Evoluția unei viroze - semne de suprainfecție bacteriană

Bolile respiratorii reprezintă o cauză frecventă de morbiditate şi mortalitate, în special la copii, vârstnici şi la persoanele tarate.

Infecțiile virale ale tractului respirator sunt foarte frecvente la copii și prezentările lor variază de la simple răceli până la infecții care sunt ameninţătoare de viaţă.

Detectarea unui virus cu tropism respirator nu înseamnă neapărat o banală infecție virală, deoarece exista risc de suprainfecţie bacteriană. Organismul este de obicei capabil să elimine infecțiile virale respiratorii fără sechele. Totuși, în unele cazuri în care imunitatea este alterată, pot să apară boli respiratorii severe. Sistemul imun protejează plămânii împotriva infecțiilor externe, dar o singură infecție a tractului respirator ar putea schimba imunitatea și patologia.

Medicii se confruntă adesea cu incertitudini în ceea ce priveşte etiologia febrei la copii - este virală sau este bacteriană?

Otita medie acută este o complicaţie frecventă, apare în 20-60% din cazurile de infecţii respiratorii virale. 60% dintre copii pot prezenta sinuzită, fiind implicate sinusurile maxilare, etmoidale şi frontale.

În infecțiile respiratorii acute ale copilului, același agent viral poate determina o multitudine de forme clinice, în funcţie de particularitățile organismului gazdă: vârstă, sex, teren atopic, stare de nutriție, status imunologic. Același virus poate determina, într-o familie, rinofaringită sau bronșiolită acută la sugar, laringotraheobronşită acută la copilul preșcolar, faringită acută la școlar, guturai la adult.

Există variații sezoniere ale prevalenței diverselor viroze: virusul respirator sincițial are un vârf de incidență în ianuarie - martie şi mai – noiembrie, virusul paragripal 1 în aprilie, iulie - noiembrie şi ianuarie, rinovirusurile şi virusurile paragripale 2 şi 3 - în tot cursul anului. Severitatea tabloului clinic este în relație directă cu agresivitatea tulpinii virale, segmentul anatomic afectat şi particularitățile imunologice ale organismului gazdă. (1-7)

Procesul patologic al suprainfecţiei bacteriene

Infecţia respiratorie virală determină un raspuns inflamator la nivelul mucoasei nazale la câteva zile de la contact, atunci când rata multiplicării virale este maximă. Primele modificari care apar sunt edemul şi vasodilataţia la nivelul submucoasei, ulterior apare infiltratul inflamator. Consecinţa procesului inflamator este modificarea structurală şi funcţională a echipamentului ciliar şi reducerea clearence-ului mucociliar.

Moartea celulară produsă de virus diminuă eliminarea mecanică a agenţilor patogeni ataşaţi şi prezintă receptori pentru aderenţa bacteriilor. Virusul respirator sinciţial contribuie la aderarea bacteriilor (Streptococcus pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa şi Haemophilus influenzae) la celulele epiteliale ale căilor respiratorii.

Adenovirusurile și rinovirusurile actioneaza similar S. pneumoniae în aderarea la celulele epiteliale ale căilor respiratorii. Virusul rujeolic scade riscul de aderare a bacteriilor streptococice, fiecare virus având un mod specific de schimbare a celulelor gazdă. Adeziunea bacteriană ar putea fi, de asemenea, un rezultat al up-regulării receptorilor de suprafață.

Colonizarea infecţioasă a plămânului se datorează ruperii echilibrului dintre factorii de apărare (pulmonari şi generali) şi factorii agresivi, microbieni. (1, 3, 4, 6, 7)

Cum apar infecțiile?

O infecție apare atunci când microorganismele pătrund în organism, se multiplică și provoacă manifestări clinice.

Infecţia apare atunci când există o sursă (mediul în care trăiesc agenți infecțioși, de exemplu chiuvete, suprafețe, pielea umană), o persoană susceptibilă şi agentul patogen transmis prin diverse căi.

