Am tulburare psihotica

Acum cativa ani am facut o cadere, in terminologia medicala tulburare psihotica. Nu auzeam voci, ci aveam doar halucinatii, ma simteam urmarita de persoanele de pe strada, credeam ca ele au o legatura cu viata mea, ca vor sa mi faca rau pana la un intreg complot impotriva mea. Acum urmez cu solian si halucinatiile au disparut. In schimb au aparut efectele adverse: constipatie, ingrasare si oboseala, deoarece de la pastile mi au crescut transaminazele. Dar marea mea problema este constipatia, am incercat cu diferite remedii precum grau incoltit, ceaiuri, seminte de in etc, dar nu prea dau rezultate. Cine stie o solutie la constipatia mea va rog sa mi scrieti -. Si eventual la oboseala si la ingrasare, desi am incercat si in cazul lor diferite tratamente si cure de slabit. Va multumesc.

buna ma numesc simona iau si eu solian am avut si eu reactii adverse eu iau romparkin asa se da ptr reactii adv in ultimul caz trebuie schimbat tratamentul se mai da serochelul ptr pshioze dk vrei ma gasesti pe id simona_oltean2007

Mirela,
Sa stii ca aproximativ toate medicamentele pentru bolile psihice duc la ingrasare, asa ca va trebui sa ne obisnuim cu asta. Dar daca tu te confrunti cu constipatia, care este o problema destul de apasatoare, roaga-ti doctorul sa iti schimbe tratamentul. Eu iau Depakine si nu am probleme cu constipatia.

Eu am incercat amandoua si Solian si Seroquel.si parerea mea este ca mai bun este Seroquel-u.nu are cine stie ce reactii adverse.Cu Solian am avut si eu probleme.Dar acum depinde de ce va da medicul.

Buna ziua tuturor. Ma bucur nespus ca am dat de acest forum, unde daca-mi permiteti, va voi spune pe scurt povestea mea pentru ca ma incadrez in una dintre tulburari nu stiu care, pentru ca mi s-a schimbat diagnosticul din Tulburare afectiva bipolara, tratamentul fiind cu seroquel, apoi cu Zyprexa.Presupun ca acesta este un medicament antipsihotic din ce am citit pe acest forum. Seroquel am luat aprox un an, dupa o cadere si fizica si psihica banuiesc, presupun ca din cauza unui program prelungit la munca la o varsta destul de frageda, lucram ca ospatar. Al doilea an, am lucrat la fel, insa nu am avut probleme la sf. verii, ci dupa cateva luni, dupa ce am inceput liceul. Ce a urmat a fost catastrofal pentru mine, pentru ca m-am schimbat cam dramatic, ma refer la personalitate, de la o fiinta vesela, placuta la opusul acesteia. Cel mai tare ma doare faptul ca nu ma pot exprima, nu pot sa vb, nu gasesc subiecte, si nu numai dupa parerea mea deci nu e in imaginatia mea, deseori intalnesc persoane care-mi spun ori:"mai vb si u ", ori un fel de gluma:"mai taci din gura, ca vb cam mult". Ma doare chestia asa, si implicit asta imi raceste si relatiile, ma izoleaza.
Vreau o familie, un copil pe viitor, un serviciu, o facultate terminata(sunt in primul an de facultate, si am deja cateva restante pentru ca nu ma pot concentra, sau mai p romaneste.. nu ma duce capul.). Ma gandesc sa am rabdare, sa am credinta in Dumnezeu, si o am. Dar simt ca viata trece pe langa mine, pentru ca toata ziua as sta in casa, desi imi doresc lucrurile de mai sus.o viata normala, ceea ce isi doresc aproape toate femeile. Am doar 21 de ani.doresc sa stiu daca mai am vreo speranta? Pot sa-mi mai dau drumul la vb din nou? sa povestesc, sa pot sa spun cateva fraze, sa nu ma mai izolez? Dati-mi va rog cateva sfaturi pe care sa incerc sa le pun in aplicare. Cum sa fac sa gandesc, sa vorbesc, sa-i apropii pe oameni de mine?
Poate, si sunt aproape sigura ca nu este bun tratamentul cu Zyprexa...nu vb la modul general ci in cazul meu, dorm mult, as dormi tot timpul, ma simt obosita, si pe deasupra sunt si singura, ma simt marginalizata. Doresc sfatul lui Mr. Nick., al unui doctor avizat, si al vostru care ati avut sau aveti aceleasi simptome. E greu pentru mine pentru ca merg la facultate, de muncit am incercat sa muncesc din nou dar nu pot.
Va multumesc anticipat!
Sanatate multa!

