Efecte protective ale anticoagulantelor împotriva demenței, la pacienții cu fibrilație atrială

Terapia cu anticoagulante a fost asociată cu reducerea semnificativă a riscului de demență, pe lângă efectele deja cunoscute în legătură cu scăderea riscului de accident vascular cerebral (AVC), la pacienții cu fibrilație atrială. Aceasta a fost concluzia unui studiu recent publicat în European Heart Journal.

Diagnosticul de fibrilația atrială presupune de la bun început majorarea riscului de AVC.

Pornind de la datele deja existente - anticoagulantele pot reduce probabilitatea de a suferi un AVC, în primul rând deoarece previne formarea cheagurilor mari responsabile de apariția accidentului vascular cerebral - a fost formulată ipoteza potrivit căreia anticoagulantele orale ar putea acționa și asupra cheagurilor de mici dimensiuni care produc accidente vasculare microscopice la nivel cerebral, ce pot trece neobservate și care conduc la deteriorare cognitivă.

În rândul celor aproximativ 444 mii de pacienți care sufereau de fibrilație atrială, cei care urmau un tratament cu anticoagulante pentru a preveni formarea nedorită cheagurilor de la începutul studiului au înregistrat un risc cu 29% mai mic de a dezvolta demență, comparativ cu cei care nu luau anticoagulante. Când cercetătorii au verificat dacă relația este dependentă de durata administrării, cei care au continuat tratamentul cu anticoagulante orale minimum 80% din perioada studiului, au prezentat un risc mai scăzut cu 48% pentru demență, comparativ cu cei fără medicație. Cu alte cuvinte, cu cât se inițiază mai precoce tratamentul cu anticoagulante orale, cu atât efectele lor protective asupra demenței sunt mai semnificative.

Studiul este unul dintre cele mai ample care au analizat legătura dintre tratamentul cu anticoagulante și demență la pacienții cu fibrilație atrială. Datele au fost colectate din registrele pacienților din Suedia în perioada 2006-2014, însumând 1,5 milioane ani de monitorizare, timp în care 26.210 pacienți au fost diagnosticați cu demență. În ciuda naturii sale retrospective, ceea ce înseamnă că nu poate stabili o relație de cauzalitate, cercetătorii cred cu tărie că anticoagulantele orale au efecte protective împotriva demenței. „Studiile clinice randomizate placebo controlate, necesare pentru a demonstra această asumpție, sunt imposibil de realizat din considerente etice: unui pacient cu fibrilație atrială nu i se poate administra placebo în locul anticoagulantelor orale și să așteptăm apoi să se instaleze demența sau să sufere un atac vascular cerebral”, subliniază Leif Friberg și Mårten Rosenqvist din cadrul Institutului Karolinska.

54% dintre pacienții cu diagnostic de fibrilație atrială nu urmat un tratament cu anticoagulante orale precum warfarina, apixaban (Eliquis), dabigatran (Pradaxa) sau rivaroxaban (Xarelto). De asemenea, nu s-a evidențiat nicio diferență în legătură cu prevenția demenței între warfarină și noile medicamente anticoagulante.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că cei mai puternici predictori pentru apariția demenței sunt absența medicației anticoagulante, vârsta, boala Parkinson și abuzul de alcool. Unul dintre cele mai mari dezavantaje ale studiului o constituie lipsa unui istoric medical complet al pacienților, care să consemneze prezența, acolo unde este cazul, a altor afecțiuni care ar putea favoriza instalarea demenței.

Sursa: Medical Xpress