Sursa poate fi reprezentată de un agent infecţios care poate implica un virus, o bacterie sau alt microorganism. Oamenii sunt o sursă de germeni, inclusiv pacienţii, personalul medical, vizitatorii pacienţilor, membrii familiei.

O persoană susceptibilă este o persoană care nu s-a vaccinat sau are un sistem imunitar slăbit care favorizează pătrunderea germenilor în organism.

Dispozitivele precum catetere intravenoase, și inciziile chirurgicale pot constitui o poartă de intrare, în timp ce un sistem imunitar sănătos ajută la combaterea infecțiilor.

Atunci când pacienții sunt bolnavi și primesc tratament medical în instituțiile medicale, există anumiţi factori pot crește susceptibilitatea la infecții:

• pacienții din domeniul asistenței medicale care au afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi diabetul zaharat, cancerul și transplantul de organe, prezintă un risc crescut de infecție, deoarece deseori aceste boli scad capacitatea sistemului imunitar de a lupta împotriva infecțiilor.
• medicamentele utilizate pentru tratarea afecțiunilor medicale, cum ar fi antibiotice, steroizi și terapiile imunosupresive din cancer, cresc riscul unor tipuri de infecții.
• procedurile utilizate în domeniul asistenței medicale, cum ar fi cateterismul urinar, tuburile și instrumentele chirurgicale, sporesc riscul de infecție prin furnizarea unor modalități suplimentare prin care germenii pot pătrunde în organism.

Este importantă depistarea factorilor care cresc susceptibilitatea pacienților la infecții, pentru a recunoaşte riscurile și implementarea unor măsuri de prevenire a acestora.

Transmiterea infecţiei se face prin:

• contact direct, prin aer
• inhalarea aerosolilor particulelor infectante
• leziuni cutanate. (3, 4, 7)

Semne si simptome în viroza respiratorie

Semnele și simptomele variază în funcție de etiologie. Majoritatea virusurilor respiratorii cauzează simptome asemănătoare racelii sau gripei.

Semnele și simptomele frecvente includ:

• febră
• tuse, strănut
• secreţii nazale
• disconfort faringian: roşeaţă, iritaţie
• cefalee
• mialgii
• oboseală
• stare generală alterată

Majoritatea simptomelor regresează în câteva zile.

Uneori însă, boala poate determina complicații. Tipurile de complicații depind de virusul particular, dar pot include:

• pneumonie
• bronşiolita
• laringita acută
• sinuzita
• meningită (inflamația spatiului subarahnoidian)
• encefalită (inflamația creierului).

Diagnostic

Diagnosticul se bazează pe contextul epidemiologic de infecţie virală, tabloul clinic sugestiv şi examene paraclinice.

Perioada de incubație (timpul dintre infectarea și dezvoltarea simptomelor) de obicei, de la 1 la 10 zile, variază în funcție de virusul specific.

Perioada infecțioasă (timpul în care o persoană infectată poate infecta alte persoane) variază și depinde de virusul specific. Infecțiile respiratorii, de obicei, virale sunt cele mai contagioase în primele câteva zile de simptome. În unele cazuri, persoanele cu infecție pot elimina virusul (și astfel rămân infecțioase) pentru o perioadă scurtă de timp de la vindecare. (4, 6, 7)

Care este diferența dintre o infecție bacteriană și o infecție virală?

Distincția cea mai importantă dintre bacterii și virusuri este că medicamentele antibiotice omoară de obicei bacteriile, dar ele nu sunt eficiente împotriva virusurilor.

Virusurile sunt particule microscopice care necesită multiplicare în celulele gazdei vii, precum oameni, plante sau animale, în caz contrar, ei nu pot supraviețui.

