Factorii de risc pentru boala Alzheimer legați de cogniție înainte de vârsta mijlocie

Un studiu publicat recent în The Lancet- Regional Health Americas, realizat pe baza datelor din cohorta națională reprezentativă Add Health din SUA, aduce o contribuție semnificativă la înțelegerea momentului de debut al factorilor de risc pentru boala Alzheimer. Cercetarea a inclus adulți tineri și de vârstă mijlocie timpurie (24–44 ani) și a analizat relația dintre diverși factori de risc biologici, clinici și comportamentali și performanța cognitivă.
Majoritatea studiilor despre Alzheimer se concentrează pe persoane peste 50 de ani. Ipoteza larg acceptată este că această boală are o fază preclinică lungă, dar puține cercetări au explorat când anume apar primele semne ale declinului cognitiv în relație cu factorii de risc. Factorii examinați includ scoruri de risc (precum CAIDE), statutul genetic APOE ε4, biomarkeri neurodegenerativi (tau și neurofilament light chain - NfL) și markeri inflamatori (IL-6, IL-8, IL-10, IL-1β, TNF-α, hsCRP). Studiile anterioare rareori au analizat acești factori în cadrul aceleiași populații și niciodată într-un eșantion reprezentativ național din SUA în intervalul de vârstă 24–44 de ani.

Despre studiul actual

Acest studiu s-a bazat pe datele din valurile IV (2008) și V (2016–2018) ale studiului longitudinal Add Health, care urmărește un eșantion național reprezentativ din SUA încă din adolescență. Au fost incluse date de la peste 11.000 de participanți, iar biomarkerii au fost măsurați din probe de sânge integral, ser sau plasmă.

S-au analizat următorii factori de risc:

• Scorul CAIDE (versiunile 1 și 2), care include vârsta, sexul, educația, tensiunea arterială, indicele de masă corporală, colesterolul total, activitatea fizică și, în versiunea 2, și genotipul APOE.
• Statutul APOE ε4, identificat prin genotipare imputerată.
• Biomarkeri ATN (Tau total și NfL) măsurați în Wave V din sânge venos.
• Biomarkeri inflamatori (IL-6, IL-8, IL-10, IL-1β, TNF-α, hsCRP), analizați din probe de sânge uscat sau serice.

Performanța cognitivă a fost evaluată prin:

• Recunoaștere imediată de cuvinte
• Recunoaștere întârziată de cuvinte
• Repetarea cifrelor înapoi (backward digit span)

Rezultate

Scorul CAIDE

În rândul adulților tineri (24–34 ani), scorul CAIDE a fost asociat negativ cu toate cele trei măsuri cognitive, în mod semnificativ statistic. Fiecare punct în plus pe scala CAIDE a fost asociat cu o scădere de 0.03 SD la testele de memorie. Aceste asocieri au fost mai puțin robuste la 34–44 de ani, probabil din cauza eșantionului mai mic.

Statutul APOE ε4

Contrar rezultatelor din studii pe vârstnici, APOE ε4 nu a fost asociat cu performanța cognitivă nici în valul IV, nici în valul V. Aceasta susține ideea că efectele acestui genotip devin semnificative abia după mijlocul vieții.

Biomarkeri ATN

Tau total a fost asociat negativ cu scorul la testul de recunoaștere imediată a cuvintelor (β = −0.13, CI 95%: −0.23, −0.04). NfL a fost asociat negativ cu digit span, dar fără semnificație statistică. Aceste rezultate sugerează că modificările neurodegenerative pot fi detectabile prin biomarkeri chiar și înainte de vârsta mijlocie.

Biomarkeri inflamatori

La 24–34 ani, IL-6 și hsCRP au fost asociate cu scoruri mai scăzute la testul de digit span. IL-10 a fost corelat negativ cu recunoașterea întârziată. În valul V, IL-6, IL-1β și IL-8 au fost asociate negativ cu toate testele cognitive. De exemplu, IL-8 a avut un impact semnificativ asupra tuturor celor trei măsuri cognitive, indicând o relație robustă cu inflamația cronică și memoria.

Concluzii și implicații

Acest studiu arată că factori de risc pentru boala Alzheimer — cardiovasculari, neurodegenerativi și inflamatori — sunt detectabili și relevanți pentru funcția cognitivă cu decenii înainte de vârsta obișnuită de debut a bolii. Scorul CAIDE s-a dovedit un predictor valoros încă din decadele 3 și 4 ale vieții. APOE ε4, în schimb, pare să nu influențeze cognitivitatea înainte de mijlocul vieții. Inflamația sistemică, în special interleukinele IL-6, IL-8 și IL-1β, pare să joace un rol mai timpuriu decât se credea anterior.

Implicațiile clinice sunt majore: prevenția bolii Alzheimer ar trebui să înceapă mult mai devreme decât în prezent, cu intervenții țintite asupra factorilor cardiovasculari și inflamatori, dar și cu monitorizarea biomarkerilor ATN. Aceste date susțin conceptul de prevenție pe parcursul întregii vieți și subliniază importanța intervenției precoce în sănătatea cognitivă.