Nu stiu cum s-o definesc. Va rog, ajutati-ma!
Am o problema grava si constanta cu sotul meu.
Este extrem de agresiv.
Agresivitatea la el s-a manifestat intotdeauna, dar la intensitati diferite, ca si intrevalul de timp la care se declansa.
Acuma este, insa aproape permanent asa.
Nu vreau sa par ca-l critic. Il iubesc si incerc sa gasesc o solutie ca sa ne fie bine, mai ales ca avem si un copil de 3 ani care ne vrea pe amandoi langa el.
Incerc, deasemeni sa gasesc o solutie pentru ca fetita noastra sa nu sufere asistand la manifestarile respective.
Uitati despre ce este vorba:
Gaseste din orice motiv sa isi alimenteze si sa-si mentina nervozitatea, desi refuza sa recunoasca acest lucru. De fapt, nu recunoste nimic din ce face si ma considera pe mine vinovata de tot ce se intampla. Are atacuri de panica si de. isterie, cum numai la cateva femei am vazut. Cu dat ochii peste cap si stari de sufocare. Cand il apuca, nu tine cont de nimic, chiar daca nu fac nimic sau, mai rau, ii dau dreptate.
Se pune in centru atentiei chiar daca nu el este cel afectat. Sufera de mania persecutiei si are o apatie constanta fata de tot ce tine de noi. Adica, nimic nu- l inveseleste, nu-l incita.
Stie sa pastreze foarte bine aparentele si manipuleaza lumea atunci cand este cazul ca sa poata da vina pe altii pentru orice. Nu are sentimentul culpabilitatii, dar se victimizeaza in mod exacerbat.
Cand il apuca furia are privirea de nebun. Adica, fata i se schimonoseste, raguseste fara sa apuce sa tipe si nu se mai controleaza.
A avut atacuri de panica vreo doua. O data il lift si o data pe scena. Pentru ca sotul meu, am omis sa spun, este instrumentist si canta intr-o orchestra.
Dar, in rest, bate moneda cu atacurile de panica mai mult. Adica, ii este frica mai repede sa nu le fac, decat ca le face.
SE ambaleaza singur intr-o discutie si sare la cearta aproape fara sa fi zis nimic.
Nu este un optimist si nu energic.
L-am convins sa mearga la un medic o data. Care fara sa ne zica ce diagnostic i-a pus, stiu ca ia dat: Doxepin, Anafranil, Meprobamat, dar starea de nervi a ramas si atunci aceeasi.
Doar o forma de urticarie pe care o face tot pe sistem nervos ii disparuse.
Noaptea se odihneste greu. Adoarme tarziu si are numai cosmaruri printre care isi viseaza parintii decedati, care l-au marcat, intr-adevar.
Insa pe moartea parintilor incearca sa dea vina pentru multe din starile lui, desi apropiatii spun ca de cand era copil era coleric si agresiv.
Doar cu Haloperidol ii mai trecea pe moment furia. Acum vreo 4 ani a luat cateva picaturi, dar a renuntat. Nefiind, insa atat de rau ca acuma, eu nu m-am bagat in decizia lui.
Va rog, ce ar putea fi!!
Exista vreo solutie?!
Este extrem de agresiv.
Agresivitatea la el s-a manifestat intotdeauna, dar la intensitati diferite, ca si intrevalul de timp la care se declansa.
Acuma este, insa aproape permanent asa.
Nu vreau sa par ca-l critic. Il iubesc si incerc sa gasesc o solutie ca sa ne fie bine, mai ales ca avem si un copil de 3 ani care ne vrea pe amandoi langa el.
Incerc, deasemeni sa gasesc o solutie pentru ca fetita noastra sa nu sufere asistand la manifestarile respective.
Uitati despre ce este vorba:
Gaseste din orice motiv sa isi alimenteze si sa-si mentina nervozitatea, desi refuza sa recunoasca acest lucru. De fapt, nu recunoste nimic din ce face si ma considera pe mine vinovata de tot ce se intampla. Are atacuri de panica si de. isterie, cum numai la cateva femei am vazut. Cu dat ochii peste cap si stari de sufocare. Cand il apuca, nu tine cont de nimic, chiar daca nu fac nimic sau, mai rau, ii dau dreptate.
