Îngrijirea după naștere

Perioada ce urmează naşterii copilului este una dificilă pentru proaspăta mamă, care se simte extenuată din punct de vedere fizic şi psihic. Modificările prin care a trecut organismul său în cele nouă luni de sarcină se continuă cu o altă serie – dureroasă – de preschimbări şi de fenomene biologice datorită cărora femeia poate oferi cele necesare copilului său, iar corpul poate reveni la dimensiunile şi la funcţiile sale normale, de dinainte de sarcină. După naştere uterul începe să se micşoreze în dimensiuni, până ajunge la mărimile iniţiale, se produce lactaţia, iar apa din ţesuturi acumulată în timpul celor nouă luni este eliminată prin urină şi prin piele (care devine foarte sensibilă).

Etapa lăuziei îi impune mamei să aibă o grijă specială faţă de sine şi faţă de copilul nou-născut, să cunoască manifestările normale ale organismului şi să ceară imediat ajutor de specialitate dacă prezintă simptome îngrijorătoare cum ar fi o durere puternică sau febră de peste 38 de grade Celsius.

Prin ce modificări trece corpul unei proaspete mame?

În primul rând uterul scade – treptat – şi în greutate şi în dimensiune; dacă la sfârşitul sarcinii uterul cântăreşte în medie 1,7 kg şi măsoară până la 34 cm, după naştere se retractă şi încet-încet revine la lungimea de 8 cm şi la greutatea iniţială de 70 de grame. Această retragere a uterului este însoţită de o serie de contracţii dureroase sau colici uterine ce durează până la şase zile şi care, printre altele, au rolul să prevină sângerarea excesivă prin contractarea vaselor de sânge din uter; durerea provocată de colici creşte în intensitate în timpul alăptării şi odată cu numărul sarcinilor. Medicamentele pe bază de ibuprofen reuşesc să atenueze disconfortul din primele zile, dar este necesar ca paliativele să fie administrate conform sfatului medicului. Medicul trebuie alertat şi dacă, în timpul colicilor, lăuza are febră, iar abdomenul său este dureros la atingere, fiindcă aceste două simptome pot indica prezenţa unei infecţii uterine.

Timp de 20 de zile după naştere se produc lohiile, adică pierderi sangvine ce includ şi resturi de membrane, cheaguri şi scurgeri ce provin din plăgi ale uterului şi ale colului uterin. Lohiile sunt adesea confundate cu menstrele, însă pierderile sangvine din timpul lăuziei sunt mai abundente şi au o culoare roşu-intens. Desigur, impun folosirea regulată a absorbantelor sterile.

 

 

Lohiile scad în intensitate, devin mai deschise la culoare şi dispar cu desăvârşire în a şasea săptămână de după naştere. Dacă lohiile reapar după încheierea celei de-a şase săptămâni şi prezintă culoarea intensă iniţială, e semn că lăuza a depus prea mult efort şi, în consecinţă, are nevoie de mai mult repaus.

La unele sarcini este nevoie de o incizie la nivelul perineului pentru ca fătul să fie expulzat mai uşor din corpul mamei sau zona perineală se poate rupe în timpul travaliului. Copcile din acest perimetru sunt absorbite în organism în perioada de refacere, deci nu mai este necesar să fie eliminate de către medic, în schimb zona are nevoie de o îngrijire specială pentru a se elimina riscul unor infecţii. Bandajele trebuie schimbate frecvent, iar organele genitale curăţate cu soluţii antiseptice şi pudrate cu pulberi pe bază de antibiotice. Sunt recomandate duşurile scurte şi, din a treia săptămână, băile călduţe, ce atenuează durerea şi inflamaţia locale. După fiecare folosire a toaletei, organele genitale trebuie curăţate cu grijă cu un irigator şi cu produse autorizate de către medicul curant al lăuzei. După defecare, zonele intime se curăţă din faţă către spate şi nu invers şi, de asemenea, se clătesc foarte bine cu irigatorul. Rana contractată în urma unei epiziotomii se vindecă mai uşor dacă proaspăta mamă toarnă apă călduţă pe zona intimă în timp ce urinează şi îşi protejează rana cu pansamente sterile în timpul defecării. Zona trebuie curăţată cu grijă după fiecare folosire a toaletei; o pernuţă sau un colac de salvare fac mai suportabil statul în şezut.

Ai născut de curând? Contactează medicul imediat dacă:

• remarci scurgerea unui lichid gălbui sau dacă există sânge în jurul inciziei;
• durerea se intensifică;
• rana se umflă, se înroşeşte;
• ai temperatură de peste 38 de grade Celsius sau temperatură locală ridicată;
• prezinţi simptomele unei infecţii urinare: durere la urinat, golire incompletă a vezicii şi/sau senzaţie frecventă de urinare;
• observi hematoame, adică aglomerări de sânge provocate de ruperea spontană a unor vase de sânge.

Indiferent dacă medicul a efectuat sau nu o epiziotomie sau o incizie la nivelul perineului, cele două zone sunt dureroase după naştere. Atenuează durerea locală prin aplicarea, periodică, a unor comprese sterile, cu apă călduţă, pe zonele afectate. În primele săptămâni de la naştere evită efortul fizic – cel puţin în primele două săptămâni de la naştere – contactul sexual, dar şi folosirea de tampoane interne.

În general, femeile care au experimentat naştere prin cezariană au nevoie de o perioadă mai lungă în care să se refacă decât femeile care au născut natural. Cicatricea de pe abdomen trebuie curăţată cu grijă, cu apă oxigenată, de două sau de trei ori pe zi. Ca şi în cazul femeilor care au născut prin metoda clasică, mamele care au născut prin cezariană trebuie să evite efortul fizic, ridicarea de greutăţi, urcarea scărilor, etc.

Apelează-ţi medicul imediat dacă:

• incizia se umflă, este dureroasă, iar în jurul său observi: roşeaţă, transpiraţie ori dacă din rană se scurg fluide galbene sau sânge;
• suturile se deschid.

Ai grijă la mastită!

O altă urmare neplăcută a sarcinii este apariţia hemoroizilor – dilataţii varicoase ale venelor din regiunea rectului însoţite de dureri şi de hemoragii. Pentru combaterea acestei afecţiuni trebuie urmat un tratament corespunzător, prescris de medic; băile călduţe şi compresele reci atenuează durerea locală. Nu este o soluţie să ignori nevoile organismului, de teamă că scaunul îţi va intensifica durerea provocată de hemoroizi. Cel mai indicat este să urmezi o dietă care te va feri de constipaţie şi, prin urmare, de durerile neplăcute, axată pe fructe, legume, cereale integrale şi apă din belşug. În alte cazuri, proaspăta mamă suferă de incontinenţă fecală, caz în care este mai mult decât necesar sfatul medicului. În funcţie de gravitate, această problemă implică schimbarea dietei, eliminarea cafeinei, a fructelor (mere, piersici, pere), a dulciurilor, a alimentelor grase, urmarea unor terapii fizice speciale, a unei medicaţii speciale, etc.

Imediat după naştere, sânii se întăresc şi devin dureroşi la atingere. Pentru a stimula lactaţia, aplică pe sâni comprese calde şi reci dacă nu îţi alăptezi copilul. Tot în cazul în care îţi hrăneşti copilul cu biberonul, evită băile şi duşurile cu apă fierbinte şi orice altă metodă de stimulare a sânilor.
Înainte şi după alăptare, spală-ţi mameloanele cu soluţii antiseptice.

De asemenea, este esenţial să îţi goleşti sânii prin hrănirea celui mic de opt sau de 12 ori pe zi; dacă sânii prezintă o cantitate mai mare de lapte decât cea necesară pentru a-ţi hrăni copilul, foloseşte pompe de sân pentru a o extrage; depozitează laptele în condiţii corespunzătoare cu normele de igienă (află mai multe despre pompele de sân). Dacă îţi menţii sânii plini de lapte pentru o perioadă lungă de timp, rişti să contractezi o infecţie bacteriană numită mastită, ce afectează unul dintre sâni sau chiar ambii sâni; afecţiunea se manifestă prin durere, roşeaţă, creşterea temperaturii peste 38 de grade Celsius şi necesită administrarea unui tratament pe bază de antibiotice. Contactează-ţi medicul dacă suferi de mastită şi menţionează-i dacă alăptezi sau nu. Specialistul îţi prescrie tratamentul corect şi menţionează dacă şi când ai voie să îţi hrăneşti din nou copilul la sân. Lăsată netratată, mastita conduce la afecţiuni grave ce implică operaţiuni chirurgicale pentru eliminarea lor.

Dacă mameloanele sunt uscate şi dureroase la atingere, masează-le uşor cu pansamente sterile, umede, înainte de a-ţi alăpta bebeluşul. După alăptare, ajută să aplici pe mameloane atât colostru, cât şi ulei vegetal sau câteva miligrame de unguent cu antibiotic ce poate fi achiziţionat fără prescripţie medicală şi apoi să le acoperi cu bucăţi de tifon steril. Nu îţi neglija mameloanele dacă sunt crăpate sau dacă sângerează fiindcă, de asemenea, rişti să te îmbolnăveşti de mastită.

