Ajutor va rog nu mai suport

Sunt intr-o relație de 4 ani cu un băiat extraordinar, m-a ajutat în orice, am trecut printr-o depresie acum 3 ani, m-a susținut, de când suntem împreună și locuim împreună la părinții lui. Mi-am găsit liniștea aici la ei acasă (comparativ cu nebunia din familia mea). Acum câteva luni mi-au cumpărat ai mei un apartament, dar de abia acum câteva săptămâni a fost eliberat. Problema este ca până acum o săptămână era totul ok, abia așteptam să ne mutăm..dar de acum o săptămână am atacuri de panica, simt ca nu îmi mai place nimic la el, dar totuși nu vreau să îl pierd, e cel mai bun om pe care îl puteam întâlni:( problema de acum o săptămână este că am căutat pe net de ce tot visez cu alți băieți (cunoscuți și necunoscuți) și am găsit răspunsuri cum ca nu sunt mulțumită cu relația care o am sau nu il iubesc, de atunci a început chinul cu gândurile:(
Despre depresia de care ziceam am urmat tratament pe care l-am încheiat acum 6 luni. Să fie aia problema sau chiar nu îl mai iubesc???

Prietenul tau stie ca:

a. sunt 90 % sanse ca boala ta (depresie, anxietate, atacuri de panica) sa fie pe viata, cu remisii de luni sau ani intre episoade

b. ca nu ai voie sa ramai insarcinata cat iei tratament

c. ca copilul sau copiii vostri pot mosteni aceasta boala sau altele mai grave

L-ai informat despre aceste lucruri pina acum ?

Tu ai nevoie de un om care sa fie alaturi de tine toata viata si sa te sustina moral si de multe ori financiar.
Faptul ca nu mai ai sentimente = aplatizare afectiva = simptom de depresie (depresia e o boala)
Cedeaza la tratament pe termen lung acest simptom.

Ai fost deja la psihiatru sa iti prescrie tratament sa iti revii ?

Clara, iar vorbesti prostii...Mai bine ti-ai vedea de treaba si ai lasa specialistii in domeniu sa ofere sfaturi.
Aplatizarea afectiva poate fi un efect advers al AD-urilor si tu vii si spui ca cedeaza la tratament pe termen lung...Cedeaza la tratament la fel cum cedeaza si anhedonia(sexuala, sau de oricare ar fi ea)...

Iar Aroxi nu sufera de aplatizare afectiva, atat timp cat pt alti barbati, alte persoane, simte ceva...Foloseste-ti logica! Aplatizare afectiva inseamna sa nu simti nimic nici pt tata, mama, sora, frate, catel, purcel, etc, sau sa simti la o intensitate mult redusa, cum se intampla in cazul meu...

Am fost la psihiatru si îmi dă Xanax câteva zile să vadă cum mă simt, gândurile mă macină

