Durerea de umăr la atleți

O revizuire sistematică realizată de o echipă de cercetători de la Tufts University School of Medicine și publicată în International Journal of Sports Physical Therapy (IJSPT) la data de 1 martie 2025 , a analizat studii publicate până în octombrie 2022 și a identificat factorii de risc semnificativi pentru apariția durerii de umăr la sportivi. Studiul concluzionează că mulți dintre acești factori sunt modificabili, oferind oportunități pentru dezvoltarea strategiilor de prevenire a leziunilor la umăr.

 

Durerile și leziunile la nivelul umărului reprezintă o problemă semnificativă în rândul sportivilor, în special în sporturile care implică mișcări ale brațelor deasupra capului. Incidența acestor leziuni este ridicată, variind considerabil între 18% și 90% în funcție de sport și de nivelul competiției. Această variabilitate sugerează că factorii care contribuie la apariția acestor probleme pot fi specifici fiecărui tip de activitate sportivă, fiind influențați de intensitatea și biomecanica mișcărilor implicate.

 

Consecințele negative ale leziunilor de umăr sunt multiple, incluzând scăderea performanței sportive, absența de la antrenamente și competiții, necesitatea intervențiilor medicale și, în cazuri severe, chiar încheierea carierei sportive.

 

Sporturi precum baseball-ul, handbalul, voleiul și tenisul sunt cunoscute pentru o incidență ridicată a problemelor la umăr, datorită forțelor și solicitărilor intense la care este supusă articulația.

De asemenea, înotul, deși implică mișcări mai puțin forțate, prezintă un risc semnificativ din cauza naturii repetitive a mișcărilor, iar atleții tactici pot experimenta o rată mai mare de instabilitate glenohumerală.

Având în vedere prevalența acestor leziuni, este esențial să se înțeleagă factorii de risc implicați pentru a dezvolta programe de prevenire mai eficiente, adaptate la cerințele specifice ale fiecărui sport și chiar ale pozițiilor individuale în cadrul unui sport. Programele de prevenire existente au avut o eficacitate limitată, ceea ce subliniază necesitatea unei abordări mai nuanțate și personalizate. 

Obiectivul studiului

Un studiu recent a avut ca scop identificarea factorilor de risc asociați cu apariția durerii și a leziunilor la nivelul umărului în rândul populației atletice. Cercetătorii au inclus în analiză sportivi care nu aveau dureri la nivelul umărului la începutul studiului sau care nu aveau antecedente de astfel de probleme. Această abordare a permis concentrarea pe factorii care contribuie la debutul noilor afecțiuni ale umărului, mai degrabă decât pe cei care agravează sau mențin problemele existente.

 

Studiul a analizat prospectiv diverși factori, inclusiv aspecte legate de patoanatomie, biomecanică, caracteristici personale și volumul antrenamentului. Au fost incluse studii care au raportat riscul relativ, raportul șanselor și/sau raportul de hazard cu o perioadă de urmărire de cel puțin șase luni. Utilizarea acestor indicatori statistici a permis o evaluare cantitativă a forței asocierii dintre factorii de risc și apariția leziunilor. 

Metodologia cercetării

Pentru a realiza această investigație, cercetătorii au efectuat o revizuire sistematică a literaturii, urmând ghidurile PRISMA (Preferred Reporting Items for Systematic Reviews and Meta-analyses). Studiul a fost înregistrat prospectiv pe PROSPERO, un registru internațional de revizuiri sistematice. Strategia de căutare a fost extinsă și a inclus baze de date importante precum Medline (PubMed), Embase, AMED, CINAHL și EmCare, acoperind perioada de la începutul existenței acestor baze de date până în octombrie 2022, fără restricții de limbă sau dată a publicării. Această abordare cuprinzătoare a minimizat riscul de a omite studii relevante.

 

Selecția studiilor și extragerea datelor au fost realizate independent de doi revizori, iar orice discrepanțe au fost rezolvate prin discuții, asigurând astfel un proces obiectiv. Calitatea metodologică a studiilor incluse a fost evaluată utilizând instrumentul QUIPS (Quality in Prognosis Studies), care analizează diverse aspecte ale riscului de părtinire.