 

Între două alăptări poartă bucăţi de tifon steril în bustieră sau în sutien pentru a nu-ţi păta hainele.

Contactează-ţi de urgenţă medicul dacă prezinţi:

• sâni încontinuu umflaţi, dureroşi la atingere, febră, sângerări sau cheaguri de sânge;
• crampe dureroase;
• noduli dureroşi în sâni.

Cum să combaţi depresia postnatală

După naşterea unui copil, cele mai multe dintre femei dau dovadă de un comportament oscilant, sunt hipersensibile şi irascibile; mamele traversează stări de bucurie, de mândrie, de identificare cu bebeluşul, aceste trăiri fiind urmate de sentimente negative: tristeţe, frică şi sentimentul deznădăjduirii, oboseală sub povara noilor responsabilităţi, stări de confuzie şi de panică (cred că bebeluşul a murit sau le-a fost schimbat). Starea de depresie variază în intensitate în funcţie de personalitatea mamei şi de numărul naşterilor (hipersensibilitatea este mai accentuată la femeile care au adus pe lume primul lor copil).

În mod normal, femeia îşi recapătă liniştea psihică într-o săptămână sau două după naştere. Dacă stările de tristeţe, de confuzie, de nervozitate se cronicizează apelaţi cu încredere la ajutorul medicului! Depresia postpartum este o afecţiune severă ce impune supravegherea mamei, a copilului, dar şi tratament de specialitate. Printre simptomele acestei afecţiuni se numără:

• lipsa interesului pentru hrană, odihnă;
• lipsa interesului pentru bebeluş;
• dorinţa mamei de a se răni şi de a-şi răni copilul;
• plânset necontenit;
• somnolenţă sau insomnie;
• sentimente de vinovăţie sau de inutilitate.

În perioada post-natală se produc numeroase alte schimbări – cele mai multe nedorite – în organismul unei mame. Este posibil ca podoaba capilară să îşi piardă din frumuseţe. Un sfat: şamponează-te doar atunci când este necesar, renunţă la produse chimice de styling şi la orice alte măsuri invazive pentru păr şi optează pentru o tunsoare medie, elegantă și uşor de întreţinut. Evită vopsirea părului cu produse chimice pentru că, prin alăptare, substanţele pot trece din corpul mamei în cel al copilului, fapt care pune în pericol sănătatea bebeluşului.

La fel de grijulie trebuie să fii şi cu pielea ta. Este indicată curăţarea feţei în profunzime prin vaporizări şi aplicarea de măşti nutritive. Pentru corp recomandăm masaje cu o cremă bogată în vitamina A şi cu o cremă hidratantă, efectuate de trei ori pe săptămână, timp de o lună; din a doua lună, cremele fortifiante pot lua cu succes locul celor dintâi. Masajul membrelor inferioare trebuie realizat cu mişcări de jos în sus (dacă nu prezinţi flebite), mai profund pe partea interioară a coapselor şi mai uşor pe partea exterioară, unde mişcările sunt redirecţionate în sus şi la exterior. Masajul abdomenului trebuie executat de asemenea de jos în sus, netezind în sens orizontal straturile de grăsime (tehnică indicată pentru femeile care au născut pe cale naturală).

Treptat, greutatea lăuzei revine la normal, prin pierderea lichidelor acumulate în timpul sarcinii. Funcţiile corpului îşi reiau ritmul, muşchii şi articulaţiile devin tot mai puternice; un regim alimentar echilibrat şi un program de exerciţii fizice uşoare favorizează recăpătarea energiei şi a siluetei zvelte.

Din nefericire, unele femei dezvoltă disfuncţii ale glandei tiroide în primul an de la naştere (tiroidită postpartum). Adesea, simptomele acestei afecţiuni nu o impacientează pe lăuză şi pe familia sa deoarece coincid cu fenomenele normale în perioada de refacere de după naştere cum ar fi oboseală, insomnie, greutate corporală oscilantă, lipsă de energie. Dacă aceste simptome persistă chiar şi după câteva săptămâni de la naştere, adresează-te de urgenţă medicului. Cu tratament adecvat, ai şanse mari să te însănătoşeşti!

