Anxitatea REVINE
buna! am 18 ani si au trecut 3 luni de cand fac tratament cu anxiar, coaxil si pt somn imovane.Pe langa ele iau si suplimente: Ca Mg Zn, vitamine, lecitina.Am o avut o perioada de o saptamana in care am crezut ca totul o sa fie bine, ca mi am revenit..eram dinou, eu, cea dinainte.credeam ca am invins, nu ma mai gandeam la problema asta...Insa anxietatea revine cu forte noi. Am facut o infectie urinara..si m-am speriat, de aici a repornit totul: am inceput sa tremur, iar nu mai pot dormi(desi iau in continuare imovane).Ce e de facut..o schimbare a tratamentului, sau continui si sa sper sa-mi treaca dinou?exista sanse sa nu scap niciodata de ea cu adevarat?
14 comentarii
Buna Diana,
Daca poti, ar trebui sa mergi la un psihoterapeut (bun) de la tine din oras. Ca sa dizolvati cauza anxietatii, nu doar sa o tii sub control cu medicatie. Sau cel putin mergi inapoi la psihiatrul care ti-a prescris schema actuala de tratament si spune-i ce se intampla.
Ai 18 ani, roaga-i si pe parinti sa te sprijine in acest efort...
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu
Daca poti, ar trebui sa mergi la un psihoterapeut (bun) de la tine din oras. Ca sa dizolvati cauza anxietatii, nu doar sa o tii sub control cu medicatie. Sau cel putin mergi inapoi la psihiatrul care ti-a prescris schema actuala de tratament si spune-i ce se intampla.
Ai 18 ani, roaga-i si pe parinti sa te sprijine in acest efort...
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu
parintii ma sprijina..si saptamana asta ma intalnesc dinou cu psihiatrul..stiu care este cauza..mi e frica de boala, de responsabilitati, de viata(mi au murit persoane dragi).Cred ca am vorbit tot ce era de vorbit cu psiholog, psihiatru, mama, tata..eu nu pot sa vorbesc cu mine defapt..nu pot sa ma controlez...egroznic s anu poti sa lupti cu tine
Functie de profesionistul la care mergi, lucrurile nu trebuie sa se rezume neaparat doar la "a vorbi" despre ce simti, sau la "a intelege". Dovada, ca desi ai o idee despre care ar putea fi cauza, in continuare trairile tale te coplesesc.
Arsenalul psihoterapeutic, de exemplu, contine metode de "lucru": "a procesa" ce simti, de a te sprijini sa poti "integra" trecutul de care vorbesti asa incat sa iesi din asta din nou la lumina.
Mai mult decat atat, esti foarte tanara si trebuie ca psihicul tau sa ajunga la un moment dat in punctul in care sa poata invata din cele intamplate in trecut, sa te faca mai puternica, mai adaptata la viata, nu sa te "darame" din ce in ce mai mult. Asta cere un proces (de a procesa doliul, de a integra trairile normale care apar in urma mortii celor dragi, de a gasi singura raspunsuri bune la intrebarile care iti apar in cap in urma acestor ocazii, de a te raporta altfel la tine insuti).
Asa cum bine ai observat si inteles, ai nevoie de cineva care sa te sprijine in a putea sa vorbesti cu tine, sa ai o relatie buna cu viata ta si cu ce s-a intamplat, ca sa poti si pe viitor sa faci fata la ce urmeaza. Doar ai o viata intreaga inainte...si ar fi frumos sa o savurezi, nu doar sa faci efortul de a "duce in basculanta" elemente din trecut care te-au speriat sau socat.
Psihicul poate sa proceseze traumele, socurile din trecut, insa uneori trebuie ajutat sa declanseze aceste mecanisme.
Toate cele bune,
Andrei
Arsenalul psihoterapeutic, de exemplu, contine metode de "lucru": "a procesa" ce simti, de a te sprijini sa poti "integra" trecutul de care vorbesti asa incat sa iesi din asta din nou la lumina.
