Diferența dintre infecția urinară și infecția genitală

Autor: Dr. Chivăran Andreea Ioana, Medic Rezident Medicina de Urgență

Sistemul urinar și sistemul genital sunt separate anatomic și prezintă funcții diferite, în ciuda localizării apropiate. Infecția urinară și infecția genitală au cauze, manifestări și tratamente distincte. Pentru realizarea diagnosticului diferențial între cele două este necesară înțelegerea anatomiei celor două sisteme de organe, atât la femei, cât și la bărbați, a factorilor de risc și factorilor cauzatori caracteristici fiecărui tip de infecție și a simptomatologiei prezente într-un caz și în celălalt.

Tratamentul se va face individualizat, atât în funcție de localizarea infecției, cât și de agentul cauzator (virusuri, bacterii, paraziți, fungi) și de particularitățile individuale ale fiecărui pacient. Cel mai important aspect, comun celor două patologii, este prevenția infecției.

Sediul infecției urinare

Din punct de vedere anatomic, infecția urinară poate fi superioară, localizată la nivelul rinichilor sau ureterelor, sau inferioară, localizată la nivelul vezicii urinare sau uretrei. Acest lucru este caracteristic atât bărbaților, cât și femeilor (1).

Sediul infecției genitale

Tractul genital masculin este alcătuit din cele două testicule, cu epididim și vas deferent, veziculele seminale, ductele ejaculatoare și prostata. Infecția genitală la bărbat poate interesa oricare dintre aceste structuri (2).

Tractul genital feminin constă din organe externe precum muntele lui venus (mons pubis), labiile mari, labiile mici, clitorisul, vestibulul, himenul, glandele Skene și Bartholin, meatul uretral extern și organe interne precum vaginul, uterul (alcătuit din cervix, corp și fund uterin), trompele uterine (alcătuite din fimbrii, infundibul, ampulă și istm) și ovarele. De asemenea, infecția genitală la femei poate fi localizată la nivelul oricăruia dintre aceste structuri (3, 4).

Contextul infecției urinare

Infecția urinară este cauzată cel mai adesea de germeni proveniți fie de la nivelul pielii, fie de la nivelul rectului. Prin ascensionarea microorganismelor de-a lungul tractului urinar, acestea pot determina apariția uretritei (infecția la nivelul uretrei), cistitei (infecția localizată la nivelul vezicii urinare) sau pielonefritei (infecția cu sediul la nivelul rinichiului și sistemului pielocaliceal sau colector renal). În timp ce cistita este cea mai frecventă infecție de tract urinar, pielonefrita este cea mai gravă și necesită spitalizare și tratament agresiv (5).

Printre factorii de risc caracteristici infecției urinare se numără următoarele:

sexul feminin (femeile au uretra mai scurtă decât bărbații, fapt care favorizează ascensionarea germenilor);
infecție urinară în antecedente (infecții urinare recurente);
activitate sexuală;
modificări la nivelul florei bacteriene vaginale cauzate de schimbări hormonale precum cele apărute la menopauză sau în sarcină sau de utilizarea spermicidelor;
vârsta (copiii și vârstnicii sunt mai afectați);
modificări structurale anatomice precum mărirea prostatei sau remodelarea vezicii urinare cu prezența de reziduu vezical postmicțional (golirea incompletă a vezicii urinare);
igiena precară (5).

Contextul infecției genitale

Infecția genitală se poate transmite prin contact sexual (vaginal, anal, oral), de la mamă la făt în timpul sarcinii sau de la mamă la nou-născut în timpul nașterii sau alăptării. Sunt cunoscute peste treizeci de bacterii, virusuri și paraziți implicate în acest tip de patologie. Numai patru dintre aceste infecții genitale prezintă opțiune de tratament curativ, și anume sifilisul, tricomoniaza, gonoreea, și infecția cu Clamydia (acestea două din urmă sunt responsabile pentru boala inflamatorie pelvină și infertilitatea la femei).

Cel puțin la fel de cunoscute, însă incurabile, sunt hepatita B (cauză a cirozei și a cancerului hepatic), herpesul genital (cu Herpes simplex virus), infecția HIV (cauză a SIDA) și infecția HPV (human papillomavirus, cauză a cancerului de col uterin) (6).

Simptomatologia în infecția urinară

Cistita se poate manifesta sub următoarele forme:

arsură la micțiune;
durere la micțiune;
imperiozitate micțională (nevoia urgentă de a urina în absența acumulării urinei);
micțiuni frecvente;
sângerări urinare;
durere în etajul abdominal inferior.

Pielonefrita prezintă următoarele caractere:

febră;
frison;
durere lombară localizată de o parte și de cealaltă a coloanei vertebrale;
greață;
vărsături (5).

În cazul copiilor, febra poate fi absentă; copilul trebuie să beneficieze de un consult medical în cazul oricărei suspiciuni de infecție urinară. De asemenea, copiii mai mici de 3 luni care prezintă febră de 38°C sau mai mare vor fi văzuți de un medic în cel mai scurt timp.

Simptomatologia în infecția genitală

Infecția genitală este frecvent asimptomatică, fapt care contribuie la transmiterea infecției. Totuși, în cazul femeilor pot apărea manifestări precum:

scurgeri vaginale;
arsuri vulvare;
disurie (durere la micțiune);
dispareunie (durere în timpul actului sexual);
durere în etajul abdominal inferior;
ulcere genitale;
excrescențe în regiunile genitală sau anală.

În cazul bărbaților sunt comune următoarele:

scurgeri uretrale;
arsuri uretrale;
ulcere genitale;
excrescențe în regiunile genitală sau anală.

