remis(psihoza discordanta). continuati sa luati in continuare deoarece este un medicament f bun.
Si inca ceva: orice drog(pastila) luata timp indelungat poate da dependenta.
Eu in prezent iau leponex si mi-a dat o dependenta atroce.Pe zyprexa imi permiteam sa fumez, anxietatea anticipatorie era mult sub nivelul din prezent.
Va doresc numai liniste sa aveti in casa si sa desfasurati o activitate, ca anii trec si te trezesti ca n-ai facut nimic in viata.
Cat despre mine, sunt cam incurabil cu problemele astea cu vazutul pe negru...astept sa mai iasa si alte antipsihotice, poate cine stie, dau lovitura si ma pot angaja dupa ce termin facultatea.
Sa aveti parte de liniste)acasa) si de sanatate si nu leneviti mai mult decat e nevoie.
Pa pa

Salut,

Robymat, eu pentru TOC iau momentan doar seroxat. La inceput primul an am lut si rispen. Apoi treptat am renuntat la el.
Pentru detoxifierea organismului am luat in ultimul timp capsule de ulei de salvie ( doua dupa fiecare masa).
Am mai luat intrecut ceva bu dar nu-mi mai amintesc denumirea. Dar ma interesez ptr ca mi l-a recomandat cineva si am sa-ti spun.
Sper ca hepatita pe care ai avut-o cand ai fost mica. sa fi terminat cu ea definitiv. Ficatul in timp se reface.
Si eu fumez si imi doresc sa ma las. dar nu sunt pregatita. M aurasc uneori ca fumez. dar uneori o tigara. Off doamne. Parca nimic nu te sperie atunci cand esti dependent.

Sper ca sunteti bine. Anastasia esti OK?


Valentin, sunt cam pe langa cu restul bolilor. Avand TOC acest lucru m-a preocupat in mod special.
Acum sunt un pic trista si ma simt cam inutila. Sotul meu trage singur la carauta iar eu.O sa ma uit si la boala rta si a Anastasiei sa-mi dau seama ce implica acest lucru, pentru caci cu sigurata voi nu aveti puterea sa povestiti si probabil nici nu este indicat.

Nu stiu de ce dar eu ma simtem atat de bine cand ma descarcam, cand povesteam celor din jur ce mi se intampla. Tinusem atata timp in mine incat cand totul s-a descoperit simteam nevoia sa dau totul afara din mine. Uneori speram ca daca voi povesti, daca voi spune ceea ce mi s-a intamplat, ce aveam, ce gandeam. toate astea vor trece.

Stiu valentin ca aniii trec, poate ca nu reusesti sa faci nimic in viata, si eu am pierdut multta vreme in viata mea, dar uneori nu tine de persoana noasta acest lucru, e pur si simplu soarta.
Nu stiu ai simtit vreoadata ca totu ti se impotriveste, tot si tu lupti pentru ceva ce iti doresti la inebunie, si lupti si apare un obstacol, continui sa lupti si mai apare ceva si tot asa. si parca intreg universul vrea altceva decat ceea ce vrei tu. si la un moment dat nu mai poti, nu mai ai vointa, ai obosit si vrei sa te odihnesti. Si nu te mai saturi de odihna, nu mai poti lupta si vrei ca cineva sa te ajute, sa te ajute sa te ridici, sa-ti spuna ce e bine, ce sa faci.

Eu am simtit acest lucru de multe ori in viata, si nu de fiecare data a fost cineva langa mine sa ma ridice, cand m-am ridicat singura am fost mandra de mine. Cert este ca periada de la cadere pana la ridicare a fost timp pierdut. Iar acest timp pierdut face parte din procesul nostru de recuperare si zic eu asta e boala.

Am remuscari in ceea ce priveste pierderea timpului dar incep sa inteleg ca si acest lucru face parte tot din viata mea si va trebui sa-l accept ca atare.
Iti dorec nmai bine, tot binele din lume, iti doresc sa-ti termini facultatea si sa fac i ceea ce iti place, dar pentru a face toate astea trebuie sa ai rabdare cu tine si sa intelegi ce se intampla cu tine. Sunt sigura ca vei reusi.

Doamne ajuta,

Sper ca nu am scris ceva deplasat iar daca este ceva aiurea spuneti-mi punctul vostru de vedere.

Va pup

draga robymat, draga Seroxat si draga valentin,
ma simt mult mai bine, m-am maim obisnuit cu vremea.
Am fost si la medicul meu si i-am spus exact ce iau si mi-a dat dreptate in privinta dozelor ( mie zyprexa imi creste pulsul si acum ma lasa sa micsorez doza la 2, 5 din nou, cat priveste rudotel si carbamazepina ma lasa sa iau duar cand imi este rau).
Ce sa va spun? In continuare fac greu ceea ce fac, ma plictisesc mult, dar m-am mai linistit si cu ideea ca nu am facultate sau serviciu, ce mai, am iesit din perioada critica.
Va doresc si voua numai bine!