Se pune in centru atentiei chiar daca nu el este cel afectat. Sufera de mania persecutiei si are o apatie constanta fata de tot ce tine de noi. Adica, nimic nu- l inveseleste, nu-l incita.
Stie sa pastreze foarte bine aparentele si manipuleaza lumea atunci cand este cazul ca sa poata da vina pe altii pentru orice. Nu are sentimentul culpabilitatii, dar se victimizeaza in mod exacerbat.
Cand il apuca furia are privirea de nebun. Adica, fata i se schimonoseste, raguseste fara sa apuce sa tipe si nu se mai controleaza.
A avut atacuri de panica vreo doua. O data il lift si o data pe scena. Pentru ca sotul meu, am omis sa spun, este instrumentist si canta intr-o orchestra.
Dar, in rest, bate moneda cu atacurile de panica mai mult. Adica, ii este frica mai repede sa nu le fac, decat ca le face.
SE ambaleaza singur intr-o discutie si sare la cearta aproape fara sa fi zis nimic.
Nu este un optimist si nu energic.
L-am convins sa mearga la un medic o data. Care fara sa ne zica ce diagnostic i-a pus, stiu ca ia dat: Doxepin, Anafranil, Meprobamat, dar starea de nervi a ramas si atunci aceeasi.
Doar o forma de urticarie pe care o face tot pe sistem nervos ii disparuse.
Noaptea se odihneste greu. Adoarme tarziu si are numai cosmaruri printre care isi viseaza parintii decedati, care l-au marcat, intr-adevar.
Insa pe moartea parintilor incearca sa dea vina pentru multe din starile lui, desi apropiatii spun ca de cand era copil era coleric si agresiv.
Doar cu Haloperidol ii mai trecea pe moment furia. Acum vreo 4 ani a luat cateva picaturi, dar a renuntat. Nefiind, insa atat de rau ca acuma, eu nu m-am bagat in decizia lui.
Va rog, ce ar putea fi!!
Exista vreo solutie?!
12 comentarii
Sincer imi pare rau.Nu stiu exact ce ai putea face, dar nu am vrut sa trec peste mesajul tau indiferenta.Cred ca sotul tau ar trebui sa mearga la un psiholog, convingel cumva.Daca tine la relatia voastra va merge. Ai grija de tine si de fetita voastra.Fa-ti curaj si spune-i cu fermitate ca asa nu se mai poate si daca nu lupta tu vei lua oarecum masuri.Trebuie sa-l trezesti la realitate si numai tu stii cum.Iti doresc numai bine.
Nu stiu daca mai era nevoie sa revin, dar as vrea sa adauga la cele zise despre sotul meu ca are ticuri. Chiar si in timpul somnului bate darabana, dar intr-un mod agitat. El zice ca nu-si da seama cand o face.
Si tulburari de-ale lui sau defecte sau greseli personale le transfera celui de langa el, desi n-au nimic in comun toate acestea cu persoana respectiva.
As fi vrut sa mai ajung cu el la un medic, dar nu mai vrea. Se considera normal, iar reactiile lui sunt doar din vina mea sau a celor care il provoaca.
Of, cate ar mai fi de zis.
Poate imi da cineva un raspuns! Sunt disperata!!
Si tulburari de-ale lui sau defecte sau greseli personale le transfera celui de langa el, desi n-au nimic in comun toate acestea cu persoana respectiva.
As fi vrut sa mai ajung cu el la un medic, dar nu mai vrea. Se considera normal, iar reactiile lui sunt doar din vina mea sau a celor care il provoaca.
Of, cate ar mai fi de zis.
Poate imi da cineva un raspuns! Sunt disperata!!
Ai putea merge tu, sa vorbesti cu un psiholog.In cuvintele tale exista multa suferinta...
Eu as face orice ca problemele sa inceteze, dar nu eu sunt agresorul in ecuatia asta si nici nu cred ca cineva mi-ar da mie reteta pentru el, desi eu sunt cea care ii cumpara si ii dozeaza medicamentele intotdeauna.