Mai mult decat atat, esti foarte tanara si trebuie ca psihicul tau sa ajunga la un moment dat in punctul in care sa poata invata din cele intamplate in trecut, sa te faca mai puternica, mai adaptata la viata, nu sa te "darame" din ce in ce mai mult. Asta cere un proces (de a procesa doliul, de a integra trairile normale care apar in urma mortii celor dragi, de a gasi singura raspunsuri bune la intrebarile care iti apar in cap in urma acestor ocazii, de a te raporta altfel la tine insuti).
Asa cum bine ai observat si inteles, ai nevoie de cineva care sa te sprijine in a putea sa vorbesti cu tine, sa ai o relatie buna cu viata ta si cu ce s-a intamplat, ca sa poti si pe viitor sa faci fata la ce urmeaza. Doar ai o viata intreaga inainte...si ar fi frumos sa o savurezi, nu doar sa faci efortul de a "duce in basculanta" elemente din trecut care te-au speriat sau socat.
Psihicul poate sa proceseze traumele, socurile din trecut, insa uneori trebuie ajutat sa declanseze aceste mecanisme.
Toate cele bune,
Andrei
si cum trebuie psihicul ajutat? nu ma pot ajuta singura? M-am saturat de pastile si de doctori...
VA multumesc mult pentru raspunsuri!
VA multumesc mult pentru raspunsuri!
Sumt convins ca te-ai saturat. Sunt astfel de momente cand ceea ce se intampla pare sa te depaseasca, iar cand ceea ce faci nu pare sa ajute cu adevarat majoritatea oamenilor spun "m-am saturat" de pastile, de doctori, de sfaturi, de ajutor care nu pare sa functioneze.
Ca sa spun asa, psihicul trebuie ajutat cu multa grija, si pricepere.
Este atat de dificil de multe ori sa ne ajutam pe noi insine incat ideea de a ajuta pe altcineva sau de a primi ajutor de la altcineva pare cu atat mai imposibila.
Nu exista algoritmi "siguri" care ajuta, la fel cum nimeni nu ne poate garanta ca viata o sa fie doar linistita, fara provocari sau situatii "in ac de par".
Este foarte dificil ca persoane cu adevarat apropiate sa dispara de langa tine, la orice varsta. Cu atat mai mult, cand esti si atat de tanar.
Psihicul are o capacitate de regenerare totusi, doar ca are nevoie de o vreme. Tocmai de aceea, in cazul mortii de exemplu, urmeaza o perioada de "doliu" adica o perioada de reajustare la noua situatie. Mai mult, in astfel de momente nu putem sa nu ne gandim la propria noastra viata si la posibilele pericole prin care am putea trece. Ca urmare, unii pot trai adevarate frici, panici ca urmare a confruntarii cu astfel de situatii de viata, altii trec prin perioade de tristete, altii se refugiaza in mecanisme de genul "bine ca n-am fost eu" sau "nu-mi pasa".
Depinde foarte mult si cat de vulnerabili pe interior ne prinde un astfel ne moment.
Ca urmare, diferiti oameni au diverse capacitati de a procesa singuri situatiile tensionante din viata lor, functie de vulnerabilitatea lor, de momentul cand li se intampla asta, de varsta sau de semnificatiile pe care le atribuie unei astfel de situatii.
Statistic, in urma unui soc refacerea naturala poate dura si 6 luni sau 1 an. Insa uneori aceasta refacere nu este completa. Pot ramane "sechele", cicatrici emotionale chiar si dupa mai multa vreme. Frici parazite, numite in limbaj de specialitate "stress posttraumatic".
Unii au capacitatea de a le "digera" de unii singuri. Pentru altii, ele declanseaza un proces de crestere, de cautare de semnificatii, pentru altii raman doar frici si mecanisme de "acoperire" a acestor frici: cinism, ironie, depresie, nepasare, suferinta, religie, carti de auto-ajutor, etc...
