E normal să sângereze gingia?

Sângerarea gingiei este o manifestare clinică frecvent întâlnită în practica stomatologică și nu numai. Majoritatea formelor de sângerare gingivală sunt expresia anumitor afecțiuni ale cavității bucale.
Conform datelor din literatura de specialitate, 90% din populația de pe glob a prezentat cel puțin o dată în viață un episod de sângerare gingivală.

Numeroase persoane se prezintă la medicul stomatolog, adresând întrebarea „este normal să sângereze gingia?” sau „sângerările gingivale sunt normale?”. Din păcate, răspunsul acestor întrebări este negativ.
Sângerările gingivale pot fi expresia unor leziuni acute ale cavității bucale, dar de cele mai multe ori sugerează prezența unei afecțiuni severe a cavității bucale. În lipsa tratamentului corespunzător, afecțiunile gingivale caracterizate prin sângerare gingivală pot duce la pierderea danturii și la apariția abceselor gingivale. [1], [2]

Cauzele sângerării gingiei

• Periajul dentar defectuos, prea puternic
• Utilizarea necorespunzătoare a periuțelor electrice de dinți
• Utilizarea incorectă a aței dentare sau a scobitorilor
• Purtarea unor proteze dentare care nu se potrivesccu structura cavității bucale
• Administrarea medicamentelor anticoagulante
• Deficitul de vitamine în organism (deficiența de vitamină K, deficitul de vitamină C, etc.)
• Anumite afecțiuni hematologice (precum anemia, leucemiile, hemofilia, purpura trombocitopenică)
• Gingivita
• Parodontoza
• Modificările hormonale care au loc în perioada sarcinii
• Fumatul
• Mestecatul țigărilor
• Anumite afecțiuni ale venelor și arterelor
• Anumite afecțiuni hepatice și renale
• Diabetul zaharat
• Deficitul de factori ai coagulării
• Anumite afecțiuni cardiace
• Lupusul eritematos sistemic
• Artrita reumatoidă
• Tiroidita autoimună
• Stresul psiho-emoțional
• Ingestia alimentelor fierbinți sau a unor substanțe chimice
• Chimioterapia, radioterapia
• Administrarea anumitor medicamente, precum analgezice, antidepresive, anticoncepționale. [3], [4], [5]

Manifestări clinice care însoțesc sângerările gingiei în cadrul diferitelor tipuri de afecțiuni

Primele semne clinice care anunță apariția, în viitor, a sângerărilor gingivale, sunt înroșirea și umflarea gingiei (eritemul și edemul gingival) și sângerarea gingivală la periajul dentar.

Manifestările clinice apărute în asocierea sângerărilor gingivale pot fi reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• Sângerare gingivală la atingere
• Edem, eritem și durere gingivală
• Respirație urât mirositoare
• Dinți sensibili, care „se mișcă”
• Disconfort, dificultate sau durere la mestecarea alimentației
• Sângerare gingivală însoțită de puroi.

Sângerările gingivale ocazionale sunt adeseori rezultatul perierilor incorecte a dinților, protezelor dentare fixate incorect, utilizării incorecte a aței dentare, fumatului, ingestiei alimentelor înghețate sau fierbinți sau administrării anumitor tipuri de medicamente. Sângerările frecvente, repetate și permanente sunt însă expresia unor afecțiuni stomatologice și nu numai.

În continuare, vom prezenta fiecare afecțiune care poate duce la apariția sângerărilor gingivale și manifestările clinice care o caracterizează:

