Criză de panica?

Salutare
O să povestesc in mare parte ce si cum să nu vă plictisesc
.Totul a început cu o despărțire.
Dintr-un tânăr normal și simplu am ajuns unde am ajuns.
Am pus suflet eram și mai mic de vârstă nu știam prea multe.
Am început cu crize de panica ușoare să zic așa, anxietate și de multe ori ajungem la spital fără să am ceva după spusele doctorilor.Am ajuns și la spital cu 160 batai pe minut.
Am devenit sensibil și foarte speriat de viață.. îmi era frică să stau singur acasă eram speriat și imi era frică să nu pățesc ceva.
Zi de zi credeam că o să pățesc ceva.Am ajuns într-un punct unde îmi ascultăm pulsul la gât non stop.Foarte des aveam senzația de sufocare nu puteam sa iau aer și respirăm greu mai ales când mergeam undeva la un club sau ceva de genu unde erau multe persoane de asta mereu mă duceam amețit de acasă (consumam alcool).Aveam de nod in gat mici dureri in piept.
Foarte des consumam alcool...mă făcea să uit și să mă simt bine atunci nu imi era frică de nimic.
După o discuție cu tatăl meu in care eu i-am zis prin ce trec ma afectat în mai rau decât eram.
El mi-a zis că dacă o să continui așa o să ajung că sora lui care este bolnavă de schizofrenie
Mă distrus total.Am început să îmi fie frică să nu o i-au razna și eu și Presupun că am intrat într-o depresie eram obosit, supărat și fără chef de viață parcă nu mai aveam suflet în mine.
Asta ma ținut vreo lună să zic așa.
Am plecat de la tatăl meu.
După scurt timp eram in pat eram amețit in ziua aia și în general în perioada aia consumam alcool zilnic.Gandurile că o să o iau razna mă doborau zi de zi.Numai la asta mă gândeam.
Și cum eram eu in pat amețit și liniștit sa zicem așa ma luat cu amețeală. M-am dus până la baie mi-am dat cu puțină apă dar nimic.Am început să am durere in piept care venea și pleca și mă strângea destul de tare cam așa era senzația.Am luat ceva repede pe mine și am plecat spre spital cu un prieten.Pana ce am ajuns la spital unde am făcut vreo 20 25 minute.aveam durerile in piept senzație de sufocare și amețeală.
La spital când am ajuns chiar dacă nu mai puteam de durere nimeni nu mă ajutat.A trebuit să aștept Ceva timp până să mă vadă un doctor.
Cât timp am așteptat simptomele și tot ce simțeam trecuseră in mare parte.
Când m-am pus in pat să vadă doctorita ce și cum mi-a amorțit tot corpul.
Sa uitat puțin la mine mi-a făcut o cardiograma și mi-a zis că am avut o criză de panică.
Mi-au dat un calmant și am plecat acasă.Pot spune că mă simțeam foarte bine.Nu era mai bine dacă eram consultat în momentul în care aveam simptomele pentru un diagnostic mai clar ? Se poate ca doctorița să fi confundat o posibilă problemă la inimă cu o criză de panică?in fine mergem mai departe.
A doua zi și în următoarele zile eram un pic confuz nu eram in apele mele eram un pic in lumea mea.
Am decis sa văd un cardiolog vă dați seama că nu am pus punct așa ușor.
Mi-a făcut tot felu de analize înafara de holter.
A zis că inima mea este sănătoasă și că sunt stresat și trebuie să mă relaxez...acum nu sunt sigur dacă mi-a zis că totul e ok doar că sunt tânăr.Majoritatea doctorilor dacă te văd tânăr zic că nu ai nimic ești sănătos tun.
Plus că am mai fost și pe la spital de vreo 20 de ori și nu mi-au găsit niciodată ceva la inimă.
Oricum eu nu m-am putut liniști niciodată nici în ziua de azi nu pot sa cred că ce am trăit eu a fost o criză de panică.
De atunci a trecut ceva timp poate 3-4 ani sigur.
Eu încă nu cred că a fost o criză de panică și cred că a-și putea avea ceva la inimă zi de zi îmi Este gândul la inimă mai ales dacă nu mă simt într-o zi bine.Zic gata asta e mor.
Sunt și perioade unde parcă uit și nu mă gândesc.
In general sunt destul de bine nu am mai făcut criza de panică de mult timp doar că am rămas că sunt prea sensibil și că mă stresez foarte ușor.Cate odată mai am niște crize de anixietate cred.De exemplu acum( înainte nu pățeam ceva de genul doar de când m-am întors în România eu am crescut în alta țară) când mă duc la doctor îmi bate inima foarte repede și nu pot sa mă calmez plus că începe să-mi tremure aproape tot corpul.Si asta doar dacă sunt mai mulți doctori în cabinetul respectiv.Daca e doar un doctor sunt mai calm și dacă vorbesc și mă obișnuiesc cu acea persoană totul devine mai simplu pentru mine.Mereu îmi este frică să nu pățesc chestia asta cu palpitațiile și aproape de fie care dată o pățesc.Asta o pățesc și când mă duc la frizerie și cred că prima data la o frizerie a început toată povestea și de atunci pățesc ce pățesc.Nu pot sa stau nemișcat mai ales dacă îmi spunea să nu mă mișc acolo mă stresează mai mult sau să fie multă lume la frizerie mereu mă gândesc să nu pățesc iarăși și să nu mă fac de rușine.Sunt zile când mă duc dimineața foarte dimineață și doar dimineața la frizerie și reușesc să mă tund și chiar sunt destul de calm de multe ori.
Tin minte sa întâmplat să fiu la frizerie era ceva lume și parcă eram destul de stresat și când a intrat în magazin o fată și un băiat simțeam că îmi bubuie inima am zis că leșin și frizeru tot imi spunea stai calm nu te mișca deci când imi zicea așa mă facea si mai rău.
Nu știu cum am reușit până la urmă să rezist inima imi bubuia i-am dat bani tremurând și când am esit eram cel mai Bucuros că am scăpat.
Sa menționez că eu când eram mic eram foarte rușinos.
Acum ceva ani în urmă Am fost și la un psihiatru și mi-a zis că fac crize de panică și că sunt tânăr pentru medicație.Sa încerc să trec peste singur.Sincer sunt destul de bine acum dar mai sunt și zile proaste.
Dar problema mea cea mare este frica asta cu inima.

Buna.
Toate simptomele sunt de anxietate. Si teama de a nu avea ceva la inima e tot simptom de anxietate.
Incercati psihoterapie.

WHYme96 as vrea sa vorbim in privat, ai dori?

Salut, cu aceleasi sintome ma confrunt si eu din Februarie, am facut toate investigatiile si mi-au pus diagnosticul de tulburare de anxietate. In prezent fac psihoterapie, se vad imbunatatiri, dar progresul este unul incet ( abia acum 1 luna am reusit sa respir mai bine, inainte simteam ca am sufoc in permanenta ). La inceput vedeam anxietatea ca pe ceva super negru, acum am ajuns sa cred ca este o binecuvantare, te ajuta sa te cunosti mai bine si sa descoperi cine vrei sa fi. Am ajuns la concluzia ca anxietatea apare atunci cand jucam diverse roluri si dobandim anumite frici care nu ne apartin. Nimic nu trece peste noapte, pentru ca ne-a luat ani sa punem diverse "masti", dar cu multa munca si daruire vom gasi si lumina. Sunt foarte multe persoane care sufera de aceasta problema, iar unele persoane nu stiu ca o au.

Vă mulțumesc mult pentru mesajele dumneavoastră, apreciez enorm.Multa sănătate la toată lumea.