Tratamentul infecției urinare

Microorganismele implicate în infecția urinară fiind bacterii, tratamentul constă în tratament antibiotic, la început empiric (cu spectru larg, acoperind mai multe bacterii), prescris în funcție de manifestările clinice, ulterior urmând dezescaladarea terapiei conform rezultatelor de laborator (pot fi recoltate probe biologice precum urină sau sânge pentru realizarea de culturi și determinarea antibiogramei). Tratamentul poate fi administrat oral (per os) sau intravenos, la domiciliu sau în spital, în funcție de starea fiecărui pacient în parte (5).

Tratamentul infecției genitale

Se recomandă administrarea precoce a tratamentului în infecția genitală, fără a aștepta rezultatul testelor de laborator. Sunt folosite regimuri antibiotice în doză unică pentru infecțiile bacteriene, conform patologiei diagnosticate și medicație antivirală în HIV și hepatita B. Un aspect particular deosebit de important în infecția genitală este tratarea tuturor partenerilor sexuali în următoarele situații:

prezența scurgerilor uretrale;
prezența scurgerilor anormale vaginale (cu excepția candidozei);
prezența ulcerelor genitale (cu excepția infecției herpetice);
infecție genitală superioară.

În cazul candidozei, infecției herpetice și verucilor genitale, partenerii se tratează doar dacă sunt simptomatici (6, 7).

Prevenția infecției urinare

Pentru a preveni infecția urinară pot fi utile următoarele comportamente:

urinatul în urma unui contact sexual;
hidratare adecvată;
înlocuirea băilor în cadă cu dușul;
evitarea pudrelor, spray-urilor și a dușurilor genitale;
educarea fetițelor cu privire la curățarea zonei intime dinspre față spre spate (5).

Prevenția infecției genitale

Purtarea prezervativului în timpul contactului sexual (vaginal, anal, oral) constituie metoda de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală, ca și a sarcinilor nedorite din cadrul actelor sexuale consimțite. Totuși, prezervativul nu protejează împotriva ulcerelor extra-genitale.

Vaccinarea împotriva hepatitei B și vaccinarea împotriva HPV sunt disponibile și constituie elemente semnificative în reducerea răspândirii bolilor cu transmitere sexuală, ca și a prevenirii cancerelor hepatic și de col uterin. În prezent există studii cu rezultate promițătoare în ceea ce privește dezvoltarea unui vaccin împotriva HIV (6).

În unele cazuri poate fi necesară nașterea prin operație cezariană și evitarea alăptării la sân pentru a proteja nou-născutul de infecția maternă.

Concluzie

Infecția urinară și infecția genitală sunt două entități complet distincte, ce au localizare, agenți cauzatori, factori de risc, abordare terapeutică și metode de prevenție complet diferite. Este necesară cunoașterea caracteristicilor fiecărei patologii în parte pentru o mai bună înțelegere a reacțiilor propriului organism și pentru a putea identifica situațiile care necesită consult medical.

Data actualizare: 05-01-2022 | creare: 05-01-2022 | Vizite: 2307

Bibliografie

1. Kaufman, Jonathan & Temple-Smith, Meredith & Sanci, Lena. Urinary tract infections in children: an overview of diagnosis and management. BMJ Paediatrics Open. 2019; 3.
2. Richard E. Jones, Kristin H. Lopez. Human Reproductive Biology (Fourth Edition). The Male Reproductive System. Academic Press, 2014; 4:67-83.
3. Nguyen J, Duong H. Anatomy, Abdomen and Pelvis, Female External Genitalia. InStatPearls [Internet] 2019 Oct 10. StatPearls Publishing.
4. Hoare BS, Khan YS. Anatomy, Abdomen and Pelvis, Female Internal Genitals. InStatPearls [Internet] 2020 Feb 27. StatPearls Publishing.
5. Centers for Disease Control and Prevention. Urinary Tract Infection. https://www.cdc.gov/antibiotic-use/uti.html
6. World Health Organization. Sexually Transmitted Infections (STIs). https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/sexually-transmitted-infections-(stis)
7. Clinical guidelines. Chapter 9 – Genito-urinary diseases. Genital infections. https://medicalguidelines.msf.org/viewport/CG/english/genital-infections-16690250.html#id-.GenitalinfectionsvEnglish-BasicprinciplesofGImanagement

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Candidoza - tipuri și caracteristici la bărbați și femei

Candidoza este o infecție oportunistă cauzată de Candida, o specie fungică foarte răspândită, care poate de...

De ce unii oameni nu se îmbolnăvesc niciodată

Se pare că un individ răcește de 200 de ori într-o viață. Însă unele persoane par a nu se îmbolnăvi nicio...

Diferența dintre fungi, bacterii și viruși

Multă lume confundă bacteriile cu virușii sau chiar cu fungii. Mai jos poți afla câte ceva despre fiecare în ...

Am răcit - cum îmi pot grăbi vindecarea? Atitudinea corectă în răceală
De ce apar frisoanele?
Inflamația cronică - ce este și cum ne afectează organismul
Infecție la picior - cauze, diagnostic, tratament

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Infecția urinară

Infecțiile urinare sunt afecțiuni comune, în care bacteriile pătrund în tractul urinar și infectează aceast�...

Infecțiile de tract urinar reapar din cauza excesului de antibiotice

Infecțiile de tract urinar (ITU) reprezintă aproximativ 25% din toate infecțiile, făcându-le una dintre cele m...

Un simplu simplu obicei ar putea ajuta la evitarea infecțiilor urinare

Cercetările științifice oferă o nouă motivație pentru a urma sfatul de a consuma nu mai puțin de doi litri d...

De ce ibuprofenul nu este indicat în tratamentul infecțiilor urinare la femei?

Semne și simptome de infecție urinară pe care trebuie să le recunoști

De ce fac atât de des infecții urinare?

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum