Detaliile memoriei se estompează în timp, doar cele esențiale fiind păstrate

O echipă de cercetători de la Universitățile din Glasgow și Birmingham au analizat într-un nou studiu, publicat în jurnalul Nature Communications, care dintre informații sunt păstrate în memorie în timp și care se pierd.
Concluzia a fost că amintirile devin mai puțin vibrante și detaliate în timp, în final doar esența centrală fiind păstrată. Amintirile devin mai importante când ne reamintim frecvent de experiențele recente.

Utilitatea acestor descoperiri ar putea fi reprezentată în aflarea naturii amintirilor din tulburarea de stres post-traumatică, rolul interogării repetate a martorilor oculari, ori identificarea celor mai bune tehnici de învățare pentru examene.

Memoria este un proces reconstructiv, adică detaliile unei amintiri s-ar putea schimba de fiecare dată când o readucem în minte, astfel că memoriile nu sunt copii perfecte ale evenimentelor din trecut.

Până acum nu s-a putut identifica în laborator modul în care amintirile diferă de experiențele originale din trecut și felul în care acestea sunt transformate în timp.

Cercetătorii acestui studiu au folosit o aplicație computerizată simplă care evalua cât de rapid și-au putut aminti participanții anumite caracteristici ale amintirilor vizuale. Subiecții au învățat perechi de cuvinte-imagini și mai târziu li s-a cerut să-și aducă aminte cât mai repede posibil anumite detalii ale imaginii atunci când li s-a comunicat cuvântul asociat.

Aceștia au descris, imediat și apoi după două zile de la învățare, detalii perceptive (spre exemplu dacă imaginea a fost colorată sau în nuanțe de gri), ori elemente semantice (de exemplu dacă în imagine apărea un obiect animat sau neînsuflețit).

S-a analizat timpul de reacție și s-a dovedit că participanții și-au amintit mai rapid elementele semantice semnificative, decât pe cele perceptive superficiale.

„Multe teorii ale memoriei presupun că, în timp, și pe măsură ce oamenii își spun din nou poveștile, tind să uite detaliile superficiale, dar păstrează conținutul semantic și semnificativ al unui eveniment. [... ] Experții în memorie numesc acest fenomen „semanticizare”, a spus Julia Lifanov autoarea principală a ​studiului de la Universitatea din Birmingham.

S-a remarcat că tendința înspre conținutul memoriei semantice devine mult mai puternică odată cu trecerea timpului și cu amintirea repetată. Subiecții aveau după două zile o memorie relativ conservată pentru conținutul semantic al imaginilor, dar au răspuns greu la întrebările detaliate din memoria perceptuală.

Grupul de participanți care au vizionat în mod repetat imaginile, nu doar că și le-au readus în minte în mod activ, dar au și răspuns mult mai bine la întrebările perceptuale, detaliate.

Acest studiu oferă o imagine despre modul în care se sondează amintirile la oamenii sănătoși, dar și la bolnavi. Amintirile martorilor oculari pot fi influențate de interviurile frecvente și reamintirea repetată a evenimentului.

Tulburarea de stres post-traumatic reprezintă o patologie psihiatrică, în care pacienții au amintiri intruzive, traumatice și tind să generalizeze excesiv aceste experiențe în situațiile noi de viață, fără legătură cu evenimentul traumatic.

Studiul dovedește faptul că testarea și repetiția înainte de un examen (spre exemplu, prin utilizarea flash-cardurilor), împreună cu perioade de odihnă și somn, vor determina ca informațiile semnificative să se mențină pe o perioadă mai lungă de timp.

„Amintirile noastre se schimbă cu timpul și cu frecvența utilizării lor și este un lucru bun și adaptabil. Vrem ca amintirile noastre să păstreze informațiile care sunt cel mai probabil utile în viitor, atunci când întâlnim situații similare.”, a precizat Prof. Maria Wimber, autoarea principală a studiului de la Universitatea din Glasgow.

sursa: Science Daily