• Hemofilia este o afecțiune hematologică gravă, caracterizată prin scăderea factorilor de coagulare în organism și apariția hemoragiilor diverse. Principalele manifestări clinice ale hemofiliei sunt reprezentate de: sângerări gingivale, hematurie, melenă, epistaxie, echimoze spontane, artralgii, iritabilitate, sângerare continuă în urma unui traumatism, cefalee severă, vedere încețoșată, vărsături repetate.
• Purpura trombocitopenică este o afecțiune hematologică, caracterizată prin scăderea numărului de trombocite în sânge (celule sangvine care asigură coagularea sângelui). Bolnavii cu purpură trombocitopenică pot prezenta epistaxis spontan, sângerări gingivale, hematurie, melenă, menoragii (pierderi mari de sânge la menstruație), zgâriere ușoară, sângerare prelungită în urma producerii unor leziuni ușoare, oboseală.
• Leucemiile sunt un grup de afecțiuni maligne hematologice, caracterizate prin întreruperea procesului de diferențiere a celulelor stem hematopoitetice și proliferarea, la nivelul măduvei osoase și în zonele extramedulare, a celulelor imature (cunoscute sub denumirea de „blaști”). Leucemiile sunt caracterizate din punct de vedere clinic prin anemie, infecții multiple și sindrom hemoragipar, caracterizat la rândul lui prin epistaxis, sângerări gingivale, metroragii, echimoze, hemoragii digestive, hemoptizii, hemoragii cerebrale, hemoragii retiniene, etc.
• Deficitul de vitamină C în organism poate duce la apariția unei afecțiuni numită „scorbut”, caracterizată din punct de vedere clinic prin apatie, oboseală, slăbiciune musculară, diaree, scădere pondrală, febră, hemoragii diverse (printre care și sângerări gingivale), respirație sacadată, artralgii, sensibilitate gingivală, hemoragii cutanate, sângerări ale ochilor, crampe musculare, prelungirea timpului de vindecare a plăgilor, iritabilitate, anxietate, etc.
• Deficitul de vitamină K poate fi caracterizat din punct de vedere clinic prin sângerări gingivale, epistaxis, slaba coagulare a sângelui, echimoze frecvente la lovituri ușoare, creșterea incidenței fracturilor din cauza oaselor fragile, anemie, sângerare îndelungată în urma producerii unei leziuni.
• Gingivita este o inflamație a mucoasei gingivală, caracterizată din punct de vedere clinic prin sensibilitate crescută a gingiilor, durere gingivală, sângerări gingivale, tumefiere și eritem gingival, respirație urât mirositoare.
• Parodontoza este o boală cronică gingivală inflamatorie, care poate duce în timp la pierderea danturii, prin alterarea ireversibilă a osului și a țesutului moale care susține dinții. Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin retragerea mucoasei gingivale, cu expunerea secundară a rădăcinii dinților, durere gingivală la mestecarea alimentelor, sângerări gingivale, respirație urât mirositoare, dinconfort gingival la contactul mucoasei gingivale cu alimente calde sau reci, moficarea poziției dinților, mobilitate dentară.
• Lupusul este o afecțiune cronică autoimună, caracterizată prin afectarea sistemică a diferitelor organe din organismul uman. Printre manifestările clinice specifice se numără apariția eritemului cutanat sub formă de fluture, leziunile cutanate specifice (lupus discoid), fotosensibilitate, ulcerații ale mucoaselor (inclusiv a mucoasei gingivale, cu sângerări gingivale), artrită, pleurită, afectare renală, tulburări de coagularea sângelui cu apariția frecventă a echimozelor, sângerărilor gingivale, hemoragiilor la nivel digestiv, cerebral sau urinar, etc. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratamentul sângerărilor gingivale

Modalitatea de combatere a sângerărilor gingivale implică, în primul rând, respectarea unor măsuri igieno-dietetice:

• menținerea unei igiene corespunzătoare a cavității orale
• întreruperea fumatului și a consumului de alcool
• clătirea frecventă a gurii cu apă cu sare sau cu apă oxigenată
• documentarea cu privire la modul corect de periere și îngrijire a danturii
• schimbarea protezei dentare necorespunzătoare cu una pe măsura cavității bucale
• evitarea medicamentelor care duc la iritarea mucoasei gingivale (precum Aspirina)
• utilizarea dispozitivelor de irigare orală, pentru masarea gingiilor
• evitarea utilizării apelor de gură care conțin alcool
  
• prezentarea de urgență la medicul stomatolog, în caz de apariție a sângerărilor gingivale.

În caz de apariție a sângerărilor gingivale, întreruperea acestora se poate realiza prin aplicarea sub presiune la locul sângerării a unui tampon cu vată sau a unei dischete cu vată înmuiate anterior în apă rece. În acest mod poate fi realizată hemostaza, în cazul sângerărilor gingivale.

Totodată, este deosebit de importantă tratarea bolii de fond care a dus la apariția sângerărilor gingivale.

