Impactul privării de somnul REM asupra conectivității creierului uman

Cercetătorii chinezi au evaluat efectele privării de somn în funcție de perioada nopții - pe tot parcursul nopții, în prima parte a nopții și în a doua parte a nopții, asupra conectivității la nivelul întregului creier. Cercetarea lor a fost publicată în jurnalul Translational Psychiatry.
Autorii au folosit modelarea predictivă bazată pe conectom (CPM) și date de la sistemul mobil de înregistrare polisomnografică Somte, inclusiv electroencefalografie (EEG), electrooculografie (EOG) și electromiografie (EMG), pentru a colecta date de la 113 voluntari dreptaci, adulți, de la universități din Beijing.

Studiul a relevat că faza de somn cu mișcări rapide ale ochilor (REM) este strâns asociată cu conexiuni în cadrul și între rețeaua de mod implicit (DMN), rețeaua cingulo-operculară (CON), și rețelele vizuale și auditive. S-a descoperit că talamusul joacă un rol central în conectomul REM, funcționând ca o stație de retransmisie pentru informațiile senzoriale în timpul REM. Deși nu este primul studiu care stabilește o relație între pierderea somnului REM și conectivitatea DMN, acesta a identificat pierderea somnului din a doua parte a nopții ca având cel mai profund efect asupra DMN, ceea ce poate exacerba riscul și intensitatea tulburărilor psihice.

Studiul a folosit un paradigma de noapte divizată pentru a separa fazele de somn REM și non-REM (NREM), adresând două întrebări principale: care sunt regiunile specifice ale creierului asociate cu REM și cum afectează perturbările somnului REM (în special în a doua parte a nopții) rețelele cerebrale asociate cu REM în comparație cu somnul adecvat?

Participanții au fost împărțiți în trei grupuri: privați de somn în a doua parte a nopții, somn complet și privați de somn în prima parte a nopții. Toți participanții au fost investigați experimental dimineața următoare intervenției de restricție a somnului, utilizând scanări RMN funcțional în stare de repaus pentru a identifica interacțiunile regionale ale creierului după intervențiile de restricție a somnului.

Rezultatele au arătat că durata și proporția somnului REM au fost semnificativ mai mari în somnul din a doua parte a nopții comparativ cu somnul din prima parte a nopții. Analizele au dezvăluit că grupul privați de somn în prima parte a nopții a avut scăderi semnificative în durata și proporția stării de somn REM, în timp ce grupul privați de somn în a doua parte a nopții a arătat doar reduceri în durată. Mai mult, talamusul și cortexul vizual/auditiv au jucat un rol vital în predicțiile CPM și, implicit, în conectomul REM.

Concluziile studiului subliniază impactul privării de somn din prima și a doua parte a nopții asupra tiparelor de somn REM, evidențiind modul în care aceste comportamente suboptimale, din ce în ce mai comune, afectează conectivitatea rețelei și regiunile creierului. Astfel, studiul extinde înțelegerea noastră despre modul în care fazele de somn REM mențin sau modifică variabilitățile în funcționarea normală a creierului.

sursa: News Medical