Cum se transmite hepatita?

Există multe forme de hepatită, cum ar fi hepatitele virale, hepatitele autoimune, hepatitele alcoolice și hepatitele induse de toxine, ceea ce înseamnă că există multe modalități prin care o persoană poate contracta sau dezvolta hepatită. Singura formă de hepatită care se poate răspândi de la o persoană la alta este hepatita virală.

Hepatita este o boală comună care inflamează ficatul, un organ important pentru metabolismul şi descompunerea alimentelor în sistemul digestiv.

Tipuri de hepatită virală

Există cinci tipuri principale de hepatită virală, cunoscute ca

• hepatită A (HAV),
• hepatită B (VHB),
• hepatită C (VHC),
• hepatită D (HDV) și
• hepatită E (HEV).

Cercetătorii au identificat alte două tipuri de hepatită virală, pe care le-au numit

• hepatita F (HFV) şi
• hepatita G (HFG),

însă etiologia acestor virusuri nu a fost încă stabilită informațiile despre ele și modul în care funcționează sunt relativ rare.

Transmiterea hepatitei A și hepatitei E

Virusurile hepatitei A și hepatitei E (HAV și HEV) sunt transmise prin căi enterice, căi digestive sau prin fecale, cunoscută sub numele de cale fecal-orală. Factorii de risc sunt în principal legaţi de igiena precară și condițiile sanitare slabe, care în unele țări duc la rate mai mari de infecție cu aceste virusuri.

Ca urmare, unele zone ale lumii, cum ar fi India, Bangladesh, America Centrală și de Sud, sunt în mod special predispuse la virusul hepatitei E. Aproximativ o treime din persoanele din Statele Unite au fost expuse virusului hepatitei A.

Se crede că virusul hepatitei F (HFV) poate fi, de asemenea, răspândit prin căi enterice.

Ce cauzează HAV?

• consumul de apă sau alimente care au fost contaminate cu materiile fecale ale unei persoane cu acest virus;
• consumul de fructe, legume sau alte alimente care au fost contaminate în timpul manipulării;
• consumul de crustacee crude din ape care sunt contaminate cu acest virus.

Care sunt factorii de risc pentru hepatita A?

• Întreţineţi relaţii sexuale cu cineva care este infectat;
• Călătoriți în țările în care hepatita A este răspândită.

De asemenea, persoanele expuse riscului sunt:

• Bărbații care întreţin relaţii sexuale cu alţi bărbați;
• Cei care îşi injectează droguri împărţindu-şi materialele injectabile cu alte persoane [4]

Simptomele includ:

• febră
• diaree
• icter
• senzaţie de oboseală şi stare generală de rău
• dureri articulare şi musculare
• febră
• pierderea poftei de mâncare
• durere în partea superioară dreaptă a abdomenului
• îngălbenirea pielii şi a ochilor (icter)
• urină de culoare întunecată
• piele iritată

Spălarea corectă a mâinilor este o modalitate bună de prevenire a hepatitei A. [2]

Transmiterea HEV

Virusul hepatitei E este transmis în principal prin calea fecal-orală din cauza contaminării fecale a apei potabile. Această rută reprezintă o proporție foarte mare de cazuri clinice cu această boală. Factorii de risc pentru hepatita E sunt legaţi de salubritate precară, permițând virusurilor excretate în materiile fecale ale persoanelor infectate să ajungă la apa potabilă.

Alte căi de transmitere au fost identificate, dar par să reprezinte un număr mult mai mic de cazuri clinice. Aceste căi de transmitere includ:

• ingestia de carne nepreparată sau de produse din carne derivate din animale infectate;
• transfuzie sangvină de la persoane infectate;
• transmisie verticală de la o femeie însărcinată la fătul ei. [5]

Prevenire
Împiedicați hepatita cu o bună igienă, practicând sexul protejat și fiind atenți în jurul a tot ceea ce este contaminat cu sânge.
Dacă aveți icter, urină întunecată sau scaun moale, consultați imediat medicul dumneavoastră. [2]

Transmiterea hepatitei B, hepatitei C și hepatitei D

Virusurile hepatitei B, C și D (HBV, VHC și HDV) sunt toate transmise prin ceea ce se numește cale parenterală.

Parenteral înseamnă pur și simplu că acești viruși pot fi introduși pe toate căile, cu excepția tractului intestinal, care lasă ușa larg deschisă în ceea ce privește posibila expunere.

