Formarea gândirii critice poate reduce credința în teoriile conspirației

Un grup de cercetători a efectuat un studiu comparativ pentru a evalua patru tipuri de intervenții care urmăresc reducerea credințelor conspiraționiste și îmbunătățirea abilității de a discerne între conspirațiile nefondate și cele posibil reale. Cercetarea pune accent pe evaluarea unor metode precum simpla „avertizare”, inoculările informaționale (pasive și active) și, mai nou, o abordare de discernământ.
Credințele conspiraționiste includ convingerea că agenți puternici acționează în secret pentru scopuri adesea ostile (Wood et al., 2012). În timp ce unele conspirații se dovedesc a fi reale (de-a lungul istoriei, jurnaliști sau activiști au demascat situații autentice), multe alte teorii conspirative sunt lipsite de dovezi solide și presupun scenarii extrem de complexe. Aceste credințe pot avea impact negativ asupra societății, de la comportamente anti-sociale, la negarea științei și la extremism politic (Douglas et al., 2017; Erisen, 2022; Jolley et al., 2022).

O recenzie sistematică recentă (O’Mahony et al., 2023) a indicat că majoritatea intervențiilor testate (ex. explicații narative, „demontarea”, ridiculizare) au efecte foarte mici în reducerea convingerilor conspiraționiste. Totuși, trei abordări au atras atenția prin efecte mai consistente: avertizare analitică, inoculare informațională și educația gândirii critice. Însă, până acum, acestea nu au fost comparate direct, iar dovezile proveneau din studii cu metodologii și măsurători diferite, ceea ce îngreunează concluziile cu privire la eficacitatea lor reală.

Mai mult, majoritatea instrumentelor de evaluare a „credinței în conspirații” urmăresc doar dacă participanții resping orice afirmație conspirativă. Această metodă nu diferențiază între teoriile conspiraționiste absurde și cele plauzibile. Astfel, un „succes” în reducerea convingerilor ar putea însemna, de fapt, că participanții devin prea sceptici, respingând inclusiv conspirațiile care ar fi totuși posibile. Pentru a rezolva această limitare, autorii propun și utilizează o baterie de teste (printre care Critical Thinking About Conspiracies, CTAC) care confruntă participanții atât cu conspirații implauzibile, cât și cu scenarii plauzibile.

Despre intervențiile testate

1. Avertizare (indiciu)

Ideea de bază este sensibilizarea participanților printr-un scurt mesaj de avertizare („teoriile conspirației pot induce în eroare”). Modele din campanii reale guvernamentale (precum „Nu hrăniți Bestia” din Marea Britanie) au inspirat mesajul. Spre deosebire de tehnici anterioare (ex. font dificil de citit), autorii s-au concentrat pe un „ghiont” simplu și ușor de scalat.

2. Inoculation (pasivă)

Pe baza teoriei „pre-bunking”, oamenii sunt expuși la o versiune „atenuată” a argumentelor conspirative, li se arată erorile logice și apoi primesc refutări-cheie. În acest studiu, s-a realizat printr-o serie de infografice menite să evidențieze tiparele frecvente din teoriile conspiraționiste nefondate: folosirea „experților falși”, „cine profită” (fallacia cui bono), „argumente excesiv de complicate” etc.

3. Active Inoculation

Această variantă adaugă o componentă interactivă la inocularea pasivă: după expunerea infograficelor, participanții fac un scurt quiz pentru a aplica, în mod practic, abilitățile de a identifica și respinge argumente conspiraționiste nefondate. Primeau feedback imediat, idee inspirată din studii ce sugerează beneficiile implicării active în învățare (McGuire & Papageorgis, 1961; Dyer & Hall, 2019).

4. Discernământ (mesaj suplimentar de evitare a scepticismului excesiv)

O nouă componentă introdusă pentru a preveni “blind scepticism”. După quizul de la Active Inoculation, participanții vizualizau un exemplu unde conspirativitatea era de fapt plauzibilă și primeau un mesaj clar: nu toate conspirațiile trebuie respinse; uneori, pot exista teorii bine fondate. Această etapă viza consolidarea ideii de discernământ între conspirațiile absurde și cele care ar putea avea suport în realitate.

Metodologie în linii mari

Autorii au desfășurat două studii principale, fiecare cu mai multe condiții de intervenție. După repartizarea aleatorie, participanții parcurgeau intervenția (sau erau în lotul de control), apoi completau CTAC (evaluare a raționamentului față de conspirații implauzibile/plauzibile) și diverse chestionare despre credințe nefondate (Indexul credințelor nejustificate epistemic) sau conspirații generale (Scala convingerea generică a conspirației). Scorurile pe subscale precum CTAC-plausible și CTAC-implausible au oferit indicii clare despre tendința de a accepta (sau respinge) conspirații în funcție de gradul de plauzibilitate.
În total, mii de participanți (recrutați în principal din Marea Britanie, SUA, Canada, Irlanda, Australia) au fost analizați, cu excluderea celor care au ratat testele de atenție sau nu au înțeles materialele. Conform ipotezelor, s-a urmărit dacă intervenția reduce credințele nefondate și crește evaluarea critică a conspirațiilor fără a genera scepticismul orbește.

Rezultate

1. Eficacitate pe CTAC (critical appraisal) și discernământ

• Pregătire: Nu a depășit grupul de control în niciun parametru semnificativ. Deși astfel de „ghiont”-uri sunt populare, rezultatele indică zero efect asupra raționamentului.
• Inoculation și Active Inoculation: Ambele au scăzut credințele conspiraționiste implauzibile și au redus „convingerile nejustificate din punct de vedere epistemic”. Însă, au indus scepticism excesiv față de conspirații potențial reale (posibile în realitate). Practic, au crescut riscul de a respinge orice conspirație.
• Discernământ: A îmbunătățit atât identificarea conspirațiilor absurde, cât și acceptarea celor plauzibile. A generat un efect benefic de „nu respinge tot, dar nici nu crede tot”. Astfel, indică un mod superior de a încuraja discernământul autentic.

Pe măsură ce participanții au fost expuși la intervenții mai complexe (inoculări + discuție despre discernământ), scorurile pe CTAC s-au îmbunătățit. Rezultatele sugerează, totuși, că primele trei tipuri de intervenție pot împiedica recunoașterea unor conspirații cu adevărat posibile. Adăugarea mesajelor despre „atenție la scepticism excesiv” (Discernământ) rezolvă această problemă.

2. Impact asupra altor chestionare

• Credințe epistemic nejustificate: Inoculation și Active Inoculation au redus convingerile nefondate în mod semnificativ, comparativ cu pregătire și control.
• Scala convingerea generică a conspirației: Intervențiile nu au reușit să scadă în mod clar scorurile de „conspirație generală” pentru toate grupurile, indicând că predispoziția generală la gândire conspiraționistă este mai greu de influențat cu intervenții scurte.
• Judecăți ale teoriilor (im)plauzibile ale conspirației: Majoritatea intervențiilor au crescut scepticismul față de conspirațiile absurde, dar unii participanți au devenit reticenți și în fața celor plauzibile (efect de „scepticism orb”), mai pronunțat la inoculare pasivă/activă.

Concluzii și implicații

Acest studiu aduce trei concluzii majore:

• Avertizare simplă (un mesaj de avertizare) nu are un efect sesizabil în creșterea gândirii critice față de conspirațiile nefondate.
• Inoculările pasive și active (pre-bunking) pot reduce credințele conspiraționiste absurde, dar tind să exagereze scepticismul, respingând și teoriile cu adevărat posibile.
• Metoda „Discernământ” (care avertizează împotriva respingerii automate a oricărei conspirații) ajută la păstrarea echilibrului: participanții recunosc conspirațiile improbable, dar nu devin complet sceptici în fața unora potențial reale.

Astfel, pentru a promova evaluarea critică autentică a conspirațiilor, studiul recomandă integrarea unei componente de discernământ. Din punct de vedere practic, mesajele și exercițiile scurte, care includ atât exemple de conspirații absurde, cât și un exemplu de conspirație plauzibilă, pot fi mai eficiente decât simplele atenționări de tip „aveți grijă la fake news”. Rezultatele sunt utile pentru proiectarea unor intervenții online și campanii educaționale, având potențial de aplicare în contexte de educație, social media și informare publică.

Limitări includ designul transversal (nu s-au testat efectele pe termen lung), eșantionul majoritar occidental (predominant din Marea Britanie) și absența unor inoculări specifice pe subiecte precise (ex. vaccinare). Sunt necesare studii ulterioare cu populații mai diverse și cu evaluări repetate în timp.

În concluzie, cele mai populare intervenții pentru reducerea credințelor conspiraționiste par să funcționeze doar parțial, riscând să alunece spre scepticism orb. Introducerea unui mesaj explicit privind discernământul sporește abilitatea de a filtra conspirațiile absurde, menținând însă deschiderea critică față de situațiile în care chiar poate exista o conspirație.