Exenatida prezintă beneficii reduse pentru persoanele cu boala Parkinson (studiu clinic de fază 3)

Boala Parkinson este a doua cea mai frecventă afecțiune neurodegenerativă și se estimează că va impune o povară tot mai mare asupra sistemelor de sănătate în următoarele decenii. Deși există tratamente simptomatice eficiente, niciunul dintre acestea nu influențează progresia bolii. Dezvoltarea unor terapii care să încetinească evoluția bolii rămâne o prioritate majoră.
Exenatida, un agonist al receptorului GLP-1 utilizat în tratamentul diabetului zaharat de tip 2, a demonstrat efecte neuroprotectoare în studii preclinice, susținând supraviețuirea și creșterea neuronală. Mai multe studii epidemiologice au sugerat că utilizarea agonistilor GLP-1 în diabet ar putea reduce riscul de apariție a bolii Parkinson.

Cercetările anterioare au arătat că agoniștii GLP-1 au efecte neuroprotectoare în modelele experimentale de boală Parkinson, atât în culturi celulare, cât și în modele animale. Studii epidemiologice ample au indicat o reducere a riscului de a dezvolta Boala Parkinson la pacienții cu diabet de tip 2 tratați cu exenatida. Mai multe studii clinice de mici dimensiuni au raportat un avantaj modest în ceea ce privește progresia motorie la pacienții tratați cu exenatida sau alte medicamente similare. Cu toate acestea, un studiu de fază 2 asupra unei forme pegilate a exenatidei nu a arătat beneficii semnificative.

Studiul University College London (UCL)

Acest studiu de fază 3, multicentric, dublu-orb, randomizat și controlat cu placebo a avut ca scop evaluarea exenatidei cu eliberare prelungită la cel mai mare număr de pacienți investigat până în prezent și pe o durată extinsă de 96 de săptămâni.

Studiul a fost realizat în șase centre de cercetare din Regatul Unit și sponsorizat de UCL. Un total de 194 de participanți cu vârste cuprinse între 25 și 80 de ani, diagnosticați cu boala Parkinson, au fost randomizați în două grupuri: unul care a primit exenatida și unul placebo. Criteriile de includere au vizat pacienți aflați într-un stadiu moderat al bolii (Hoehn și Yahr ≤ 2,5) și care urmau tratament dopaminergic stabil.

Evaluările clinice s-au realizat la intervale regulate pe durata studiului, măsurând atât simptomele motorii, cât și pe cele non-motorii, utilizând scale standardizate precum MDS-UPDRS, Non-Motor Symptom Scale și Parkinson's Disease Quality of Life Questionnaire. De asemenea, s-au efectuat analize ale fluidelor biologice pentru a evalua posibile efecte biochimice ale tratamentului.

Rezultate

După 96 de săptămâni, nu s-a observat nicio diferență semnificativă între grupul tratat cu exenatida și cel placebo în ceea ce privește progresia simptomelor motorii (MDS-UPDRS part III OFF-medication score). De asemenea, nu s-au identificat avantaje semnificative în funcție de vârstă, sex sau alte caracteristici demografice.

Analizele secundare au arătat că niciunul dintre parametrii urmăriți, inclusiv simptomele non-motorii, calitatea vieții sau testele cognitive, nu au fost influențate semnificativ de tratamentul cu exenatida. În plus, evaluările imagistice (DaT-SPECT) nu au indicat modificări în dopaminergia cerebrală între grupuri.

În ceea ce privește siguranța, exenatida a fost bine tolerată, însă s-a înregistrat o incidență mai mare a efectelor adverse gastrointestinale în grupul tratat. Scăderea în greutate a fost ușor mai accentuată la pacienții tratați cu exenatida comparativ cu placebo.

Concluzii și implicații

Acest studiu de fază 3 nu a evidențiat beneficii ale exenatidei în încetinirea progresiei bolii Parkinson, contrar rezultatelor unor studii anterioare mai mici. Deși mecanismele biologice ale exenatidei rămân bine susținute de datele experimentale, lipsa unui efect clinic semnificativ ridică întrebări asupra eficacității acestei abordări terapeutice.

Rezultatele sugerează necesitatea unor studii suplimentare pentru a identifica posibile subgrupuri de pacienți care ar putea răspunde mai bine la tratamentul cu agoniști GLP-1. De asemenea, optimizarea penetrării sistemului nervos central de către aceste molecule ar putea fi o direcție viitoare de cercetare.

În concluzie, deși exenatida a fost considerată o potențială terapie modificatoare a bolii Parkinson, acest studiu amplu nu susține utilizarea sa în practică clinică pentru încetinirea progresiei bolii.