Anastastasi, este bine ca ai iesit din perioada critica. Tine-o tot asa si daca vreodata te vei mai simti rau sa te gandesti la perioadele bune. Dar de ce iti spun eu asta tocmai tie care dai atat de multe sfaturi bune persoanelor cu probleme? Pentru ca pur si simplu vreau sa vorbesc cu tine.

Lasa Xeroxat, ca ne lasam noi de fumat deoarece se scumpesc tigarile. Vom avea atunci o motivatie serioasa. Eu una ma gandesc si la bani (pt ca nu ma pot lauda cu situatia financiara) cand ii dau pe tigari si la sanatate.
Sa sti ca si eu ma simt bine cand povestesc cum ma simt, ma mai usurez..

Valentin, esti prea tanar sa te gandesti ca nu ai facut nimic in viata. Cel putin asa am inteles eu din mesajul tau. Daca gresesc imi cer scuze. Cu siguranta vor veni si zile in care te vei simti bine si vei putea si tu sa te angajezi dupa ce vei termina facultatea. Esti un luptator, asa te percep eu din mesajele tale.

De multe ori imi pun si eu problema ca mi-am cam irosit viata. Am ajuns la varsta de 40 de ani fara un serviciu sigur si divortata si cu un copil de crescut si pe deasupra si cu tulburare bipolara. Ma gandesc cu groaza la ziua de maine. Cum ma voi descurca eu, cum imi voi putea creste copilul? Este o vorba care bine spune despre copii "cine are sa si creasca, cine nu sa nu-si doreasca" Daca stiam ca voi suferi de orice fel de tulburari psihice, nu mai aduceam pe lumea o viata, despre care ma mai si tem sa nu ma mosteneasca. Sa nu se inteleaga, doamne fereste, ca imi pare rau ca am dat nastere unui copil! Numai ca ma simt incapabila la provocarile pe care ni le face viata uneori. Dar...mare e Dumnezeu, desi uneori parca nici in Dumnezeu nu mai am putere sa cred...

Imi pare rau daca v-am tulburat cumva cu mesajul meu. Daca da, imi cer scuze.

Va doresc numai bine!

Nu Robymat, nu ne-ai tulburat deloc.
Este bine sa te mai descarci.
Cum ziceai si tu, este un Dumnezeu! sa stii ca si mie imi este uneori greu sa cred in Dumnezeu, dar El ne stie oameni slabi si nu se supara.
eu am trecut acum vreo 8 ani printr-un delir mistic, stateam mult in biserica, nu ma gandeam decat la dumnezeu ca ma va salva( asta e adevarat dar dobandisem pseudohalucinatii auditive legate de biserica si cele sfinte) In concluzie am in prezent o credinta slaba dar tot o am.
Te pup si pe tine si pe coplias ( daca il feresti de socuri, oboseala sau alte traume, copilul tau va fi sanatos) Mare este puterea lui Dumnezeu!
Te las si mai vorbim

Bun gasit!
Anastasia, cum te mai simti?
As vrea sa va cer parerea: de ceva timp uitandu-ma in oglinda nu ma mai recunosc sau noaptea mi se pare ca propriul chip mi se deformeaza (devine hidos), am avut demult accese de paranoia (mi se parea ca noaptea cineva ar putea intra in casa si eram permanent agitata), am avut perioade in care ma luptam cu insomnia, iar un alt simptom ar fi solilocvia. Ar mai fi si altele: un acces de anorexie, ma izolez, sunt in permanenta obosita etc. Am fost la un medic psihiatru care m-a expediat in mai putin de 5 minute cu reteta de rigoare. Ma intereseaza care e parerea voastra. In aprilie am programare la un alt medic.

Toate bune si aveti grija de voi!

draga Ez, este bine ca iti cauti un medic bun care sa te ajute.
cred ca stii ca primavara este putin mai dificil pentru nervi.
adaptarea la mai multa lumina etc.
Eu iti doresc multa sanatate!

Buna fetelor,

Cum va mai este??

