am nevoie de un sfat intr-o relatie de amicitie

buna ziua
nush cum sa incep...am un amic, care cred ca are nevoie de ajutor.este din alt oras, si ne cunoastem de o jumatate de ani.in timpul vacantei obisnuiam sa vorbim foarte mult la telefon, comunicam foarte bine si foarte mult.stiu ca s-a indragostit de mine(asa zice el, chiar ca ma iubeste)i-am zis ca in primul rand nu e normal si nici bine, si sa continuam relatia de amicitie in continuare.avea(sau are) o relatie de cativa ani.problema e ca el se agata de persoana respectiva, iar cand ea a incercat sa ii puna capat nu a lasat-o, s-a pus pe plans a implorat-o etc.oricum nu era o relatie normala, ea nu il implica in nici o activitate de a ei si se vedeau rar si numai la insistentele lui. stiu ca nu are prieteni, are un serviciu solicitant, de care este foarte nemultumit. de cele mai multe ori il indemnam sa iese cu colegii in oras, sau sa interactioneze cu cat mai multe persoane, dar refuza, prefera sa stea in casa la pc.are o parere foarte proasta despre ceilalti, defapt despre toti din jurul lui, si nu numai, are o parere proasta si despre el insusi.am incercat sa il conving ca nu e bine, ca eu il apreciez si ca ar trebui si el sa isi dea seama ca e normal sa socializeze si ca nu trebuie sa aibe o parere asa proasta despre toata lumea nici despre el. vacanta mea s-a terminat si a trebuit sa ma intorc la facultate, nemaiputand comunica la fel de mult ca inainte.in plus, in ultimul timp are crize de gelozie deoarece am inceput o relatie cu cineva si ca nu ii mai acord la fel de multa atentie.i am explicat ca nu pot sa vobesc cu el nonstop, deoarece nu am timp.totusi nu a trecut zi incare sa nu il intreb ce face, daca e bine, ce a mai facut etc, numai ca atitudinea lui s-a schimbat, joaca rolul de victima.imi spune ca nu e bine ca de obicei, ca daca ma deranjeaza de ce nu pun capat odata, ca stie ca e un stres pt mine, ca oricum o sa dispar si eu din viata lui ca si ceilalti si o sa ramana singur, ca isi da seama ca nu sunt de nasul lui(se crede inferior), ca m-a crezut cand am zis ca ii sunt amica, ca ma iubeste si ca eu sunt singura lui solutie(desii zice ca o iubeste si pe cealalalta dar ca ar renunta la ea pentru mine, dar eu nu vreau asta).se supara daca nu pot sa ii raspund la telefon.problema e ca usor usor chiar incepe sa fie un stres pentru mine, ca nu stiu cum sa il ajut, ca nu intelege ca suntem amici si ca nu pot sa vorbesc ca in vacanta atat de mult cu el.de multe ori noapte nu ma lasa sa inchid, imi zicea ca ii e frica sa doarma sa nu viseze urat.i am zis ca are nevoie de ajutor, dar refuza si zice ca doctorii nu sunt buni in romania, ca nu o sa ajunga decat sa cheltuie bani degeaba si ca doar eu il pot ajuta.nu reusesc sa il conving sa mearga la un psihoterapeut, si nu stiu ce sa fac.nu mai pot dormi noaptea gandindu-ma cum sa il ajut.acesta este motivul pentru care am postat aici desii ma simt vinovata deoarece m-a rugat sa nu vorbesc despre problemele lui cu nimeni, dar am nevoie de un sfat ca sa stiu ce sa fac, sa ii fie si lui bine si mie.

deoarece se incapataneaza sa nu mearga la medic nu prea poti sa faci nimic pt el.Dar poti sa faci pt tine.Nu vei putea la nesfarsit sa iti faci program dupa cum vrea el, eu zic sa-ti vezi de viata ta si atat cat poti sa mai vb si cu el deoarece se pare ca doar in tine a gasit un sprijin.

Draga Ramona,
Intr-un fel amicul tau are dreptate in legatura cu medicii, e f greu sa gasesti un medic bun care sa-ti castige increderea si in fata caruia sa poti sa-ti deschizi sufletul, dar clar el are nevoie de ajutor.Ce poti face tu?Sa nu rupi legatura cu el brusc(ca cine stie ce e in stare sa faca), sa-l faci treptat sa inteleaga ca tu ai viata ta, ca prieteni inseamna mult mai mult decat daca ati fi iubiti si poate pe parcurs va intelege si el ca problemele lui vor putea fi rezolvate cu un ajutor specializat.

Mie mi se pare ceva maladiv in aceasta persoana, ca si in relatia/relatiile pe care le are el cu tine/altii.
Stii ca uneori psihopati sechestreaza sentimenal, prin insistenta lor, persoane de buna credinta, dar la care sesizeaza o slabiciune, pe care apoi o folosesc in fel si chip.

Eu cred ca trebuie sa ii spui realitatea cu fermitate, iar daca nu e normal, el nu va ceda.
Va incerca prin orice mijloc sa te rentina.
Atunci chiar poti sa iti schimbi nr, de telefon, daca nu cumva ai facut imprudenta sa ii dai adresa.
Si s-ar putea sa ai probleme.
Daca e un om normal, el va intelege situatia si, cu demnitate, te va lasa in pace, chiar daca va fi ranit.

Va multumesc pentru raspunsuri!(si imi cer scuze ca au trecut apr.3 luni, pana sa fac asta)
@ nokki ai fost cel mai aproape de adevar!
"Eu cred ca trebuie sa ii spui realitatea cu fermitate, iar daca nu e normal, el nu va ceda.
Va incerca prin orice mijloc sa te rentina.
Atunci chiar poti sa iti schimbi nr, de telefon, daca nu cumva ai facut imprudenta sa ii dai adresa.
Si s-ar putea sa ai probleme."

@ Simina_psih
" Paca doresti sa extinzi granitele amicitiei sau sa-i dai voie sa se desfasoare nestigherita si sa evolueze intr-o prietenie..." am specificat clar in post ca nu vreau asa ceva.Cand am citit ce ai scris m-am gandit ca m-am exprimat eu gresit pe undeva, de ai inteles chestia asta.Eu sunt constienta de diferenta dintre amicitie si prietenie.I-am spus si impus limite.Recunosc ca nu de la inceput, fiindca nu credeam ca o sa se ajunga aici, iar cand lucrurile s-au complicat, nu am stiut cum sa procedez si ce sa fac.Din acest motiv am cerut sfaturi... "Am nevoie de un sfat".M-am gandit ca reusesc sa il ajut si pe el si pe mine!Si nu am mai inteles nici de ce ai folosit ghilimelele acelea.

@Roxyca imi permit sa am alta parere.In primul rand, faza cu "toti doctorii sunt." a folosit-o ca scuza.
era destul de constient de problemele lui, si a refuzat totusi ajutorul cuiva specializat.
"sa iti deschizi sufletul?"eu stiu ca atunci cand ai o problema si esti constient de asta cauti ajutor indiferent de doctor.eu l-am ales pe primul care a avut timp si tarife mai acceptabile pt. buzunarul meu.Nici mie nu mi-a fost usor sa vorbesc deschis, dar vruiam cu adevarat sa ma schimb.si acum sunt mai bine, as putea spune ca sunt chiar bine.

@arena- am incercat sa vorbesc din ce in ce mai putin cu el, treptat, dar a reactionat destul de urat.

Va multumesc inca odata pentru raspunsuri si imi cer scuze daca am fost impertinenta in ceea ce am scris mai sus.
Numai bine!