Daca as primi un raspuns profesional de la cineva care sa inteleaga ce problema am si sa ma indrume, ca sa nu bajbai si sa nu-l fac sa exclame:" vezi ca n-am nimic!", as merge si eu, l-as convinge si pe el.
As vedea eu cum s-o scot la capat.
De cuvintele mele si de rugamintile mele nu asculta, ori el trebuie, in primul rand sa realizeze ca are o problema.
Si nu-mi pun prea mari sperante in psihoterapie in cazul lui. Mai repede medicamentele si-au facut un efect, oricat de mic.
Am mers sa vorbim cu 2 psiholoage, dar cat am stat acolo s-a comportat ca un "domn", iar cand a iesit a facut o criza de misoginism cum n-am mai vazut.
Daca as primi un raspuns profesional de la cineva care sa inteleaga ce problema am si sa ma indrume, ca sa nu bajbai si sa nu-l fac sa exclame:" vezi ca n-am nimic!", as merge si eu, l-as convinge si pe el.
As vedea eu cum s-o scot la capat.
De cuvintele mele si de rugamintile mele nu asculta, ori el trebuie, in primul rand sa realizeze ca are o problema.
Si nu-mi pun prea mari sperante in psihoterapie in cazul lui. Mai repede medicamentele si-au facut un efect, oricat de mic.
Am mers sa vorbim cu 2 psiholoage, dar cat am stat acolo s-a comportat ca un "domn", iar cand a iesit a facut o criza de misoginism cum n-am mai vazut.
Buna, Miria
Il descrii pe sotul tau ca fiind un om agresiv. Spui ca agresivitatea s-a manifestat la el dintotdeauna, dar acum lucrurile s-au agravat.
Ai idee ce anume a inclinat balanta inspre accentuarea comportamentului agresiv?
Apoi, este important de observat daca agresivitatea este la el un model general de comportament (adica e asa cu toata lumea) sau este un mod de relationare cu tine, in cadrul cuplului?
Spui putine despre ce anume faci tu, cum te comporti in timpul unui conflict, ori dupa aceea. Ai prezentat doar partile lui negative, centrandu-te pe nemultumirile tale in raport cu el.
Ori intr-un cuplu, ambii poarta responsabilitatea starii de lucruri, desi la un moment dat, unul dintre parteneri (sau ambii) poate trai cu impresia ca doar defectele celuilalt sunt de vina pentru tot ce merge prost in casnicie.
Cu siguranta, voi doi aveti variante complet diferite asupra dificultatilor pe care le intamplinati, dar mai ales asupra cauzelor si vinovatilor.
Rolul unui psihoterapeut nu este acela de a imparti dreptatea, ci de a netezi calea spre modalitatile voastre proprii de depasire a obstacolelor.
Iti recomand, asadar, un psihoterapeut cu experienta in lucrul cu familii, care va stii cum sa se adreseze problemelor existente si sa vada dincolo de aparente.
Succes!
Il descrii pe sotul tau ca fiind un om agresiv. Spui ca agresivitatea s-a manifestat la el dintotdeauna, dar acum lucrurile s-au agravat.
Ai idee ce anume a inclinat balanta inspre accentuarea comportamentului agresiv?
Apoi, este important de observat daca agresivitatea este la el un model general de comportament (adica e asa cu toata lumea) sau este un mod de relationare cu tine, in cadrul cuplului?
Spui putine despre ce anume faci tu, cum te comporti in timpul unui conflict, ori dupa aceea. Ai prezentat doar partile lui negative, centrandu-te pe nemultumirile tale in raport cu el.
Ori intr-un cuplu, ambii poarta responsabilitatea starii de lucruri, desi la un moment dat, unul dintre parteneri (sau ambii) poate trai cu impresia ca doar defectele celuilalt sunt de vina pentru tot ce merge prost in casnicie.
Cu siguranta, voi doi aveti variante complet diferite asupra dificultatilor pe care le intamplinati, dar mai ales asupra cauzelor si vinovatilor.
Rolul unui psihoterapeut nu este acela de a imparti dreptatea, ci de a netezi calea spre modalitatile voastre proprii de depasire a obstacolelor.
Iti recomand, asadar, un psihoterapeut cu experienta in lucrul cu familii, care va stii cum sa se adreseze problemelor existente si sa vada dincolo de aparente.
