Ajutor!!!Nu vreau sa raman singur...

Buna ziua.
As vrea sa stiu ce as putea sa fac sau sa transform la mine ca sa pot sa-mi gasesc si eu o fata sa-mi placa bineinteles, sa-mi fac un viitor.Am 36 de ani, momentan nu am pe nimeni, si chiar ma simt fara nici un fel de putere, idei ce trebuie sa fac sa obtin asa ceva.Cand vad o nunta ceva, ma abtin cu greu sa raman calm, treceam cu masina pe strada, in fata mea erau mai multe masini de nuntasi, iar ain momentul ala am accelerat, am depasit masinile am vrut sa ies cu orice pret din acea zona.Sau in parcuri can vad cupluri cu copii, lucrul asta imi produce o stare de iritatie maxima, ne nervozitate invidie.Gandesc ceva la modul eu nu am facut nimic si casc ochii la nuntile sau copii altora, mi se pare josnic.
Niciodata nu am incercat sa abordez nici o fata, daca am avut ceva relatii pana acum s-a intamplat pt. ca mi s-a facut cunostinta cu respectivele.In cazul asta 'aceept ceea ce mi se da', nu pot sa selectez ce vreau.Prima relatie am avut-o la 21 de ani cu fata de 17 ani.Cineva mi-a dat nr. ei de tel, am sunat-o si i-am propus sa ne intalnim.Era frumoasa, mi-a placut din prima.Ce-a de-a doua relatie a fost la varsta de 23 de ani si a durat 3 ani, cu o fata pe care mi-o prezentase un amic de-al meu.Au fost 3 ani de implinire, si exuberanta, a fost cea mai buna retatie pe care am avut-o.Din pacate m-am despartit de ea.Era o fire mai instabila emotional.Apoi dupa inca 3 ani au durat o serie de pseudo relatii.Adica niste relatii in care nu au existat sentimente din partea mea.Prima a durat cam 3 luni, a doua si cea mai lunga 5 ani, iar a 3-a 6 luni.Totul a fost abordat gresit de la inceput in sensul ca eu nu trebuia sa ma complic.Am facut asta doar pt. faptul ca sa nu fiu singur si sa incerc sa intru in randul lumii sa-mi fac o familie.Toate aceste fete le-am cunoscut pe site-uri de socializare.La inceput am avut impresia ca mi-ar place de ele, dar la scurt timp nu mai simteam nimic, nici nu ma gandeam la ele, erau pt. mine ca niste amice.Daca aveam cateva relatii intime, mai mult ca insistau ele, asa din obligatie, dupa mine daca nu sunt indragostit si nu iubesc pe cineva nu pot sub nici o forma sa am o relatie sexuala.Cred ca de la inceput trebuia sa fiu mai sincer cu mine si sa nu ma implic.Am crezut ca imi va place de ele pe parcurs in mod progresiv dar nu s-a intamplat.Cu toate ca ma intelegeam f. bine cu ele, aveam ganduri si idei comune, doar ca eu nu aveam nici cea mai mica atractie.Mi-a parut rau de ele intr-un fel pt. ca aveau niste asteptari de la mine...chiar m-am simtit vinovat.
Problema e ca eu niciodata nu am incercat sa abordez, cum am mai spus nici o fata.Cred ca din frica sa nu fiu respins mai mult, sau sa nu ma fac de ras.Pt. ca daca eu puteam sa fac lucrul asta nu mai faceam atatea compromisuri.Ma mira faptul ca niste lucruri care sunt la indemana oricui si relativ simple pt. mine reprezinta un intreg mister.Nu sunt urat, am si eu studii superioare si un servici bun, ceea ce poate altii nu au asa ceva, dar in schimb sunt realizati sentimental.(chiar si oameni simpli cu 4 clase pot sa-ssi construiasca o casnicie fericita si cu atat mai mult lucrul asta ma intriga si mai mult).Am incercat de ceva timp sa incerc sa abordez fete.Incepand cu o colega de servici, i-am dus mici atentii la inceput am discutat cate ceva cu ea apoi inr-o zi cand am invitat-o la o plimbare in parc, la un suc un film etc... mi-a spus ca nu se poate ca are pe cineva.Am aflat defapt ca nu are pe nimeni dar a fost un pretext ca sa ma poata refuza. De atunci nici nu o mai salut cand o vad chiar simt ura pt. ea.La fel am incercat sa abordez si in alte parti gen in magazine, in parcuri dar nu s-a legat nimic.Probail ca am un mod de abordare prea direct.Ii spun din prima intentia mea, dar nu pot sa fiu altfel.Pt. ele suna ca un mod golanesc de a aborda, ca si cand le-as considera femei usoare dar eu am avut toata sinceritatea si bunavointa de a le cunoaste.Am plecat un pachet de nervi acasa, iau poate totul la modul personal, ar trebui sa nu ma afecteze un refuz.Unii spun ca nu incerca sa-ti mai bati capul, cu cat cauti mai mult cu atat nu gasesti.Am adoptat si o astfel de tactica dar degeaba, nimic nu pica din cer fara sa faci ceva.
Deci intrebarea mea e ce pot sa schimb la mine, imi lipsesc unele abilitati sociale, ce sa transform, mai concret ce pot face?

