Durere acută după căderea pe umăr - leziuni posibile

Leziunile articulației umărului pot apărea la orice nivel al acesteia, rezultând fie prin rupturi musculare, rupturi ligamentare, de tendon, luxația osului humerus din articulației sau chiar prin fracturi articulare. Una dintre cele mai importante căi ale organismului de menținere a osului humerus în articulație este coafa rotatorilor, un sistem alcătuit din patru mușchi și tendoane. (4)

Astfel de traumatisme pot apărea atât la pacienții tineri, prin accidente sportive sau rutiere, cât și la pacienții vârstnici, în cazul cărora osteoporoza și susceptibilitatea pentru căderi determină deseori accidente casnice cu leziuni severe. (1)

În timpul unei căderi, fie ea pe spate, pe față sau pe lateral, orice persoană cu sistem nervos central și periferic funcționale va prezenta o reacție reflexă de apărare. Astfel, avem tendința inconștientă de a pune mâinile și brațele înaintea corpului nostru, pentru a ne recăpăta echilibrul sau pentru a atenua șocul căderii asupra structurilor vitale, cu precădere asupra capului. (2)

Căderea pe umăr - leziuni posibile

În funcție de structura afectată și de simptomele apărute, tratamentul durerilor de umăr este diferit. Din acest motiv, este important să putem evalua corect integritatea structurilor articulare și să acționăm după caz, atât pentru a nu trece cu vederea o posibilă leizune severă, cât și pentru a nu intra în panică în urma accidentului.

Leziunea de tip acut se definește drept leziune care apare imediat după ce a survenit accidentul, simptomele putând să apară în câteva secunde, minute sau câteva ore. Distincția dintre leziune acută și leziune cronică se realizează mai ales pentru triajul pacienților în camera de primiri urgențe a spitalelor. Astfel, o durere la nivelul umărului apărută brusc, acut nu poate fi asociată cu o cădere care a survenit cu câteva săptămâni sau chiar luni înainte de momentul durerii. (4)

Leziunile acute care pot să apară la nivelul umărului în urma unei căderi sunt (1, 5, 6):

• leziuni de țesuturi moi, cum ar fi subluxația sau luxația articulației umărului, rupturi ligamentare, de tendoane și entorse articulare;
• fracturi osoase, cum ar fi cele de claviculă, humerus proximal, acromion (parte din omoplat);
• contuzii, cu apariția hematomului la nivelul leziunii prin ruperea pereților vaselor de sânge, cu extravazarea sângelui subcutanat și colorarea pielii în nuanțe de negru, roșu, violet, maro;
• întindere musculară, cu rupturi de fibre musculare;
• lezarea nervilor din cadrul plexului brahial;

fracturile

Statistic, cea mai frecventă leziune acută în cadrul articulației umărului apărută în urma unei căderi este fractura de claviculă. Termenul de „fractură”, cu toate că poate sugera o leziune severă, nu trebuie să alarmeze pacientul în acest caz, întrucât fracturile de claviculă sunt deseori ușoare, fiind tratate conservator, fără necesitatea intervenției chirurgicale. (5)

Un alt tip de fractură posibil este cel de la nivelul humerusului proximal, mai exact de la nivelul osului brațului, în porțiunea sa din cadrul articulației umărului. Se întâlnesc mult mai frecvent la pacienții vârstnici, mai ales la cei cu osteoporoză. În funcție de tipul fracturii și de localizarea fragmentelor osoase, se poate opta pentru tratament conservator sau pentru intervenție chirurgicală de reducere a fracturii. (5)

Indiferent de osul la nivelul căruia apare fractura în urma căderii pe umăr, există anumite simptome sugestive pentru fractură, printre care se numără și (1, 5, 7):

• durere la nivelul umărului, care este sever agravată de încercarea de mobilizarea a brațului;
• imposibilitatea de a mobiliza brațul în condiții normale;
• mișcarea anormală a fragmentelor osoase rezultate;
• anxietate, stare de neliniște, agitație;
• umflarea tegumentelor de la nivelul leziunii, atât prin edemul rezultat în urmă căderii, cât și, în unele cazuri, prin fragmente osoase dislocate care forțează structurile subcutanate;
• în cazuri severe, de fractură deschisă, vizualizarea directă a fragmentelor osoase prin pielea străpunsă din interior către exterior;
• modificarea culorii tegumentelor de la nivelul leziunii;
• senzația de căldură la nivel local;
• în caz de perforare a nervilor plexului brahial de către un fragment osos, pot să apară furnicături sau senzație de amorțeală la nivelul degetelor mâinii, slăbiciune musculară, anestezie (lipsa simțului tactil la nivelul pielii);

