Nu scap de Chlamydia - ce să fac? (infecția rezistentă sau reapărută după tratament)

Infecția genitală cu Chlamydia trachomatis este una din cele mai răspândite boli cu transmitere sexuală în țara noastră.

Chlamidioza este boală cu transmitere sexuală secundară infecției cu Chlamydia trachomatis; aceasta este frecvent întâlnită în cazul persoanelor active sexual, care au întreținut raporturi sexuale cu parteneri multiple și nu au folosit mijloace de protecție.

Agentul infecțios afectează în principal uretra la bărbați, canalul cervical și organele reproducătoare superioare la femeie, dar se poate localiza și la nivelul rectului, a mucoasei oculare sau a pleoapelor.

Printre manifestările clinice specifice infecției cu Chlamydia trachomatis amintim pruritul genital, febra, disuria, dismenoreea, durerea pelvină, urina tulbure, usturimile genitale la urinare, oboseala, scurgerile vaginale și chiar sângerările vaginale.

Tratamentul infecției cu Chalmydia trachomatis presupune administrarea de antibioice.

Nu scap de Chlamydia - infecția rezistentă sau reapărută după tratament

O adevărată problemă legată de tratamentul infecției cu Chlamydia trachomatis, frecvent întâlnită în prezent în practica medicală, este reapariția infecției în urma încheierii antibioterapiei specifice. Infecțiile repetate cu Chlamydia trachomatis nu sunt deloc plăcute, nu doar din cauza simptomatologiei specifice, ci și din cauza riscului crescut de apariție a bolii inflamatorii pelvine. În literatura de specialitate este amintit faptul că, în lipsa unei antibioterapii corecte, chiar și o singură infecție cu Chlamydia poate duce la apariția bolii inflamatorii plvine.

Cum poate fi prevenită însă reapariția infecției cu Chlamydia trachomatis? Și cum pot fi tratate infecțiile repetate cu Chlamydia? În cadrul acestui articol vom aborda acest subiect și vom răspunde celor două întrebări adresate. [1], [2], [3], [4]

Cum poate fi prevenită reapariția infecției cu Chlamydia?

Infecțiile recidivante cu Chlamydia sunt o adevărată problemă de sănătate a zilelor noastre. De regulă, reapariția manifestărilor clinice specifice bolii, în urma încheierii antibioterapiei, sugerează o reapariție a infecției cu Chlamydia.

Aceaste infecții repetate pot fi însă prevenite prin respectarea următoarelor măsuri, recomandate de către medic:

• Examinarea și tratarea ambilor parteneri sexuali
• Administrarea antibioterapiei pe toată durata recomandată de către medic (șapte sau zece zile, în funcție de prescripția medicală), chiar dacă manifestările clinice dispar în primele zile de tratament
• Evitarea întreținerii rapoartelor sexuale neprotejate și cu parteneri multipli
• Retestarea la trei sau patru luni de la încheierea tratamentului cu antibiotice, pentru a preveni reapariția unei noi infecții cu Chlamydia sau a complicațiilor asociate acesteia. [1], [2], [3], [4]

Cum pot fi tratate infecțiile recidivante cu Chamydia?

Întotdeauna printre cauzele infecțiilor recidivante cu Chlamydia se numără nerespectarea recomandărilor medicale legate de durata administrării tratamentului cu antibiotice și a dozelor indicate, lipsa de tratare a partenerului sexual și conitnuarea întreținerii rapoartelor sexuale neprotejate și cu parteneri multipli.

Tratamentul corespunzător infecției cu Chlamydia trachomatis constă în administrarea de antibiotice. Administrarea corectă a antibioticelor, în doza prescrisă de către medic și pe durata recomandată de către acesta, duce la eradicarea completă a agentului infecțios, cu risc minim de reapariție a bolii.

Este deosebit de importantă depistarea și tratarea precoce a infecției, pentru a preveni contaminarea partenerului și apariția complicațiilor bolii (precum boala inlamatorie pelvină).
Printre antibioticele de primă linie administrate persoanelor diagnosticate cu infecție cu Chlamydia trachomatis (atât femei, cât și bărbați), se numără penicilinele (cel mai utilizat antibiotic din această clasă fiind Amoxicilina), tetraciclinele (cel mai utilizat antibiotic fiind Doxiciclina), chinolonele (Levofloxacina, Ofloxacina) și macrolidele (Azitromicina, Eritromicina).

Dintre acestea, antibioticele permise și recomandate în cazul femeilor însărcinate, diagnosticate cu infecție cu Chalmydia trachomatis, se numără Amoxicilina, Azitromicina și Eritromicina.