Buna Ez. Ce diagnostic ti-a pus doctorul? In mai putin de 5 min. Ai platit pentru asta? Medici de cacat scuzati expresia. daca ai platit consultatia ar fi trebuie sa dureze cel putin jumate de ora. Ce i-ai putut tu explica in mai putin de cinci minute?? El ti-a dat explicatii?
Daca decizi sa incepi un tratament vezi un pic daca simtomele se amelioreaza.. Nu pot sa-mi dau parerea in mod cert daca nu simti ameliorare nu mai astepta pana in aprilie.
Roby???? ce mai zici
Da nu trebuie neaparat sa crezi ca te va mosteni. Trebuie sa fii ma optimista. Si eu ma gandesc sa fac un copil si ma ingrozeste gandul. Mereu sunt riscuri chiar daca nu am avea aceste tulburari psihice. Sunt atatea boli genetice si totusi toate femeile isi doresc un sufletel.
Eu cred ca Dumnezeu iti va da putere sa treci peste toate, si eu am fost obsedata ca ii pierd serviciu, nu suntem singuri pe lume, vei vedea ca va fi bine. Nimic nu este sigur pe lumea asta.
Crede-ma asa cum esti, cu poavara asta mare pe suflet vei fi o mama extraordinara poate mult mai bune decat una perfect sanatoasa sau cu mai stiu eu ce situatii.

Anastasia multa sanatate si mult optimism.

Va doresc toate cele bune.

Salutare!
Anastasia, asta si incerc sa fac: sa gasesc un medic bun. Paradoxal, pe mine primavara nu ma afecteaza, dimpotriva, imi da o stare de spirit buna pt. ca totul reinvie.

Seroxat 76, diagnosticul a fost "tulburare anxios-depresiva". M-a intrebat despre ce e vorba cand am intrat in cabinet, i-am zis vreo 2 simptome, apoi ma tot intreba "si altele?. M-am blocat, nici nu mai stiam ce simptome avusesem. Cu asta basta! Bineinteles ca am platit consultatia. I-am spus si ca am incercat sa citesc mult, m-a intrebat la un moment ce cred eu ca am :)), nu mi-a facut vreun test. Habar nu am daca un pacient este testat inainte de a i se pune un diagnostic.

I-am marturisit ca mie vorbitul de una singura nu mi se pare in regula si am intrebat-o daca ar prevesti vreo schizo. Voi ce credeti? Se pare ca imi constietizez starea, desi in momentele alea sunt total absorbita.

Mi-a prescris Cipralex pe care bineinteles ca nu l-am luat pt. ca nu am incredere in diagnostic si nici chef sa experimentez n pastile pe mine.

Daca aveti intrebari/sugestii si nu m-am facut lamurita, shoot.

Numai bine!

P.S.: Am uitat sa mentionez ca am fost din proprie initiativa la medic, cu toate ca mi-a trebuit mult timp sa ma conving ca am nevoie de psihiatru, iar dezamagirea a fost mare cand am vazut ca in 5 minute m-a expediat.

Psihiatrii au o vorba: "Anxiosii vin singuri la medic, cazurile psihiatrice sunt aduse de familie."
Nu stiu ce sa zic!

Seroxat, cati ani ai? In privinta copiilor ai dreptate. Si eu mi-am dorit sa am copil, de aceea m-am si maritat. Altfel poate mai "copilaream".

Ez, schimba medicul daca nu esti multumita de el. Si eu am fost nemultumita de primul medic care m-a tratat si l-am schimbat cu o doctorita de care sunt foarte multumita.
Nici eu nu am fost testata inainte de a mi se pune diagnosticul. Primul meu diagnostic a fost de tulburare anxioasa, apoi tulburare anxios-depresiva, apoi tulburare afectiva bipolara. Si culmea este, ca la primul medic care m-a tratat i-am spus ca mi-e teama sa nu am tulburare bipolara si nici nu m-a bagat in seama. La scurt timp, dupa ce l-am schimbat mi s-a confirmat banuiala.

Anastasia, cum te mai simti? Nici mie nu mi-a fost grozav de bine primavara trecuta, insa tot astept cu nerabdare sosirea ei.

Salut,

Roby am 33 de ani de ce ma intrebi? Am un sot dar nu am o cariera, nu am un copil, nu am casa mea dar am TOC. Nu vreau sa ma plang am nemultumirile mele dar in comparatie cu ce se intampla in jurul meu eu sunt mic copil. Toata lumea are probleme, unele mai grave iar altii mai putin grave si toti vom trece cumva peste ele.

Da uneori sunt furioasa si intreb de ce eu? Si uneori pur si simplu ma bucur de ceea ce am. Trec de la o stare la alta, de la fericire la tristete, cand pot lupt, cand nu las garda jos si incerc sa vad lucrurile pozitive din viata mea.

