Infecțiile fungice

Infecțiile fungice, denumite în termeni de specialitate micoze, sunt caracterizate de o incidență crescută la nivel global, estimându-se că milioane de oameni suferă din cauza acestora anual. Acest aspect este cu atât mai important cu cât gravitatea infecțiilor de această natură poate varia de la infecții cutanate minore până la tulburări sistemice ce pun în pericol viața.

Din cauza omniprezenței ciupercilor în mediul înconjurător, expunerea umană la acestea este inevitabilă. În ciuda acestui fapt, nu toate persoanele expuse la sporii fungici dezvoltă afecțiunea pe care aceștia o pot determina, întrucât sistemul imunitar al organismului luptă împotriva agenților patogeni în vederea opririi evoluției și multiplicării acestora în organism. Cu toate acestea, ciupercile sunt capabile să colonizeze și să invadeze corpul uman în anumite situații clinice specifice ce predispun organismul la colonizarea microorganismelor, cu potențial de afectare a stării generale de sănătate și a calității vieții.

Infecții fungice superficiale

Pielea, părul și unghiile sunt țesuturile predominant afectate de micozele superficiale, un tip de infecții fungice ce prezintă o incidență marcată. Astfel, ciupercile care invadează aceste structuri cel mai frecvent sunt reprezentate de dermatofite și de cele din specia Candida. (1)

Dermatofitele sunt o clasă de ciuperci a căror substrat metabolic și nutrițional este keratina din celulele epidermale. Din categoria afecțiunilor pe care această clasă de fungi o determină fac parte în special Tinea pedis, cunoscută și sub numele de „piciorul atletului”, tinea corporis, cauzată de teniile inelare și tinea capitis, care vizează scalpul.

Aceste boli se caracterizează printr-o erupție cutanată cu mâncărime persistentă, și deseori se pot răspândi în zonele din apropierea focarului infecțios fungic primar. Mai mult, în această categorie intră și tinea barbae, care afectează părul facial și pielea înconjurătoare acestuia, precum și tinea corporis, denumire generică pentru alte localizări ale infecțiilor cu dermatofite de la nivelul corpului. (2)

Pe de altă parte, infecții fungice superficiale sunt și cele întâlnite în cazul contactului cu specii precum Candida, astfel producându-se candidoze cu localizare orală, cutanată, vulvo-vaginală sau esofagiană. De asemenea, în această clasă se situează și tinea versicolor, care apare ca manifestare a infecției cu Malassezia. (3)

Infecții subcutanate

În ciuda faptului că la exteriorul organismului există o microfloră bogată de bacterii și fungi nepatogeni sau oportuniști, lezarea acestei bariere permite pătrunderea la nivel subcutanat a unor patogeni ce pot determina apariția unor infecții fungice severe.

Un astfel de exemplu este sporotricoza cutanată, caracterizată clinic de apariția unei umflături la nivelul leziunii inițiale, ce crește în dimensiune cu timpul și devine dificil de tratat. De asemenea, o altă afecțiune din această categorie este cromoblastomicoza, ce presupune apariția unor formațiuni conopidiforme ce reprezintă, în fapt, granuloame cu evoluție cronică. (4, 5)

Infecțiile profunde cauzate de fungi

Pe de altă parte, o categorie aparte de infecții fungice o reprezintă cea a organelor interne, ce sunt de obicei afectate de infecții fungice profunde, afectând în special persoanele cu un sistem imunitar slăbit. Important de menționat este și faptul că aceste infecții sunt deseori însoțite de un risc mare de morbiditate și mortalitate.

Un exemplu reprezentativ de infecție fungică profundă ce apare ca urmare a unui dezechilibru în reacțiile fiziologice imunitare este candidoza uro-genitală, întrucât echilibrul pe care speciile bacteriene saprofite îl generează la nivelul organismului poate fi perturbat de o serie de elemente. Printre acestea se numără imunosupresia, utilizarea de antibiotice cu spectru larg sau implantarea dispozitivelor medicale permanente, ducând astfel la creșterea potențialului de colonizare fungică și, în cele din urmă, la infecții. (1)

Mai mult, la nivel pulmonar se pot întâlni atât infecții cu Sporothrix, ce determină apariția sporotricozelor pulmonare, dar și cu patogeni precum Aspergillus sau Histoplasma, care are potențial de a infecta și țesuturile cerebrale. (6)

Infecțiile fungice sistemice

Un tip de infecții fungice de o gravitate marcată sunt micozele sistemice, de care sunt afectate de obicei persoanele imunocompromise, cu mențiunea că acestea se pot dezvolta și la persoanele clinic sănătoase. Aceste afecțiuni cauzate de ciuperci pot afecta ficatul, plămânii, sistemul nervos sau alte organe, agenții patogeni ce le determină fiind transportați în tot organismul prin fluxul sanguin.

Unii dintre factorii fungici ce sunt incriminați în etiologia infecțiilor sistemice sunt reprezentați de Aspergillus, Cryptococcus sau Histoplasma, dar și Candida poate determina apariția unei candidoze sistemice. Mai mult, Pneumocystis este un exemplu de specie fungică ce afectează în mod regulat persoanele ce suferă de o infecție HIV avansată, ducând la apariția pneumoniei. (7)

Micozele sistemice sunt însoțite frecvent de o simptomatologie difuză la început, prin urmare fiind dificil de identificat și, în consecință, tratat la timp, necesare pentru diagnosticarea acestora fiind teste imagistice, hemoculturi sau biopsii tisulare. (1)

Factori predispozanți la infecții fungice

Susceptibilitatea crescută la infecții fungice este cauzată de o serie de factori, printre care se numără:

• utilizarea de medicamente imunosupresoare după transplantul de organe;
• imunosupresia provocată de afecțiuni precum HIV/SIDA;
• utilizează antibiotice cu spectru larg pe termen lung;
• expunerea la plante moarte;
• contactul cu solul poluat;
• internare prelungită;
• umiditatea excesivă;
• vremea caldă;
• cancer;
• diabet. (8, 9)

Opțiuni terapeutice și de prevenire

Pentru prevenirea tratamentul infecțiilor fungice se folosește o atitudine terapeutică multifactorială, riscul de infecții fungice superficiale putând fi redus prin respectarea unor bune practici de igienă, care includ spălarea frecventă a mâinilor, menținerea curată a pielii și uscarea acesteia după ce se udă, precum și purtarea de haine curate și uscate. (1)

Deși majoritatea oamenilor pot dezvolta un răspuns imunitar eficient împotriva ciupercilor, unii factori de risc cresc susceptibilitatea unei persoane la apariția acesteia și necesitatea ca terapiile antifungice să fie efectuate în vederea limitării răspândirii agenților patogeni în organism. Cu toate acestea, în acest scop nu se utilizează o schemă terapeutică universală, tratamentul depinzând de o serie de factori printre care se numără:

• specia fungică în cauză;
• severitatea infecției;
• localizarea infecției;
• vechimea infecției. (10)