Eficiența exercițiilor fizice în tratamentul depresiei [meta-analiză]

Un studiu recent publicat în "British Medical Journal" a evaluat eficacitatea diferitelor regimuri de exerciții fizice în gestionarea tulburării depresive majore (TDM) în comparație cu antidepresivele, psihoterapia și intervențiile de control.

Contextul studiului

Tulburarea depresivă majoră este o cauză principală de dizabilitate la nivel global, afectând semnificativ satisfacția în viață și agravând comorbiditățile. Deși tratamentele sunt disponibile, potențiala rezistență și accesul limitat la acestea subliniază necesitatea unor intervenții bazate pe dovezi.

Deși exercițiile fizice sunt sugerate ca o potențială terapie adjuvantă sau alternativă la tratamentele tradiționale pentru depresie, recomandările privind doza și modalitatea variază în diferite regiuni. Liniile directoare sugerează abordări diverse, inclusiv programe de exerciții în grup, antrenamente aerobice sau de rezistență sau o combinație a ambelor.

Analizele meta-analitice anterioare care au evaluat modalități specifice de exerciții fizice în comparație cu comparatorii s-au confruntat cu provocări datorită tratamentelor și comparațiilor eterogene, ducând la estimări ale efectelor ambigue. Meta-analizele în rețea pot oferi o abordare mai precisă prin modelarea simultană a comparațiilor directe și indirecte între intervenții.

Despre studiu

În acest studiu, au fost incluse studii controlate randomizate care investighează exercițiile fizice ca tratament pentru depresie, cu participanți îndeplinind criteriile pentru TDM, fie diagnosticate clinic, fie auto-raportate peste pragurile clinice stabilite.

Datele au fost obținute din bazele de date Medline, Embase, Cochrane Library, SPORTDiscus și PsycINFO. Studiile erau eligibile indiferent dacă toți participanții sau doar un subgrup aveau depresie.

Au fost considerate studii cu diverse condiții de comparație, profiluri de participanți și limbi, având ca scop evaluarea cuprinzătoare a eficacității exercițiilor fizice în tratamentul depresiei. Criteriile de excludere au fost intervențiile mai scurte de o săptămână, lipsa datelor suficiente despre rezultatele depresiei și incapacitatea de a calcula dimensiunile efectului.

Un total de 218 studii au fost incluse, cu 495 de brațe și 14.170 de participanți.

Rezultate și discuție

Comparativ cu controalele active, dansul a arătat reduceri mari ale depresiei (Hedges' g -0.96), urmat de reduceri moderate pentru mers pe jos sau jogging (g -0.63), yoga (g -0.55), antrenamentul de forță (g -0.49), exercițiile aerobice mixte (g -0.43) și tai chi sau qigong (g -0.42).

Efecte moderate au fost observate și la combinarea exercițiilor fizice cu SSRI (inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, g -0.55) sau combinarea exercițiilor aerobice cu psihoterapia (g -0.54).

Antrenamentul de forță și yoga au avut rate mai scăzute de abandon comparativ cu controalele active și au fost percepute ca cele mai acceptabile opțiuni.

Efectele au fost moderate pentru terapia cognitiv-comportamentală singură (g -0.55) și mici pentru SSRI (g -0.26).

Cu toate acestea, deși s-a constatat că biasul de publicație a fost scăzut, doar un studiu a îndeplinit criteriile pentru un risc scăzut de bias.

Concluzie

Conform studiului, exercițiile fizice, inclusiv mersul pe jos, antrenamentul de forță și yoga, prezintă promisiuni ca tratament pentru depresie, deși încrederea în aceste constatări poate varia. Pe viitor, personalizarea intervențiilor bazate pe exerciții fizice pentru a se potrivi caracteristicilor individuale și combinarea acestora ca tratament principal alături de antidepresive și psihoterapie poate îmbunătăți rezultatele pentru pacienții cu TDM, oferind opțiuni accesibile, în special pentru cei cu bariere în participare.