Exemple de auto-ajutor:
- mai asteapta cateva luni, sa ai ocazia sa procesezi cele intamplate, poate iti revii natural asa
- daca esti convinsa ca problema vine exclusiv din faptul ca ti-au murit persoane apropiate, citesti carti despre doliu
- invata sa te rogi, sa meditezi sau sa practici tehnici de auto-relaxare - poti descoperi tot felul de resurse in acest fel
- cauta sa ajuti tu la randul tau pe celelalte persoane afectate de decesul celor apropiati
- petrece mai mult timp in compania unor persoane care simti ca te securizeaza, sau a caror atitudine de viata simti ca te poate ajuta sa treci si tu mai bine peste asta (intreaba-i pe altii in care ai incredere sau pe care ii admiri, cum s-au descurcat in asfel de situatii)
- tine un jurnal in care sa exprimi ce simti si ce ganduri iti trec prin cap, pe care nu le-ai putea "da afara" altfel
Totusi, uneori trecem prin momente care sunt pur si simplu prea mult pentru a le putea duce singuri. In astfel de caz, invata sa ceri ajutor specializat. Sa te implici intr-un proces de ajutor specializat. Exista profesionisti care asta fac, asista oameni sa treaca prin situatii dificile, ii ajuta sa creasca...
Toate cele bune,
Andrei
Ca sa spun asa, psihicul trebuie ajutat cu multa grija, si pricepere.
Este atat de dificil de multe ori sa ne ajutam pe noi insine incat ideea de a ajuta pe altcineva sau de a primi ajutor de la altcineva pare cu atat mai imposibila.
Nu exista algoritmi "siguri" care ajuta, la fel cum nimeni nu ne poate garanta ca viata o sa fie doar linistita, fara provocari sau situatii "in ac de par".
Este foarte dificil ca persoane cu adevarat apropiate sa dispara de langa tine, la orice varsta. Cu atat mai mult, cand esti si atat de tanar.
Psihicul are o capacitate de regenerare totusi, doar ca are nevoie de o vreme. Tocmai de aceea, in cazul mortii de exemplu, urmeaza o perioada de "doliu" adica o perioada de reajustare la noua situatie. Mai mult, in astfel de momente nu putem sa nu ne gandim la propria noastra viata si la posibilele pericole prin care am putea trece. Ca urmare, unii pot trai adevarate frici, panici ca urmare a confruntarii cu astfel de situatii de viata, altii trec prin perioade de tristete, altii se refugiaza in mecanisme de genul "bine ca n-am fost eu" sau "nu-mi pasa".
Depinde foarte mult si cat de vulnerabili pe interior ne prinde un astfel ne moment.
Ca urmare, diferiti oameni au diverse capacitati de a procesa singuri situatiile tensionante din viata lor, functie de vulnerabilitatea lor, de momentul cand li se intampla asta, de varsta sau de semnificatiile pe care le atribuie unei astfel de situatii.
Statistic, in urma unui soc refacerea naturala poate dura si 6 luni sau 1 an. Insa uneori aceasta refacere nu este completa. Pot ramane "sechele", cicatrici emotionale chiar si dupa mai multa vreme. Frici parazite, numite in limbaj de specialitate "stress posttraumatic".
Unii au capacitatea de a le "digera" de unii singuri. Pentru altii, ele declanseaza un proces de crestere, de cautare de semnificatii, pentru altii raman doar frici si mecanisme de "acoperire" a acestor frici: cinism, ironie, depresie, nepasare, suferinta, religie, carti de auto-ajutor, etc...
Exemple de auto-ajutor:
- mai asteapta cateva luni, sa ai ocazia sa procesezi cele intamplate, poate iti revii natural asa
- daca esti convinsa ca problema vine exclusiv din faptul ca ti-au murit persoane apropiate, citesti carti despre doliu
- invata sa te rogi, sa meditezi sau sa practici tehnici de auto-relaxare - poti descoperi tot felul de resurse in acest fel
- cauta sa ajuti tu la randul tau pe celelalte persoane afectate de decesul celor apropiati
- petrece mai mult timp in compania unor persoane care simti ca te securizeaza, sau a caror atitudine de viata simti ca te poate ajuta sa treci si tu mai bine peste asta (intreaba-i pe altii in care ai incredere sau pe care ii admiri, cum s-au descurcat in asfel de situatii)
- tine un jurnal in care sa exprimi ce simti si ce ganduri iti trec prin cap, pe care nu le-ai putea "da afara" altfel
Totusi, uneori trecem prin momente care sunt pur si simplu prea mult pentru a le putea duce singuri. In astfel de caz, invata sa ceri ajutor specializat. Sa te implici intr-un proces de ajutor specializat. Exista profesionisti care asta fac, asista oameni sa treaca prin situatii dificile, ii ajuta sa creasca...