Da iubesc copiii, chiar daca nu sunt ai mei si am sa fac un copil desi imi este foarte frica. Nu mie frica ptr mine ci pentru el. Mie teama ca nu voi rezista fara pastile si mie frica sa nu fie afectat de faptul ca ani la randul am luat aceste pastile. Imi doresc doar sa iasa sanatos.

Mintea mea a fost tot timpul bantuita de temeri. Chiar si obsesiile si compulsiile sunt consecinta unor temeri si totusi am trecut peste tot si nu mi s-a intamplat nimic foarte rau. Poate si de aceasta data va fii bine.

Sunt constienta ca temerea ta este fondata, ca tot greul cade pe umerii tai fiind si divortata e chiar normal sa-ti faci griji. Roby ai parinti, frati, prieteni? Eu sunt sigura ca ai. Crede-ma ca nu esti singura.
M-am uitat un pic la tulburarea bipolara si era de mai multe feluri. Tu de care ai??
Am citit ca sub tratament pacientii pot duce o viata normala (nu m-am documentat, m-am uitat fugitiv asa ca ma poti contrazice).
Cati ani ai? Eu sunt sigura ca daca tu vei dori poti avea si o alta sansa in dragoste, iar daca iti vei pierde serviciul cu siguranta vei gasi altul. Nu te mai teme. Incearca sa te bucuri la maxim de copilul tau.
Si eu uneori sunt negativista si sotul meu ma asculta, ma asculta si uneori imi zice: Anca sa sti ca multe din problemele tale pe care le enumeri si ptr care te temi se afla numai in mintea ta. Doar cateva exista si in realitate. Si sa sti ca are dreptate.

Chiar si noi de aici suntem prietenii tai. Sa sti.

Ez mai spune ne despre tine.

Anastasia nu cred ca esti prea ok ca nu te vad p-aci!!!!!!!!!!!!!!!!!

Valentin?

Primavara este mereu nasoala ptr astfel de tulburarii. Si la mine e nasol primavara.

Sanatate la maxim!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

da, nu prea sunt in forma, suport greu trecerea la primavara.
Iau doctorii si asta e.
draga seroxat, renunta si tu la a avea un copil. tatal meu a fost bolnav si uite ca eu l-am mostenit.
Ma scuzi ca sunt putin dura, dar dupa ce ca esti bolnava tu, ti-ar mai trebui si un cplilas care sa mosteneasca aceasta predispozitie?
eu uneori ma supar pe tata ca m-a conceput, este adevarat ca in 18 ani de boala si-a platit toate pacatele.
Si este mort oricum, saracul.
Nimic nu este mai trist decat sa ai un copil bolnav. Problema nu este numai tratamentul in timpul sarcinii, ci chiar predispozitia in sine de a face boala.
la robymat este altceva, nu a stiut ca este bolnava cand l-a adus pe lume si daca exista deja, ne rugam lui dumnezeu sa nu faca boala.
fetelor, nu vreau sa va fac rau!
Mai bine v-as lasa in pace.

Ziua buna!

Robymat, multam pentru randurile scrise. E paradoxal ca uneori oamenii intuiesc ce se intampla cu ei, nu?

Seroxat 76, mare dreptate are sotul tau: totul se petrece in mintea noastra, acolo trebuie lucrat.
Ce sa va mai zic despre mine? Am avut si eu o "perioada TOC" si am citit ca elemente ale acestui tip de comportament se pot regasi si in schizo. Am avut si alte simptome, mi-e greu acum sa le pun cap la cap. Spre exemplu, am avut o perioada in care dormeam mult, as fi dormit non-stop. Si acum ma lupt cu problema asta.
Nu ai incercat psihoterapia cognitiv-comportamentala?

Anastasia, uf! Sper sa treci cat mai repede peste perioada asta.
Daca afectiunea ta (implicit, a tatalui tau) e data de un dezechilibru neuro-chimic, de ce zici ca "si-a platit pacatele" in 18 ani de boala?

De ce oamenii cu afectiuni psihice trebuie neaparat sa-si impuna anumite limite? Poti avea o viata ft. ok.

E bine cunoscut exemplul lui John Nash, un matematiciat de geniu care a avut un baiat, genial la randu-i si bolnav tot de schizo. Un documentar despre viata lui reala: http://www.youtube.com/watch?v=vrAc5CVw2zQ

As vrea sa va intreb daca in cazul unei medicatii antipsihotice s-ar ivi problema kilogramelor? Depinde si de alimentatie/sport? Nu inteleg prin ce mecanism poti lua kg in plus.

Valentin, ce mai faci? Da un semn de viata. :)

Never give up, lucrati cu voi insiva si nu va lasati coplesite de boala. E pana la urma una din componentele vietii voastre, insa nu cea definitorie.

Vorbim! :)