 

În total, au fost incluse 19 studii în revizuire, care au cuprins date de la 7.802 de sportivi din diverse discipline, inclusiv baseball, handbal, înot, tenis, personal militar, cricket și fotbal american. Majoritatea studiilor incluse au fost studii de cohortă prospective (18), alături de un studiu controlat randomizat (1), iar riscul general de părtinire a fost evaluat ca fiind scăzut spre moderat. Predominanța studiilor prospective oferă o bază solidă pentru identificarea factorilor de risc, deoarece acestea urmăresc sportivii de-a lungul timpului înainte de apariția leziunilor. 

Factori de risc identificați

Revizuirea sistematică a identificat mai mulți factori de risc asociați cu apariția durerii și a leziunilor la nivelul umărului în rândul sportivilor.

Amplitudinea mișcărilor (ROM)

Unul dintre acești factori este amplitudinea mișcărilor (ROM). S-a constatat că atât o amplitudine de mișcare limitată, cât și una excesivă în anumite mișcări ale umărului pot crește riscul de leziuni, iar efectul variază în funcție de sport și uneori de sexul sportivului. Aceasta sugerează că există o amplitudine optimă de mișcare pentru fiecare sport și individ, iar deviațiile de la aceasta, în ambele sensuri, pot crește susceptibilitatea la leziuni. De exemplu, la jucătorii de handbal, diferențe semnificative în ROM extern al umărului între brațul dominant și cel non-dominant, precum și pierderi în ROM de rotație internă, au fost asociate cu un risc crescut de leziuni, cu modele diferite observate între bărbați și femei. În înot, atât o rotație externă scăzută, cât și una ridicată a umărului au crescut riscul de leziuni. La aruncătorii de baseball, o rotație externă insuficientă la umărul de aruncare a fost asociată cu un risc mai mare de leziuni și intervenții chirurgicale la umăr. 

Forța musculară

Forța musculară reprezintă un alt factor de risc important. O forță redusă a umărului dominant, atât în termeni absoluți, cât și raportată la greutatea corporală, alături de dezechilibrele în forța de rotație externă și internă, au fost identificate ca factori de risc pentru leziunile la umăr la jucătorii de handbal. De asemenea, o rezistență scăzută a mușchilor posteriori ai umărului a fost asociată cu un risc crescut la înotători. Interesant este faptul că forța asimetrică a șoldului a fost identificată ca un factor de risc pentru leziunile la umăr la aruncătorii profesioniști de baseball. Această constatare subliniază importanța întregului lanț kinetic în biomecanica aruncării și modul în care deficiențele de forță într-o parte a corpului pot influența riscul de leziuni în altă parte. 

Istoricul de dureri sau leziuni

Istoricul de durere sau leziuni musculo-scheletice reprezintă un alt factor semnificativ. Un istoric de durere la umăr sau cot la tinerii aruncători de baseball a crescut riscul de a suferi o leziune la umăr. Similar, leziunile anterioare, indiferent dacă au afectat trunchiul, membrele inferioare sau umărul, au crescut riscul de leziuni ulterioare la umăr la aruncătorii profesioniști de baseball. Acest lucru sugerează că leziunile anterioare pot lăsa sechele care afectează funcția normală a umărului sau pot indica o predispoziție la leziuni. 

Volumul antrenamentului

Volumul antrenamentului (training load) a fost, de asemenea, identificat ca un factor de risc important. Un raport crescut între volumul de lucru acut și cronic a crescut riscul de leziuni la umăr la înotători. Vârfurile de volum de lucru în timpul competițiilor și antrenamentelor au crescut riscul de leziuni la umăr la jucătorii de tenis. De asemenea, un număr mai mare de ore de antrenament pe săptămână la tinerii jucători de baseball și un volum de antrenament crescut la tinerii jucători de handbal au fost asociate cu un risc mai mare de leziuni la umăr. Aceste constatări subliniază importanța gestionării adecvate a volumului de antrenament pentru a evita suprasolicitarea articulației umărului. 