• Tratamentul hemofiliei variază în funcție de tipul acesteia. În cazul hemofiliei de tip A se administrează desmopresină. În cazul hemofiliei de tip B se administrează factori de coagulare naturali, de la un donator sau sintetici, în absența donatorului. În cazul hemofiliei de tip C se administrează plasmă sangvină.
• Tratamentul în cazul purpurei trombocitopenice are drept scop refacerea numărului de trombocite în sânge și prevenirea apariției complicațiilor legate de aceste sângerări neobișnuite. Creșterea numărului de trombocite în sânge se poate realiza prin administrarea de corticosteroizi (care stimulează refacerea măduvei roșii hematogene), administrarea de receptori ai trombopoietinei, administrarea globulinei imunitare intravenoase, terapie biologică sau splenectomie. În formele severe de boală se recomandă transfuzii cu concentrate trombocitare și administrarea intravenoasă de Metilprednisolon.
• Tratamentul leucemiilor constă în chimioterapie și transplant allogen sau autolog de celule stem.
• Tratamentul în cazul gingivitei presupune îndepărtarea plăcii dentare, principalul factor etiologic care duce la inflamarea mucoasei gingivale. Aceasta se poate realiza prin detartraj, planare radiculară și periaj profesional.
• Tratamentul parodontozei constă, în stadiile inițiale de evoluție a bolii, în detartraj și periaj profesional. În formele avansate de boală, se poate apela la terapia cu laser, operația cu lambou, grefe de țesut sau de os (în caz de distrugere a țesutului gingival, a osului care susține dantura și a dinților). În caz de pierdere a danturii, după refacerea țesutului gingival, sunt recomandate implanturile dentare.
• Tratamentul lupusului eritematos sistemic constă în antiinflamatoare nonsteroidiene, coritcosteroizi, antimalarice, medicamente imunologice și medicamente biologice.
• În caz de apariție a sângerărilor dentare în urma periajului incorect, a protezei dentare nepotrivite, a utilizării necorespunzătoare a aței dentare, în caz de ingerare a alimentelor fierbinți sau înghețate sau în caz de utilizare a apei de gură care deține alcool în componență, se recomandă eliminarea tuturor acestor factori de risc (educare cu privire la periajul dentar corect, schimbarea protezei dentare, evitarea utilizării apei de gură care conține alcool, evitarea consumării alimentelor fierbinți sau înghețate).
• În cazul sângerărilor gingivale secundare unui deficit de vitamine sau minerale în organism, se recomandă corectarea acelui deficitprin administrarea factorului deficitar (administrarea de vitamină C în cazul deficitului de vitamină C, administrarea de vitamină K în cazul deficitului de vitamină K, etc.).
• În cazul sângerărilor gingivale scundare administrării anumitor medicamente (amintite anterior), se recomandă întreruperea utilizării acelora. [1], [2], [3], [4], [5]

Mod de prevenire a sângerărilor gingivale

Pentru prevenirea apariției sângerărilor gingivale, medicii stomatologi recomandă:

• scăderea aportului de zahăr, dulciuri, băuturi acidulate și cafea,
• evitarea gustărilor dintre mese, deoarece acestea favorizează depunerea de placă bacteriană la nivelul danturii,
• eliminarea protezelor nepotrivite,
• întreruperea fumatului și
• efectuarea unor vizite regulate la medicul stomatolog, pentru a preîntâmpina apariția unor afecțiuni dentare care pot duce la sângerări gingivale.

De asemenea, medicii stomatologi ne oferă câteva sfaturi legate de spălarea corectă a dinților:

• perierea dințilorde  cel puțin două ori pe zi (dimineața și seara)
• utilizarea unei paste de dinți cu fluor
• utilizarea aței dentare cel puțin o dată pe zi, pentru îndepărtarea resturilor de mâncare reținute la nivelul danturii
• utilizarea unei periuțe dentare mai mici, pentru a putea ajunge cu ușurință în zonele mai greu accesibile ale danturii (în prezent sunt recomandate la scară largă periuțele dentare electrice, deoarece acestea au capacitatea de a asigura o igienă mai riguroasă a danturii, datorită perierii danturii aflate în locuri inaccesibile periuței de dinți obișnuite)
• periajul corect al dinților trebuie să aibă o durată de minimum trei minute
• evitarea periajului rapid al danturii
• evitarea perierii danturii cu periuțe tari, care pot leza în timp mucoasa gingivală. [3], [4], [5]