Prieteni am, nu ma plang numai ca si ei sunt singuri unii chiar mai mari ca varsta decat mine.(in cercul nostru de prieteni nu exista nici o fata)In schimb ei nu-si fac nici un fel de problema nu se complica sa-si gaseasca pe cineva.Mi-ar fi fost mai usor daca am fi avut niste cautari colective, numai ca nici asa cum gandesc ei nu e bine, servici, acasa si atat, timpul trece daca nu iei nici o atitudine.Din punctul asta de vedere nu ma plang, nu duc lipsa de prieteni.Nevoia de a-mi face o familie vine din faptul ca unele lucruri nu ma mai implinesc sau mi se par banale, cand ieseam cu prietenii la un piknic sau in oras, sau plimbari era ceva frumos placut, acum insa vreau ceva mai mult.Nu mai vreau sa mai depind nici de parinti, vreau sa am ceva care sa fie al meu sa las si eu ceva in urma si as vrea sa mai retraiesc acele sentimente de acum 13 ani cand eram cu prietena de atunci, asta insemna totul.
Acei 5 ani de relatie au fost niste ani pierduti.Am ramas atata timp din obisnuinta si nimic mai mult.Ea nu primea nici un fel de afectiune si s-a retras.Puteam sa pun eu primul punct dar nu am vrut s-o fac sa se simta jignita, asa ca mai bine ca a facut ea pasul.Da e bine poate sa-mi exersez anumite abilitati sociale dar asta presupune si trecerea printr-un mic "sevraj" in sensul ca poate pana imi construiesc un stil propriu trebuie sa infrunt cateva neplaceri, respingeri, conflicte...etc

The Jack,

Buna ziua,

din ce descrieti dvs, in prezent este posibil sa simtiti frustrare vis-a-vis reusitele relationale si mariajul altor persoane.
Exact cum spun colegii mei, abilitatile sociale se perfectioneaza atunci cand oamenii percep un deficit. Poate ca va axati prea mult pe scopul in sine, de a "obtine ceva", dupa cum afirmati. Relatia cu o femeie este diferita de celelalte, mai ales daca doriti sa construiti impreuna. Poate ca mai multa flexibilitate in gandire v-ar ajuta. Spuneti ca ati pierdut timpul in relatii. Pentru alti oameni acesta este un prilej de a trai diverse experiente din care invata. Un alt aspect de care ar fi bine sa tineti cont este acela ca s-ar putea sa nu reusiti sa retraiti ce ati simtit cu 13 ani in urma pentru ca nu mai sunteti acelasi.
Va recomand sa va adresati unui specialist psiholog/psihoterapeut pentru a evalua impreuna parcursul relational. Acest lucru va poate ajuta sa gasiti o serie de raspunsuri la intrebarile care va framanta! Mult succes!

@ The jack

Scopul omului in viata nu este nici sa aiba prietena, nici sa isi faca familie si nici sa aiba copii.

Scopul omului in viata este mantuirea sufletului.

Care se realizeaza indeosebi prin pazirea poruncilor si multe fapte bune.

Mergeti la preotul din Parohie, spovediti-va si prezentati-i situatia, cum ne-ati prezentat-o si noua.

Cu siguranta ca va va recomanda o fata buna care se spovedeste la dumnealui.

Si atunci cand o sa gasiti fata, repet, scopul dv. nu trebuie sa fie sa va insurati si sa faceti copii. Ci mantuirea sufletului.

Daca fata este de acord sa lupte impreuna cu dv. pina la capat pentru indeplinirea acestui scop, atunci va casatoriti.