Schemele terapeutice utilizate în cazul infecției cu Chlamydia presupun tilizarea următoarelor doze de medicament (doze standard, administrate înmajoritatea cabinetelor medicale din țara noastră):

• Amoxicilină 1 g, de două ori pe zi (la 12 ore), administrată pe cale orală, timp de șapte zile
• Doxiciclină 100 mg, de două ori pe zi, timp de șapte zile
• Levofloxacină 500 mg, administrată pe cale orală, o dată pe zi, timp de șapte zile
• Ofloxacină 300 mg, de doă ori pe zi, administrată sub formă de granule vaginale sau supozitoare la bărbați, timp de șapte zile
• Azitromicină 1 gram în doză unică
• Eritromicină 500 mg, de patru ori pe zi, timp de șapte zile.

• În primă fază a infecției cu Chlamydia se administrează Amoxicilină. În cazul bolnavilor alergici la peniciline, se administrează Doxiciclină, chinolone sau macrolide.

• Pe urmă, în caz de reapariție a infecției cu Chlamydia se administrează macrolide sau chinolone.

• Bolnavii cu recidivă a infecției cu Chlamydia trachomatis în urma administrării tratamentului cu Amoxicilină sau Doxiciclină, le sunt administrate chinolone sau macrolide.

Dintre macrolide, se începe cu Azitromicina iar mai apoi, în caz de reapariție a infecției sau lipsă de eficiență a medicamentului, se trece la Eritromicină, care deține unul dintre cele mai puternice efecte antibacteriene din medicamentele aparținând categoriei macrolidelor.

Tratamentul în timpul sarcinii

În cazul femeilor însărcinate, infectate cu Chlamydia trachomatis, se recomandă administrarea următoarelor scheme de antibiotice:

• Amoxicilină 500 mg, administrată oral, de trei ori pe zi, timp de șapte zile
• Azitromicină 1 gram, administrată oral în doză unică
• Eritromicină 500 mg, administrată oral de patru ori pe zi, timp de șapte zile
• Eritromicină 250 mg, administrată oral, de patru ori pe zi, timp de 14 zile.

În principiu, se începe tratamentul antiinfecțios cu Amoxicilină. În cazul femeilor însărcinate alergice la Amoxicilină, se administrează Azitromicină. În caz de recidivă a infecției cu Chlamydia trachomatis în timpul sarcinii, în urma încheierii tratamentului cu Amoxicilină sau Azitromicină, se administrează Eritromicină.

Pentru verificarea eficienței antibioterapiei administrate (pentru a vedea dacă gravida a fost vindecată), precum și pentru prevenirea complicațiilor infecției cu Chlamydia trachomatis, se recomandă efectuarea, la trei săptămâni de la încheierea tratamentului cu antibiotice, a unui test de infecție cu Chalmydia.

Pentru ca medicamentele antibiotice să-și dovedească eficiența în lupta împotriva infecțiilor recidivante cu Chlamydia, ele trebuie administrate conform prescripției medicale. În cazul în care bolnavul omite administrarea unei singure doze din medicamentul prescris de către medic, infecția cu Chlamydia nu va dispărea în urma antibioterapiei.

În timpul administrării tratamentului cu antibiotice, precum și o perioadă de aproximativ șapte zile de la încheierea acestuia, este contraindicată întreținerea raporturilor sexuale.

În cazul în care simptomatologia bolii persistă sau dacă apar alte manifestări clinice, în urma tratamentului cu antibiotice administrat, se recomandă prezentarea, în primele trei sau patru săptămâni, la medic și reluarea tratamentului cu alte antibiotice; în acest caz poate fi vorba despre o reinfecție cu Chlamydia.

Complicații ale infecției cu Chlamydia

La trei sau patru luni în urma încheierii cu succes a tratamentului cu antibiotice, se recomandă testarea atât a bolnavului cât și a partenerului sexual, pentru a preveni reinfecția cu Chlamydia sau apariția vreunei complicații legate de aceasta.

În cazul femeilor infectate cu Chlamydia, diagnosticate cu boală inflamatorie pelvină, precum și în cazul bărbaților infectați cu Chlamydia, diagnosticați cu epididimită, se recomandă internarea în spital și administrarea antibioterapiei pe cale intravenoasă.

În prezent, singura metodă de tratament a infecțiilor recidivante cu Chlamydia este cea medicamentoasă, prin administrarea de antibiotice.

În caz de apariție a bolii inflamatorii pelvine la femei, secundară infecțiilor recidivante cu Chlamydia, se recomandă antibioterapie cu cefalosporine de generația a-III-a în doză unică, după care se administrează pe cale orală Doxicilină 100 mg, de două ori pe zi sau Metronidazol 500 mg, de două ori pe zi, timp de 14 zile. În cazul lipsei de eficiență a tratamentului medicamentos în contextul bolii inflamatorii pelvine sau în caz de apariție a complicațiilor, se recomandă tratamentul chirurgical. Acesta din urmă presupune îndepărtarea, pe cale chirurgicală, a uterului, a trompelor uterine și a ovarelor. [1], [2], [3], [4]