Draga Alexaptrsr, o data ce ai boala asta nu poti sa-ti revii in totalitate dar sunt sanse sa traiesti o viata cat de cat normala cu familie si tot restul.Iti trebuie multe vointa, rabdare ca medicamentele sa-si faca efectul si putina credinta.Parerea mea este sa iesi in lume, stiu ca este greu si eu sunt in situatia ta dar fa-ti curaj, iesi cu prietenii pe care ii mai ai pana nu este prea tarziu.Cauta subiecte de vorba, sunt multe subiecte despre ce ati putea discuta(bani, fete/baiati, orice sa faci converstie).Spuneai ca esti la facultate.Sunt multi oameni acolo, incearca sa-ti faci prieteni noi.Chiar daca momentan nu poti sa iesi in oras la un suc dar voebeste cu ei la facultate.Limbajul este totul, daca nu poti vorbii oamenii se uita cu alti ochi la tine.Incerca mai intai sa vorbesti cu familia ca aceasta este cea mai apropiata de tine.Incearca sa asculti muzica vesela( sa nu-ti treaca prin cap sa asculti muzica trista ca asta te termina cea mai repede).De medicamente sa-ti de-a sfaturi Mr.Nick ca eu nu ma pricep.Pt mine este prea tarziu, imi trebuie o noua internare dar tu lupta sa iesi din starea asta mizerabila.

@ alexaptrsr

Eu am tulburare afectiva bipolara. Nu ne-ai spus in ce ti-a fost schimbat diagnosticul de TAB.
Dupa cate povestesti tu, treci printr-o perioada de depresie.
E bine sa ii spui medicului tau psihiatru, cu care trebuie sa tii legatura cel putin o data pe luna, despre toate aceste simptome.
Eu le-am avut si mi-a dat un antidepresiv.

pentru Clara_P
Nu retin nici macar nu cred ca mi s-a spus...nu sunt multumita de aceasta doctora abosult deloc, la care sunt in prezent...pentru ca sincer vb. nu cred ca zyprexa, acest medicament este bun pentru ca este antipsihotic din cate am inteles, mie mi-ar trebui antidepresiv banuiesc, la starile pe care le am. Nu sunt doctora, doar ca sa zicem ca si zyprexa este buna pentru ce am, dar poate mi-ar trebui si un antidepresiv.
Nu stiu daca in orasul in care locuiesc mai sunt alte clinici la care ma pot duce pentru o consultatie si tratament. Imi poate recomanda cineva un/o doctora buna din Constanta?

Multumesc Cobra5998...eu incerc dar nu-mi iese foarte tare. La sucuri in oras chiar ies cu prietenele, la facultate mai stam la o cafea, mai vb de facultate, de baieti cum spui u cu colega mea cea mai apropiata..despre o relatie nu stiu daca e cazul acum, poate cand voi fii intr-o stare buna. Dar sa stii ca nu purtam o eticheta ca luam antidepresive sau antipsihotice. Mama are obiceiul sa-mi spuna ca luand pastila (poate ca sa o iau), sunt un om normal. Si cred ca totul mai tine si de autosugestie, gandeste-te ca esti bine, gaseste-ti preocupari care sa faca sa treaca timpul, placute, care te scot din starile astea. Si nu uita : niciodata nu e prea tarziu, pentru absolut nimic din ce iti propui sau ce iti doresti.

Multa sanatate si voua! Va multumesc pentru raspunsuri! Mai astept sfaturi...

Si eu am fost pentru o noapte la spital, internata. Dar vreau sa spun ca acolo ma simteam ca in iad, mai ales ca nu suport acest gand sa stau in spital, nu ma ajuta cu absolut nimic...ba mai rau mi-ar face. Cred ca este valabil si la multi dintre voi de pe acest forum. Stiu ca mi-au facut 2 injectii, de parca as fi fost cal, pentru ca nu vroiam. Personalul se cam poarta ingrozitor de parca ai fii ultima scursura...decat sa te internezi eu zic sa stai acasa, sa-ti mareasca doza, sau ce se impune in situatiile astea, sau sa faci o plimbare la cineva pe care nu l-ai vazut de mult.
Stiti ce conteaza pentru mine, si ma bucura si imi da speranta? Faptul ca familia ma sprijina in primul rand, si ca vad ca oamenii se comporta foarte normal cu mine. E bine ca totusi ceva e pe plus...:)