Succes!
vad ca toata lumea spune ca ar trebui sa mergi la psiholog se stie ca psihologi cu psihiatri nu prea fac casa buna pt ca amandoi incearca sa repare aceleasi boli dar pe cai diferite afla si parerea unui psihiatru.in simtomele descrise de tine ma regasesc si eu si cu ajutorul medicamentelor si a rabdari pe care o are familia cu mine starea a inceput sa se inbunatateasca dar trebuie timp.
Elya, psihiatrii, psihologii si psihoterapeutii fac cu totii o casa foarte buna, atunci cand conlucreaza in favoarea pacientului. Evident, cand interesul personal si orgoliul primeaza, apar dezacorduri, diagnostice diferite si chiar tratamente contradictorii.
Insa asta se intampla tot mai putin in zilele noastre. De ce? Foarte simplu: fiecare pacient este unic, deci nu se poate prescrie acelasi medicament pentru toata lumea si nici nu se poate folosi aceeasi metoda terapeutica in psihoterapie. Tratamentul este specific pentru fiecare in parte.
Ca urmare, doar o buna colaborare intre categoriile profesionale mentionate mai sus poate garanta un tratament eficient, cu rezultate stabile.
Multa sanatate!
Insa asta se intampla tot mai putin in zilele noastre. De ce? Foarte simplu: fiecare pacient este unic, deci nu se poate prescrie acelasi medicament pentru toata lumea si nici nu se poate folosi aceeasi metoda terapeutica in psihoterapie. Tratamentul este specific pentru fiecare in parte.
Ca urmare, doar o buna colaborare intre categoriile profesionale mentionate mai sus poate garanta un tratament eficient, cu rezultate stabile.
Multa sanatate!
NU STIU IN CE MASURA TE POT AJUTA, DAR ITI SPUN CA ACEST COMPORTAMENT AL LUI, AGRESIV FATA DE TINE, MEDIUL FAMILIEI VOASTRE NU ESTE TOCMAI UNUL PRIELNIC PENTRU O CRESTERE SI DEZVOLTARE ARMONIOASA, FIZICA SI SPIHICA A COPILULUI. CAUZELE PT CARE UN SOT DEVINE AGRESIV POT FI MULTIPLE. DE MULTE ORI AGRESIVITATEA APARE PE FONDUL UNUI CONSUM DE ALCOOL, DE MULTE ORI ACESTI BARBATI AU FOST MARTORI, LA RANDUL LOR IN COPILARIE LA SCENE VIOLENTE INTRE PARINTI, COPIAZA MODELUL PATERN. APOI, DINCOLO DE TOATE AVEM O TOLERANTA RIDICATA FATA DE FENOMENUL VIOLENTEI IN FAMILIE, CARE E DESEORI RAMANE UN SECRET DE FAMILIE. ABUZUL ESTE DE MAI MULTE FELURI: FIZIC, PSIHOLOGIC (CRITICI CONTINUE, INJURII, DENIGRAREA SAU IRONIZAREA NEVOILOR CELUILALT), SOCIAL (SOTIEI II ESTE INTERZIS SA AIBA PRIETENE, SA IASA, SA ISI GASEASCA DE LUCRU, ECONOMIC (CELALALT CONTROLEAZA TOATE RESURSELE FINANCIARE ALE FAMILIEI). MAJORITATEA AGRESORILOR FAC FEMEIA SA SE SIMTA VINOVATA, SI CULMEA, REUSESC! NU ESTI VINOVATA PT COMPORTAMENTUL LUI. E UN MIT FAPTUL CA TU ESTI DE VINA, CA PROVOCI CUMVA REACTIILE LUI. MAI VREAU SA STII CA NU ESTI SINGURA. DACA NU MA INSEL, CITEAM INTR-O STATISTICA CA LA FIECARE 6 MINUTE O FEMEIE ESTE VICTIMA A ABUZULUI DIN PARTEA SOTULUI SAU CONCUBINULUI. MERITI MAI MULT. EXISTA PERSOANE SI INSTITUTII CAPABILE SA TE AJUTE. NIMENI NU