Luxațiile

Luxațiile de umăr apar atunci când capul humeral este deplasat de la nivelul glenoidei (parte din omoplat), astfel încât humerusul nu se mai află în cadrul articulației. Acestea pot prezenta fie os intact, fie pot fi asociate cu fractură la nivelul humerusului, mai ales în cazul vârstnicilor prin osteoporoză. Capul humeral poate fi deplasat anterior, posterior, superior sau inferior, cea mai frecventă luxație (în 90% dintre cazuri) fiind cea anterioară. (2, 5, 8)

În cazul unei căderi care a rezultat în luxația humerusului, pacientul poate prezenta drept simptome următoarele (5):

• deformarea regiunii articulare, cu senzație de articulație „goală” la palpare, întrucât glenoida nu se mai află în contact cu humerusul;
• posibilitatea de palpare a capătului proximal humeral în locul în care a fost dislocat, spre exemplu în cazul luxației anterioare, capul humeral putând fi simțit la nivel subrațului;
• durere la nivelul umărului care se agravează la încercarea de mobilizare a brațului și la palparea regiunii, dar care cedează brusc odată cu reducerea luxației de către medicul ortoped;
• anxietate, stare de neliniște, agitație;
• senzație de căldură resimțită la nivel local;

Leziuni de coafa rotatorilor

Mușchii și tendoanele cuprinse în cadrul coafei rotatorilor pot suferi rupturi în urma unei căderi. Deseori pacienții cu acest tip de leziune acută prin cădere sunt cei vârstnici, cu toate că și tinerii pot prezenta această afecțiune în urma unui traumatism sever. În majoritatea cazurilor, leziunile de coafa rotatorilor sunt asociate și cu alte tipuri de leziuni, cum ar fi luxația de umăr sau fractura de claviculă. (4, 9)

Pacienții cu această afecțiune pot prezenta următoarele simptome sugestive (4, 9, 10):

• crepitații apărute la nivelul articulații în timpul mobilizării, popular cunoscute drept „pocnituri” articulare;
• durere la nivelul umărului în cadrul mișcărilor ample ale brațului, de ridicare a mâinilor deasupra capului;
• durere la nivelul umărului în repaus și mai ales în timpul nopții, o caracteristică fiind „durerea care trezește pacientul din somn”;
• slăbiciune musculară apărută brusc;

Alte afecțiuni cum ar fi rupturile de fibre musculare, întinderile ligamentare sau bursita prezintă tablou clinic mai sărac, durerea la anumite mișcări specifice fiind, deseori, singurul simptom existent. (2)

Sfaturi pentru pacienții cu posibile leziuni de umăr în urma căderilor

În urma unei căderi pe umăr pot rezulta atât leziuni ușoare, cât și unele mai severe. În funcție de gradul de afectare, pacientul poate fie să urmeze un tratament acasă, fie să solicite consult medical de urgență.

Pentru leziunile de umăr ușoare, care nu prezintă semnele și simptomele de fracturi sau de luxații menționate anterior și nu asociază afectare vasculară sau afectare nervoasă, pacienții pot să urmeze câțiva pași de tratament acasă (11, 12):

• nu forțați umărul în perioada următoare prin activități fizice intense sau solicitante;
• nu imobilizați mult timp umărul, pentru a evita apariția redorii de umăr;
• oferiți sprijin brațului atunci când vă odihniți în pat sau pe scaun, fără a-l lăsa să cadă pe lângă corp;
• reluați activitatea fizică progresiv, cu exerciții fizice ușoare, de antrenare a mobilității articulare;
• administrați analgezice în dozele recomandate, după sfatul medicului de familie;
• utilizați pachete cu gheață aplicate la nivel local doar în caz de umflătură și nu mai mult de 15 minute per aplicare, de maximum trei ori pe zi;

Pentru leziunile severe, care prezintă semne și simptome sugestive pentru fractură sau luxație sau pentru durerea de umăr asociată cu amorțeli, furnicături, senzație de frig la nivelul mâinilor, este necesar consult de specialitate. De asemenea, este recomandat să nu mobilizați brațul în încercarea de reducere a luxațiilor sau a deformărilor apărute, existând posibilitatea de agravare a unei posibile fracturi. (11, 12)

Tratamentul leziunilor severe, instituit de către medicul ortoped, poate consta fie în tratament conservator, cu instrumente ortopedice, fie în tratament chirurgical de urgență. Ulterior, recuperarea medicală prin ședințe multiple de fizioterapie este esențială pentru vindecare. (12)