Te inteleg cu spitalul.Eu am stat o luna.A fost graznic, legat de pat, injectii, calmante si personalul s-a comportat inuman cu mine.Dar dupa ce mi-am revenit ei au vazut asta si s-au comportat si ei frumos cu mine.Este nasol cat ai criza ca personalul de la spital se poarta ca atare cu tine, adica nu te baga in seama si aplica forta fizica fara sa te asculte.Dar dupa ce trece criza daca tu te porti frumos ( mai normal) si personalul se poarta civilizat cu tine.Eu in criza am fost legat de maini de o baba de mi s-au invinetit mainile la cat de stranse erau legaturile.Eu injuram baba, ea ma palmuia cat putea.Dupa o saptamana mi-am revenit si am devenit prieten cu ea si mi-am dat seama ca este o batrana de treaba.

buna ziua.acum 4 ani, cand trebuia sa nasc, doctorii mi-au descoperit ca aveam trombocite foarte putine si m-au trimis la iasi.au urmat 3 sapt in spitale acolo.apoi dupa vreo 2-3 luni totul a revenit la normal...
Dupa ce am terminat tratamentul pentru trombocite, din probleme financiare a trebuit sa plec in Italia la munca.dupa cateva luni de munca a inceput stresul, dor de familie si am inceput sa ma inchid in mine pentru ca nu aveam cu cine sa vb...plangeam mult, etc. Dupa un timp a venit si sotul meu in Italia, si dupa aproximativ 2 sapt a urmat o perioada de cosmar.am inceput sa gandesc ca lumea vrea sa-mi faca rau, nu mai puteam sa ma uit in ochii nimanui, nu mai dormeam noaptea, parca eram pe alta planeta.sotul si prietena mea s-au speriat si m-au dus la spital...m-au internat, am stat 10 zile acolo.Cand am iesit mi-au dat un tratament f puternit, aveam efecte piramidala. In fine...Am ajuns in Romania, am fost la Dr. Lazareanu din Focsani si mi-a schimbat tratamentul.intr-o sapt, maxim doua deja eram eu, cea de inainte.Am luat tratament cu seroquel, cymbalta, anxiar si romparkin cam 6 luni, eram constienta ca trebuie sa iau tratamentul..eu incepusem cu sferturi de pastila pana am ajuns la o pastila intreaga si apoi am redus pana am ajuns iar la un sfert...si dupa deloc. Au trecut 2 ani jumate de cand nu am mai luat nicio pastila si nu am mai avut absolut nicio problema.acum ma simt mult mai puternica si mai curajoasa decat eram inainte.nu mai am frici, ganduri, halucinatii...ma simt foarte bine.Eu cand am nascut baiatul am fost si pentru putin timp in moarte clinica si chiar si doctorul psihiatru mi-a zis ca toate astea pot avea legatura.
Si acum, am vrut sa ma inscriu la o scoala postliceala de asistente si am fost la medicul de familie pentru adeverinta..si dansa mi-a scris pe ea ca am fost diagnosticata in trecut cu tulburare psihotica.am mai luat si in trecut adeverinte pentru diferite activitati, chiar si pentru angajare, dar niciodata nu mi-a trecut nimic de genul asta...Acum ma gandesc...daca eu ma duc cu adeverinta asta la postliceala si ei vad ca am avut diagnosticul asta.o sa-mi mai permita sa studiez sau chiar sa profesez? nici nu stiu ce sa mai fac, daca sa ma mai duc sau sa ma orientez catre o alta postliceala sau facultate, in alt domeniu.ce imi recomandati?

@ elymoisa

Mergeti la un alt medic de familie oarecare.
Ii spuneti ca nu aveti asigurare si medic de familie si il rugati sa va dea o adeverinta contra cost (in jur de 20 lei este) ca vreti sa va angajati, fara sa ii mai dati si alte detalii.
Sunteti un caz fericit, ca v-ati revenit.
Bucurati-va de acest lucru dar incercati sa duceti si o viata linistita, fara eforturi peste puterile dv.
In general angajatorii nu dau sanse persoanelor cu vreo afectiune psihica, si chiar daca le-a trecut, se tem. Nu e necesar sa se stie la facultate, colegiu sau locul de munca despre problemele dv. Veti avea de intampinat multe oprelisti. Este bine sa pastrati discretia in acest sens si sa va vedeti interesele in viata, fara sa va justificati in fata nimanui.

multumesc pentru raspuns clara.asa o sa fac, o sa merg la alt medic.am avut o cadere, mi-am revenit...dar asta nu inseamna ca trebuie sa stau fara sa mai fac ceva, stiu ca sunt in stare sa fac o scoala, vreau sa-mi construiesc si eu un viitor.o sa merg curand si la un psiholog sa fac examen psihologic, iar apoi la un psihiatru, sa-mi dea ceva la mana ca nu mai am nimic pentru ca nu vreau sa ma urmareasca diagnosticul asta toata viata.