Febră și transpiraţii nocturne - cauze, diagnostic, tratament

Febra se numără printre cele mai frecvente semne și simptome din practica medicală și reprezintă creșterea anormală a temperaturii corpului. Este caracteristică infecțiilor dar este întâlnită și în afecțiuni non-infecțioase cum ar fi bolile autoimune, boli neoplazice, etc. (1)

Transpirațiile nocturne sunt uneori normale, dar atunci când apar transpirațiile profuze, abundente, este necesar un consult medical. Acestea rezultă din dereglarea variației zilnice normale a temperaturii corporale (4).

Temperatura corporală prezintă variații pe parcursul zilei, de acestea fiind responsabile structuri din centrul de termoreglare localizat la nivelul hipotalamusului anterior. Corpul poate să mențină o temperatură constantă pentru că acest centru reușește să echilibreze producerea excesivă de căldură care provine din activitatea metabolică musculară și hepatică, prin disiparea acestui exces la nivelul pielii, plămânilor. În condiții de mediu aflate la extremele de tolerabilitate însă, corpul nu reușește singur să își mențină variația minimă zilnică fără ajutorul unor instrumente adiționale precum îmbrăcămintea adecvată sau hidratarea adecvată (2).

Variația zilnică a temperaturii corporale nu depășește de obicei 0,5°C. Cele mai mici valori ale temperaturii se înregistrează de obicei dimineața, iar cele mai mari după-amiază sau seara. Studiile realizate încadrează febra către o valoare care depășește dimineața 37,2°C sau 37,7°C seara, în general de la 38°C, sub această valoare fiind vorba de subfebrilitate. Cele mai concrete și reale valori sunt cele măsurate la nivel central, puțin mai invaziv (la nivel rectal, prin cateterism), dar aceste metode nu sunt atât de practice și abordabile, astfel majoritatea metodelor utilizate sunt cele periferice, la nivel axilar, oral, etc. (1)

La majoritatea pacienților cu febră persistentă pentru 1-2 săptămâni, cauza va fi în cele din urmă identificată. Uneori însă, aceasta poate persista peste 2-3 săptămâni fără să fie identificată o cauză anume. În aceste situații vorbim de febră de origine necunoscută (1), (2).

Febra poate fi:

• intermitentă - revine la temperatura normală cel puțin o dată pe zi,
• remitentă - nu revine la normal în cursul zilei și sunt diferențe între valoarea matinală și valoarea vesperală,
• continuă - variațiile sunt foarte mici,
• recurentă - sunt prezente mai multe episoade, care durează câteva zile, ulterior urmate de una sau mai multe zile în care pacientul este afebril (3).

Frisoanele reprezintă raportări subiective percepute precum o senzație de frig excesiv, tremor involuntar al mușchilor, asociate cu schimbări bruște, rapide ale temperaturii corporale (2).

Cauze

Un istoric detaliat și minuțios investigat este necesar în evaluarea ascensiunilor termice. Etiologia poate fi uneori evidentă din detaliile oferite de aceste date și din examenul fizic. Pacienții raportează de cele mai multe ori senzația de căldură și simptome care însoțesc această senzație precum fatigabilitate (oboseală), mialgii (dureri musculare), cefalee (durere de cap) și diaforeză (transpirații abundente). În anumite situații însă, pacienții pot să nu conștientizeze creșterea temperaturii corporale, de exemplu în tuberculoză sau în febra medicamentoasă, când apare o simptomatologie adițională neplăcută (1), (2).

Un debut al febrei brusc, abrupt și însoțit de frison solemn, unic, sugerează o posibilă infecție de origine bacteriană, de exemplu, pneumonia pneumococică (S. pneumoniae) (1), (2).

Foarte importantă este și evoluția acestei ascensiuni termice precum și scăderea ponderală de exemplu. Un istoric de expunere în zone endemice, consum de alimente incorect procesate termic, expunere la diverse toxine, contactul cu diverse animale infestate, istoricul sexual, conturează imaginea de ansamblu.