MERITA SA FIE BATUTA. EXISTA ADAPOSTURI PT VICTIME ALE VIOLENTEI IN FAMILIE, SECRETE, PROTEJATE DE AGRESOR UNDE POTI PRIMI SPRIJINUL NECESAR SA ITI REFACI VIATA. DECIZIA DACA SA MAI INCERCI SAU NU SA SALVEZI CASNICIA ITI APARTINE. TU STII MAI BINE CA ORICINE CE E MAI BINE PT TINE. DAR SA STII CA TRAIND IN STRES O PERIOADA ASA MARE DE TIMP VA AVEA ANUMITE CONSECINTE, PT TINE SI FETITA TA. INCEARCA SA IL AJUTI, APELEAZA LA AJUTOR, LA PSIHOLOG, PSIHOTERAPEUT SAU PSIHIATRU, CARE SA ITI DEA TIE NISTE DIRECTII CARE TE-AR PUTEA AJUTA SA IL AJUTI, DACA PE EL NU REUSESTI SA IL CONVINGI SA APELEZE. SUNT DE ACORD CU SFATURILE PE CARE TI LE-A DAT SIMINA_PSIH. CITESTE LEGEA 217 PE 2003
NU STIU DE CE DAR AM APUCAT SA CITESC O SINGURA DATA RASPUNSUL TAU LA CEEA CE TI-AM SCRIS EU. SI VAD CA NU MAI IL GASESC PE FORUM. Oricum, eu lucrez intr-un astfel de adapost, pentru victime ale violentei in familie. Locatia centrului este insa secreta. si nu e moft al meu sa nu il comunic, pur si simplu se pastraza f bine secretul in favoarea victimelor, pentru ca ele sa nu fie gasite de sotul agresor. odata ajunse la noi ele nu au voie sa comunice nimanui, nici macar familiei locatia unde se afla. Si sa stii ca astfel de adaposturi abia de cativa ani au inceput sa apara. Ar fi ideal sa existe in fiecare oras unul, dar din pacate inca acest lucru nu se intampla. Judetul in care eu locuiesc este probabil diferit de cel in care locuiesti tu. Important este ca daca vrei sa apelezi la un astfel de adapost, trebuie sa parcurgi niste pasi. te duci la serviciul public de asistenta sociala din localitatea ta, care de obicei functioneaza in cadrul primariei. de acolo vei fi indrumata probabil catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, iar de acolo vei fi trimisa in cadrul unui astfel de adapost. ai vreun certificat medico-legal care sa dovedeasca agresiunile lui asupra ta sau a copilului? nu spun ca asta este o conditie fara de care sa nu poti fi admisa, dar ti-ar fi de folos si in cazul unui eventual divort, ma gandesc. il poti obtine adresandu-te la medicina legala si solicitand, in cazul in care esti batuta. am uitat sa spun si faptul ca abuzul poate fi si sexual, dar asta nu e o noutate pt tine cred. de obicei, daca nu ma insel un astfel de certificat costa vreo 300000 (lei vechi). parca doar in cazul in care este cerut de politie nu se plateste. dar, cum nu sunt sigura, nu pot sa iti spun. poti chema politia in cazul in care este agresiv. exista si o ordonanta prezidentiala in numele careia poti cere evacuarea lui din apartamentul comun, dar cred ca conditia este sa inaintezi divort in 24 de ore. oricum, daca te hotarasti vreodata sa divortezi, consulta-te cu un avocat, caruia sa ii spui tot adevarul, inainte de al informa pe el de intentiile tale. poti cere, daca nu ai surse de venit, un avocat gratuit, care sa fie desemnat de la barou sa te reprezinte.