Boli cauzate de virusuri includ:

• răceala comună
• gripa
• boli eruptive:rujeola, rubeola, varicela, oreion
• HIV-SIDA

În unele cazuri, este dificil de diferenţiat o infecţie produsă de o bacterie şi o infecţie produsă de un virus. Boli precum pneumonia, meningita și diareea - pot fi cauzate fie de bacterii, fie de virusuri.

Bacteriile sunt microorganisme unicelulare care se dezvoltă în tipuri diferite de medii. Unele trăiesc în condiții extreme de frig sau de căldură. Altele au ca habitat intestinul oamenilor, contribuind la digerarea alimentelor. Majoritatea bacteriilor nu dăunează oamenilor, dar există și excepții.

Infecțiile cauzate de bacterii includ:

• angina streptococică
• tuberculoză
• infecţii ale tractului urinar

Utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor a determinat rezistenţe la tratament cu diferite tipuri de antibiotice. (1, 2, 6, 7)

Tratament

Infecțiile respiratorii virale ușoare nu necesită un tratament specific.

Majoritatea persoanelor se recuperează cu odihnă și consum de lichide. Paracetamolul poate fi utilizat pentru ameliorarea febrei, dar trebuie utilizat în conformitate cu instrucțiunile producătorului. Aspirina nu trebuie administrată copiilor cu vârsta sub 12 ani, cu excepția cazului în care medicul le recomandă.

Medicamentele antivirale pot fi utilizate pentru infecții respiratorii virale severe sau prelungite, cum ar fi infecția cu virusul gripal. Antibioticele nu ajută, chiar dacă sunt adesea prescrise. (4, 6, 7)

Semne de suprainfecţie bacteriană

Cereți sfatul medicului dacă sunteți îngrijorat de simptomele dumneavoastră sau aveți oricare din următoarele:

• agravarea simptomelor după 7 zile de evoluţie: schimbarea caracterului tusei, a expectoraţiei
• dificultăți de respirație
• febră persistentă
• dureri oculare, edem, afectarea vederii
• cefalee
• confuzie
• simptome de deshidratare: mucoase uscate, pierdere în greutate, vărsături, diaree, urini diluate sau concentrate. (4, 6, 7)

Cum putem preveni infecţiile respiratorii?

Spălați-vă frecvent mâinile cu apă şi săpun.

Gripa se transmite prin atingerea persoanelor infectate sau a obiectelor care au intrat în contact cu virusul și apoi atingerea nasului sau a gurii. Spălarea mâinilor este importantă pentru a preveni acest proces. Inhalarea particulelor infectate în aer poate, de asemenea, să răspândească răceli, infecții virale respiratorii.

Categorii de persoane la care se recomandă vaccinarea:

• Persoane vârstnice > 50 de ani
• Adulți și copii (> 6 luni) care suferă de afecțiuni cronice cardiace sau pulmonare, inclusiv astm bronşic
• Adulți și copii (> 6 luni) care au nevoie de îngrijire medicală obișnuită sau necesită spitalizare din cauza bolilor metabolice (diabet), a bolii renale cronice sau a sistemului imunitar slăbit.
• Copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 18 ani) care se află pe tratament pe termen lung cu aspirină
• Femei care se află în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină în timpul sezonului de gripă (decembrie-martie)
• Persoanele care pot oferi gripa persoanelor care prezintă un risc ridicat de complicații (lucrători din domeniul sănătății, îngrijitori)
• Membrii familiei pacienților cu risc, angajații din domeniul sănătății, casele de îngrijire medicală sau instituțiile de îngrijire de lungă durată
• Oricine solicită vaccinarea

Antivirale

Două medicamente sunt aprobate pentru prevenirea infecției virale gripale. Amantadina și Rimantadina sunt aprobate pentru prevenirea gripei A, iar Oseltamivirul este aprobat pentru prevenirea gripei A și B la copii (vârsta > 13 ani).

Atât Zanamivirul, cât și Oseltamivirul, sunt indicate pentru tratamentul precoce al gripei, acţionând prin inhibarea replicării virale. (4, 6, 7)