La şase săptămâni după naştere, tânăra mamă trebuie să se prezinte la medic pentru controlul postpartum în timpul căruia sunt verificate: vaginul, cervixul, uterul, sânii, presiunea arterială şi greutatea corporală. Este un moment bun pentru proaspăta mamă care poate cere sfaturi suplimentare cu privire la:

• noul ei stil de viaţă,
• alăptare,
• contracepţie,
• nutriţie,
• exerciţii fizice. (1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 10, 11)

Câteva sfaturi utile

Chiar dacă nu este întotdeauna posibil, proaspăta mamă trebuie să-şi limiteze activitatea fizică, să se odihnească şi să se hrănească suficient în primele săptămâni după naştere. Repausul, hrănirea organismului şi limitarea responsabilităţilor contribuie la recuperarea energiei fizice şi psihice a lăuzei fără de care femeia nu îşi poate creşte copilul.

 

Iată mai jos câteva îndemnuri de care este bine să ţii cont în această etapă delicată a vieţii tale:

 

• potriveşte-ţi ritmul de somn cu cel al copilului; dormi în aceeaşi cameră cu bebeluşul şi ţine-i lucrurile la îndemână;
• uită, măcar acum, de treburile casnice; roagă-ţi soţul să te ajute cu cele din urmă;
• nu te grăbi să te întorci la serviciu; bucură-te din plin de rolul tău de mamă!
• introdu în programul zilnic 15-20 de minute de exerciţii fizice uşoare cum ar fi manevre de pilates, blânde cu articulaţiile; te sfătuim să faci exerciţii Kegel: încordează muşchii pelvieni ca şi cum ai încerca să opreşti fluxul urinei. Menţine contracţia timp de zece secunde, relaxează timp de alte zece secunde şi apoi reia procedeul. Trei seturi a câte 10 repetiţii într-o zi sunt suficiente pentru îmbunătăţirea tonusului muscular din zona intimă; pentru îmbunătăţirea aspectului abdomenului, retrage-ţi, uşor, muşchii din această regiune spre coloana vertebrală în timp ce stai aşezată sau în timp ce te plimbi; relaxează apoi repetă mişcarea de câte ori doreşti;
• vizitele te pot extenua; ţine-te la distanţă, o perioadă, de rude şi de prieteni;
• plimbă-te cu bebeluşul în aer liber, câteva minute pe zi;
• cere ajutorul medicului şi dacă simţi: o durere puternică oriunde în organism, sângerare vaginală abundentă, secreţii vaginale urât mirositoare, căldură puternică, umflarea, înroşirea sânilor, picioarelor sau a inciziei abdominale, secreţii la nivelul inciziei abdominale, simptome ale infecţiei urinare, dureri puternice de cap, de gambe ori o nervozitate excesivă;
• optează pentru o dietă echilibrată şi mănâncă doar atunci când ţi-e foame (nu te forţa să te hrăneşti „pentru doi”); alege alimente variate, dar fereşte-te de grăsimi, dulciuri, alcool. Alimente indicate în această perioadă sunt cerealele integrale, legumele, mai ales cele bogate în fier (broccoli, sparanghel, linte), fructele, lactatele bogate în calciu şi mai sărace în grăsimi, proteine (carne slabă de pui, dar nu şi peşte bogat în mercur ce dăunează bebeluşului), seminţe; bea cel puţin doi litri de lichide pe zi (apă plată, ceaiuri, sucuri neîndulcite). Dacă îţi sunt recomandate suplimente de fier, nu le administra în combinaţie cu lapte, ci cu suc de portocale sau cu apă plată;
• ai grijă la igienă şi spală-te pe dinţi după fiecare masă pentru a te feri de carii; dinţii sunt foarte sensibili în această perioadă;
• roagă medicul să îţi ofere instrucţiunile cele mai importante în scris;
• de asemenea, întreabă-ţi medicul când este indicat să îţi reîncepi viaţa sexuală şi care sunt metodele de contracepţie cele mai potrivite pentru tine; până la reînceperea vieţii sexuale, găseşte alte modalităţi de a-ţi consolida relaţia de cuplu: implică-ţi, cu delicateţe, soţul în viaţa copilului, lasă-l să te ajute şi nu îl critica dacă nu se pricepe la fel de bine ca tine să facă faţă noilor responsabilităţi. Comunicaţi şi împărtăşiţi-vă temerile legate de noul stil de viaţă, dorinţele, aspiraţiile. Din când în când, petreceţi timpul în doi şi rugaţi o persoană de încredere să vă supravegheze, câtva timp, bebeluşul. Copilul nu este o piedică, ci un pas înainte în viaţa voastră ca soţi, dar şi ca indivizi autonomi. (1, 2, 3, 4, 6, 9)