Disciplinarea prescolarului

Disciplina este un subiect ce ii preocupa cel mai adesea pe parintii prescolarilor, acestia fiind "bombardati" atat de indoieli in privinta alegerii unei metode disciplinare, cat si de sfaturi inopinate din partea celorlalti membri ai familiei. Solutia nu este niciodata sigura si nici usoara sau definitiva. Prescolarul are nevoie de multa practica pentru a invata cum sa se inteleaga cu ceilalti si sa urmeze regulile, iar parintii au nevoie de multa rabdare pentru a disciplina copiii la aceasta varsta. Disciplina se refera la ghidarea si informarea prescolarului, pentru ca acesta sa poata lua decizii corecte in ceea ce priveste comportamentul sau. Pentru a se transforma in adulti responsabili si sensibili, copiii au nevoie de toata atentia, rabdarea, instruirea si afectiunea parintilor.

Copilul prescolar merita tot efortul depus de parinti, pentru a nu se recurge la bataie. In primul rand, violenta indreptata impotriva copiilor le transmite acestora mesajul ca agresivitatea este o modalitate corecta de a face fata problemelor. In al doilea rand, copiii inteleg ca atata timp cat sunt mici trebuie sa suporte bataile, iar cand vor fi adulti, vor putea sa bata si ei la randul lor pe altcineva. Indiferent de situatie, violenta nu este un mijloc de disciplinare valid.

Disciplinarea prescolarului cuprinde 2 pasi: dezvatarea si invatarea, si totodata inseamna oferirea unui bun exemplu de conduita, mai ales ca cei mici sunt "maestri" in imitarea comportamentului adultilor. Avand acest lucru in minte, parintii pot da un caracter pozitiv disciplinei, adica sa se axeze si pe formarea unor obiceiuri bune, nu doar pe dezvatarea obiceiurilor negative. Atunci cand dorim ca prescolarul sa inceteze un comportament inadecvat, nu este suficient sa-i spunem sa inceteze; trebuie sa-i aratam si modalitatea corecta de a se comporta, chiar daca va trebui sa o facem de mai multe ori. Este posibil ca invatarea comportamentului adecvat sa elimine necesitatea dezvatarii.

Parintii trebuie sa accepte ca disciplinarea copiilor prescolari nu este un lucru facil - substituirea "proastelor obiceiuri" cu deprinderi pozitive este de obicei un proces de durata. Un alt principiu al educatiei prescolarilor (si al copiilor in general) este acela ca o anumita tactica nu este eficienta pentru toti copiii. Parintii trebuie sa fie constienti de faptul ca fiecare copil este unic, iar disciplinarea acestuia trebuie sa fie "personalizata" - o adevarata provocare insa. Din acest motiv, cateodata este mai bine sa anticipezi eventualele probleme. Acest lucru necesita urmarirea atenta a copilului - comportamentul negativ apare cu preponderenta in momentele in care copilul este obosit si are un nivel de energie scazut. In aceste momente prescolarul de cele mai multe ori nu isi poate controla emotiile si are un comportament agresiv. Urmarindu-l cu atentie, il putem opri inainte de a izbucni intr-o adevarata "criza de nervi".

Desi nu este un lucru evident, pentru copiii prescolari, atentia parintilor este aproape cel mai important lucru din lume. Atentia parintilor poate fi pozitiva sau negativa, iar copilul este multumit indiferent de tipul de atentie primita. Pentru copii mimica fetei si atingerile comunica mai mult decat cuvintele. Astfel, in momentul in care prescolarul are un comportament inadecvat persistent, incetati orice tip de comunicare cu acesta si duceti-l intr-ul loc in care sa stea separat / izolat. In acest mod ii spuneti ca daca mai face respectivul lucru va fi separat de mama si celelalte persoane. Pentru ca tehnica separarii sa fie eficienta, in cazul in care copilul este izolat intr-un colt al camerei in care se afla si alte persoane, acestea nu trebuie sa-l priveasca pe copil (in afara unor priviri scurte, fara a fi surprinsi, pentru a va asigura ca prescolarul este teafar).

Din pacate, prea multi parinti obisnuiesc sa reactioneze doar la comportamentul negativ al copiilor. Disciplinarea este mai eficienta atunci cand parintii acorda atentie prescolarului in momentul in care are un comportament pozitiv. Astfel ii comunicam celui mic faptul ca este bine ceea ce face - cand treceti pe langa copilul care se joaca frumos si in liniste, incurajati-l putin, verbal sau prin atingeri afectuoase.

Multi parinti se simt vinovati atunci cand "mituiesc" prescolarul cu mici recompense pentru comportamentul dorit: "daca mananci tot, iti dau si desert", "daca dormi la pranz, dupa aia mergem in parc". Intr-adevar, acest obicei nu isi are locul atunci cand copilul a facut ceva ce nu trebuia, sau atunci cand este folosit mult prea des. Insa, in general, recompensarea copilului nu este un lucru rau. In primul rand este o metoda eficienta, iar in al doilea rand, este o metoda utilizata pe larg in societate - cati dintre noi s-ar mai duce la serviciu daca n-ar primi salariu? Dar cel mai important este faptul ca recompensa poate fi data, sau poate fi luata, ambele tehnici fiind la fel de eficiente.

Indiferent de modul in care alegem sa ne crestem copiii, este important sa vorbim cu acestia, chiar atunci cand gresesc cu ceva. Chiar daca mesajul cuvintelor nu isi atinge tinta, copilul ne va intelege gesturile si tonalitatea vocii. Atunci cand il "pedepsim", copilul trebuie sa stie ce a facut gresit si ce trebuie sa faca data viitoare. Retineti faptul ca o metoda eficienta la un copil poate fi ineficienta la altul si ca procesul de disciplinare a prescolarilor necesita foarte multa rabdare din partea parintilor.