Ce drum să aleg?

Mi-am cunoscut logodnicul pe internet acum aprope 3 ani. Cu toate că sunten din oraţe diferite relaţia noastra a evoluat si am inceput sa ne vizităm reciproc.
Anul trecut de craciun m-a cerut in casatorie. Ne-am decis să locuim la mine(de fapt această hotărâre a luat-o el afirmâmd ca lui ii iste mai usor să inceapă o viaţă nou la mine decât invers). Am hotărât ca din vara aceasta să locuim împreună iar in toamnă să facem nunta. Totul părea că merge pe făgaşul normal până în ziua in care, aflându-mă la el, in vizită, mama lui imi adresează tot felul de cuvinte jigniiartoare la care eu nu am răspuns cu nici un cuvânt. Am ales tăcerea pentru că nu înţelegeam de ce această ieşire şi in al doilea rând din respect pentru dânsa şi pentru faptul ca ma aflam la dânsa in casă. La o săptămână după acest incident în familia mea a avut loc o tragedie: tatăl meu a decedat. Din dorinţa de a-mi fi aproape şi de a mă sprijini am grabit momentul mutarii împreună si a venit la mine.
Din nefericire pentru mine sau pentru noilucrurile nu au decurs aşa cum ne imaginasem. El nu s-a putut adapta aici, eu aveam supărarea în suflet şi in loc să ne sprijinim unul pe altul mai mult ne-am impuns. Bineînţeles a luat decizia de se reîntoarce acasa la el. Relaţia nu s-a rupt. Am continuat să ţinem legătura şi ne-am dori ţn continuare să fim împreună. Doar ca nici eu şi nici el nu vrem să facem un compromis. Eu nu vreau să mă mut acolo el nu mai vrea să se mute aici. 'Colac peste pupăză!' familiile noastre nu mai privesc cu ochi buni şi în loc să ne sprijine se pun mai mult contra.
Toate lucrurile acestea m-au zdruncinat. Ce drum să aleg? Singură sau îmreună? Şi împreună cum?
Aştept un sfat. Orice sfat e bun. Poate mş ajutaţi să mai lipezesc lucruile în viaţa mea.
Mulţumesc anticipat

Din punctul meu de vedere, o casatorie ACUM ar fi un fiasco!

Pe langa faptul ca tragedia din viata ta ar fi trebuit sa fie momentul cel mai bun pentru el de a-ti fi aproape si a-ti demonstra ca te iubeste SI intelegandu-ti sufletul, mai intampini si problema soacrei.

Sa stii ca iubirea, dar aia adevarata!, se demonstreaza in situatii teribile, nu in momentele de dulcegarii si siroposenii de tot felul. Atunci, LA GREU, afli cat de compatibil vei fi intr-o relatie de lunga durata si cata intelegere, intelepciune, iubire si mai ales SPRIJIN poti primi sau oferi.

Eu zic ca a picat intr-un fel testul.

Dar mai poti sa-i mai dai o sansa. Lasa insa casatoria pentru alta data, alta varsta. Nici tu, nici el nu cred ca sunteti pregatiti.

Un sfat esential, zic eu: nu va casatoriti fara sa locuiti impreuna o perioada destul de lunga de timp!
Numai asa iti dai seama de TOATE!

Inca ceva. Tinerii casatoriti nu ar trebui sa stea cu nimeni, ideal ar fi sa locuiasca singuri, ei si cu copiii pe care-i vor avea. Sunt putine cazurile in care se coabiteaza normal cu socrii.

P.S. Nu lasa soacra sa-ti conduca viata. Asta presupune ca tu sa fii stapana pe tine, pe picioarele tale, sa fii independenta financiar si mai ales sa stii ce vrei de la viata. Asta insa nu exclude respectul pentru ea ca om. Pe de alta parte, pe lumea asta exista oameni care trebuie ignorati, nu intru in amanunte.

Subliniez ce a scris Ciorapel in legatura cu locuitul. Tinerii casatoriti trebuie sa locuiasca singuri...si sa stati o perioada in uniune consensuala (cam 1 an minimum) pana va casatoriti. Socrii daca sunt mai dintr-o bucata, nu ii mai bagati in seama apoi faceti pasul asta. Sper ca v-am fost si eu de folos. Numai bine!

Buna seara!

Multumesc celor care mi-au acordat cateva minute din timpul lor preţios şi au venit cu un raspuns. La aproape un an revin şi eu cu ultimile noutati.

Viaţa omului se schimba intr-o secunda. Inainte nu dadeam mare valoare acestor vorbe. Însa este adevărat. Privind în urmă persoana care eram acum un an şi persoana care sunt astăzi sunt total diferite.
Revenind la dilema pe care o aveam, să ştiţi ca în mare parte a ramas aceiaşi. În continuare formez un cuplu cu bărbatul de acum un an în urma. Speram sa fim impreuna. De fapt sper eu ca vom fi impreuna. El afirma 'sus si tare' ca tot ce isi doreste e sa fim o familie. A luat decizia de a se muta la mine. Însă mă întreb 'oare de data aceasta va face faţa schimbării?; la greu va da iar bir cu fugiţii?' Nu ştiu. As vrea sa stiu, însă cartea o citim fila cu fila. Am ales sa ne mai acordsam o sansa. Stiu ca voi suferii mai mult in cazul unu eşec decat daca ne-am despărţii acum, însă nu vreau să trăiesc cu întrebarea 'ce ar fi fost dacă.'. Voi ce părere aveţi? Am greşit luând această decizie?

Mulţumesc anticipat pentru eventualele raspunsuri!

Toate cele bune!