Efectele imobilizării la pat (modificările corpului datorate inactivității fizice)

Odihna prelungită în pat sau imobilizarea la pat produc, în mod implicit complicații asupra sănătății individului.

Specialiștii din domeniul medical recomandă ca cel mai curând posibil sau chiar în timpul unei spitalizări sau a unei boli care presupune mai mult timp petrecut în pat, pacienții ar trebui să înceapă terapia fizică pentru a evita sau a diminua aceste efecte.

Efecte imobilizării la pat pe termen scurt

O perioadă mai scurtă de 10 zile de stat în pat, adesea necesară pentru recuperarea în urma unei boli sau a unui accident produce consecințe negative asupra sănătății. Aceasta este concluzia unui studiu la care au luat parte 10 tineri care, timp de o săptămână, au trebuit să stea doar în pat. În acest mod, cercetătorii au descoperit că o săptămână de odihnă în pat duce la atrofie musculară substanțială, induce rezistența la insulină în lipsa acumulării lipidelor musculare scheletice și scade capacitatea oxidativă a mușchilor scheletici. (1)

Efecte imobilizării la pat asupra mușchilor și a oaselor

Cel mai evident efect al imobilizării prelungite este pierderea forței și a rezistenței musculare. Forța musculară poate scădea până la 20-30% după numai o săptămână de odihnă în pat și, în general, durează mult mai mult pentru a recuperea tonusul muscular.

Imobilizarea la pat determină, de asemenea, scăderea densității oaselor, deoarece acestea nu își îndeplinesc funcția normală de susținere a greutății corpului. Oasele piciorului sunt cele mai susceptibile de a fi afectate, iar în cazul oaselor subțiri crește riscul de fracturi, chiar și în cazul unor căzături minore.

Imobilitatea afectează și articulațiile. Cartilajul din jurul articulațiilor începe să se deterioreze, lucru care îngreunează activitățile zilnice, precum mersul pe jos.

Efecte imobilizării la pat asupra inimii și a sângelui

Complicațiile cardiovasculare ale imobilizării includ:

• o creștere a frecvenței cardiace;
• scăderea rezervelor cardiace;
• hipotensiunea ortostatică;
• tromboembolismul venos.

Imobilitatea determină inima să bată mai repede, volumul de sânge în organism este mai mic, iar absorția de oxigen în organism este redusă. Pentru a inversa efectele odihnei la pat și a construi rezistența, pacienții trebuie să exerseze până ating rata de 65% sau 75% din frecvența cardiacă maximă.

De asemenea, sângele devine mai gros și lipicios, ceea ce crește riscul formării unui cheag de sânge, în special la nivelul picioarelor (tromboza venoasă profundă) și a plămânilor (embolie pulmonară). (2)

Efecte imobilizării la pat asupra plămânilor și a sângelui

Pacienții imobilizați prezintă un volum redus al fluxului respirator, ceea ce duce la un schimb mai scăzut de oxigen-dioxid de carbon în plămâni. Secrețiile tind să se acumuleze în plămâni, ceea ce provoacă blocarea căilor respiratorii.

Tratamentul pentru a preveni complicațiile respiratorii includ respirația profundă, drenajul postural și spirometria de stimulare.

Efecte imobilizării la pat asupra pielii

Escarele de decubit sau ulcerele de presiune sunt un rezultat comun al presiunii exercitate asupra părților corpului care se sprijină pe suprafața patului: alimentarea cu sânge a pielii care acoperă aceste zone devine insuficientă.

Efecte imobilizării la pat asupra digestiei si excretiei

Constipația este frecventă, datorită mai multor factori, cum ar fi:

• scăderea mobilității;
• scăderea aportului de lichide;
• scăderea peristaltismului (mișcarea tractului digestiv);
• defacție incompletă.

Apetitul este adesea suprimat la pacienții adulți, iar malnutriția și deshidratarea pot apărea dacă nu se acordă o atenție adecvată dietei.

Efecte asupra metabolismului și a sistemului hormonal

Imobilitatea crește riscul apariției diabetului: mușchii imobili pot dezvolta o sensibilitate redusă la insulină, ceea ce duce la creșterea nivelului zahărului din sânge.

Efecte imobilizării la pat asupra sistemului nervos

Complicațiile sistemului nervos central includ:

• deprivarea senzorială;
• deteriorarea psihică;
• tulburările de comportament. (3)

Metode de îngrijire a bolnavilor imobilizați la pat sunt:

• O dietă bogată în proteine, vitamine, minerale, amino acizi esențiali.
• Consumul des de lichide.
• Monitorizarea tensiunii arteriale.
• Monitorizarea diurezei.
• Monitorizarea greutății.
• Mobilizarea pacienților. Multe dintre aceste efecte dăunătoare pot fi reduse prin practicarea unor activități ușoare, chiar dacă este vorba despre efectuarea câtorva pași în fiecare zi.