Majoritatea cauzelor febrei sunt considerate a fi situate în context infecțios, dar sunt și alte situații care pot fi responsabile precum (1), (2):

• Neoplazii
• Afecțiuni endocrinologice
• Boli de țesut conjunctiv
• Diverse leziuni ale sistemului nervos central (chiar la nivel hipotalamic)

Transpirațiile nocturne pot să apară în majoritatea afecțiunilor care generează febră. Deși acest context de febră și transpirații nocturne este sugestiv pentru tuberculoză sau limfom, poate să apară și în cadrul (1), (2), (5) :

• brucelozei (febra mediteraneană, febra de Malta, febra ondulantă- infecție zoonotică transmisă omului de la animale infectate sau prin contactul cu diverse țesuturi sau fluide, cauzată de genul bacterian Brucella)
• în abcesul pulmonar (infecție purulentă, circumscrisă, delimitată la nivelul parenchimului pulmonar)
• în endocardita bacteriană (infecție la nivelul endocardului, care afectează și valvele cardiace ale inimii)
• în neuropatia autonomă diabetică, hipoglicemia nocturnă, angina nocturnă, diabet insipid, etc.
• infecții cu origine virală, auto-limitate

Investigații

Este necesară vizualizarea următoarelor analize de laborator și examene paraclinice (1), (2), (3), (5):

• Hemogramă completă
• Markeri inflamatori precum VSH, CRP- proteina C reactivă, fibrinogen
• Urocultura cu antibiogramă și sumar de urină
• Hemoculturi în febră sau/și frison și procalcitonina
• În funcție de manifestări chiar și puncția lombară cu examinarea lichidului cefalorahidian, coprocitogramă, coprocultură
• Ionogramă
• Teste funcție renală, hepatică
• Testul cutanat la tuberculină (IDR la PPD) pentru tuberculoză, culturi din spută, QuantiFERON-TB Gold Plus Test
• Radiografie pulmonară/alte examene imagistice în funcție de cum se prezintă pacientul - CT, RMN (mai ales dacă prezintă adenopatii, semne neoplazice), eventual biopsie excizională a unui ganglion limfatic/alt organ
• Ecografie cardiacă, ECG, markeri biochimici de necroză cardiacă
• Serologie sifilis, HIV, mononucleoză infecțioasă, malarie, alte boli tropicale (în funcție de istoricul pacientului)
• Screening pentru boli autoimune

Tratament

Decizia de a trata febra se realizează atunci când nu mai există niciun beneficiu în a lăsa această ascensiune termică să continue. Uneori observarea modului de evoluție a febrei poate fi un indiciu diagnostic iar febra este până la urmă un răspuns normal al corpului la diverși agenți (1).

Diminuarea febrei cu antipiretice reduce și restul simptomelor neplăcute care o acompaniază, precum cefaleea, mialgiile, etc. Antiinflamatoarele non-steroidiene (AINS) sunt o alegere bună, dacă contextul pacientului permite utilizarea lor, însă dacă este necesară utilizarea acestora pe termen mai lung, devine necesară și protecția gastrică pentru a combate posibilele reacții adverse. Paracetamolul (acetaminofen) rămâne agentul antipiretic preferat, cu multă precauție la dozele utilizate! Dacă pacientul nu poate primi AINS oral, există preparate parenterale sau supozitoare rectale care pot fi utilizate. Reducerea febrei este foarte utilă în anumite situații, mai ales în contextul leziunilor de la nivelul sistemului nervos central, unde febra persistentă înaltă (peste 39, 40 °C) antrenează stres-ul oxidativ, având un efect nociv asupra creierului (1), (3).

Antibioterapia într-un context febril neinvestigat complet nu este indicată de rutină, întrucât febra nu înseamnă exclusiv prezența unei infecții. Există cazuri aparte care impun utilizarea unei antibioterapii empirice, dar aceste cazuri se stabilesc pe o analiză riguroasă a riscurilor și beneficiilor și sunt ajustate la contextul personalizat al pacientului. Auto-medicația nu reprezintă o soluție! De asemenea, antibioterapia poate influența rezultatele anumitor investigații, așadar ideal este ca decizia administrării unui anume antibiotic să fie lăsată în seama specialiștilor, după investigații complete, amănunțite și țintite.