Toate cele bune,
Andrei
va multumesc! eu o sa-mi continui tratamentul la cererea medicului, o sa mai fac sendinte de psihoterapie...si..o sa incerc sa am rabdare.Rabdarea nu este punctul meu forte..vreau sa se termine cat mai repede.Deasemenea o sa tin si un jurnal, mi se pare o idee buna.Sunt coplesita de ce mi se intampla, am slabit mult si nu mai am pofta de viata...vreau din tot sufletul sa nu mai am aceste stari, vreau sa ma trezesc maine si sa fiu eu, cea dinainte, vesela si sociabila.
Va multumesc inca o data!
Va multumesc inca o data!
DUpa doua internari si trei tratamente esuate, ma simt insfarsit bine si optimista.De aproximativ o luna nu am mai avut nicio stare urata si nu am mai plans, bineinteles inca mi-e frica sa nu cad dinou, insa cu celelelte tratamente nu m-am simtit bine o perioada atat de lunga si de aceea sper din suflet sa se fi terminat..Fac tratament cu Seroquel, Anxiar si Rivotril.sssperr sa fi scapat! Doamne ajuta!!
Nu am nimic impotriva pastilelor, dar sunt tot niste chimicale, care mai tarziu o sa isi faca efectul (vorbind la general, nu numai la tipul de pastile care le iei tu).
Ar fi trebuit sa vorbesti cu parintii mai mult, sa stai pe afara, sa iti gasesti ocupatii cat mai multe, asa nu te gandesti tot timpul la anxietate si usor usor mai scapi din suferinta.
Dar depinde de cat de rau te simti. Daca iti e asa de frica incat nu poti sa iesi din casa, atunci cred ca un psihoterapeut ar fi mult mai bun decat medicamente.
In fine, foarte bine ca ti-au trecut acele simptome si nu te gandi la ele, la trecut, gandeste-te la viitor si la ce ai de facut.
Ar fi trebuit sa vorbesti cu parintii mai mult, sa stai pe afara, sa iti gasesti ocupatii cat mai multe, asa nu te gandesti tot timpul la anxietate si usor usor mai scapi din suferinta.
Dar depinde de cat de rau te simti. Daca iti e asa de frica incat nu poti sa iesi din casa, atunci cred ca un psihoterapeut ar fi mult mai bun decat medicamente.
In fine, foarte bine ca ti-au trecut acele simptome si nu te gandi la ele, la trecut, gandeste-te la viitor si la ce ai de facut.
am incercat, am iesit, dar pur si simplu eram coplesita de senzatii groaznice, si faptul ca mi-a trecut cu anumite medicamente ma face sa cred ca ele ma ajuta.psihiatrul mi-a interzis sa merg la un psiholog pt ca ma ravaseste si imi aduce aminte prin ce am trecut..deocamdata nu mi este indicat.
Medicamentele nu fac decat sa stopeze acele senzatii groaznice si sa le tina sub control, nicidecum nu cred ca reusesc sa vindece in totalitate anxietatea. Plus ca au si reactii adverse puternice (poti sa confirmi). Cel mai bine te poti vindeca prin propria vointa si cu psihoterapie.
Mult succes in continuare si poate nu o sa mai treci iarasi prin ce ai trecut. Ai incredere in tine. :)
Mult succes in continuare si poate nu o sa mai treci iarasi prin ce ai trecut. Ai incredere in tine. :)
diana431, nu am citit toate posturile tale dar am fost si eu diagnosticat cu tulburare anxioasa si imi era foarte foarte foarte rau. Dupa ce am luat prima jumatate de pastiluta de rivotrol parca mi-a luat totul cu mana, m-am simtit bine 2-3 saptamani apoi au revenit starile naspa dar cel mai rau mi-a fost cand am oprit respectivul rivotrol, sa nu iti zic, eram dependent la propriu de pastiluta aceea, nu plecam niciunde fara ea. Mi-a fost ameteala cand le-am intrerupt si ceva rau dar apoi mi-am revenit dupa vreo 2-3 zile. Si dupa 4 luni de tratament tot nu sunt sa zic " om normal ". Eu iau cipralex, acum 15mg pe zi - 10 dimineata si 0.5 seara. ce sa iti zic cel mai bine mi-a fost cu rivotrolul dar am inteles ca nu trebuie sa iei o perioada indelungata pentru ca nu prea este bun, creaza dependenta !