Am uitat sa iti spun ca pacientii cu depresie si anxietate de cele mai multe ori nu pot lucra pina la varsta de pensionare. Le revin episoadele, isi iau concedii medicale sau chiar se pensioneaza pe caz de boala pentru ca nu fac fata serviciului.
Ai nevoie de un sot care sa te ajute sa faci fata peste toate aceste perioade si din punct de vedere moral si din punct de vedere financiar. Pentru ca pensiile sunt foarte mici.
Nu mai citi toate bazaconiile pe forumuri.
Ti-a revenit boala. Mergi la medic pentru tratament, mergi la psiholog daca iti permiti, sa faci sedinte de psihoterapie.
Cand omul se afla in plin episod al bolii inseamna ca nu este stabil si nu e bine sa ia nici un fel de masura importanta care sa ii afecteze viata.
Dupa cum rezulta acest baiat a fost langa tine in primul tau episod depresiv. Mai mult, te-a adus in casa la el unde lucrurile erau mai echilibrate si ti-ai revenit.
Incearca in viata sa nu dai cu piciorul norocului.
Informeaza-te despre boala ta. Citeste articole despre depresie, anxietate, pe site-uri specializate facute de medici si psihologi. Citeste despre aplatizarea afectiva unde ajungi nu numai sa nu mai ai sentimente pentru persoanele apropiate, ci ajungi sa nu te mai bucure nici lucrurile care te bucurau inainte. Un sentiment care este cumplit pentru pacient si pe care acesta il accepta foarte foarte greu. Simptom de boala care nu trece de obicei la (re)instaurarea tratamentului, ci dupa luni bune.
Ocupa-te de tine in primul rand, ia medicatie, fa psihoterapie, pune-te pe picioare si apoi iei decizii in viata. Nu iei decizii in viata bazandu-te pe vise nocturne.
Observa cu atentie cati dintre prietenii tai sunt alaturi de tine acum, la revenirea episodului. Sa stii ca atunci cand esti in nevoie sunt putini care raman sa te ajute si sa te sprijine. Cine merge cu tine la doctor ? Cine merge cu tine sa iti iei retetele ? Cine te sustine moral, economic si din toate punctele de vedere ? Aia sunt oamenii care merita sa stea langa tine si sa mergi alaturi de ei in viata, nu bazaconiile de pe net. Revino-ti in simtiri si incearca sa gandesti cu mintea ta folosindu-te de logica si ratiune, nu de hormoni.

Aroxi, recomandarea mea este sa mergi sa stai de vorba cu un psihoterapeut. Pot fi mai multe explicatii pentru faptul ca simti ceea ce simti si mai ales pentru faptul ca simti ACUM si nu in alt moment. Sunt niste aspecte mai profunde care nu pot fi dezbatute pe internet.

Bună, am revenit, iau Alprazolam și Escitalopram acum, sunt puțin mai bine în ideea că am momente când reușesc să "lupt" cu mine și gândurile dar am momente când nu reușesc și mă simt copleșită. Îl vreau lângă mine dar am momente când nu il suport, mă enervează tot la el, am momente când abia aștept să ne mutăm și momente când mi-e groază doar la gândul de mutat. În cealaltă perioadă cu depresie la fel aveam momente cand nu il suportam, ma irita când era agitat când strănuta gălăgios.. offf. Nu mai vreau să trec prin așa ceva, vreau sa fiu liniștită și să duc o viață normală! Aș apela la psihoterapie dar la mine în oraș nu cred că sunt mulți..și care sunt nu știu dacă e ceva de capul lor sau au doar o diplomă și un spațiu comercial. Data trecută am fost la o doamnă care m-a încurajat să renunț la tratament brusc și mi-a fost destul de rău...

Foarte rau ti-a facut.
Gaseste-ti un psihoterapeut pe Forum care iti place si cu care sa faci sedinte pe Skype.

Aroxi, din pacate ma identific foarte bine cu ce scrii tu, chiar in momentele astea trec prin asa ceva. Daca vrei sa vorbesti cu cineva care te intelege, poti sa-mi scrii pe privat.

Doamne ajuta!

Am gasit acest topic mai vechi abia acum, as dori sa stiu care este evolutia situatiei in cazurile dvs pt ca si eu trec prin aceleasi stari total nejustificate. Singurul lucru pe care il consider valabil ar fi ca asociez persoana prietenului meu cu care si locuiesc cu perioadele cele mai urate ale vietii si simt ca raman in aceleasi momente prin intermediul lui, desi despartirea nu e lucrul pe care mi l doresc. Si eu am citit tot luxruri pe forumuri si mi a daunat, cred ca mi am si indis multe din stari dar axum ma bantuie gandurile zilnic...aveti sfaturi? Mentionez ca iau tratament pt anxietate de cateva luni si merg la terapie de ceva timp, dar nu pot spune ca ma simt mult mai bine, vin si pleaca starile si gandurile. Multumesc anticipat