Efectele antiinflamatorii ale nucilor

Un studiu publicat în jurnalul Nutrients (februarie 2023) reunește literatura existentă referitoare la efectele consumului de nuci asupra biomarkerilor de inflamație și stres oxidativ. Studiul explică modul în care consumul de nuci modulează stresul oxidativ și inflamația și prezintă perspectivele pentru cercetări viitoare.
Inflamația și stresul oxidativ este o componentă importantă în fiziopatologia majorității bolilor.

Atenție: când vorbim despre nuci există uneori o mică confuzie - în română folosim uneori termenul de nuci pentru a ne referi la nucile ce cresc în nuc (Walnuts în engleză), iar alteori la toată categoria mare ce include atât nucile de copac (Tree nuts), cu nucile clasice, alune de pădure, migdale, fistic, caju, nuci pecan, macadamia etc, dar și arahidele (numite și alune de pământ sau nuci de pământ, în engleză Peanuts). (N.R.)

Diverse studii medicale au arătat o asociere între consumul de arahide și nuci și reducerea riscului dezvoltării unor boli cardiovasculare și metabolice, cum ar fi ateroscleroza, hipertensiunea și diabetul.

Nucile conțin cantități mari de compuși cu potențial antiinflamator și antioxidant recunoscut, ceea ce ar putea explica efectele benefice ale consumului acestora.

Efectul nucilor asupra proceselor oxidative și inflamatorii

• - Scad LDL și îmbunătățesc metabolismul lipidic
• - Interferă în procesul de formare al plăcilor de aterom
• - Efect direct asupra stresului oxidativ (prin reducerea radicalilor liberi de oxigen) și indirect ca cofactori în procese enzimatice antioxidante

Fitosterolii, fibrele, acizii grași mononesaturați (MUFA), acizii grași polinesaturați (PUFAs), inclusiv acidul linoleic și acidul alfa-linolenic, precum și moleculele antioxidante de tip mineral, cum ar fi seleniul, cuprul și magneziul din arahide și nuci pot îmbunătăți metabolismul lipidelor și scădea nivelul lipoproteinei cu densitate mică (LDL).

În plus, antioxidanții precum tocoferolii și polifenolii distrug radicalii liberi, inhibând astfel modificarea oxidativă a lipoproteinelor cu densitate mică (oxLDL). Aceste procese previn migrarea monocitelor, diferențierea macrofagelor și ulterioara endocitoză a oxLDL de către celulele macrofage și formarea celulelor spumoase (procesul de formare a plăcii de aterom).

Nivelurile ridicate de radicali liberi în spațiile subendoteliale modifică fenotipurile celulare ale mușchilor netezi, favorizând astfel absorbția LDL-ului oxidat. Acest proces este critic în inducerea și menținerea unor niveluri scăzute de inflamație, în timpul cărora sunt prezente adesea niveluri ridicate de citokine, cum ar fi interleukina-6 (IL-6), factorul de necroză tumorală-alfa (TNF-α) și alte citokine.

Consumul de nuci (walnuts) este asociat cu niveluri mai scăzute de TNF-α, E-selectină, interleukina-6, factorul de stimulare a coloniilor granulocite-macrofage (GM-CSF), IL-1β și interferon-gamma (IFN-γ).
Alunele de pădure pot reduce nivelurile de proteină de adeziune vasculară-1 (VCAM-1) și de proteină C-reactivă (CRP), potrivit unor rapoarte.

Antioxidanții din nuci pot elimina în mod direct speciile reactive de oxigen (ROS) generate în celule, reducând stresul oxidativ și scăzând exprimarea factorului nuclear-kappa B (NF-κβ) și eliberarea de citokine pro-inflamatorii. Nucile braziliene au demonstrat, de asemenea, efecte pozitive asupra activității enzimei antioxidante glutatioperoxidază (GPx), care conține seleniu.

Antioxidanții din nuci acționează și ca cofactori ai diferitelor substanțe enzimatice antioxidante. Nucile pot îmbunătăți activitatea antioxidativă, pot crește expresia genei factorului nuclear-eritroid relaționat 2 (Nrf-2) și pot upregula genele elementelor răspunsului antioxidant (ARE). Nucile (Walnuts) pot, de asemenea, îmbunătăți capacitatea antioxidantă de reducere ferică a plasmei (FRAP - un standard de evaluare a activității antioxidante a alimentelor).