Nu vreau sa te sperii sau ceva de genu, din contra de simti super cu rivotrol dar e putin mai naspa cand il intrerupi :)
Nu vreau sa te sperii sau ceva de genu, din contra de simti super cu rivotrol dar e putin mai naspa cand il intrerupi :)
Buna Diana,
Iti recomand acelasi lucru... psihoterapie. Daca totusi nu ai timp sa mergi la unul, nu ai suportul financiar necesar, nu ai un psiholog bun in orasul tau intra pe topexperti.ro si solicita consiliere psihologica online. Astfel, stai la tine acasica, cand nu te deranjeaza nimeni si incerti sa iti tratezi afectiunea in pasi marunti. Putin, cate putin dar sigur. Oricum un lucru trebui sa ai in minte,... esti tanara si trebuie sa te faci bine fiindca mai ai multe de trait, de experimentat si intampinat. Este pacat pt tine sa iti consumi timpul aiurea din cauza unei tulburari care se poate trata, controla... ai grija de tine fiindca nimeni altcineva nu o va face.
Iti recomand acelasi lucru... psihoterapie. Daca totusi nu ai timp sa mergi la unul, nu ai suportul financiar necesar, nu ai un psiholog bun in orasul tau intra pe topexperti.ro si solicita consiliere psihologica online. Astfel, stai la tine acasica, cand nu te deranjeaza nimeni si incerti sa iti tratezi afectiunea in pasi marunti. Putin, cate putin dar sigur. Oricum un lucru trebui sa ai in minte,... esti tanara si trebuie sa te faci bine fiindca mai ai multe de trait, de experimentat si intampinat. Este pacat pt tine sa iti consumi timpul aiurea din cauza unei tulburari care se poate trata, controla... ai grija de tine fiindca nimeni altcineva nu o va face.
bogdys, eu abea dupa vreo 7 luni ma simt mai normala, boala asta e cu suisuri si coborasuri.EU inca traiesc cu frica sa nu mi revina senzatiile acelea si sa nu mi mai fie rau. cat despre rivotril o sa-l intrerup treptat cu ajutorul medicului si cred ca o sa fie bine, insa mai am inca 6 luni de luat pastile.
Clariss, psihiatrul mi-a interzis psihoterapia deocamdata, fiindca se spune ca ma ravaseste, ca imi aduce aminte de acele stari si de lucrurile care mi le provocau. Mi a spus sa mai astept sa ma simt mai stapana pe mine.
Clariss, psihiatrul mi-a interzis psihoterapia deocamdata, fiindca se spune ca ma ravaseste, ca imi aduce aminte de acele stari si de lucrurile care mi le provocau. Mi a spus sa mai astept sa ma simt mai stapana pe mine.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2EMDR si tulburarea de stres post-traumatic
- 4Anxietate si panica - mi-e frica sa ma culc
- 18Anxietate
- 5Diaree cronica de 4 luni, pe baza stresului si a anxietatii
- 6depresie? rog sfatul unui psihiatru.
- 5Dureri de stomac si greturi din cauza anxietatii?
- 4Tratament anxietate fobie
- 2Anxietate, neliniste-cauze?
- 16anxietate generalizata cu atacuri de panica
- 28Senzatie de sufocare! Amorteli si ameteala
- 9probleme cu tiroida?
- 3Dieta in anxietate
- 12efectiv nu mai suport sa stau in casa de frica
- 7Efecte adverse paroxetina?
- 1Raspunsuri la atacuri de panica, anxietate, depresie!
- 19Anxietate sau altceva?
- 72A luat cineva haloperidol?
- 12Anxietate - atacuri de panica.
- 3Anxietate?
- 2Sindrom anxios cu atacuri panica
Mai multe informații despre: Anxietatea
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: