Predicția riscului de demență: rolul sănătății inițiale, al factorilor de mediu și al stilului de viață

Un nou raport al organizației de cercetare RAND aduce în prim-plan o abordare detaliată a factorilor care pot prezice declinul cognitiv și demența la adulții vârstnici, utilizând o bază de date robustă și reprezentativă pentru populația Statelor Unite. Studiul subliniază faptul că nu doar vârsta sau predispozițiile genetice influențează apariția tulburărilor cognitive, ci și o serie de factori modificabili, precum starea de sănătate fizică, nivelul de activitate cognitivă și fizică, statutul socio-economic, obiceiurile alimentare și gradul de implicare socială.
Demența reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, cu un impact economic și emoțional considerabil. Cercetările anterioare au evidențiat rolul unor factori modulatori, printre care educația, activitatea fizică și stimularea cognitivă, în încetinirea declinului mental. Totuși, multe modele predictive existente nu integrează în mod adecvat diversitatea populației și complexitatea factorilor asociați cu demența. De aceea, studiul RAND a fost conceput pentru a identifica precoce persoanele cu risc și pentru a fundamenta strategii adaptate de prevenție și intervenție.

Metodologie și date utilizate

Studiul s-a bazat pe datele din Health and Retirement Study (HRS), un eșantion reprezentativ la nivel național în Statele Unite, care urmărește longitudinal sănătatea și statusul socio-economic al adulților peste 50 de ani. Analiza a inclus persoane cu vârsta de peste 65 de ani, fără demență la momentul inițial, evaluând ulterior riscul de declin cognitiv și demență pe parcursul a peste două decenii (1992–2016).

Pentru a evalua riscul, cercetătorii au integrat peste 180 de factori potențiali, grupați în domenii precum caracteristici demografice, indicatori socio-economici, starea de sănătate fizică, comportamente legate de stilul de viață, factori psiho-sociali și niveluri inițiale de funcționare cognitivă. Diagnosticul de demență a fost stabilit prin modele probabilistice calibrate pe un subsample clinic validat, reducând erorile de clasificare și tranzițiile false între stări cognitive.

Analizele statistice au inclus regresii pentru predicția pe termen scurt (2 și 4 ani) și pe termen lung (până la 20 de ani), precum și tehnici de imputare pentru a limita impactul datelor lipsă. Factorii predictivi au fost ierarhizați conform puterii explicative, punând accent pe cei modificabili.

Rezultate principale

Printre predictorii cei mai puternici s-au remarcat funcționarea cognitivă de bază și parametrii de sănătate fizică. Testele de memorie (de exemplu, evocarea întârziată a cuvintelor), abilitățile de calcul mental și percepția subiectivă a memoriei au demonstrat o mare valoare predictivă. Nivelul inițial al capacității cognitive pare să indice cu precizie cine va dezvolta pe termen lung declin cognitiv semnificativ.

Sănătatea fizică și limitările funcționale au avut, de asemenea, o pondere importantă în predicție: persoanele cu probleme de sănătate cronică (diabet, indice de masă corporală crescut), limitări la activitățile zilnice și parametri slabi de performanță fizică (de exemplu, mers încetinit) au prezentat un risc ridicat.

Statutul socio-economic, incluzând nivelul de educație, numărul total de ani de muncă și accesul la asigurări private de sănătate, s-a dovedit semnificativ. Un nivel educațional și profesional mai scăzut a fost asociat cu un risc crescut de demență, subliniind rolul cumulativ al condițiilor de viață de-a lungul timpului.

Stilul de viață și comportamentele individuale au influențat în mod notabil riscul: activitatea fizică regulată, consumul moderat de alcool și implicarea în activități cognitive și sociale au fost asociate cu un risc redus de demență. În schimb, sedentarismul, consumul excesiv de alcool și izolarea socială au crescut probabilitatea de declin cognitiv. Există și diferențe demografice notabile, cu un risc mai mare în rândul anumitor grupuri etnice și al celor născuți în anumite regiuni geografice, indicând că factorii de mediu și de mediu cultural pot juca un rol semnificativ.

Factori psihosociali, precum implicarea în activități care mențin mintea activă, sociabilitatea și trăsăturile de personalitate cum ar fi conștiinciozitatea și afectul pozitiv, au fost, de asemenea, corelate cu o reducere a riscului. În schimb, sentimentele de singurătate, afectul negativ și lipsa de rețele sociale de sprijin au crescut probabilitatea apariției declinului cognitiv.

Predicțiile pe termen lung (20 de ani) au confirmat importanța factorilor cognitivi și fizici inițiali ca principali determinanți ai riscului, indicând valoarea evaluării stării de sănătate și a funcției cognitive relativ devreme în viață.

Concluzii și implicații

Studiul RAND evidențiază o serie de factori cheie care pot semnala riscul de demență cu mulți ani înainte de debutul clinic. Înțelegerea acestor predictoare - de la funcția cognitivă inițială și sănătatea fizică, până la condițiile socio-economice și comportamentele de zi cu zi - oferă o bază solidă pentru intervenții timpurii, strategii de prevenție și politici de sănătate publică orientate.

Promovarea activității fizice, a interacțiunilor sociale, a educației continue pe tot parcursul vieții și a menținerii unei bune stări de sănătate metabolică și cardiovasculară pot contribui la scăderea incidenței demenței. De asemenea, reducerea inegalităților socio-economice și creșterea accesului la educație și resurse medicale joacă un rol crucial în limitarea poverii acestei afecțiuni. Astfel, raportul sugerează că, prin abordări adaptate și susținute, există șanse reale de a întârzia sau chiar preveni declinul cognitiv și demența la populația vârstnică.

sursa: News Medical