nu vreau in nici un caz sa te influentez in decizia ta. Oricum, vreau sa iti amintesti in fiecare minut ca nu esti tu de vine pt comportamentul lui, nu esti vinovata. fara ajutor de specialitate, nu se va schimba. eu inca nu am cunostinte despre existenta vreunui centru destinat agresorului. asta nu inseamna ca nu exista. ai vazut, legea prevede. problema violentei in familie abia acum incepe sa se impuna serios si in Romania. Stiu ca tu crezi, sau iti doresti din suflet sa se schimbe. nu vreau sa te dezamagesc, dar asta se intampla fffff. rar, sa nu zic niciodata, fara ajutor din afara. ei nici macar nu recunosc ca au o problema. daca iti permiti sa faci psihoterapie ar fi ideal. de cuplu, sau sa il convingi pe el sa accepte. Iti mai spun ceva: Tu esti cel mai important lucru pt tine, si apoi sau inainte copilul tau. Banuiesc ca crezi si tu, la fel ca multe alte victime, ca numai tu il poti salva. Dar sa nu uiti sa TE SALVEZI PE TINE SI PE COPILUL TAU. te mai sfatuiesc sa te consulti cu un psiholog, daca se poate specializat pe abuz, care sa iti explice fazele abuzului, consecintele sale in timp pt tine si copilul tau. crede-ma, nu sunt de neglijat!!!!!!
sper ca ti-am putut fi de ajutor
nu vreau in nici un caz sa te influentez in decizia ta. Oricum, vreau sa iti amintesti in fiecare minut ca nu esti tu de vine pt comportamentul lui, nu esti vinovata. fara ajutor de specialitate, nu se va schimba. eu inca nu am cunostinte despre existenta vreunui centru destinat agresorului. asta nu inseamna ca nu exista. ai vazut, legea prevede. problema violentei in familie abia acum incepe sa se impuna serios si in Romania. Stiu ca tu crezi, sau iti doresti din suflet sa se schimbe. nu vreau sa te dezamagesc, dar asta se intampla fffff. rar, sa nu zic niciodata, fara ajutor din afara. ei nici macar nu recunosc ca au o problema. daca iti permiti sa faci psihoterapie ar fi ideal. de cuplu, sau sa il convingi pe el sa accepte. Iti mai spun ceva: Tu esti cel mai important lucru pt tine, si apoi sau inainte copilul tau. Banuiesc ca crezi si tu, la fel ca multe alte victime, ca numai tu il poti salva. Dar sa nu uiti sa TE SALVEZI PE TINE SI PE COPILUL TAU. te mai sfatuiesc sa te consulti cu un psiholog, daca se poate specializat pe abuz, care sa iti explice fazele abuzului, consecintele sale in timp pt tine si copilul tau. crede-ma, nu sunt de neglijat!!!!!!
sper ca ti-am putut fi de ajutor
in legatura cu vreo asociatie eu stiu de ARTEMIS. AU FILIALE IN MAI MULTE ORASE IN TARA, SI CREDE-MA SUNT SPECIALISTI. E O ORGANIZATIE PRIVATA. SAU, CAM TI-AM MAI SPUS APELEAZA LA DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI DIN JUDETUL TAU. ORIUNDE VEI APELA, VEI FI SPRIJINITA SI TU SI COPILUL TAU. IN ASTFEL DE CENTRE PRIMESTI ASISTENTA SOCIALA, PSIHOLOGICA, MEDICALA, JUDICIARA, GAZDUIRE, HRANA. MULT SUCCES SI PUTERE!!!!! ESTI O PERSOANA PUTERNICA, CU MULTE CALITATI SI TREBUIE SA INVETI SA TI LE REDESCOPERI!
Sunt din Bucuresti.
Multumesc pentru toate informatiile primite.
Multumesc pentru toate informatiile primite.
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7Nevroza sau altceva?
- 12vreau sa-mi salvez relatia
- 3probleme in viata de cuplu
- 11imi doresc sa fiu libera
- 12As vrea sa pot intelege!
- 4ce pot face in ultimul moment pentru a recastiga increderea sotiei
- 0probleme in cuplu
- 5foarte foarte greu ma despart de cineva...
- 13Cea mai grea decizie
- 7Neoroastenia, nevroza astenica
- 12cer ajutor disperat oricui..m-am despartit de prietenul meu
- 28Anxietate, nevroza anxioasa - student la medicina.
- 6d'ale mele...
- 9Nevroza obsesiv compulsiva
- 14relatie sau distractie?
- 10Soțul nu ma mai iubește
- 4Parintii lui nu ma plac. E doar in capul meu?
Mai multe informații despre: Nevroza probleme de cuplu
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm: