Nasterea la domiciliu

Despre nasterea acasa

Nasterea la spital este o practica a secolului 20. De fapt, se estimeaza ca 90% din populatia globului a fost nascuta acasa. In majoritatea tarilor dezvoltate nasterea la domiciliu este rar intalnita, fiind asociata cu imagini din trecut, in care femeile nasteau in conditii relativ precare.

 

Cu toate acestea, numarul femeilor insarcinate care isi doresc sa nasca acasa este in continua crestere, acestea dorind sa evite universul spitalelor sau maternitatilor. In Olanda, 30% din femeile insarcinate nasc la domiciliu si aceasta practica incepe sa se raspandeasca in tarile nordice, Anglia, Australia si Statele Unite.

 

Nasterea la domiciliu nu se deosebeste prea mult de nasterea la spital, exceptand faptul ca viitoarea mamica nu va putea beneficia de o anestezie epidurala sau de o cezariana. Copilul este dat imediat mamei dupa nastere, fara a trece prin toata seria de examene obisnuite, care vor fi efectuate mai tarziu. Bebelusul nu va fi deci spalat si aspirat in primele 5 minute de viata, ci va fi pus pe pieptul sau pe abdomenul mamei. Cordonul ombilical este taiat numai dupa incetarea pulsatiilor.

 

Dupa nastere, starea mamei si a copilului va fi urmarita de moasa, care se va deplasa zilnic la domiciliul parintilor. Aceasta supraveghere contribuie la asigurarea odihnei parintilor si reduce riscul unei depresii post-partum.

Riscuri si avantaje

Nasterea la domiciliu nu este lipsita de riscuri, dar acestea sunt relativ reduse, iar toate masurile necesare pentru trasferarea rapida sunt luate inca de la inceperea travaliului. Moasa, care a urmarit evolutia sarcinii, este in masura sa hotarasca daca tranferarea la spital este necesara in cazul unor complicatii; acest lucru se intampla in 10% din cazuri.

 

Tot mai multe femei insarcinate prefera sa nasca intr-un mediu cald, familiar, decat in spital sau maternitate. Acestea pornesc de la premisa ca nasterea nu este un eveniment medical, femeile nascand de mii de ani fara ajutorul medicilor. Femeile insarcinate nu doresc sa fie tratate ca niste paciente, iar sarcina lor sa fie considerata o boala.

 

Acest tip de nastere ii permite viitorului tatic sa fie cu adevarat prezent in timpul travaliului - el poate sa o sustina pe viitoarea mamica, sa-i vorbeasca, sa o linisteasca sau sa o ajute sa puna in aplicare sfaturile invatate in timpul cursurilor prenatale.

 

In plus, faptul ca nasterea se produce acasa, intr-un mediu cunoscut si familiar este mai linistitor si pentru ceilalti copii, care vor accepta mai usor venirea unui fratior sau a unei surioare.

 

Optiunea de a naste acasa nu este valabila decat in cazul sarcinilor „fara riscuri” si in special daca femeia nu este la prima nastere. Pentru alte femei insa, nasterea la spital este obligatorie. In ciuda mediului familiar, femeia nu poate beneficia de tehnicile de reducere a durerii in timpul travaliului (anestezia epidurala). In cazul unor complicatii, femeia va fi transportata de urgenta la spital.

Pregatirile pentru nastere

Obiecte de care aveti nevoie pentru o nastere la domiciliu:

• o patura curata de bumbac, cearsafuri sau un prosop pentru infasarea copilului dupa nastere
• cearsafuri curate de pat si o folie de plastic (perdea de dus sau fata de masa) pentru a proteja salteaua
• un foarfece sau un cutit sterilizat prin fierbere minimum 5 minute, sau in flacara cel putin 30 secunde. Lasati foarfecele in apa pana cand veti avea nevoie pentru taierea cordonului ombilical.
• un snur curat (sau sireturi de pantofi, fasii de carpa, etc.) de care veti avea nevoie pentru legarea cordonului.
• un sac de plastic in care va fi pusa placenta dupa ce este eliminata pentru a fi verificata mai tarziu de personalul medical.

Sfaturi in timpul nasterii

Persoana care asista la nastere poate contribui la buna desfasurare a acesteia:

 

• Orietand capul copilului astfel incat sa fie ferit de sange sau de alte secretii.
  
• Indepartand secretiile de pe fata copilului pentru ca el sa poata respira.
  
• Verificand ca in jurul gatului copilului sa nu fie infasurat cordonul ombilical. In caz afirmativ, faceti-l sa alunece peste capul copilului. Daca totusi cordonul este strans infasurat in jurul gatului, el trebuie taiat pentru a preveni sufocarea copilului.
  Daca nu exista riscul sufocarii bebelusului cu cordonul ombilical, acesta poate fi taiat la 5 minute dupa nasterea copilului, atunci cand pulsatiile la acest nivel se opresc.
• Sustinand capul copilului pe masura ce se naste.
  
• Ajutand copilul sa respire: tineti bebelusul cu capul mai jos decat restul corpului, in asa fel incat sa se scurga secretiile din plamani, nas si gura. Strangeti gura si nasul copilului cu ajutorul unei comprese sterile.
  
• Daca nu a tipat, loviti incet copilul pe spate.
  
• Daca nu respira, efectuati procedurile de respiratie artificiala simultan pe nas si pe gura, sufland usor la fiecare 3 secunde.
  
• Dupa ce a inceput sa respire, infasurati copilul intr-o patura curata si moale pentru a preveni pierderea de caldura.