Si atunci casatoria va fi binecuvantata de Dumnezeu cu prunci frumosi si sanatosi.

Ok. deci o sa elimin acest scop si o sa-mi vad in continuare de ale mele.Nu ma mai axez sa mai obtin nimic din ceea ce urmaresc si poate chiar asta ar fi o rezolvare, poate se rezolva de la sine, asa cum am sperat ani in sir...
Da, am pierdut timp mult in niste relatii anterioare si am ajuns la concluzia ca prima impresie conteaza cel mai mult.Adica, daca poate am cea mai mica impresie ca ceva nu ma multumeste indeajuns, sa continui mai departe nu are rost, deci nu ma mai implic.Asta e un lucru pe care l-am invatat f. bine si de care o sa tin cont in viitor.
Ba da, ceea ce am simtit acum 13 ani pot simti la fel sau poate chiar mai mult dar cel putin la aceeasi intensitate.Asta s-a intamplat, sunt cazuri pasagere in care am fost incercat de sentimente de genul...
Da percep deficitul, nu stiu sa abordez o femeie, dau niste replici la care eu ma astept sa functioneze, dar care din pacate iese cu totul altceva, ba mai mult produde o stare de ura, de sentimente negative mai precis. E ceva asemanator ca in filmele cu Woody Allen "Play it again Sam", incearca sa abordeze o tipa in mod direct la modul "Iesi cu mine sambata seara in oras, iar ea ii intoarce spatele" sau cand se afla intr-o discoteca se adreseaza: "Vi des pe aici papusa?" si ea ii intoarce spatele.E foarte neplacut sa vezi ca in ceea ce ti-ai pus sperante, esti tratat ca ultimul om, mai mult sa atragi si priviri ostile sau ironice in jur. Si pt. ce ? pt.o femeie pentru care chiar ai toata bunavoina sa fi amabil si sincer sa o cunosti si ea te trateaza ca pe un ordinar?!!!! Rezultatul: Mai merita ea respect?(in nici un caz) sa o tratez cu indiferenta?(sunt inconstient?) sa-i raspunzi cu aceeasi moneda?(Ar fi ceva pe masura) Poate ceva din fiecare.
Totusi sunt curios cu ce m-ar ajuta perceperea ununi deficit, in rezolvarea problemei mele?
Iar mantuirea e ceva mai abstract, ca om, fiecare trebuie sa-si propuna niste scopuri preferentiale, care crede de cuviinta.

Cu relatiile anterioare nu ai pierdut nici un timp.

Te-ai simtit ok cat au mers si ai capatat experienta.

Trebuie sa privesti lucrurile pozitiv si constructiv in viata.

Experienta dobandita in relatiile anterioare, te va ajuta in viata, in viitoarea ta relatie, cand o fi sa considere Dumnezeu ca a venit momentul ei.
Te va ajuta sa ii poti sfatui pe altii.
Nu ai fost singur in acele momente.

Deci e ok ca ai avut experiente. Bucura-te. Alti copii se plang pe Forum ca nu au avut nici o prietena in viata lor. Unii desigur ca dupa varsta nu mai poti afirma ca sunt copii, 30-40 de ani, dar sufera. Neavand experienta de viata gandesc si se comporta ca niste copii. Sunt ingrijiti de parinti. Nu au nici un loc de munca.

Tu stai chiar bine.

The Jack,

pornind de la zicala: "omul cat traieste invata", se poate invata orice oricand. Chiar daca oamenii stiu suficent, chiar daca au trait multe experiente, cand si cand este nevoie de introspectie si acceptare. Cu siguranta ca dupa o serie de experiente care s-au finalizat mai devreme sau mai tarziu poate sa apara neincrederea. Nu am spus ca felul in care ati procedat pana acum in relatii este gresit, dvs. stiti cel mai bine cum stau lucrurile. De obicei cand lucrurile nu merg conform asteptarilor apare teama, furia, lipsa de speranta, etc. Aceste emotii pot determina schimbarea comportamentul in modul de relationare viitor. Asadar observati cu ce emotii plecati la drum intr-o noua relatie. Important este sa va simtiti bine alaturi de o femeie, sa va simtiti inteles, acceptat, respectat, iubit, etc. Incercati sa priviti cu incredere in viitor, fara resentimente si fara teama! Nu toate povestile se termina rau!