Cum este răspândit HBV

Virusul hepatitei B poate fi răspândit prin fluidele corporale ale unei persoane infectate, ceea ce înseamnă că virusul poate fi transmis prin sânge, transpirație, lacrimi, salivă, spermă, secreții vaginale, sânge menstrual și laptele matern al unei persoane infectate. Acestea fiind spuse, având hepatita B nu înseamnă neapărat că sunteți infecțios; doar unele persoane cu VHB sunt de fapt contagioase.

Poate fi răspândit:

• de la mamă la nou-născut
• în cadrul familiilor (copil-copil) în țările în care infecția este comună
• prin injectarea de droguri și împărțirea acelor
• întreţinerea relaţiilor sexuale cu o persoană infectată fără a folosi prezervativul
• prin tatuaj, piercing, tratament medical sau dentar într-un mediu neigienic cu echipament nesterilizat
• prin împărțirea periuțelor de dinți contaminate cu sânge infectat

Simptomele pot include:

• durere abdominală
• icter
• greaţă
• vărsături
• dureri articulare
• simptome asemănătoare gripei, inclusiv oboseală, febră și dureri generale
• pierderea poftei de mâncare
• diaree
• îngălbenirea pielii și a ochilor (icter)

Este necesar un test de sânge pentru a diagnostica VHB, iar vaccinările sunt disponibile pentru a proteja persoanele cu risc crescut de infecție. [2, 6]

Cum este răspândit VHC

Virusul hepatitei C este transmis în principal prin contactul sângelui cu sânge, ceea ce înseamnă că o persoană se poate infecta cu virusul dacă sângele unei persoane care poartă virusul este introdus în sângele unei alte persoane.

Prin urmare, persoanele cu parteneri sexuali multipli, sexul neprotejat, transfuzia de sânge, tatuarea și piercingul, injectarea de droguri folosind ace contaminate pot conduce la posibila expunere la virus. Spre deosebire de hepatita B, totuși, contactul sexual și nașterea s-au dovedit a fi o cale ineficientă de expunere la VHC.

În Marea Britanie, cele mai multe infecții cu virus hepatitic C apar la persoanele care îşi injectează droguri - se estimează că aproximativ jumătate dintre cei care practică asta. [3]

Simptomele timpurii ale hepatitei C sunt:

• Lipsa poftei de mancare;
• Dureri abdominale;
• Febră;
• Stare de rău;
• Stare de oboseală.

Simptomele ce apar la peste 12 luni de la contactarea virusului HVC:

• Stare continuă şi accentuată de oboseală;
• Probleme de concentrare şi memorare;
• Senzaţie de rău;
• Schimbări de dispoziţie, stări de depresie, anxietate;
• Indigestie, balonare, dureri abdominale;
• Mâncărimi la nivelul pielii;
• Dureri articulare şi musculare;
• Pielea şi ochii capătă o tentă gălbuie (icter).

Transmiterea HDV

Virusul hepatitei D este transmis în același mod ca și hepatita B. Hepatita D, totuși, poate exista numai cu virusul hepatitei B. Acest lucru se datorează faptului că virusul hepatitei D este un virus defect (incomplet) și necesită virusul hepatitei B pentru a supraviețui și a se multiplica.

HDV poate fi deprins fie în același timp cu HBV (cunoscut sub numele de co-infecție), fie atunci când există deja infecţia cu HBV (cunoscut sub numele de suprainfecție). [1]

Hepatita D se răspândește atunci când lichidele corpului infecțios (sânge, saliva, material seminal și lichid vaginal) vin în contact cu țesuturile corporale de sub piele (de exemplu, prin puncția acului sau prin piele ruptă) sau mucoase.

Simptomele sunt similare cu cele ale hepatitei B și pot include:

• febră;
• pierderea poftei de mâncare;
• greață și vărsături;
• dureri abdominale (în special în abdomenul superior);
• icter;
• urina închisă la culoare și fecale palide;
• dureri musculare și articulare;
• eczemă.

Prevenire

• Vaccinarea împotriva hepatitei B va preveni infecția cu hepatita D. Vaccinarea este recomandată sugarilor și celor cu risc crescut de a se infecta cu virusul hepatitei B și / sau cu risc crescut de infecție severă.
• Orice răni, tăieturi sau abraziuni deschise trebuie acoperite cu pansamente impermeabile.
• Practicați sexul mai sigur - folosiți prezervative în mod consecvent și corect.
• Utilizatorii de droguri injectabile nu ar trebui să împartă niciodată echipamentele de injectare. [7]