Alți factori

Alți factori identificați includ aspecte anatomice, cum ar fi retroversia glenoidă crescută și raportul scăzut între înălțimea și lățimea glenoidului, care au fost asociate cu un risc crescut de instabilitate a umărului la personalul militar. Caracteristici personale, cum ar fi un indice de masă corporală (IMC) crescut, au fost legate de un risc mai mare de a dezvolta dureri de umăr la înotătorii adolescenți. Factori biomecanici, cum ar fi o rotație ascendentă scăzută a omoplatului în timpul ridicării brațului, au fost semnificativi pentru dezvoltarea durerii de umăr la sportivii amatori deasupra capului. De asemenea, factori de mediu, cum ar fi suprafața de joc (iarbă versus gazon artificial), au fost asociați cu rate diferite de leziuni la umăr la jucătorii de fotbal american. Interesant este faptul că includerea programelor de prevenire a leziunilor la umăr s-a dovedit a reduce riscul de leziuni la jucătorii de handbal. 

 

Principalii factori de risc pentru durerea și leziunile de umăr la sportivi identificați în revizuirea sistematică:

Factor de risc	Sport(uri) asociat(e)	Direcția efectului
Amplitudine de mișcare limitată sau excesivă	Handbal, Înot	Crește riscul (variații în funcție de mișcare și sport)
Diferențe în ROM extern (dominant vs. non-dominant)	Handbal	Crește riscul
Pierderi în ROM de rotație internă	Handbal	Crește riscul
ROM extern scăzut (umăr de aruncare)	Baseball	Crește riscul
Rotație externă scăzută și ridicată	Înot	Crește riscul
Forță dominantă redusă a umărului	Handbal	Crește riscul
Dezechilibre forță rotație externă/internă	Handbal	Crește riscul
Rezistență redusă mușchi posteriori umărului	Înot	Crește riscul
Forță asimetrică a șoldului	Baseball	Crește riscul
Istoric de durere la umăr sau cot	Baseball	Crește riscul
Leziuni anterioare (trunchi, membre inferioare/umăr)	Baseball	Crește riscul
Raport acut-cronic al volumului de lucru crescut	Înot	Crește riscul
Vârfuri de volum de lucru (competiție/antrenament)	Tenis	Crește riscul
Mai multe ore de antrenament pe săptămână	Baseball	Crește riscul
Volum de antrenament crescut	Handbal	Crește riscul

 

Mecanismele de acțiune ale factorilor de risc

Modul în care acești factori influențează riscul de apariție a problemelor la umăr este complex. Limitarea sau excesul amplitudinii de mișcare pot afecta biomecanica normală a umărului, ducând la suprasolicitare sau instabilitate articulară. O forță musculară inadecvată poate compromite stabilitatea dinamică a articulației, făcând-o mai vulnerabilă la leziuni în timpul activităților sportive intense. Dezechilibrele musculare pot perturba coordonarea mișcărilor și pot crește solicitarea asupra anumitor țesuturi.

Un istoric de durere sau leziuni anterioare poate indica o slăbiciune reziduală sau o alterare a propriocepției, crescând susceptibilitatea la noi traumatisme. Gestionarea inadecvată a volumului antrenamentului poate depăși capacitatea de adaptare a țesuturilor, ducând la leziuni de suprasolicitare. Factorii anatomici, biomecanici și de mediu specifici pot, de asemenea, contribui la creșterea riscului în anumite sporturi sau la anumiți indivizi.

Concluzii

Principalele concluzii ale acestei revizuiri sistematice indică faptul că amplitudinea mișcărilor, forța redusă, istoricul de durere musculo-scheletică locală/regională, leziunile anterioare și volumul antrenamentului sunt factori de risc semnificativi pentru apariția durerii de umăr la sportivi. Un aspect important subliniat de studiu este lipsa de consistență în definirea leziunii și a durerii între studiile analizate. Această variabilitate îngreunează compararea rezultatelor și sinteza dovezilor. Cu toate acestea, studiul a constatat că mulți dintre acești factori de risc sunt ușor de identificat și modificat, în special amplitudinea mișcărilor, forța și volumul antrenamentului, ceea ce oferă oportunități pentru dezvoltarea strategiilor de prevenire a leziunilor la umăr.

Rezultatele sugerează că există factori de risc unici pentru durerea de umăr care variază nu numai între sporturile deasupra capului și celelalte, ci și între diferitele sporturi deasupra capului și chiar între pozițiile din cadrul aceluiași sport. Aceasta susține necesitatea unor programe de screening și prevenire a leziunilor individualizate și specifice sportului.